Steagul Roşu, octombrie 1965 (Anul 20, nr. 3938-3964)

1965-10-14 / nr. 3949

Pag. 2-a Preocupări noi la o îndeletnicire milenară începuturile tehnicii tinctoriale se pierd în negura vremii, îndeletnicire milenară, arta de a vopsi a căpătat sensuri mereu noi legate de elemen­tul estetic și practic. Ne-am convins o dată mai mult despre aceste sen­suri vizitînd pe tinctorii buhușeni. — Noutăți ? — Multe. Și maistrul Dumitru Mazilu, un tînăr ale cărui începuturi profesionale sînt legate de arta tinctorială încearcă o retrospectivă. „Să fie vreo 10 ani de atunci. Spre bucuria noastră, constructorul a ridi­cat repede noua secție a boiangeriei bucăți, în timp ce ne mutam aveam însă și un sentiment de regret, utila­jele nu erau pe măsura noi. Dar asta nu a durat mult. Mai secții­ întîi ne-au venit haspetele. Noile mașini dau acum siguranța deplină culorii, ridică productivitatea muncii, creează condiții mai bune de lucru în secție. Nu peste mult timp ne-au sosit și ji­­ghetele automate. Iată cum se explică rezultatele mereu mai bune pe care le obținem. Așadar, un aspect atît de des întîlnit în anii noștri: reutilarea. Iar în cazul nostru utilajele noi dau sigu­ranță culorii și tot acestea ridică și productivitatea“. — Adică cum dau siguranță culorii ? — Problema, ne răspunde maistrul Mazilu, se referă la rezistența culorii și egalitatea vopsirii. Prin rezistența culorii se înțelege rezistența acesteia la lumină, frecare, spălare, caracteris­tici care trebuie să fie ci­ mai bine întruchipate în țesătura vopsită. în discuție, intervine și un alt in­terlocutor : maistrul de schimb Iosif Bercovici. El explică rostul unei vop­siri solide și egale în îmbunătățirea calității, cum toată activitatea tinctori­lor secției este îndreptată spre a sa­tisface gustul și exigența, ce rezultate s-au obținut. — Maistru sau muncitor, ne spune el, cu toții avem aceeași preocupare importantă: îmbunătățirea calității. Și tînărul conducător de schimb se destăinuie , că au fost greutăți legate mai ales de vopsirea fibrelor sinte­tice, dar au fost lichidate, că bucățile returnate sunt o raritate, că nu există om în secție să nu participe la cursu­rile de ridicare a calificării unde atî­­tea sînt de învățat. — Vorbeau­ despre fibrele sinteti­ce... — Da. Am început să vopsim fibre sintetice­ și în amestec din 1964. Primul pas în această direcție nu a fost sim­plu. S-au făcut nenumărate încercări, probe. Uneori rezultatele nu erau cele așteptate, îndeosebi la fibra melană, în final însă activitatea noastră a fost în­cununată­­ de succes în sensul că s-a stabilit un proces tehnologic optim pentru realizarea nuanțelor dorite. A­­cum ne-am familiarizat deplin cu a­­ceste fibre, în ce privește calitatea vopsirii acestora, ea nu este cu nimic mai prejos ca a fibrelor tradiționale. Cei doi maiștri se consultă, urmă­resc pe grafic cifre. Iată și evidențiații în ordinea realizărilor : jigheriștii Va­sile Alecu, Dumitru Găucanu, Vasile Răchită, vopsitorii de la haspele, Con­stantin Boboc și Petru Bortoș care sunt și ajutori de maiștri, Mihai Burcuș. Mai notați și pe proaspeții absolvenți ai școlii profesionale, Mihai Ungurea­­nu și Ferenț Schiopu, care, deși foar­te tineri, au deprins repede meșteșu­gul vopsitului, ba chiar sunt dornici de a învăța mereu, fiind la liceul se­ral. I. ISTRATE Buna organizare a muncii Își spune cuvintul Printr-o judicioasă organizare m­uncii, țăranii cooperatori din comu­a­na Dulcești, raionul Roman, obțin zi de zi succese tot mai importante în e­­xecutarea la timp a lucrărilor agricole de toamnă. Pînă în prezent a fost re­­scoltată și treierată floarea-soarelui de pe suprafața de 160 hectare obtinîn­­du-se un spor total de producție de 13.600 kg față de prevederi. De ase­menea, a