Viaţa Capitalei, decembrie 1949 (Anul 1, nr. 179-201)

1949-12-02 / nr. 179

ANUL I No. 1794 PAGINI 4 LEI p. 1. Vineri 2 Decembrie 1949 PROLETARI "PIX TOATE ŢĂRILE, VINŢI-VA ! Organ al Comitetului Organizaţiei P. M. R. Bucureşti şi al Comitetului Provizoriu Bucureşti de Noul orar de lucru la Ministere O importantă contribuţie la raţionalizarea consumului * combustibil şi energie electrică Cheltueli mai mici, o mai bună desfăşurare a muncii, tramvaie mai puţin aglomerate. — Nu-i deloc rău orarul ăsta. Dintr’o dată se rezolvă atâtea probleme. Lumina, căl­dura, tramvaiul şi pe deasu­pra şi... timpul nostru. Reflecţiile acestea le-am auzit azi dimineaţă într’un tramvai care ne purta spre redacţia noastră. Intr’adevăr, noul orar al Ministerelor constitue o im­portantă contribuţie la tradu­cerea în fapt a Hotărîrii Con­siliului de Miniştri privitoare la raţionalizarea consumului de energie electrică şi gaze naturale. Imediat după apariţia ace­stei hotărîri, problema econo­misirii curentului electric şi a gazelor a devenit o preocupare de prim ordin pentru admini­straţiile şi funcţionarii insti­tuţiilor. S’au căutat cele mai felurite mijloace pentru ca, fără a se stingheri munca, să se pună capăt risipei de ener­gie electrică şi combustibil Prin urmărirea zilnică a in­dicelor contoarelor s’a şi putut avea o evidenţă a rezultate­lor concrete obţinute în acea­stă direcţie. Mii de kilowaţi şi metri cubi de gaze naturale au luat drumul uzinelor, re­ducând în acelaş timp cifrele trecute pe chitanţele de plată. Mai existau însă şi alte po­sibilităţi pentru o mai chibzui­tă folosire a surselor de ener­gie. Oricâtă bunăvoinţă ar fi avut cei în sarcina cărora că­dea aplicarea măsurilor de ra­ţionalizare, n’ar fi putut, de pildă, să lucreze în orele de după amiază, atât de scurte în lunile acestea de sfârşit de toamnă, fără lumină şi căl­dură. Acest impediment este acum înlăturat prin noul orar care a şi intrat în vigoare la Mi­nistere. — Acum, — ne spune tov. Popovici Ştefan din Direcţia Bugetului Ministerului de Fi­nanţe, — nu numai că vom putea face economii, dar ne vom putea organiza mai bine munca. Prin faptul că lucram două după amieze pe săptă­mână — Marţea şi Vinerea — Ministerul avea o cheltuială în plus de 21.000 lei. Cu chel­tuiala asta s’a terminat. Şi pe deasupra, lucrând în conti­nuare, dela 7 dimineaţa până la 3 după amiază, avem mai mult spor în muncă. O serie de lucrări, in legătură cu bu­getele locale pe 1950 au putut fi executate într’o singură îl după noul program, în loc de două cât ne-ar fi trebuit,­ după vechiul orar. Fără să mai punem la socoteală, tim­pul pierdut cu cele 4 drumuri în plus, cari însemnau pentru cei cari locuesc în cartierele mărginaşe cel puţin 4 ore i­­rosite. In bucuria lui pentru intro­ducerea noului orar, tov. Po­­povici a uitat un lucru foarte important. Anume că, noul program de lucru are şi avan­tajul că aduce cu sine şi o raţionalizare a transportului in comun cu tramvaiele şi autobuzele. De aci înainte, ora de eşire din ministere nu mai coincide cu ora când prima serie de muncitori lasă lucrul în fabrici şi uzine, deci tram­vaiele şi autobuzele nu vor mai fi atât de aglomerate. Un­­ alt aspect al reglemen­tării lucrului în ministere ni-l relevă tov. Ion Purec, func­ţionar în Ministerul învăţă­mântului Public.