Steagul Roşu, septembrie 1971 (Anul 26, nr. 5772-5797)

1971-09-15 / nr. 5784

Pag. 2 Culturale Un roman despre presa ilegală a partidului. Condamnat la moarta Intim­ii arareori în paginile re­vistelor literare — mai cu seamă ieșene — Dumitru Ignea se impu­ne totuși ca o prezență a prozei noastre actuale. Scrierile sale se disting prin romantismul revolu­ționar al atmosferei în care se mișcă personajele, prin patosul cu care ele se dăruie activității anti­fasciste de adîncă ilegalitate ; este un scris necizelat, o confesiune cu sufletul la gură, în care eroii îm­prumută din linearitatea tragică a unei lumi dimensionate brutal în­tre viață și moarte, credință și tră­dare, demnitate și spaimă, genero­zitate și crimă. Comuniștii, uteciș­­tii, ca și alți oameni de bună cre­dință care mai târziu sau mai de­vreme li se vor alătura, reprezintă polul umanității inalterabile a u­­nui popor năpăstuit, viitorul unei societăți măcinate de tare incura­bile : „Nu numai la picioarele me­le se află agățat un asemenea lanț, ci și la (...) picioarele tuturor ce­lor care dirijează astăzi viața aces­tei țări", rostește la proces Mitru Dorneanu, tipograful comunist din romanul „Condamnat la moar­te“.*) „El vă ține strîns legați de averi, de niște legi strîmbe, de clasa dumneavoastră îmbătrînită în rele“. Tînărul Dorneanu este u­­nul din acei oameni dîrji care, înainte sau în timpul războiului au știut să se transforme din acuzați în acuzatori, apărîndu-și cu demnitate neștirbită convingerile, o adică dovedind o lucidă conștiință a condiției lor, mai simplu, o înal­tă conștiință de clasă. Cuvintele lui Mitru Dorneanu aparțin ace­luiași crez pe care îl imprimase în tipografii clandestine, pe paginile „Scînteii“ ilegale, ale ..Moldovei roșii“ sau ale numeroaselor mani­feste ce condamnau necruțător a­­ventura legionară, criminalul răz­boi antisovietic, în genere orîndu­­irea burghezo-moșierească. Povestea „Necunoscutului“, nu­mele conspirativ al lui Mitru Dor­neanu e simplă , lucrînd în tipo­grafie cu un vechi comunist, Păs­­trăvanu („Bătrînul“), tînărul zețar ajunge, în anii premergători in­staurării dictaturii antonesciene, să fie primit în partid, devenind un factor din ce în ce mai impor­tant al rețelei comuniste ilegale. Faptele sale, uneori de un eroism spectaculos, alteori vădind „doar“ o voință de fier, se împletesc din ce în ce mai inextricabil cu atașa­mentul spontan al familiei sale, țărani ce înțeleg rosturile istorice ale riscurilor la care se expun a­­lături de cel drag și respectat Da­că mai adăugăm la aceasta contri­buția teoretică și practică pe care o aduce, la activitatea tipografiei autorul celor mai multe texte, uni­versitarul Colibaba, sau o seamă de alți simpatizanți din cele mai variate medii sociale, obținem ima­ginea simplă — poate cam simpli­ficată — dar adevărată în liniile ei definitorii, a rolului de catali­zator, de conducător politic necon­testat al rezistenței antifasciste, pe care l-a jucat partidul în anii răz­boiului contra Uniunii Sovietice. De cealaltă parte a barierei se a­­flă statul militarist, cu organele sale represive, siguranța, poliția, jandarmeria, închisorile, șovinis­mul troglodit sau reacționarismul turbat al cîtorva iresponsabili de teapa lui Horia Sima sau Antones­­cu, funcționarii zeloși și sadici ca Popa sau Trofinică de la Siguran­ță, colonelul Rucăreanu din Jus­tiția militară și atîția alții. Tabloul care se încheagă nu es­te o frescă a epocii respective — așa cum o înfățișează, spre exem­plu memorialistica lui Ion Pas , nici o galerie