fost recoltată sfecla de za­hăr de pe aproape 200 hectare. în ritm susținut se desfășoară și re­coltatul porumbului și al celorlalte culturi tîrzii. Cei mai harnici s-au do­vedit a fi țăranii cooperatori din bri­găzile de cîmp nr. 2 și 4. Ei vor cu orice preț să fie posesorii fanionului de brigadă fruntașă in campania agri­colă de toamnă. RADU ARMAȘU învățător NOTA Autobuzul de la miezul nopții intr-o noapte, cind, să zic și eu c-am ador­mit mai bine, îmi bate cineva la ușă. — Ce mă trezești dom­ se la miezul nopții ? — Am rămas cu ba­gajele in gara orașului Gheorghe Gheorghiu-Dej !... — Și ce vină am eu ? Nu-s nici șef de gară, nici controlor, nici șef de tren, nici moașă co­munală . — Trebuie totuși să mergeți cu mine Nu-s numai eu in gară; sun­tem­ mai mulți cu ba­gaje — Ada, și vreți să vi le car eu ? — Hai tovarășe, nu mă mai ține cu între­bările !... — Păi bine tovarășe Gh. Diaconu­ (că dânsul, corespondent voluntar al ziarului, era cel care mă trezise), vii ca mine în gară la Bacău să mă duci în gara Orașu­lui Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej un miez de noapte ? — Nu-i nimic, o gară In plus nu strică / Am ajuns imediat în gara orașului in care am fost chemat (Cum am ajuns atît de re­pede nu vă spun. Vor­ba e că în aceeași noapte eram acolo). Aici o mulțime de same cu tot felul de geamantane, saci, sa­coșe, coșuri, mă rog tot arsenalul... Unii a­­veau mai multe bagaje aranjate bloc turni. — Ce faceți aici, fraților ? — Am venit cu tre­nul... că de aia suntem­ în gară și acum aștep­tăm un mijloc de transport să ajungem in oraș — Dar am auzit că nu-i nici un mijloc de transport noaptea, in­tervine rinul cu 3 gea­mantane și un sac sport. Să ducem atîta greutate pe jos ?... — Păi n­e duceți pe jos, o duceți pe sus. Dumneavoastră geți pe jos (încerc mer­eu un spirit). — Să întinzi 2—3 km încărcat, cu bagaje, nu-i prea comod... — Dar nici n-o să stați aici pînă dimi­neață . Porniți încet, cu... mijloacele proprii de circulație, mai spu­ne unul: bancuri pe drum, mai jucați „Pe­­rinița", trece timpul... i-am lăsat pe „gă­­zari" și m-am dus, tot noaptea, la garajul I.G. Un dispecer era de serviciu ! — Trimite nene, un autobuz, la gară, să ia oamenii și bagajele — Toate autobuzele sînt stricate — N -a rămas nici u­­nul.. de sămînță ? — Nu ! Noaptea toate autobuzele sînt, stri­cate Numai ziua sînt bune ■­­ Mă gîndeam că tot au învățat cei de la I.G O este ceva de­ la întreprinderile comu­nale Bacău. Și aici când se retrag autobuzele de pe traseu înainte de ora fixată se „justifi­că" la fel­­ că au in­tervenit „defecțiuni". M-am dus la director acasă. Tot noaptea. Am­ fost însă politicos și cină am intrat în casă i-am spus „bună ziua". Pe urmă i-am explicat chestia cu oamenii, ba­gajele, autobuzele care se defectează de cu seară pînă dimineața... M-a ascultat atent și mi-a spus : — Am bănuit eu ! — Ce-ați bănuit ? — Că dacă vom­ crea un precedent nu e bine — Aha­­... Adică cum ? — In urmă cu cîtva timp am avut un auto­buz care venea in gară la fiecare tren de noap­te. Dacă n-ar fi fost a­­cest­ autobuz nu cream precedentul... înțele­geți: „n-a fost, nu este" ! — Deci autobuzul de noapte.. nu mai este ! — Mai este, dar nu de noapte .. .