Viaţa Capitalei, septembrie 1949 (Anul 1, nr. 114-125)

1949-09-16 / nr. 114

Premierea gazetelor de perete IN SECTO­­UL S.T.B. GAZETA ATELIERELOR CENTRALE A LUAT PREMIUL I I­n sala cinematografului „Vergu”, a avut loc acum câteva zile, într’un ca­dru festiv, premierea gazete­lor d® perete din Sectorul S.T.B. Mulţimea d­e muncitori şi funcţionari, veniţi la sărbă­torirea acestei zile, a ocupat sala de spectacol până la ul­timul loc. In stradă, răzbate muzica unei fanfare. Cei din sală cântă şi ei. Unii o acom­­paniază, alţii fredonează ca pentru sine, iar toţi laolaltă sunt cuprinşi de un nestăvi­lit entuziast». Momentul, pe care cu atâta nerăbdare l-au aşteptat cu toţii, iată-l sosţt!­ir Cele trei gazete premiate, sunt expuse în primul plan al scenei, Încadrate in postav roşu şi puternic luminate de două reflectoare. Ri Siortwi sclă'irităţâi «le f»3*esă Din partea sectorului, to­varăşul Petre Alexandru des­chide serbarea, făcând o ana­liză amănunţită a muncii presei din STB. Ocupându-se pe larg de ac­tivitatea diferitelor colective de presă, tovarăşul Alexan­dru aminteşte felul in care a apărut prima gazetă de pe­rete a sectorului, cum şi-a îmbunătăţit zi de zi materia­lul, cum s’a desvoltat, cum a învins greutăţile, cum au fost însuşite învăţămintele Partidului şi, mai ales, cum a ajuns azi să fie premiată. „Presa locală S.T.K­.-istă — ne spune tovarăşul Alexan­dru — treime să cucerească noi poziţii în domenii cu­ mun­ca sale, trebue să lupte pen­tru lichidarea lipsurilor, iar colectivul t­e presă treime să muncească organizat, pentru atingerea de noi obiective”. Subliniind importanţa con­tribuţiei unei gazete de pe­rete la evidenţierea înfăptui­rilor în muncă, la sesizarea lipsurilor şi la remedierea lor, la educarea muncitorilor şi la stimularea activităţii lor din diverse domenii, tovară­şul Alexandru remarcă: — „După cum gazeta de ti­raj oglindeşte viaţa clocoti­toare a tuturor oamenilor muncii, de pe întreg cuprin­sul ţării, tot aşa gazeta de pe­rete d În fiecare unitate, îm­­brăţişind preocupările cele mai variate de aci, cum ar fi, de o Vilă, viaţa de Partid, viaţa culturală, inovaţii, în­treceri şi altele, reflectă spe­cificul Întreprinderii respec­tive, dând un preţios ajutor presei de tiraj, precum şi un real sprijin producţiei şi creş­terii omului”. Mine depirte, tovarăşul ex­plică cum, prin combaterea superstiţiilor şi a misticismu­lui, demascând activitatea duşmanului de clasă şi edu­când oamenii muncii în spiri­tul vigilenţei proletare, prin articole scrise de cât mai mulţi corespondenţi, se va intări baricada Păcii. Expunerea tov. Petru Ale­xandru e urmărită cu multă atenţie. Ea a trecut în revistă noile realizări ale presei locale S.T.B. Deasemenea, tovarăşul s-a ocupat şi de unele defi­cienţe care au dăinuit în muncă, dar care, fiind critica­te şi desbâtute in articolele gazetelor de perete, au putut fi îndepărtate, iar tovarăşii în cauză trăgând învăţămintele necesare, s’au putut îndrepta. Exemple dintr’acestea avem­­multe. Ele confirmă impor­tanţa unor articole critice privitoare la problemele cele mai de seamă ale fabricii sau instituţiei şi, mai ales, ele dovedesc progresul muncitori­­lor în ceea ce priveşte răspun­derea colectivă şi personală faţă de maşină şi materialul dee lucru, faţă de producţie. Producţia e mărită cu ajutorul... unu­i articol Tovarăşull Dumitrache e mecanic la depoul Şerban Vodă. Aici piesele ajutătoare pentru frânat nu erau bine pregătite şi nu puteau fi ime­diat folosite. Expediate acolo unde era nevoie, ele trebuiau modificate, iar anumite ope­raţiuni ce complectau fabri­carea, aduceau multă risipă de vreme. Tovarăşul Dumitrache nu s’a împăcat cu această lipsă. La început, nu ştia ce se facă. Gazeta de perete i-a dat însă speranţe, încetul cu în­cetul, a prins mai mult curaj şi, până la urmă, a luat creio­nul în mână, şi, după o zi de muncă, iată-l aşternând pe hârtia, desprinsă din caietul său de însemnări ,cuvinte puţine şi simple, dar adevă­rate şi sincere. Ele se