caracterologică, în­cadrată de epica fastidioasă speci­fică lui Zaharia Stancu (din „Ră­dăcinile sunt amare“), sau acea panoramă de un colorit ritmat pî­­nă aproape de senzațional, din „Șo­seaua Nordului". Deși anecdotica nu lipsește nici aici, iar sugestia atmosferei caleidoscopice dintr-un mare centru de provincie se în­cheagă cu destulă pregnanță, ro­manul lui Dumitru Ignea preferă să schițeze datele unui semnifica­tiv episod din istoria ilegală a Partidului Comunist, reliefînd a­­devăruri mai mult decît problema­tizări, sensuri promovate de fap­te și nu interpretări. Personajele sale sînt caractere, înainte de a se putea constitui în tipuri veridice, sisteme comporta­mentale a căror angajare se face fără drame de opțiune, ca o reac­ție firească, izvorind dintr-un fond ancestral de demnitate și curaj. Ceea ce putem reproșa, totuși, cărții lui Dumitru Ignea este felul cum mînuiește dialogul, neputința personajelor de a se prin vorbire. Pericolul diferenția principal care le pîndește conversația este sentențiozitatea, retorismul sau sfătoșenia artificială, deși autenti­citatea verbală a unora — în spe­cial din categoria „negativilor“ — nu poate fi ignorată. Lipsa unui exercițiu statornic asupra paginii de proză se simte și în stîngăciile de construcție, cu deosebire în șo­văiala de a-și alege ferm tehnica. Astfel, dorind să evite disponibi­litatea interpretativă sau analitică, pentru a determina personajele să se definească la confruntarea di­rectă cu realitatea, autorul nu în­treprinde investigații psihologice, nu se lansează în comentarii so­­cial-istorice, filozofice, în general teoretice , dar nici faptele care al­cătuiesc viața de încleștări decisi­ve a eroilor săi nu sînt complete. Probabil că s-a urmărit evitarea încărcării sau a descripției cu tente de senzațional, dar cînd un personaj trăiește între ascunzători, închisoare și evadări e firesc să ni se relateze măcar împrejurările în care se petrece ceea ce-l defineș­te la un moment dat, chiar dacă în rest el este un teoretician sau un ideolog, fără nici un pic de vocație pentru aventură. Apoi, nu putem să nu observăm că toate celelalte personaje, afară de Mitru și, poate, Păstrăvanu sînt prea sumar abordate, pentru a fi altceva decît scheme inconsis­tente, fișe pentru o viitoare con­strucție. Oricum, la prima sa confruntare mai amplă cu proza, Dumitru Ig­nea își face auzit glasul cu destulă stăruință. V. SPORICI *­ Editura „Junimea“ — 1971 de Dumitru IGNEA Cronica literară TELEVIZIUNE MIERCURI 15 SEPTEMBRIE 1971 15.55 Deschiderea emisiunii. FOTBAL : Dina­mo București—Spartak Trnava (Cupa Campionilor Europeni). Transmisiune directă de la Stadionul „23 August". 17.50 Soliști îndrăgiți de muzică populară : Dumitru Sopon. 18.00 Răspundem prezent ! Deschiderea nou­lui an școlar. 18.35 Mult e dulce și frumoasă. 18.50 Confruntări. 19.10 Tragerea Pronoexpres. 19.20­1.001 DE SERI. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 ANCHETA TV. Idealul tinereții. 20.35 Telecinemateca . „PISICA Î$I SCOATE GHEARELE“.­­22.20 TELEGLOB. Itinerar chilian. 22.35 Tangouri celebre. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. Poșta literară NECULAI PUȘCAȘU — Bacău. Lecturi neasimilate din Eminescu, din care ați copiat numai meca­nica versurilor, sonoritatea stranie, fără a vă strădui să loi dați și un conținut cît de cît inte­le­ligibil. Compunerea „In fața ochi­lor“, de pildă (prozodic —o copie a celebrei elegii „Atît de fragedă") conține o serie de versuri inepte : „Jur împrejur a tale brațe/ Se a­­tîrn de umerii tăi goi / Și revăr­­sînd mișcări ușoare / Se a­­plec pe sinii tăi cei moi“. In ace­eași situație se găsesc „Peste timpul care trece“ și „Deseori“ (imitații la „Peste vîrfuri" și, res­pectiv „Pe aceeași ulicioară“), am­bele excelînd în formulări bizare, ceea ce denotă că „poeziile“ dv. sînt exclusiv un rezultat al hazar­dului. Accidental se întîlnesc și cîteva fraze poetice : „Și ca bolta fără stele/ Petrec nopțile la rind“­ strivite însă de mulțimea greșeli­lor de ortografie. SILE DELAVALE: Poezia patrio­tică n-a fost niciodată o poezie „de ocazie", în înțelesul unui con­ținut precar, atîta timp cît a fost slujită de condeie dublate de conștiință civică sensibilă și acti­­­­ă. Să ne amintim de ecoul ex­traordinar pe care l-au avut în mase „Un răsunet“, de Andrei Mureșanu, „Deșteptarea Româ­niei“, „Hora Unirii", ciclul „Osta­șii noștri", de V. Alecsandri, „Scri­soarea III“, de Mihai Emines­­cu sau „Noi“, „Oltul“ etc de Octa­­vian Goga — și veți înțelege că laudele aduse genului de poezie ce cultivă sentimentele dragos­tei de neam, de țară, nu sunt nici­decum gratuite. în zilele noastre poezia patrioti­că este la fel de vie, de activă și de necesară. Evident, pentru ca mesajul ei partinic să poată im­presiona, e nevoie și astăzi, ca și în trecut, de o expresivitate versului, sau așa cum singur spu­n­neți, de talent. Cum se mai întîmplă însă cîte­­odată, scrisoarea propriu-zisă mai interesantă decît versurile ca­­­re o însoțesc, ele păcătuind prin­­tr-un schematism dezarmant. Fra­ze întregi „sună din coadă", mi­­mînd o ardere interioară, care de fapt nu există, încercați să depă­șiți stadiul acesta de compunere cu vocative (abuzu­l de interjecții! o țara mea!, hei pămînt stră­bun ! etc.) ieșind într-o zonă a ex­primării directe, mai de la inimă. E. GALAN! Poezia pe care practicați rămîne încă la stadiul­­ literaturii de album, populată de făpturi ireale, diafane, care plu­tesc într-o atmosferă de feerie. Dacă ați fi un cititor frecvent al publicațiilor literare și de cultu­ră, ați fi observat fără greutate că asemenea poezie nu se mai prac­tică de pe vremea lui Conachi și Cîrlova. La întrebarea dacă aveți puțin talent — „sau e cazul să nu mai consum cerneala degeaba pe care mi-o adresați, îmi vine destul de greu să vă răspund. Semne ale unei­ disponibilități literare par să existe, dar atîta timp cît ele refu­ză să se alimenteze din solul ferți­ al lecturilor, vor rămîne pe mai de­parte sub semnul virtualității. E necesar deci să vă decideți. TITEL CLIMEȘTEANU . „Aces­te poezii — dacă putem să le nu­mim așa — sunt închinate Parti­dului și harnicilor locuitori ai satului meu natal“, spuneți dv. într-o notă introductivă. Intențiile nu sunt rele deloc, și nici entu­ziasmul care le-a generat. Ceea ce vă trădează însă este o dezarmantă lipsă de har po­etic, de „ureche“, de simț al limbii. Versuri (vorba dv.­­ da­că putem să le numim așa!) în care cuvintele rimează după alte criterii, decît cele ale accentului prozodic, ca de pildă : „Uzină — cooperativă ; Filipești — comu­niști sau ghioceii — primăverii — ne fac să avem suficiente rezerve asupra posibilității dv. în poezie. IORDACHE AIOANEI : Surprin­zător e la dv. temperamentul agi­tatoric care tensionează unele ver­suri, imprimîndu-le forță și dina­mism ! „Aici entuziasmul se în­­trupa-n idei" — e versul cel mai bine realizat din cele două poezii pe care le semnați. Nesiguranța cu care vă mișcați prin celelalte stro­fe nu ne permite să întrezărim însă, prea multe șanse în viitor, dacă nu veți dori cu tot dinadinsul să vă