­-am scos... — Bine, dar alțția oameni lucrează noap­tea : țesători, medici, ceferiști.. La dv nu poate lucra noaptea un singur șofer pe un sin­gur autobuz ? N-am primit incă răspuns Pină-l pri­mesc mi-am închiriat o cameră în Orașul Gheorghe Gheorghiu- Oei dorm­ bine ziua ca să am putere noap­tea, cind sunt ocupat. Căci eu personal in fiecare noapte îi tre­zesc din somn pe to­varășii din conducerea I­G­O și-i întreb : — Ați rezolvat ches­tiunea cu autobuzul ? Că nu plec din oraș pînă nu se pune din nou în circulație auto­buzul de noapte I GH MOSORA (după o corespondentă de la Gh. Diaconul, STEAGUL ROȘU CÂRNII • CÂRTI • CAIRTINI • CÂRTII Volumul cuprinde lucrările scrise în perioada 25 octombrie 1917—5 mar­tie 1918, respectiv de la victoria in­surecției armate din Octombrie la Pe­trograd pînă la Congresul al VII-lea al partidului. în această perioadă, în fața proleta­riatului se puneau noi sarcini istorice: crearea și consolidarea Statului sovie­tic, transformarea societății pe baze socialiste, organizarea apărării țării împotriva încercuirii capitaliste duș­mane, consolidarea legăturilor interna­ționale cu proleta­­riatul din celelalte țări. Lucrările incluse în acest volum re­flectă lupta consec­ventă dusă de par­tidul comunist, sub conducerea lui Le­nin, pentru apli­carea principiilor marxiste atît în po­litica internă, cit și în cea externă. „Decretul asupra pămîntului, prin ca­re este desființată proprietatea priva­tă asupra pămîntu­lui“, „Decretul asu­­pra păcii" care pro­movează politica u­­nei păci echitabile, fără contribuții și anexiuni constituie un exemplu de aplicare a acestor prin­cipii. în raportul prezentat la cel de-al II-lea Congres al Sovietelor, Lenin ex­pune principiile noului tip de relații internaționale bazate nu pe aservirea națiunilor slabe, ci pe instaurarea pă­cii între toate popoarele, pe recunoaș­terea egalității în drepturi și a inde­pendenței tuturor statelor. în acest volum sunt cuprinse și serie de documente publicate pentru o prima oară în operele lui V. I. Lenin. Contribuția României la victoria asupra fascismului Lucrarea înmănunchează cele 4 co­municări prezentate de delegația ro­mână la Conferința științifică de la Moscova (14-16 aprilie 1965) consacra­tă celei de-a XX-a aniversări a victo­riei asupra Germaniei fasciste. Comunicările prezentate la conferin­ță de delegația română analizează, pe baza unei largi documentări, mișcarea de rezistență antifascistă din Româ­nia, pregătirea și înfăptuirea insurec­ției armate antifasciste din august 1944, participarea Armatei române la războiul antihitlerist, contribuția eco­nomică a României în acest război. Cele patru comunicări, precum și a­­paratul științific, materialul ilustrativ (facsimile după documente, hărți, foto­grafii), incluse în volum reprezintă o contribuție la cunoașterea și aprofun­darea unora dintre cele mai însemnate evenimente din istoria noastră con­temporană și în mod deosebit la cu­noașterea contribuției aduse de po­porul român, sub conducerea partidu­lui comunist, la victoria asupra fascis­mului. Prin însăși tema abordată, această lucrare se adresează și este utilă unor cercuri foarte largi de cititori — cursanți și propagandiști din rețeaua învățămîntului de partid, studenți și cadre didactice din învățămîntul de stat, tuturor celor care studiază sau se interesează de istoria contempora­nă a României. Virgil Lazăr —­Tineri mecanizatori Cum muncesc tinerii mecanizatori, ce metode folosesc ca să-și ridice ni­velul de cunoștințe pentru a face lu­crări de bună calitate, cum își pe­trec timpul liber, cum lucrează orga­nizațiile de partid și U.T.C. din S.M.T. pentru educarea comunistă a tineretu­lui, iată probleme la care răspunde a­­ceastă lucrare, prezentînd in mod viu și colorat aspecte din viața și munca unor tractoriști, combineri, meca­nici etc. ST. Zidăriță Maistrul-organizator nemijlocit al producției Experiența unor întreprinderi pri­vind munca pe care o desfășoară maiș­trii in organizarea producției, promo­varea și dezvoltarea întrecerii socia­liste, introducerea și folosirea tehni­cii înaintate, ridicarea calității muncii și a producției etc., face obiectul aces­tei lucrări scrisă într-un stil viu și atractiv. AMERICA LATINA îndreptar politic-economic Lucrarea pune la