adresau tovarăşilor cu vina, atât de convingător încât n’a durat mult timp şi bidoanele pentru frână erau livrate în bune condi­­ţiuni, fără ca, prin refacerea lor să mai reclame o preţioasă şi inutilă pierdere de timp. Dar macaraua dela fierărie, care a­ zăcut părăsită două luni de zile, nu s’ar fi dis­trus complect, dacă un arti­col critic n'ar fi ajutat-o să iasă din sâni ? Mult timp, piesele grele erau transportate cu braţele Acum, drept recunoştinţă că a fost salvată dela... ruginire macaraua inlocueşte singură ei or lur­a nenumăraţi munci­tori. Nici ciocanele de aburi n’ar fi făcut azi atâta larmă şi treabă dacă n’ar fi avut ins­talat motorul dela polizorul tocilă, uitat o bună perioadă de timp, nu nu ştiu ce un­gher. Tot un articol l-a pus în mişcare şi pe acesta. Acum îl vezi cerând, în duduitul maşinii, cât mai multe piese pentru fabricare, cât mai mult ajutor din partea tova­răşilor din atelier, pen­tru a depăşi împreună cu ei norma­­li Iată, aşa­dar, cum rolul unei gazete de perete se aseamănă uneori cu acela al unui ziar de tiraj. Gazeta de perete înlesneşte muncitorilor să ridice pro­bleme, să le desbată în arti­cole expozitive sau critice, să se documenteze pentru a­­ceasta, să cuprindă un cu­vinte cât mai clare şi mai convingătoare, cele ce vor să spună şi deasemeni dă prilej unei masse largi de corespon­denţi să­ participe activ la îmbunătăţirea gazetei şi să-şi ridice in acelaş timp nivelul culturii -ideologic prin des­­voltare a tuturor preocupări­lor gazetei. Prin educarea şi mobiliza­rea oamenilor muncii din­ fa­brică, gazeta de perete îşi desăvârşeşte rolul. Astribuirea premiilor Gazeta Atelierelor Centra­le a luat premiul I. Numărul premiat, închinat însemnătă­ţii zilei de 25 Septembrie, zi in care se împlinesc cinci ani de la apariţia legală a „Scân­teii”, este intitulat „Să în­tâmpinăm „Ziua Scânteii” ! Responsabilul acestui co­lectiv de presă e tovarăşul Cristoiu. El primeşte cu multă bucurie premiul şi mulţu­meşte cu recunoştinţă Parti­şi să consulte, cu şi mai spo­rită râvnă, numeroasele cărţi obţinute ca premiu­l pentru ca viitoarele rezultate în­ munca de presă să fie şi mai bune. Premiul doi a fost luat de colectivul de presă al depou­lui Şerban Vodă, pentru ga­zeta „Zori Noi”. Iar depoul Panduri a luat premiul trei, pentru gazeta de perete „Pandurul”. Insirgnele de menţiune au fost Împărţite şi zece menţiuni. Gazetele depouri­­lor : „Bucureştii Noi”, „Splai”, „Tei” şi celelalte au primit „insigna de menţiune” pen­tru străduinţele depuse de colectivele de presă respec­tive, pentru mărirea procen­tajului de corespondenţi, pen­tru îmbogăţirea materialului cu numeroase şi variate ar­ticole — toate preocupate de îmbunătăţirea generală a ga­zetei. * Sărbătorirea zilei de pre­miere a gazetelor de perete la S.T.B., s-a încheiat cu re­prezentarea piesei „Aniversa­rea”. Bucurându-se de un suc­ces deosebit, atât prin inter­pretarea vie a personajelor cât şi prin îngrijită punere în scenă a lucrării dramaturgu­lui maghiar Temesa Sándor piesa „Aniversarea” e cen­trată în jurul marilor pro­bleme ce frământă ţărănimea noastră muncitoare. dului pentru cinstea şi încre­derea pe care i-o acordă lui şi colectivului său de presă, prin înmânarea unui dar atât de preţios. Peste 40 de volume, dintre cele mai valoroase cărţi ale literaturii române şi sovietice, cărţi de ideologie sau cărţi de cultură generală, vor îmbo­găţi acum biblioteca Ateliere­lor Centrale, dând cititorilor şi corespondenţilor de aici po­sibilitatea să se documenteze La depoul S. T. B. din Şerban Vodă, un ar­ticol din gaze­ta de perete, a determinat scoaterea din şanţ a unei m­acarale ce zăcuse părăsită acolo două luni de zile. Mtuaraiul: Mulțumesc că m’ai scăpat tfiui gh­iarde rubinii... ­­n comuna Mărgineni a ju­­­­deţului Prahova mai dăi­nuia, acum cât,ava vreme, o cooperativă de consum cu emblema Robert Owen, pre­făcută într’o simplă cârciu­mă şi o firmă la adăpostul căreia îşi puteau face, nestin­gherit, afacerile mai mult sau mai puţin