­­ „Acum avem şi noi mai mult timp pentru învăţătură. Voi căuta să folosesc acest timp pentru a-mi îmbogăţi cunoştinţele şi a-mi ridica ni­velul ideologic şi cultural. Şi ca mine, vor face desigur mulţi alţi funcţionari. Uite, la biblioteca noastră a şi înce­put să se simtă acest lucru. Chiar din primele zile a cres­cut numărul cititorilor. Şi sunt convins că el va creşte mereu”. Cele câteva exemple ară­tate mai sus ilustrează cu prisosinţă utilitatea şi roa­dele pe care le va aduce noua reglementare a lucru­lui în Ministere şi în servi­­ciile Comitetului Provizoriu al Capitalei. Pe lângă sprijinul puter­nic pe care-l primeşte in­dustria noastră prin mări­rea cuantumului de corn,­bustibil şi energie electrică, ea degrevează în acelaş timp capitolul cheltuelilor multor instituţii şi contri­buie la o mai bună întrebu­inţare a timpului funcţio­narilor. I. Z. • SĂRBĂTORIREA CELEI DE A 29-a ANIVERSĂRI A REPUBLICII SOCIALISTE SOVIETICE ARMENIA Cu prilejul celei de a 29-a aniversări a R.S.S. Armenia a avut loc ori după amia­ză, în sala „Patria” (fost Aro) o mare adunare festivă organizată de ARLUS şi de Frontul Armeniei. Adunarea s’a desfăşurat într’o atmosferă de cald entuziasm, asistenţa mani­festând, în repetate rânduri, cu însufleţire pentru R.S.S. Armeană, pentru frăţia din­tre naţionalităţile conlocui­toare din ţara noastră, pen­tru Partidul Muncitoresc Ro­mân, pentru marea Uniune Sovietică şi pentru iubitul conducător al oamenilor mun­cii din lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin. Preşedintele Comitetului Central al Frontului Armeniei, tov. Arutimn Baboian, a rostit cuvântul de deschidere. Corul „Komitas” şi orche­stra Frontului Armeniei au executat apoi Imnul R.P.R. Imnul Sovietic şi Imnul R.S.S. Armene. Apoi, prin in­­ovaţii şi a­­plauze care au durat câteva minute a fost ales preşedinte de onoare al adunării festive, tovarăşul Stalin, marele con­ducător al frontului păcii. După alegarea prezidiului de onoare şi a unui prezidiu activ al adunării, au luat cuvântul dr. Petru Groza, pre­şedintele Consiliului de Mi­niştri şi Dinar Marcarian, se­cretar general al Comitetului Central al Frontului Armeniei In vii şi entuziaste acla­maţii s’a aprobat apoi trimi­terea unei telegrame omagiale Generalissimului Stalin. Adunarea festivă s-a înche­iat cu un frumos program ar­tistic. I­n Gara de Nord este aproape întotdeauna o gigantică forfoteală. Trenuri vin şi pleacă, locomotive pufăie, călătorii aleargă grăbiţi pe peroane, se încarcă şi se descarcă bagaje, se strâng mâini, se flutură batiste... Cineva a comparat cândva Gara de Nord cu o imensă inimă şi comparaţia nu se pare a fi lip­sită de conţinut, fiindcă’n adevăr de sub cupolele de uzină ale gării, p­ornesc ca pe nişte uriaşe ar­tere cele mai multe trenuri din Capitală. Şi tot aici se’ntorc ca într’un sistem de circulaţie san­guină, cele mai multe trenuri. Viaţă intensă, trepidantă, aceasta este viaţa Gării de Noroţ. ...Şi, totuşi, în această forfoteală fără de conte­nire, în această rostogolire nesfârşită de sgomotf, se găseşte un colţ în care domneşte cea mai de­plină tihnă. Este un colţ alb, strălucitor de alb în care pluteşte o lumină primăvăratecă. Este „Camera mamei şi copilului” înfiinţată de U.F.D.R. Dar e mai mult decât o simplă cameră Se află aici o căldură care porneşte din inimi, din zâmbete, din mobilierul alb, din lumina proas­pătă a soarelui, care pătrunde prin ferestre şi care transformă încăperea într’un adevărat cărnin al vieţii. Aici sunt primite mamele cari vin de la drum cu copiii pe braţe. Şi tot aici îşi aşteaptă trenul de plecare femeile însoţite de copii. O grijă deosebită, concretizată în punerea la dispoziţie a alimentelor pentru micile vlăstare , pentru mamele obosite, într'un aranjament