indemîna citito­rului informații interesante asupra tu­turor țărilor din America Latină : date generale, populația, organizarea statu­lui, partidele politice și sindicatele, natura, economia, căile de comunica­ție, comerțul exterior. Învățămîntul și un istoric al țărilor respective. Cartea conține ilustrații și hărți. Teorie și metodă în științele sociale vol. I Prin volumul de față, Editura po­litică inițiază noua colecție (simila­ră seriei „Materialismul dialectic științele naturii") consacrată dezba­și­terii problemelor teoretice și meto­dologice ale științelor sociale. Volumul 1 îmbrățișează o gamă variată de probleme din domeniul antropologiei, istoriei, statisticii, pe­dagogiei, esteticii, istoriei literare etc. Prima parte grupează un număr de studii privind gnoseologia cercetări­lor istorice, corelația dintre logic și istoric în dezvoltarea fenomenelor so­ciale, materialismul istoric ca bază teoretică a cercetărilor din științele sociale particulare. Un alt grup de studii reliefează ro­lul metodelor statistice-matematice, probabiliste, cât și al cercetărilor so­ciologice concrete în analiza dinami­cii procesului de producție a schim­bărilor din modul de trai și conștiin­ța oamenilor. Nu lipsesc din volum nici unele dezbateri teoretice actuale, cu punc­te de vedere originale, privind clasi­ficarea și raporturile dintre diferite științe sociale, obiectul materialismu­lui istoric, al comunismului științific, cercetările sociologice concrete. In volum sunt oglindite, de aseme­nea, problemele teoretice actuale ale dezvoltării artei și literaturii socia­liste, istoriei literare, educația este­tică a oamenilor muncii, teoria valo­rilor estetice etc. Critica filozofică și sociologică bur­gheză contemporană este în volum, atît obiectul unor studii speciale (cri­tica sociologiei pozitiviste, a psi­hologismului social), cit și obiectul unor bogate referințe critice în ce­lelalte studii și articole. Studiile incluse în volum sunt ela­borate de academicieni, cadre didac­tice din învățămîntul superior, cer­cetători din Institutele Academiei Republicii Socialiste România sau din institutele departamentale, oa­meni de artă etc. Mănăstirea Govora de RADU FLORESCU Lucrarea care apare în seria „Mic îndreptar de monumente istorice“ pre­zintă ansamblul de clădiri al mănăs­tirii Govora, construcție ridicată de Radu cel Mare în sec. al XV-lea și continuată in anii de domnie ai lui Ma­tei Basarab și Constantin Brîncovea­­nu­. Autorul un pasionat cercetător al trecutului acestui monument reliefea­ză cu iscusință valorile deosebite ale acestei pitorești și monumentale mă­năstiri. Dan Berindei Din începuturile diplomației românești moderne Premisele istorice ale începuturilor diplomației românești moderne, diplo­mația revoluției burghezo-democratice din Țara Românească, acțiuni diplo­matice întreprinse de emigrația revo­luționară română și diplomația în pe­rioada luptei pentru unire, a formării și organizării statului național con­stituie principalele probleme care sînt tratate în această primă lucrare de sin­teză despre diplomația românească. Dezvoltarea complexă și echilibrată a economiei naționale Lucrarea tratează probleme de sinteză privind aspectele dez­voltării complexe și echilibrate a economiei naționale; propor­ția dintre acumulare și consum — proporție de bază a repro­ducției socialiste lărgite ;• îmbinarea armonioasă a industriei și agriculturii în cadrul dezvoltării complexe și echilibrate a eco­nomiei naționale,­ valorificarea superioară a resurselor natu­rale ; dezvoltarea economică a României și folosirea forței de muncă; dezvoltarea economică și social-culturală a regiunilor Republicii Socialiste România ; sistemul de prețuri și rolul lui în dezvoltarea complexă și