autodepășiți. Intre timp, e bine că nu uitați că între poezie și articole de ziar există o diferen­ță netă — prima operînd prin ex­celență cu imagini, figuri de stil și metafore, adică procedee de creație prin care scriitorul trans­figurează realitatea înconjurătoa­re, în timp ce jurnalistica redă a­­ceastă realitate sub latura autenti­cului, a faptului de viață nepre­lucrat. JENICA PETRESCU : Mare par­te din rîndurile adresate corespon­dentului de mai sus vi se potri­vesc Și dv. Rareori eite un vers ni­merește tonul normal al discursu­lui liric, acesta din urmă desfășu­­rîndu-se cu destule contorsionări, stîngăcii și agramatisme. Ravede­­ți-vă vocabularul. l­. PETRU . Deși se pare (simplă presupunere 7) că ne-am mai întil­nit pe spațiul acestei rubrici, și răspunsurile au fost atunci vag în­curajatoare, ambițiile dv. nu s-au potolit, cu singura deosebire că ați schimbat epigrama pe odă pa­triotică. „Tu ne ești crez și legă­­mînt" ar merge ca text al unui cîn­­tec (într-atît sunt versurile de șterse și imaginile artistice de vehiculare), ca poezie de sine stătătoare, însă, nu. Cu­ privește „Cinstirea pămin­­tului“, aceasta are patru versuri cel puțin nefericit găsite . „Uzine me­lomane (!) /Ce-mbracă-ntinsul plai/ Dor­ind balada nouă / In șuiere de nai“. Aceste lucruri, plus cîteva rime rele ne conduc la ideea că rămîne încă să lucrați pe vers. Re­veniri. Ion MUNTEANU Pe scena Teatrului „Bacovia“ Gong în stagiunea 1971-1972 Stagiunea 1971—1972 începe, la teatrul băcăuan, prin reluarea re­prezentațiilor cu piesa „Interesul general“ de Aurel Baranga. Astăzi și mîine, la ora 19,30, în sala Teatrului dramatic „Baco­via“, spectatorii se vor putea re­­întilni cu actorii Mișu Rozeanu, Andrei Ionescu, Lucia Cosm­eanu-Maier, Puiu Burnea, Gh. Serbina, Mircea Belu, Mihai Drăgoi, Doina Iacob, Constanța Zmeu, Florin Blă­­nărescu. Regia artistică a spectacolului o deține I. G. Russu, viziunea sce­nografică aparținînd lui Mihai To­­fan, de la Teatrul Național „I. L. Caragiale“ — București. 55 Brigada diverse în alertă (La „Muncitorul“) „Brigada mărunțișuri" însărci­nată cu descoperirea unor infrac­tori își continuă acțiunile, de da­ta aceasta „în alertă“. Din nou se ajunge la dezvăluirea unor fapte reprobabile. Din munca plină de eroism și inteligență a lucrătorilor din miliție ni se redă avatarurile trio-ului de infractori, recidiviști, „simpatici“, de data aceasta, com­plici mai mult sau mai puțin con­știenți ai unor falsificatori de bani, ai unor femei imorale, într-un cu­­vînt întreaga faună care populea­ză zilnic rubrica Informației Bucu­­reștiului ! „Aflăm de la inspectora­tul miliției Capitalei". Comedia polițistă realizată de Mircea Drăgan, în colaborare cu scenaristul Nicolae Ție, este un film scheci vizînd satira de mo­ravuri. Acest al doilea episod nu este ni­ci mai bun și nici mai rău decît primul episod în care brigada diverse intra în acțiune. Același comic de speța revistei de cartier de altă dată, aceleași situații neve­rosimile și acțiuni ilogice. O sume­denie de semne de întrebare nu-și găsesc răspunsul. Rareori mi-a fost dat să întîlnesc atîta diletantism în interpretare ca în această peli­culă. Mă refer la interpretele fe­minine (cu excepția actriței Vasi­­lica Tastaman), adică la „vîzătoa­­rea de plăceri“ și la cîteva membre ale „clubului tinerelor văduve“. E­­chipa de comedie a filmului reu­nind un mănunchi de actori talen­tați, muncește din greu, fiecare pe felul său de haz, descurcindu-se fiecare cum poate pentru a reuși să iasă cu fața curată din naivită­țile