veroase, stâl­pii regimului trecut, notabilii comunei. Locuitorii știau doar că acea cooperativă exista de multe decenii, c’a fost înte­meiată înaintea lor, și nu se dumireau dece purta acel nume străin pe care n’au is­­butit să-l rostească cumse­cade. Ca Ironie, în preajma ace­lei cooperative se afla închi­soarea Mărgineni, în care erau zăvoriţi mulţi deţinuţi politici, propovăduitori ai unei cooperaţii socialiste. Se pare că un vizionar, pe vremuri, încântat de teoriile socialistului-utopist Robert Owen, isbutise să strângă in jurul său un mănunchiu de ui ‘azaţaiuaşu, us îs­iu ,vreo chip demonstrativ, acea coo­perativă, dându-i numele precursorului în cooperaţie, întemeietorii cooperativei au dispărut, dar emblema a ră­mas să acopere matrapaz­lâcurile excrescenţelor co­munei. Lucrul acesta s’a petrecut cam pretutindeni unde ase­menea încercări cooperatiste s’au manifestat sub trecutul regim. Pentrucă, in organiza­ţia capitalistă, orice întreprin­dere capătă întipărirea regi­mului, deci şi cooperaţia, care „se transformă într’un ins­trument al dominaţiei capita­lului financiar” — cum spu­­nea Lenin. Numai după ce puterea po­lit­ică şi cea economică se află in mâinile clasei muncii,care, in condiţiunile dictaturii pro­letariatului — căreia îi co­respunde regimul nostru de democraţie populară, — toate instituţiile în legătură cu e­­conomia ţării îşi schimbă ca­racterul în lupta pentru con­struirea socialismului. „Visurile vechilor coopera­tori — spunea Lenin­­— con­ţineau multă fantezie. Ele a­­pâreau adesea ridicol de fan­tastice. In ce consta, însă, acest caracter fantastic? In faptul că oamenii n’au înţe­les însemnătatea esenţială, fundamentală, a luptei poli­tice duse de clasa muncitoare pentru răsturnarea domina­ţiei exploatatorilor. La noi, această răsturnare s’a produs şi acum multe lucruri cari păreau fanteziste, romantice şi naive în visurile vechilor cooperatori, devin o reali­tate pipăibilă şi evidentă”. Intr’adevăr, dela instaura­rea regimului sovietic, coope­rativele in U.R.S.S. au luat un puternic avânt, crescând pe zi ce trecea. Peste 200.000 de întreprinderi cooperative de consum sunt răspândite as­tăzi pe întreg cuprinsul Uniu­nii Sovietice, aprovizionând cu mărfuri de bună calitate și eftine, peste 40 milioane de membri. Cooperativele se înmulţesc la noi in chip satisfăcător, luând ca exemplu realizările din Ţara Socialismului. Din Iniţiativa Partidului şi sub miliardul Comisiei de Organi­zare a Cooperaţiei, ele se pu­rifică de elementele rele, ne­cinstite şi afaceriste şi aleg în conducerea lor numai oameni dovediţi cinstiţi şi destoinici Oamenii muncesc cu râvnă pentru propăşirea cooperati­vei lor. E impresionant devo­tamentul oamenilor dela ţară cari, mai peste tot unde s’au întemeiat cooperative, şi-au luat felurite angajamente in vederea susţinerii cooperati­vei lor. Ei transportă gratuit mărfurile cooperativei, fe­meile fac curăţenia generală a localului, ş.a.m.d. Sătenii din comuna Tiscut, jud. Ti­miş, şi-au luat angajamentul să doneze materialele nece­sare pentru construirea loca­lului cooperativei şi să con­­tribue prin muncă voluntară la clădirea lui. In diferite alte comune din judeţele Gorj, Tutova, etc., locuitorii s’au angajat să procure, fără pla­tă, lemnele necesare pentru construirea cooperativei şi alţi locuitori ce pricep mese­ria de tâmplari sau fierari, au făgăduit să execute vo­luntar acele lucrări. Pe zi ce tre­ce, ţăranii capătă tot mai mult conştiinţa că este vorba de o cooperativă a lor menită să le înlesnească traiul şi să-i ferească de ja­ful şi exploatarea tuturor li­pitorilor. Se naşte, între dânşii, o solidaritate de clasă, o tovărăşie purceasă din inte­resele lor comune. Astfel, ţă­ranii cooperatori din comuna Tomnatic, jud. Timiş, s’au an­gajat să facă transporturi cu căruţa, din venitul cărora să se poată acoperi partea socială a câtorva săteni mai săraci. Dirijate de Comisia de Or­ganizare a Cooperaţiei, insti­tuită în acest scop de Parti­dul Muncitoresc Român, coo­perativele