echilibrată a economiei naționale ; dezvoltarea pieței interne în condițiile reproducției socialiste lărgite, progresul multilateral al economiei naționale și dezvol­tarea comerțului exterior. Prof. IOAN ABRAMIUC Moderna Casă de cultură din orașul Bacău adăpostește și o sală frumoasă destinată bibliotecii. Foto: C. BURSUC „Atlas Republica Socialistă România De curînd a apărut în vitrinele li­brăriilor din țara noastră o temeinică lucrare cartografică intitulată „Atlas geografic — Republica Socialistă Ro­mânia“, Editura didactică și pedagogi­că, București 1965 — Prețul lei 50. Atlasul întocmit științific și executat tehnic intre anii 1958-1965 este o lu­crare colectivă. Pentru întocmirea lui colectivul de autori — în majoritate profesori universitari — a folosit în­treaga bibliografie geografică apărută in legătură cu tara noastră și a utili­zat rezultatele publicate de către in­stitutele științifice și tehnice care au legături directe cu cercetările geogra­fice. Coordonatorul lucrării este profe­sorul universitar dr. Victor în același timp și autorul a 32 Tufescu, hărți din atlas. Din cele 142 pagini ale atlasului 110 sunt ocupate de hărți executate la excelente condiții grafice, iar restul de interesante imagini din țară, îngloba­te la finele lucrării. Atlasul conține un mare număr de hărți cu multiple probleme legate de geografia fizică, paleogeografie, geolo­gie, populație, ocrotirea sănătății, cul­tură și artă, împărțirea administrativă și economia patriei noastre socialiste. Pe toate hărțile din atlas figurează scara de proporție numerică și grafică cu excepția planurilor orașului Bucu­rești (pag. 106) și a împrejurimilor sale. Atrage o deosebită atenție harta cu principalele obiective industriale con­struite în anii puterii populare, grafi­cele privind venitul național, investi­țiile și producția diferitelor ramuri in­dustriale și agricole, ca și profilele morfostructurale din teritoriul Re­publicii Socialiste România. Amatorii de turism găsesc în cu­prinsul atlasului harta cu principalele zone și obiective turistice precum și hărți cu detalii geografice și turistice din Munții Apuseni (pag 97), Bucegi (pag. 98), Făgăraș (pag. 39), Retezat (pag. 16), Ceahlău (pag. 40), Delta Du­nării (pag. 21) și din alte regiuni na­turale ale tării. Noul atlas geografic al Republicii Socialiste România este o lucrare ne­cesară nu numai geografilor și specia­liștilor, ci și oricărui cetățean, pe ca­­re-l preocupă problemele geografice din patria noastră. 11 ­­t , "?&.­ ; " 1 Pescuitul crapului la iazurile de la Bălănești. Joi 14 octombrie 1965 — nr. 3.949 (5.428) Grija pentru cei din... umbră In clasele școlilor noastre de azi e multă lumină. O revarsă, prin mari fe­restre, soarele binefăcător, o răsfringe, pentru mintea fiecăruia, învățătorul și profesorul. Curge atîta lumină binefă­­cătoare și totuși, în clase mai rămin in umbră unii copii. Sunt mai întîi cei așa numiți „slabi", care, la început, pentru că n-au fost destul de atenți, apoi pentru că nu le-a fost trezit in­teresul fațâ de lecție, în fine pentru că nu au fost stimulați la răspunsuri (Hind și ceva mai tirziel nici la darea unui răspuns), s-au situat, lecție de lecție, printre cei mai slab pregătiți din clasă. Ei s-au deprins cu această situație încă din anii trecuți, așa ii știu colegii lor și profesorii. Ei sunt cei care stau degeaba în clasă, fiindcă se află în umbră, acolo unde nu a­­junge raza de lumină a lecției. Elevul a devenit neîncrezător în forțele pro­prii. E datoria noastră, întrucît și noi am contribuit, mai puțin sau mai mult la pasivitatea lui, cînd in verificarea cunoștințelor, in cursul comunicării sau, mai ales, la fixarea cunoștințe­lor predate, nu le-am suscitat atenția cu nici o întrebare, ci ne-am