inte­rior care dă putinţa acestora să-şi îmbăieze copii, şi să se odihnească, ocroteşte în permanenţă pe acelea care poposesc aici. Iar activistele din U.F.D.R. nu-şi precupeţesc eforturile pentru ca acest popas să fie cât mai îmbietor. Dar grija pentru mame şi copii capătă uneori aspecte de-a dreptul emoţionante. Astfel, într-o scrisoare primită la redacţie şi semnată de cores­pondenta noastră Valeria Ionescu, se relatează cum a fost ajutată o mamă desnădăjduită, ca să-şi regăsească copilul care se rătăcise în iureşul din gară. Au fost mobilizate de către colectivul din „Camera mam­ei şi copilului” toate organele autorităţilor care îşi au sediul în gară, au fost puse în funcţiune megafoane speciale, s’a tele­fonat pe parcurs, fiindcă la un moment dat s’a crezut că copilul se urcase într’un tren care ple­case înainte cu câteva minute. In cele din urmă, copilul a fost găsit. Bucuria mamei care şi-a găsit copilul nu poate fi înfă­ţişată decât anevoe în slove, oricât ar fi acestea de meşteşugite. Dar este cert că lacrimile aces­tei femei nu au fost numai lacrimi de bucurie, ci şi de recunoştinţă pentru un regim în care grija pentru mamă, pentru copil, pentru om, aşa cum ne învaţă măreaţa concepţie stalinistă, se mater­ializează în fapte concrete, imediate. Cât de aproape şi totuşi cât de departe suntem le vremea când mamele zgribulite îşi căutau un adăpost spre a-işi feri copiii de frigul pătrunzător al iernii, în ungherele întunecate şi mizere ale gării de odinioară. In numai câţiva ani prefacerile din această ţară în care stăpâneşte poporul mun­citor, au dat un conţinut autentic, viu şi noţiu­nilor de ocrotire a mamei şi copilului. Iar printre alte­ multe fapte stă mărturie şi camera amena­jată în Gara de Nord. Ştefan Tita == Momente bucureştene UN CĂMIN INTR'O GARA „TRENUL BLINDAT“ O scenă din piesa „Trenul blin­dat" de scriitorul sovietic V. Iva­nov, care se joacă cu un remar­cabil succes la teatrul Armatei Sa rfnátéa vUéí CT1 V IkJ mÎum (J IrmfjfiJj.. In cinstea zilei tovarăşu­lui Stalin, Uniunea Scriitoril­­or din Republica Populară Română va organiza în toată ţara o serie de manifestări culturale. De pe acum filia­lele Uniunii Scriitorilor au început să facă pregătirile necesare. Aceste şezători vor fi or­ganizate cu sprijinul Comite­telor Provizorii şi al celor­lalte organizaţii de massă şi în oraşele de provincie în care Uniunea nu are încă fi­liale. Scriitorii cari, în opere însufleţite de cea mai mare dragoste şi recunoştinţă, au cântat pe marele geniu al omenirii muncitoare, vor ple­ca în oraşele unde vor avea loc şezătorile spre a ceti din aceste opere. Programele şezătorilor vor fi completate cu producţiuni artistice, la care vor participa echipele sindicale locale precum şi fruntaşi ai scenei româneşti. Din toate colţurile ţării sosesc tot mai numeroase daruri pentru marele Stalin. In felul acesta, oamenii muncii îşi manifestă nemărginita lor dragoste şi recunoştinţă pentru eliberatorul Patriei noastre şi conducătorul acelora care vor pacea şi luptă pentru ea. Uniunea Scriitorilor din R. P. R. organizează manifestaţii culturale în toată ţara La Fabrica de confecţiuni „,Gh. Gheorghiu-Dej” au început pregătirile pentru festivalul de la 21 Decembrie La fabrica de confecţiuni „Gh. Gheorghiu-Dej” a în­ceput pregătirea manifestări­lor artistice ce vor avea loc în cinstea zilei de naştere a tovarăşului Stalin. Şcoala de iniţiere muzicală a fabricii pregăteşte două nouă coruri: „Drapelul Roşu al lui Lenin” şi „Cântec des­pre Stalin” al lui Novicov. Vor