și dialogurile unui scenariu mediocru. Efortul interpreților nu se­ împlinește însă în unitate. Spec­tatorul se amuză de scheciurile și microrecital­urile bunilor noștri ac­tori de comedie care de la Timi­­că și Birlic la Caragiu și Cotescu, și mulți, mulți alții, merită scenarii și regizori pe măsura harului lor. Finalul ne redă expresia fericită a celor trei borfași reîntorși după gratii. Desigur, vor ieși de aici în următorul episod cu același zîm­­bet pe buze, îndreptîndu-se spre noi... infracțiuni. Exigența spectatorilor noștri so­licită realizatorilor, comedii cine­matografice spirituale, satirice, in­spirate din peisajul real al epocii noastre. M. ROZEANU C­INEMA MUNICIPIUL BACAU „Muncitorul" ! B. D. IN ALERTA (orele : 10,20 , 15,20 , 17,20 , 19,20 ; 21,20). Tel. 12028. „Flamura roșie" ! ÎNDRĂGOSTIȚII (orele ! 16 , 18 , 20). Tel. 11950. „Progresul" t FLOAREA­ SOARELUI (orele ! 10,30; 14,30 ; 16,30 , 18,30 ; 20,30) Tel. 11377. „Tineretului" : DARCLES (orele­­ 10,30 ; 15,30 ; 17,30 ; 19,30 ; 21,30). Tel. 12939. MUNICIPIUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ „23 August"­­ FACEREA LUMII. „Oituz" ! DOMICILIUL CONJUGAL. EXPOZIȚII MUNICIPIUL BACAU Galeriile de artă Expoziția „Noi opere de artă din patrimo­niul Muzeului județean” (pictură, sculptură, tapiserie). Punctul muzeal „Nicu Enea” Colecția de pictură Nicu Enea (strada Nu­fărului nr. 31), deschisă între orele 10—18. Luni închis. TG. OCNA Galeria de artă „Peisajul montan în plastica românească". SLANIC-MOLDOVA „Pictori români dintre cele două războaie mondiale" (vila „1 Mai"). Comuna Racova ExDO7­ția memorials Ion Borcea M­U­Z­E­E MUNICIPIUL BACAU Muzeul de științe naturale — strada Karl Marx nr. 2. Muzeul de istorie — strada Karl Marx nr. 23. PRĂJEȘTI - Muzeul sitese. STEAGUL ROȘU R­ADIO MIERCURI 15 SEPTEMBRIE 1971 PROGRAMUL I 15.00 Buletin de știri. 15.05 100 de legende românești. 15.30 Pagini vocale și orchestrale din muzica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.15 Țară mîndra, nouă țară ! 16.30 Medalion George Grigoriu. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Antena tineretului. 17.30 Concert de muzica populară. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Noi înregistrări cu orchestra de mu­zică populară dirijată de Dezideriu Ar­­deleanu. 20.55 Știința la zi. 21.00 Revista șlagărelor. 21.30 Noutăți discografice. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. 22.30 Concert de seară. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seara (continuare). 24.00 Buletin de știri. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. (Buletine de Știri la orele 2.00 ; 4.00 ; 5.00). PROGRAMUL II 15.00 Muzică ușoară. 15.40 Instrumente populare românești. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.15 Divertisment pentru orchestra de coarde și două clarinete de Dumitru Capoianu. 16.50 Pe teme medicale. 17.00 Buletin de știri. 17.05 Cîntece și jocuri populare. 17.30 Piese instrumentale și vocale. 17.50 Cîntă Kathy Kirby. 18.00 Publicitate radio. 18.20 Concertul pentru harpă și orchestră de Carl Reineke ; Concertul pentru Corn și orchestră de Richard Strauss. 19.00 Buletin de știri. 19.05 Melodii de estradă. 19.30 Meridiane lirice. 19.50 Noapte bună, copii. 20.00 Romanțe. 20.15 Teatru radiofonic. STEAUA­ POLARA de Sergiu Fărcășan. 21.42 Muzică ușoară. 22.00 Suita I op. 9 în Do major de George Enescu. 22.30 Universitatea radio. 22.45 Potpuriuri de muzică ușoară. 23.00 Buletin de știri. 23.05 Mozart­ieri și azi. 23.50 Recital de clavecin, George Malcolm. 