încep să corespun­­dă rolului ce li s’a conferit, de a înlesni traiul locuitori­lor, de a-i scăpa m­in­ghiarele speculanţilor şi a-i îndruma spre zările luminoase ale so­cialismului. In oraşe, cooperativele de consum şi aprovizionare îşi au importanţa lor, suplinind întreprinderile comerciale de Stat, aducând la îndemâna muncitorilor din fabrici şi uzine articolele de care aceş­tia au mai mare nevoie şi în­lesnind­u-i le aprovizionarea. Comisia de Organizare a Cooperaţiei sprijină activita­tea lor, menită să contraca­reze specula cu alimentele. La Craiova, bunăoară, Comisia judeţeană a Org. Cooperaţiei a adus din judeţul Timiş o cantitate de 38.000 kgr. car­tofi, cari au fost vânduţi, prin cooperativele muncitoreşti, cu cei 14 kgr., în loc de 30 de lei la cât il ridicaseră specu­lanţii. Nu mai puţin impor­tante sunt cooperativele de producţie meşteşugărească, al­cătuite din meseriaşi cinstiţi şi cu tragere de inimă pen­tru popor. Despre acestea ne vom ocupa mai la vale. Importanţa cooperativelor de aprovizionare şi consum­e precumpănitoare la ţară, unde specula a fost mai crâncenă şi unde condiţiile specifice sunt prielnice coo­peraţiei. Dovadă cele citate mai sus, avântul cu care să­tenii se alătură acum de coo­perative.­­ Prin cooperativele săteşti se valorifică produsele ţărăneşti cari în trecut erau la cheremul tuturor speculan­ţilor. Laptele, ouăle, brânza, carnea, arderea, fructele, sunt prin rep­eraţie , preţuite la adevărate lor valoare. Coope­rativele se predau oraşelor, pentru cantine sau desfacere în pieţe, şi în schimb primesc produse orăşeneşti, indus­triale sau meşteşugăreşti, pentru uzul populaţiei ru­rale, la preţuri reduse. A­­cest schimb de produse con­­tribue la cimentarea alianţei dintre muncitorii de la oraşe şi cei de la sate. Prin cooperativele lor, să­tenii sunt aprovizionaţi cu pânzeturi, încălţăminte, hai­ne, coase, seceri, cuie, ş. a. cu sprijinul şi prin îndru­marea Partidului Muncitoresc Român, multe cooperative să­teşti au înfiinţat şi secţii de producţie , ateliere de­ fieră­rie, cişmărie, croitorie, etc. Ţăranii muncitori pot să-şi repare căruţele, să-şi potco­vească caii, să-şi dreagă în­călţămintea, în aceste ateliere, la preţuri cât se poate de re­duse. Dintre aceste coopera­tive este dată ca pildă aceea din comuna Ştefăneşti, jud. Botoşani. Această cooperativă are 10 secţii de producţie: două fierării, o cişmărie, o croitorie, două grădini de le­gume şi zarzavat, două stâne şi două crescătorii de păsări Bine­înţeles că secţiile de producţie de pe lângă unele cooperative săteşti — cari cu vremea se vor înmulţi şi ge­neraliza, — sunt departe de a putea face faţă crescânde­lor nevoi ale populaţiei noas­tre ţărăneşti în desvoltare. Nădejdea cea­­mare este tot în industrie. Rolul acesta de aprovizio­nare a satelor, măreşte impor­tanţa cooperativi­lor meşteşu­­­găreşti, cari au căpătat şi ele un mare avânt în ultimul timp. Aceste cooperative de producţie meşteşugărească corespund in primul rând ne­voilor ţării de a mări pe orice cale producţia generală, care este piatra de temelie a cons­truirii socialismului. Ele gru­pează pe meseriaşii cinstiţi, eliminând pe speculanţi şi stimulând însuşirile virtuale ale oamenilor muncii, spiri­tul lor inventiv şi gospodăresc. Exemplul cooperativei „Mieii meseriaşi m­etalurg­işti” din Bucureşti este vrednic să fie urmat de toţi meseriaşii ce înţeleg sensul împrejurărilor istorice prin­ cari trecem. In Iulie 1947, 12 meseriaşi tinichigii au înfăptuit această cooperativă. Până în luna oc­tombrie n’au putut însă în­cepe munca, deoarece nu aveau nici unelte, nici atelier, nici fonduri. După mari stră­danii, au isbutit să ia cu chi­rie un mic local pentru ate­lier, au adus fiecare câteva scule și, aproape fără niciun ban, au început să lucreze, mai întâi lucrări mici de tini­­chigerie. In Mai 1948, au pri­mit o mare comandă pentru fabrica de ghiată a Munici­piului, pe care au efectuat-o la un preţ cu 20Q la sută mai ieftin decât meseriaşii