fi prezentate deasemeni numeroase cântece populare româneşti. Echipa de teatru a între­prinderii a început repetiţiile pentru piesa „Pavel Corcea­­ghin” ce va fi reprezentată în ziua de 21 Decembrie. Deasemeni echipa de dan­suri pregăteşte pentru festi­valul care va avea loc cu acelaş prilej, un program de dansuri populare româneşti şi sovietice. m­mţi minimimi O CASĂ DE NAŞTERE Şi UN CENTRU DE ÎNDRUMARE crotire şi o îngrijitoare servesc această casă. BRAILA. — In comuna Bordei Verde, organizaţia lo­cală U.F.D.R., cu sprijinul Societăţii de Cruce Roşie, a amenajat o casă de naşteri, care funcţionează într’un lo­cal curat şi este înzestrată cu tot mobilierul şi cele nece­sare. Medicul dispensarului, o moaşă, două surori de o­ INFIINŢARE DE NOUA COOPERATIVE BRAŞOV.­­ S’a înfiinţat în localitate cooperativa de fri­zerie şi coafură „Higiena” cu 157 membri şi cu un fond so­cial de lei 1.836.000. Utilajul adus de membri in coopera­­­tivă se ridică la 2.121.085. lei. ENOVAŢIILE UNOR MUNCITORI BRAŞOV.­­ Muncitorii Giiurcă Ion, Frost Mihai şi Mezi Andrei, din Turnătoria uzinei „Steagul Roşu” au mo­dificat procedeul de turnare a cuzineţilor, în aşa fel în­cât rebuturile au devenit im­posibile, iar preţul de cost a scăzut foarte mult. înainte, în opt ore se turnau de o­­bicei 4 cuzineţi, dintre care IAŞI.­­ Prin grija organi­zaţiei judeţene U.F.D.R., s’a înfiinţat la Iaşi Centrul de îndrumare Nr. 3, care adă­posteşte 40 fete orfane, între 14 şi 16 ani, TG. MUREŞ. — Zilele tre­cute s’a constituit cooperativa de tâmplărie „Lemn şi mo­­­bilă”, cu 61 membri şi cu un fond social de 1.179.257 lei. Membrii au adus separat in cooperativă utilaj în valoare de lei 2.871.500, unii erau rebutaţi, iar prin a­­plicarea noului procedeu se toarnă într’o zi 40—50 cuzi­neţi. Preţul de cost al unui cuzinet adus din afară era de 1366 lei, pe când costul cu­­­sinetului turnat în felul ară­tat mai SL’js­c de numai 168 Iei, economisindu-se totodată materialul care mai înainte se risipea la turnare, de­ In pag. a 4-a : UN DOCUMENT DE ÎNALTA VALOARE ISTORICĂ de­f. Constantin Economii de 800 mii lei realizate de muncitorii de la C. F. R.­Cotroceni Prin introducerea muncii în acord şi prin împărţirea lucrului pe echipe specializate, muncitorii atelierelor principale C.F.R. Cotroceni au reuşit să reducă simţitor timpul de lucru necesar reparatului diferitelor uti­laje mecanice. Astfel un motor cu ardere internă este reparat în 20 de ore în loc de 300 de ore cât se lucra înainte. Tot la aceste ateliere o echipă formată din muncitorii: Ion Ilie, Neagu Iordan şi Iincă Constantin au reparat un motor compresor ve­­chiu, neîntrebuinţat care împreună cu alte fiare vechi urma să fie topit. La repararea acestui motor compre­sor ei au întrebuinţat pieț­e vechi, realizând cu această ocazie o eco­nomie care se ridică la sulta de 800 mii lei. METAMORFOZA DOLARULUI Iată cum s-a transformat dolarul când a ajuns la Bonn. Desen de M. Abramov din „Izvestia" . Noi angajamente în muzică la P.T.T. La Uniunea Sindicatelor P.T.T. a avut loc o şedinţă cu respon­sabilii sindicali din Regionalele P.T.T. în vederea întâmpinării zi­lei de 21 Decembrie, aniversarea a 70 de ani a genialului conducă­tor de popoare Iosif Vissarionovici Stalin. In­aintea măreţei zile s’au luat o serie de angajamente printre cari : îmbunătăţirea calităţii muncii, mărindu-se rapiditatea în distri­buirea corespondenţelor, poştale şi telegrafice, precum şi a convor­birilor telefonice, realizări de e­­conomii la imprimate şi rechizite, reduceri la minimum a reclama­­ţiilor şi a deşeurilor, studierea scurtei biografii a vieţii tovară­şului Stalin. UN POST DE RETRANSMISIE RADIOFONICA BACAU.