0.22 Pagini din opereta Nausicaa de Viorel Doboș. 0.55—1.00 Buletin de știri. JOI 16 SEPTEMBRIE 1971 PROGRAMUL I 6.00 Muzică și actualități. 6.20 Jurnal agrar. 6.30 Gimnastică. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport 7.25 Bună dimineața, copii 1­7.45 Sfatul medicului. 8.00 Sumarul presei. 8.08 Matineu muzical. 8.25 Moment poetic. 8.30 La microfon, melodia preferată. 9.00 Buletin de știri. 9.03 La microfon, melodia preferată (conti­nuare). 9.30 Odă limbii române. 10.00 Buletin de știri. 10.05 Muzică populară. 10.30 Clubul călătorilor. 11.00 Buletin de știri. 11.05 Variațiuni pe aceeași temă — muzică ușoară. 11.15 Din țările socialiste. 11.30 Sub mindre flamuri — cîntece patrio­tice. 12.00 Melodii de H. Mălineanu. 12.10 Recital de operă Leila Cincu. 12.30 întîlnire cu melodia populară și inter­pretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră cotidiană. 13.27 Cîntecul e pretutindeni. 14.00 Compozitorul săptămînii. 14.40 Mîndra mea floare aleasă, muzica populară. PROGRAMUL NI 6.00—8.05 Program muzical de dimineață. 6.05­­ Buletin de gu­râj"1— 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 8.05 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.20 Două schițe simfonice. 9.00 Coruri bărbătești. 9.15 Arii din operetele lui Kalman. 9.30 Buletin de știri. 9.35 Orchestra de muzică populară Brîulețul din Constanța. 10.00 Opera „Prometeu“ de Doru Popovici. 10.41 Tineri interpreți de muzică ușoară. 11.00 Soliști de muzică populară. 11.30 Album distractiv — muzică ușoară. 11.55 Știința la zi. 12.00 Buletin de știri. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Muzică ușoară. 12.30 Opereta „Veronique” de Messager. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Varietăți muzicale. 14.00 Buletin de știri. 14.05 Doine, cîntece și jocuri populare. 14.30 ATENEU. Pentru eventualele modificări intervenite la programele de radio, televiziune, cinema, muzee, expoziții — care nu ne-au fost comunicate un timp util — redacția nu-și a­­sumă răspunderea. V­REMEA Vreme răcoroasă, închisă și relativ umedă cu cerul mai mult noros. Se vor semnala averse de ploaie. Vîntul va sufla slab la potrivit din sectorul nordic. Temperatura aeru­lui rămîne staționară , minimele vor fi cuprinse între 4 și 8 grade, iar maximele intre 12 și 16 grade. Miercuri 15 septembrie 1970 Vas de cereale, astăzi piesă de muzeu. Foto : N. MOLDOVEANU Ministerul Industriei Chimice, Centrala industrială de anvelope și articole tehnice din cauciuc , Fabrica de articole tehnice din cauciuc Brașov i recrutează candidați­iwi str. Sportul Popular nr. 1 telefon 14111 (băieți) în vîrstă de pînă la 18 ani împliniți în anul calendaristic 1971, pentru școala profesională curs de zi, în meseria de : Prelucrători cauciuc și confecționatori articole tehnice din cauciuc ÎNSCRIERILE se fac la sediul FARTEC Brașov, serviciul personal învă­­țămînt, pînă la data de 25 septembrie 1971, pe baza actelor : • Certificat de naștere în original • Adeverință de promovare a cla­sei a VIII-a • Certificat medical. Concursul de admitere se va ține la Grupul școlar pentru industria chimică Codlea, între 25—30 septem­brie 1971, la matematică și chimie, scris și oral. Grupul școlar asigură cazare, masă, echipament și rechizite. ^ VVVIUi VUIIUAV­­AAAUOMv VVIUț/UmV/Ul­ui 1CUU& Pledoarie pentru o ediție completă a operei (Urmare din pagina I) publicistului local I. Mirea artico­lul „Bacovia vînzător ambulant". In vara aceluiași an Agatha Grigo­­rescu aduna într-un volumaș­in 12 ° de 48 de pagini cîteva dintre prozele