par­ticulari. Acest fapt le-a atras şi alte comenzi importante ceea ce a făcut să fie nevoie de un al doilea atelier. N’aveau însă uneltele necesare. Atunci muncitorii noştri — ai căror număr se ridicase la 30 —­ s’au apucat să-şi facă singuri cea mai mare parte a sculelor In continuă desvoltare, coo­perativa a mai închiriat alte câteva ateliere, înfiinţând noi secţii: de strungărie, turnă­torie, ajustaj, nichelat, etc. Astăzi, cooperativa, are Tofi muncitori, fabricând, intre altele, aparate medicale, ins­trumente chirurgicase, Bohr­maschine pentru dentişti şi aparate pentru pneumotorax. Cu sprijinul Partidului şi Comi­siei de Qrg, a Cooperaţiei, a­­telierele acestei cooperative au fost reunite într’un sin­gur local încăpător. Muncito­rii lucrează cu avânt cres­când, depăşind normele de lucru cu 10­0 şi 150 la sută. Dată fiind importanţa de netăgăduit a cooperativelor de aprovizionare şi de producţie din oraşele şi satele noastre, se cuvine ca activitatea lor să fie sprijinită — ceea ce şi face cu prisosinţă Partidul şi Guvernul nostru — şi verifi­­cată, pentru ca in conducerea lor să nu se strecoare ele­,­mente rele, necinstite sau reacţionare, inlăturându-se neghina reacţionară sau chiar­burească. Instrucţiunile ce se dau acestora au fost sinteti­­zate de tov. Gh. Gheorghiu, Dej, in raportul său de la şe­­dinţa plenară a P.M.R. din 3-5 Martie: „Cooperativele trebue să aibă o structură organizato­­rică bazată pe alegerea orga­nelor de jos in sus, pe subor­donarea organelor inferioare celor superioare, pe controlul de massă asupra organelor de conducere ale cooperative­lor”. Astfel purificate şi consolid­­ate, cooperativele vor cores­punde menirii lor de a con­tribui în largă măsură la grăbirea construirii socia­lismului. A. Sălăjeanu­­ Cooperaţia şi menirea ei VIAȚA CAPITALEI UN FIERBINTE APEL PENTRU PACE Numărul 36 al revistei „Temps nouveaux”, publică o scrisoare a celebrului scriitor sovietic C. Fechin, adresată unui american necunoscut — „fiu ştiu cine eşti — dar ştiu ca exişti şi-ţi creşti copiii muncind din greu pe pămân­tul Americi. Eu ştiu dease­meni, că suntem şi unul şi celălalt cetăţeni devotaţi po­porului şi patriei noastre, că preocupările noastre sociale sunt sănătoase şi că suntem conştienţi de demnitatea noastră de oameni, fiind gata oricând să spunem lucrurile pe nume". Scrisoarea face o analiză a situaţiei internaţionale, prezentând tendinţele şi de­­mascând adevărata faţă a imperialiştilor, pe care ace­ştia, uneori, şi-o ascund cu grijă, sub masca „oilor blân­de”, alteori, uitându-şi bine­cunoscuta lor prudenţă, îşi dau pe faţă scopurile lor mârşave. Iată, de pildă, ce scrie „Times Herald”: „In ciuda desminţiri­­lor provenite din diferite surse, noi am elaborat un plan de a mări puterea anu­mitor divizii blindate S. S. germane şi de a le furniza hrană şi echipament ameri­can de prim ordin”. Astfel, conform unui vast plan bine meditat, o întreagă reţea de presă, infiltrează în Statele-Unite, fascismul, pen­tru a cărui distrugere s’a vărsat atâta sânge in ulti­mul război. Scrisoarea se termină cu o chemare la luptă pentru pace, alături de Uniunea So­vietică: „Uniunea Sovietică — scrie în concluzie Fedin — propu­ne pacea și nu războiul care pentru toate popoarele lumii !— Noi credem în pace. Noi luptăm pentru ea, şi lupta noastră constă în or­ganizarea rezistenţei împotri­va instigatorilor la război.— Noi chemăm toate popoarele pentru a apăra pacea, fiindcă pacea este adevărata civili­zaţie. Fiţi proprii voştri stăpâni, şi apăraţi-vă viitorul cu toate puterile, fiindcă viitorul nu poate fi posibil decât în ca­drul unei păci universale”. Francezii votează Pacea! Apelul lansat de Comitetul Mon­dial a! Partizanilor Păcii, întru întâmpinarea zilei de 2 octombrie, ziua internaţională a păcii, a stră­bătut întreg pământul. In Franţa, zeci de mii de băr­baţi şi femei au votat pentru pace. Duminica trecută, 80.000 de buterine au fost depuse în urne. Votarea a durat 7 ore; la fie­care 36 secunde, s’a depus un buletin. Este