­­ O echipă de tehnicieni ai Ministerului Ar­telor, lucrează la Petrolifera Moldova la instalarea unui post de radioficare cu 800 di­fuzoare. Instalaţiile exterioare ale postului de radioficare de la Petrolifera Moldovă sunt pe punctul de a fi terminate. Toate materialele necesare instalării postului sunt sosite din Uniunea Sovietică. INVENŢIA UNUI MUNCITOR DIN CONSTANŢA CONSTANŢA. — Muncitorul C. Dobre, fruntaş in produc­ţie de la depozitul No. 1 al soc. „Petrolifera Muntenia”­­Constanţa a inventat un dis­pozitiv la colectoarele caza­nelor de aburi. După metoda veche, manopera pentru schimbarea ţevilor la două cazane costa 20.188 lei, pen­­­tru care trebuiau să lucreze 4 oameni, timp de 4—5 zile. Prin această inovaţie s-a re­dus costul manoperei la 287 lei, lucrarea fiind efectuată de un singur muncitor, nu­mai in 7 ore. CAMPIONATUL POPULAR DE ŞAH ncepând de astăzi, zeci de mii de tineri şi tinere, de la oraşe şi sate, vor începe disputarea primei faze a Cam­pionatului Popular de Şah. Este pentru a doua oară în ţara noastră când se organizează o asemenea întrecere. Prima, încheiată in primăvara aces­tui an, a totalizat 195.000 partici­­­panţi şi a prilejuit afirmarea a numeroase elemente tinere şi ta­lentate care au îng­roşat numărul jucăt­orilor din prima catego­rie. Campionatul de anul acesta va cuprinde oamenii muncii din uzine, fabrici, unităţi militare, şcoli, Gospodării Agricole Co­lective şi de Stat, S.M.T.-uri constituind un nou impuls pen­tru mişcarea şahistă de la noi. Noi şi numeroase elemente vor ieşi la suprafaţă, întărind şi lărgind cadrele fruntaşilor aces­tui joc. In Uniunea Sovietică, marii campioni de astăzi au fost se­lecţionaţi din întrecerile populare care au loc în toate fabri­cile. Ing. M. Botvinik, campionul mondial, socotit ca unul din cei mai mari jucători din lume, s-a evidenţiat în asemenea concursuri. Condiţiiunile pe care Partidul Comunist (b) al U.R.S.S. şi Guvernul Sovietic le-au pus la dispoziţia şahiştilor, a făcut ca aceat joc să ia o extindere mare, fiind practicat de milioane de oameni din uzine şi colhozuri. Este semnificativ clanul cu care tinerii şi vârstnicii din ţara noastră au întâmpinat cel de al doilea campionat de şah. In fabrici s-au organizat şedinţe de antrenament. Zilnic, clu­burile muncitoreşti sunt asaltate de amatorii acestui joc care vor să se pregătească temeinic pentru primele întâlniri. Ea S.E.T. mobilizarea a atras toţi muncitorii care cunosc jocul, iar pentru neştiutori, s’a organizat un curs special care se ţine de două ori pe săptămână. Din cei 20 muncitori din secţia „Pregătirea lucrului”, 10 iau parte la prima fază. Secţia „tâm­­plărie” are 50 cunoscători ai jocului. La „Vulcan” pregătirile nu sunt cu nimic mai mici. Cel puţin 300 muncitori vor par­ticipa la jocuri. La „F. C. Gh. Gheorghiu-Dej”, cursurile pre­gătitoare au dat rezultate bune şi numărul muncitorilor par­ticipanţi va fi mare. Dar pretutindeni, în Capitală şi în ţară, munca mobilizatorică se duce cu intensitate. Se crede că cel puţin 150.000 de tineri şi tinere vor juca în acest campionat. Una din greutăţile care stau in faţa organizatorilor, este lipsa jocurilor de şah. Nu sunt atâtea table câţi amatori avem. Un număr de jocuri a fost distribuit dar aceste table nu satisfac nevoile. Este necesar ca iniţiativa locală să rezolve această problemă, con­fecţionând piesele cu mijloace proprii. Şahul