lui Bacovia („Tirzia“, „în cafea“, „In zadar", „Cubul negru“, „Cînd cad frunzele“, „Ninsoare", „Moină“, „Nuvelă", „Valuri“) sub titlul comun „Bucăți de noapte“. In 1929, prin stăruința lui Eugen Lovinescu, i se retipăresc volu­mele „Plumb“ și „Scîntei galbene“ cu titlul „Poezii“, la Editura „An­cora“. Tratativele cu editorul le-a condus Agatha, cu care se căsăto­rise în 1928 și căreia îi și dedica de altfel această ediție. („Doamnei mele, Agatha"). Volumul a avut un tiraj considerabil pentru tim­purile acele, 3.000 de exemplare, și recepția critică deși nu era vorba de versuri inedite, a fost deosebit de favorabilă. Dar dubla față destinului bacovian nu se dezmin­a­se. Poetul, care primise numai 2000 de lei, este din nou nevoit să-și plaseze singur o parte din exem­plare, deoarece „Editura Ancora“, tocmai dăduse faliment. Un an mai tirziu, în toamna lui 1930, vede lumina tiparului volu­mul cel mai social al poetului — „Cu voi“, prin grija lui G. St. Ca­­zacu-Delarast, scriitor el însuși și devotat prieten al lui Bacovia. Deși volumul beneficia de data a­­ceasta de o prezentare grafică foar­te îngrijită, cititorii, nu s-au gră­bit nici acum să consume tirajul (3.000 de exemplare), neatrași de o egidă atît de obscură. (Trebuie menționat faptul că placheta ză­cuse 2 ani spre avizare la Editu­ra „Cartea românească“). Anul 1934 marchează apariția pri­mului volum antologic din opera lui George Bacovia. Tipărit la Fundația pentru literatură și artă și intitulat „Poezii", volumul se deschide cu un frumos desen de Anestin și o prefață elogioasă semnată de confratele întru poezie Adrian Maniu. Culegerea nu este însă reprezentativă pentru creația lui Bacovia, deoarece multe din piesele de rezistență ale volume­lor anterioare au fost eliminate sau amputate. In 1936, Bacovia publică un nou volum, „Comedii în fond“, în populara colecție „Biblioteca pen­tru toți“ a editurii „Alcalay". Filo­nul poetic devenise însă mai puțin fertil, versurile nu mai au forța emotivă a celor din „Plumb“ sau „Scintei galbene", deși multe din­tre ele aparțin anilor 1899-1906. Ca și volumul „Cu voi“ și în „Co­medii in fond“ întîlnim numeroa­se poezii fermentînd de o ironie acidulată la adresa societății totodată la adresa condiției sale, și La interval de un deceniu (1934- 1944), Fundația pentru literatură și artă alcătuiește o nouă antologie Bacovia (în prestigioasa colecție „Ediții definitive") intitulată „O­­pere“ și cuprinzînd toate poeziile și o mare parte din proza poetu­lui publicată pînă la acea dată. Re­­văzîndu-și volumele apărute ante­rior, Bacovia schimbă, cu această ocazie, titlurile a numeroase poe­zii și adaugă chiar ciclului „Come­dii în fond“ trei poezii noi : „Mia­­ză-zi de vară", „Requiem“ și „Ba­ladă“. De asemenea, adaugă o nouă proză — „Iarmaroc“ — ciclului „Bucăți de noapte". Volumul, fru­mos tipărit, deși poeziile erau și aici înghesuite, era foarte căutat, ceea ce făcu pe librar să-l doseas­că și să-l speculeze ca suprapreț. Doi ani mai tirziu, în 1946, apă­rea în editura „Casei școalelor“ volumul „Stanțe burgheze“ (în for­mat in folio și tiraj de 1.000 de e­­xemplare) cuprinzînd versuri din­tre anii 1943-1946. Unele fuseseră inspirate într-o epocă destul de a­­propiată de cînd funcționa ca bi­bliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului și mai putea lua con­tact direct cu orașul. De aceea s-a și gindit să le dea titlul de „Stan­țe burgheze" (stanțe de burg). Deceniul 1946-1956, reprezintă un nou hiatus în editarea operei lui Bacovia. Poetul A. Toma, directo­rul