mulțu­mit cu răspunsul competent al unuia sau altuia dintre virfurile clasei și am ieșit din clasă mulțumiți că lecția nouă a fost — chipurile — însușită. Să depistăm, deci, de la început, acest fel de elevi și să-i scoatem din ano­ni­mat. Mai este, apoi, categoria celor cu o putere de muncă mai mică. Și ei tre­buie să fie în grija noastră, să fie controlați mai des, oră de oră, mai cu seamă cînd se face fixarea cunoș­tințelor, spre a constata in ce măsură le-au asimilat. Să nu-și piardă profeso­rul răbdarea cînd elevul gîndește mai încei ca alții, ci să-l lase să se con­centreze și să formuleze răspunsul. De obicei se trece cu inervare la alt elev în stare să răspundă cu promptitudine și sînt pe urmă cei timizi, cei re­trași în sine, cei care au nevoie de încurajarea noastră, a celor ce le con­ducem pașii spre lumină. Ei freamătă de emoție pînă să dea un răspuns. De teama unui răspuns catalogat drept „prost" el se refugiază în muțenie. Sînt cei cărora, în vorbirea obișnuită, se spune, le scoți vorba cu... cleștele. Dar învățătorul și profesorul, cu tact și răbdare, apelînd la resursele sale pedagogice, ia patosul său de instruc­tor și educator, să caute cele mai ni­merite căi de acces la putința de în­țelegere a acestora. M-am gîndit mult la acești elevi care pot fi scoși din umbra clasei la lumina binefăcătoare a soarelui de azi. IOAN MICU director adjunct la Liceul nr. 1 din Orașul Gh. Gheorghiu-Dej O cerință didactică obligatorie Abordarea în recentele consfătuiri ale cadrelor didactice a problemei fo­losirii materialului didactic la lecții a fost salutară și a trezit învățătorilor și profesorilor un interes deosebit. Consider că acest larg schimb de experiență, la care și-au adus con­tribuția numeroși educatori cu înde­lungată activitate la catedră, stimu­­lea­ză munca din școlile noastre. Pe deplin convins de importanta folosirii materialului didactic la lecții, mă in­grijesc permanent de procurarea și îmbogățirea acestuia. Mi-am creat în ultimii ani chiar un obicei plăcut de a întocmi albume și colecții de mate­­rial didactic. Astfel, folosind­ acest material, lecțiile pe care le susțin in clasă devin mai bogate, mai intere­sante, iar puterea de înțelegere a noi­lor cunoștințe de către elevi crește considerabil. Mă preocupă îndeosebi in ultima vreme problema folosirii mijloacelor audio-vizuale la lecții, în anul școlar trecut, predînd la clasa a IV-a am u­­tilizat des magnetofonul, aparatul de proiecție, discurile la orele de lite­ratură română, istorie, muzică și la alte obiecte. De exemplu, am imprimat, la în­ceputul lunii decembrie 1964, pe bandă de magnetofon, partea din ra­diojurnalul care informa despre săr­bătorirea, la Cluj, a 180 de ani de la răscoala țăranilor sub conducerea lui Horia, Cloșca și Grișan. La lecția de istorie cu tema respectivă am folosit aceste imprimări care au produs e­­moții și sentimente puternice elevilor mei. De asemenea, am oferit elevilor, la orele de istorie și de literatură și alte surprize plăcute ca audierea celor mai frumoase poezii (imprimate pe bandă) ale lui Mihai Eminescu, între care „Scrisoarea a IlI-a". Diafilmele m-au ajutat mult in dez­văluirea frumuseții basmelor popu­­lare, a minunatelor peisaje ale Ro­mâniei socialiste, m-au ajutat nu nu­mai la îmbogățirea cunoștințelor ele­vilor, ci mai ales la educarea lor. Dacă cineva m-ar întreba de care anume lecții tinute in clasă am rămas cu adevărat satisfăcut aș răspunde­­ de acelea la care am folosit material didactic bogat, adecvat fiecărei teme. Avînd în vedere rolul și impor­tanța materialului didactic, folosirea acestuia la fiecare lecție constituie o cerință obligatorie pentru fiecare în­vățător și profesor. CONSTANTIN FUNARU învățător la Liceul din Bicaz

Next