demn de subliniat numărul imens al mamelor care au ţinut să voteze şi continuă să voteze. Ele luptă pentru pace. Ele nu-şi vor lăsa pe fiii lor să devină carne de tun într’un război des­­lănţuit de trusturile yankee. Omagiul adus lui Henri Barbusse, luptător pentru pace La cimitirul Père-Lachaise, zeci de mii de cetăţeni, mu­tilaţi şi văduve de război, delegaţi ai vechilor comba­tanţi, în coloane nesfârşite, au salutat memoria marelui luptător pentru pace, Henri Barbusse, cu ocazia aniversă­rii a 14 ani de la moartea sa In faţa mormântului ace­luia care a scris puternicul rechizitoriu împotriva răz­boiului, romanul „Focul”, a fost fixată o urnă, ce va pri­mi voturile pentru pace ale cetăţenilor francezi. „Canalul Moscova-Volga" Conferinţa tov. Nicolae Ionescu, vicepreşedinte al ARLUS-ului Eri după amiază tov. Nicolae Ionescu, vicepreşedinte al ARLUS- ului şi membru în delegaţia ARLUS care a vizitat recent U­ni­­unea Sovietică, a vorbit la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, des­pre: „Canalul Moscova —Volga”. Conferenţiarul a arătat că în 1931, Stalin a propus un plan grandios de reconstrucţie a Mos­covei în cadrul căruia a iniţiat construcţia Canalului Moscova — Volga. Biroul Politic al Partidului Co­munist (bolşevic) al Uniunii So­vietice a aprobat la 1 iunie 1932 construcţia acestui canal care urma să fie terminat în patru ani şi opt luni. La începutul anului 1937, cei 128 km. ai canalului erau gata, iar la 1 Mai al aceluiaş an prima flotă cu vase de pasageri s-a oprit în faţa Kremlinului. Opt uzine hidro-electrice aşeza­te pe traseul canalului aprovizio­nează cu curent întreaga insta­laţie, pompele canalului şi Ca­pitala Uniunii Sovietice. In încheiere conferenţiarul a a­­rătat că acest canal Moscova — Volga, reprezintă prin proporţiile sale grandioase şi prin marile fo­loase pe care le-a adus Mosco­vei şi Uniunii Sovietice un strălu­cit exemplu pentru construcţia canalului Dunărea — Marea Nea­gră, iniţiat de Partidul Muncito­resc Român. Gândirea materialist-dialectica în opera lui I. P. Pavlov Conferinţa acad. prof. Dr. A. Kreindier In cadrul manifestă­rilor pentru aniversarea a o sută ani de la naşte­rea marelui savant so­vietic I. P. Pavlov, Insti­tutul de Studii Româno- Sovietic anunţă confe­rinţa acad. prof. dr. A. Kreindier, cu subiectul : „Gândirea materialist - dialectică în opera lui I. P. Pavlov“. Conferinţa va avea loc Joi, 15 Septembrie,­­ ora 19, la sediul central al­ Institutului, din Cal. Victoriei nr. 141. Viaţa de Partid Cu prilejul verificării, muncitorii de la „Industria Bumbacului fi" au demascat pe un provocator strecurat în Partid Prin faţa subcomisiei de verificare şi a unei numeroa­se asistenţe de tovarăşi au trecut muncitoare şi munci­tori dela fabrica „Industria Bumbacului A”. — membri de Partid din 1945—­1947, cari şi-au povestit cu sinceritate viaţa lor de muncitori. In povestirile lor, s’a re­flectat puternic crunta ex­ploatare pe care au suportat-o în trecut din partea patro­nilor. Apoi, feţele lor s’au înseninat de bucurie, când au arătat succesele obţinute de clasa muncitoare contra pa­­tronatului , dupâ desrpbarea ţării de către eroica Armata Sovietică, în urma luptei uni­te şi hotărîte la care au luat şi ei parte. Tov. Geamgeanu Daniel, muncitor cinstit şi fruntaş în producţie, şi-a povestit viaţa sa sbuciumată, din copilărie până la intrarea în Partid. El s-a încadrat în Partid, pentru că şi-a dat seama că este partidul clasei munci­toare care îi apără inte­resele. Munca de partid şi-o duce cu dragoste şi devota­ment. A organizat şi conduce un cerc de studiu individual al cursului scurt de istorie al P.C. (b) al U.R.S.R. Răspunde la chemarea Partidului ori de câte ori este nevoie. Iar toate sarcinile primite şi le-a înde­plinit cu cinste. In producţie a ajutat pe ceilalţi muncitori să-şi însuşească cunoştinţele profesionale, înfiinţând o şcoală de calificare, la care a predat recţiile respective. Au mai trecut prin verifi­care mai mulţi tovarăşi şi tovarăşe, cari, prin