Editurii de Stat pentru Litera­tură și Artă în anii 1951-1954, a opus un veto categoric proiectu­lui aflat în fază avansată de re­editare a „Operelor" lui George Bacovia. Interdicția nu putea să fie însă de lungă durată. Odată cu revirimentul general, cu politica de recuperare autentică a valori­lor, autorul „Plumbului“ este re­­­întronat pentru a treia oară în­ drepturile sale. Anul 1956, fast pentru poet, este marcat de apari­­­ția la Editura de Stat, pentru Lite­ratură și Artă a volumului de poe­zii cuprinzînd ciclurile „Plumb", „Scîntei galbene“, „Cu voi“ și „Co­medii în fond". Debutînd cu o pre­față de o îndreptățită ostentație polemică a lui Eugen Jebeleanu, volumul, deși restrîns și predomi­nant tematic, este mistuit instan­taneu din rafturi. O nouă ediție, revăzută și adăugită de autor cu ciclul „Stanțe burgheze“ și un gru­paj de „Versete“, apare în anul ur­mător la aceeași editură. In 1961 Editura pentru Literatură scoate în colecția „Scriitori români", vo­lumul „Scrieri alese“, cu un studiu introductiv de Ov. S. Crohmălni­­ceanu și o „Evocare“ de Agatha Gr­igorescu-Bacovia. Ediției cuprin­­de în plus față de cele precedente cîteva poezii grupate în capitolul „Addenda“: „Tu ai murit“, „Ro­manță“, „Nervi de toamnă", [„Da...“], „Prietenul meu, smochi­nul". Trebuie menționate și cele două ediții de poezii de mai mică importanță apărute în 1962 la Edi­tura pentru Literatură (colecția „Li­liput“) și, respectiv, în 1964, la E­­ditura Tineretului (colecția „Cele mai frumoase poezii“). Una dintre cele mai complete și mai populare ediții din opera lui Bacovia, apărută în 1965 la Editu­ra pentru Literatură (Biblioteca pentru toți), într-un tiraj de 50.180 de exemplare, o datorăm lui Nico­lae Manolescu, care semnează și o substanțială prefață. Pe lângă ciclurile cunoscute sunt incluse în ediția de față un mare număr de poezii grupate în capitolele „Verse­te", „Din periodice“ și „Postume“. Mult amplificat este și capitolul de „Proză“ care în afară de ciclul „Bucăți de noapte“, cuprinde o al­tă serie de proze adunate sub tit­lul „Dintr-un text comun" și „Din periodice“. De menționat faptul că după edițiile din 1944 și 1961, vo­lumul din 1965 este al treilea și ul­timul care conține proza lui Ba­covia; în sfîrșit, trebuie să amintim în 1966 ediția de lux a volumului „Plumb“, format in 12 ° și o edi­ție de versuri reprodusă de Editu­ra Tineretului în colecția „Biblio­teca școlarului", după cea din 1965. O altă culegere din opera lui Ba­covia apare în 1968 la Editura pen­tru Literatură, cuprinzînd o selecție din ciclurile „Plumb“, „Scîntei gal­bene“, „Cu voi", „Comedii în fond“ și „Stanțe burgheze". Cu­prinsul acesteia este reprodus iden­tic în ediția bibliofilă ilustrată de Tiberiu Nicolescu, care apare în a­­celași an la aceeași editură într-un format in folio. Ultimul volum Bacovia este cel de „Stanțe și versete“ publicat postum, în 1970, la Editura „Miner­va" de Agatha Grigorescu Baco­via, soția poetului, încheind acest itinerar cronologia al edițiilor din poezia și proza poe­tului băcăuan, se desprinde cu u­­șurință concluzia că opera lui Ba­covia se cere adunată fără întîrzie­­re într-o ediție critică, completă, întocmită după criterii științifice, pe măsura audienței acesteia in rîndurile cititorilor. Sperăm că e­­diția Bacovia promisă de scriito­rul Marin Preda, directorul Editu­rii „Cartea românească“, va fi o astfel de ediție, care, ignoring orice tabu-uri, va cuprinde întreaga creație a lui George Bacovia, in­clusiv proza, publicistica și cro­nicele literare.

Next