nu trebuie jucat neapărat cu piese sculptate în lemn. El poate fi practicat cu piese rotunde de metal, executate cu matriţe, trase în serii. Asemenea jocuri simple sunt deopotrivă de folositoare. Colectivele sportive trebuie să ducă o n­uncă susţinută pentru creiarea condiţiunilor obiective pentru desfăşurarea campionatului, asigurând cluburilor mesele de joc. Localul va trebui pavoazat, dându-se un aspect sărbătoresc acestei mani­festări. Muncitorii noş­tri vor trebui să cunoască metodele de joc ale marilor maeştri sovietici şi să studieze temele Turneului Internaţional din Capitală. Mergând pe drumul trasat de Hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. asupra stimulării şi desvoltării continue a cul­turii fizice şi a sportului, Campionatul Popular de Şah 1949— 1950, constituie un pas înainte pentru popularizarea acestui joc. Art. Vegel . MAESTRU DE SAH STRĂINI IN MIJLOCUL MUNCITORILOR DIN CAPITALA Jucătorii de şah, participanţi la Turneul Internaţional, simultane la întreprinderile din Capitală In clişeul nostru maestrul polonez Termnowski jucând la „Scrisul Liber" (— Reportajul în pagina a treia —) Un fapt nu tocmai divers D­upă Larousse fosila în­seamnă rămăşiţele ani­malelor antideluviene, găsite în caverne sau îngro­pate in pământ. Fosila bucureşt­eană e de dată mai recentă , din tim­pul regimului burghezo-mo­­şieresc de tristă amintire. Şi încă nu e îngropată, ci mai circulă pe ici, pe colo, aşa că o poţi întâlni chiar când nu te aştepţi. De ambele sexe, sub înfă­ţişări diferite, fosilele Ca­pitalei au o caracteristică comună : mârâie, protestea­ză tot timpul. Când umblă pe stradă se supără că vine cineva din urmă şi sunt scoase din sărite că alţii sunt înainte. Nimic nu le place, nimic nu e bun. Un asemenea specimen am avut prilejul­ să cunosc zilele trecute la un bufet de Stat unde am intrat în­tr’o seară. Stătea la masă alături de mine şi citea „Viaţa Capi­talei”. La un moment dat, isbucneşte : — Ce nerozie ! — Ce s’a întâmplat ? — întreb, fiindcă citea ziarul la care lucrez. — Ia te uită — zice. — RATA a înfiinţat un birou pentru obiectele pierdute... Ce nerozie! Cine să recu­noască ce a pierdut ? Asta nu există... Eu sunt pentru fapte reale, dom’le... Şi rea­litatea e că a recunoaşte nu există... Pui o pălărie în cuier şi când te duci s’o iei, dacă e alta alături, nu mai ştii care e a ta. Te desbraci la bărbier şi nu-ţi recunoşti haina... Asta e fapt, dom’le... Omul e un animal fără ţi­nere de minte... Şi-atunci?... Dar ce zic eu omul... Să luăm câinele spre pildă... Cică adulmecă şi găseşte urma... Vorbă să fie! Păi îşi pierde câinele stăpânul, cum îţi pierzi dumneata batista. Şi nici nu-l mai re­cunoaşte ca să-l găsească. Dovada? Ia citeşte la Mica Publi­citate câte anunţuri de câini pierduţi. Dacă şi-ar recu­noaşte stăpânul, ai mai citi anunţurile la gazetă ? Ei ? Şi individul mă priveşte mândru de o asemenea argu­mentare. Apoi continuă : — De-aia zic că biroul de obiecte găsite e vacs! Nimeni nu poate recunoaşte un obiect pe care l-a lăsat din mână. Asta e fapt şi numai un alt fapt poate să mă desmintă, dom’le. S’a ridicat apoi, a rotit o privire în jur, circumspect și rapid, şi-a luat din cuier pălăria şi paltonul şi s’a îndreptat spre uşe. — Alo ! Hei ! domnu !... — l-a strigat atunci un tâ­năr şi s’a repezit la el. — Mi-ai luat paltonul! — Nu-i da drumul! __ au strigat doi-trei chelnripL — A furat până acum câ­­teva haine. II pândim âs când a intrat pe uşe. Şi cu alai l-au dus la mi­liţie. Al. Cosma

Next

/
Thumbnails
Contents