sarcinile primite şi duse la bun sfâr­şit şi-au arătat ataşamentul sincer faţă de clasa munci­toare, meritându-şi cu cinste totul în Partid. Printre ei se află şi tov. Nedelcu Maria, muncitoare harnică care, deşi văduvă cu mai mulţi copii, îşi fa­­ce timp şi pentru muncile de partid, îndeplinindu-se conştiincios. Deasemenea a mai reie­şit la verificarea tovară­şilor Marin Dumitru, Io­­nescu Alex., Ponomarenco Satir şi Gheorghe Const, că — în afară de unele lipsuri in ridicarea nivelului politic, sunt devotaţi şi sinceri clasei muncitoare, in faţa Partidu­lui, ei şi-au luat angajamen­tul că vor lichida cu lipsurile ce le mai au, ridicându-şi pe cât posibil nivelul politic, pentru a putea fi şi mai de folos clasei muncitoare şi Partidului. Nu tot acelaşi lucru se poa­te spune şi despre Soare Du­mitru. El n’a venit cu inima deschisă în faţa Partidului, aşa cum s’au prezentat ceilalţi tovarăşi. Fost legionar şi co­diţă de topor al patronului, strecurat in Partid printr’o lipsă de vigilenţă, el a crezut că va putea ascunde în faţa Partidului activitatea sa anti­­muncitorească din trecut. Cu tot ajutorul dat de subcomi­sia de verificare şi de ceilalţi tovarăşi cari l-au cunoscut, el s’a menţinut un timp — pe poziţia greşită de-a induce în eroare Partidul- Dar până la unue, tovarăşii cari i-au cunoscut bine trecutul, l-au demascat, arătându-i adevă­rata lui fată de trădător al clasei muncitoare. La demas­­care, s’a constatat că a mili­­tat in partidul titelist, a in­stigat la grevă pe muncitorii din fabrică și a luptat în tot timpul contra Partidului, pe ascuns-Cu capul plecat, cu spinarea încovoiată de păcatele grele, Soare Dumitru s’a strecurat din sala de verificare ca un laş »,, ştiind bine că locul său nu este în Partidul clasei muncitoare. Prin demascarea trădăto­rului Soare Dumitru, tovară­şii membri de Partid şi sin­dicalişti de la fabrica „In­dustria Bumbacului A”, au dat dovadă de spirit de com­bativitate şi vigilenţă faţă de duşmanul de clasă, furişat vremelnic în Partid, întărin­­du-şi astfel şi mai mult rân­durile, pentru a putea duce înainte lupta îndeplinirii şi depăşirii Planului de Stat, pentru ridicarea standardului de viață al poporului mun­citor. M. Negreanu* îmbunătăţirea muncii sanitare in spitalele din Capitală (Urmare din pag eficace. Astfel, clinica chirurgi­cală a Spitalului No. 2 a introdus sistemul rotaţiei medicilor pe a­numite perioade de timp, de la ser­viciile cu paturi la serviciile de consultaţii şi invers, ceea ce dă medicilor posibilitatea de a-şi îmbogăţi experienţa reuşind tot­odată să urmărească pe bolnavii consultaţi de ei mai departe, în timpul tratamentului. Rezultatele bune ale acestei metode au dus la extinderea ei la toate secţiile spitalului. O condiţie importantă pentru buna îngrijire a bolnavilor, este spiritul de colaborare precum şi conştiinciozitatea cu care înţeleg să muncească medicii şi persona­lul ajutător din cele mai multe spitale. Medici ca: Ionescu-Doro­­hoi, Victor Predescu şi Ştefan Fo­tin de la Spitalul de Stat No. 2 care prin munca lor neobosită a­­duc însănătoşirea cât mai grab­nică a bolnavilor sunt numeroşi, şi în toate spitalele Capitalei. Ei au un rol important in munca pentru apărarea sănătăţii oameni­lor muncii. De asemenea este ne­­îndoilnic faptul că pretutindeni îngrijirea bolnavilor încape din ce în ce mai mult pe mâna unor surori de spital ca tovarăşa Ana Georgescu dela clinica chirurgi­cală a Spitalului No. 5, ca tova­răşa Ana Mihailovna dela Servi­ciul de Ortopedie al Spitalului No. 2 sau ca tovarăşele Olteanu Marieta, Gore Elena şi Jean Juan Maria dela Spitalul No. 3 (Col­t«»­. Mentalităţi care mai persistă Educaţia burgheză a unora din­­tre medici, lipsa de disciplină a unei părţi din personalul auxiliar, dăunează încă bunului mers al muncii. Şi pentru a ne edifica a­­supra dificultăţilor care mai e­­xistă, vom relata câteva cazuri concrete. Este ştiut că munca în colec­tiv dă în orice ramură de acti­vitate roade dintre cele mai bune. Dar vechea mentalitate care îşi mai găseşte loc în atitudinile me­dicilor clinicii of­talmologice a Spitalului de Stat No­u (Colţea) crează aci o atmosferă de adver­sitate. Lipsa unor concepţii ştiin­ţifice înaintate, puse în slujba po­porului muncitor, împiedică ade­sea colaborarea dintre medici. Medicii au uneori ieş­ii duşmă­noase unul faţă de altul, refu­zând, din motive individualiste, să conlucreze. De aici, bire­înţeles, au de suferit neplăceri pacienţii. Am mai întâlnit prin spitalele cercetate de noi — Spitalul de Stat No. 2 (b­râncovenesc), Spi­­talul de Stat No. 3 (Colţea), Spi­talul de Stat No. 5 (Filantropia) — situaţii, cu răspândire destul de mare, în care medicii tratează pe surorile din spital şi pe supra­veghetoare cu dispreţ şi superio­ritate, întrebuinţând tonul de co­mandă obişnuit în trecut. Favoritismul faţă de cetăţenii cunoscuţi de către medici, sau pentru cei veniţi cu recomanda­ţii, lipsa de interes pentru mun­citorii suferinzi, aroganţa şi in­diferenţa, iată greşeli de care se mai fac adesea vinovaţi unii din­tre medicii spitalelor noastre. Ast­­fel nu rareori se întâmplă ca doctoriţa Climescu, medic în cli­nica oftalmologică a spitalului Colţea, să consulte înaintea altora pe cei veniţi cu recomandaţii­, sau să se preocupe în mod special de cei operaţi de dânsa ca fijodipi cunoscuţi, îndeobşte domni sau doamne „bine“. Doctoriţa Ionescu, de la Serviciul de Radiologie al Spitalului Colţea, nu se poate deshăra de obiceiul de a-şi re­cruta clienţii pentru cabinetul său particular, dintre bolnavii veniţi la spital, amânând luni­­le zile pe acei cari n’au cu’ ce-i plăti onora­riul. Neorânduiala şi lipsa de dis­ciplină delii Maternitatea aceluiaş spital au fost de multe ori obiec­tul criticii necruţătoare a ziarului de perete. Vânătoarea de posturi, Invidia, concurenţa cu adevărat negustorească, au provoca! In repetate rânduri reale scandaluri între medici) Şuhar Ana şi Segal Erna de la această Maternitate. O atitudine de neiertat este aceea a doctorului Mircea Crângu, de la clinica chirurgicală a spitalu­li de Stat No. 5 (Filantropia). El a ig­norat cu desăvârşire existenţa în salonul supraveghiat de el a bol­nav»! Milner Toma, ne­veit­oare texti­stă. Aceasta a stat timp de trei zile fără a primi îngrijirea trebuitoare înainte de intervenţia chirurgicală, căreia urma să fie supusă. Tot in acest spital, administra­ţia arată în unele d­recţii dezin­teres. Bolnavii operaţi nu au o îndemână o sonerie de care să se folosească la nevoe pentru a cle­­ma sora. Iar pentru a fi anunţate cele patru mese ale zilei, n’a fost găsit alt mijloc decât o toacă de metal, asurzitoare, care turbură liniştea atât de necesară celor su­ferinzi. Ca Spitalul de Stat No. 2 (Brân­­covenesc) rămânând indiferent faţă de sârguinţa celorlalţi me­dici pentru buna îngrijire a bol­navilor, doctorul Stere Petraşincu­­lela unul din serviciile de consul­taţii ale spitalului îşi neglijează bolnavii, vine târziu la lucru. In timp ce oamenii îşi aşteaptă rân­dul la consultaţie, domnul doctor porneşte şuete interminabile cu vreunul din pacienţii-prielini. Tot astfel, surorile de spital sau îngrijitoarele, arată de multe ori faţă de bolnavi o neglijenţă totală având în acelaş timp faţă de me­dici sau faţă de cei cu „dare de mână“, atitudini servile. Drept este însă că asemenea exemple devin din ce în ce mai rare, da­torită noilor concepţii care se a­­plică în munca sanitară, datorită creşterii conştiinţei politice şi pro­fesionale a oamenilor muncii sa­nitare. Vechile năravuri, cu rădăcini adânci la unii medici ca şi în ati­tudinea unei părţi din personalul sanitar auxiliar, sunt din ce în ce mai rare, ele dispărând datorită muncii de ridicare a nivelului po­litic dusă de organizaţiile de Par­tid, datorită cursurilor de califi­­care profesională organizate de către Ministerul Sănătăţii pe lângă spitale şi policlinici, datorită exemplelor de conştiinciozitate şi devotament făţă de clasa munci­­toare care apar necontenit. Grig, Dortiannu

Next