Viaţa Capitalei, decembrie 1949 (Anul 1, nr. 179-201)

1949-12-02 / nr. 179

Acum 17 ani, în inima taigalei siberiene, pe ţărmurile marelui fluviu Amur, a răsărit, prin hotărirea Guvernului Sovietic, un nou centru industrial, înfăptuirea acestei opere şi-a luat-o asupră-i comsomolul leninist. Din toate colţurile Patriei Socialismului s-au adunat mii de tineri sovietici spre a pune umărul la înălţarea noului oraş, care poartă numele de COMSOMOLSC „Oraşul tinereţii’’ şi care este unul dintre cele mai de seamă centre industriale din Răsăritul îndepărtat. Tinerii care, în 1932, veniseră in mijlocul unui ţinut sălbatec, trăesc astăzi într’o înaintată regiune a Uniunii Sovietice şi sunt fruntaşi în munca industrială şi culturală, sunt demni constructori ai comunismului. Subiectul acestui film, închinat pionierilor Comsomolscului, este cuceritor ca însăşi tinereţea eroilor săi. In vreme ce trenurile aduceau mereu tot mai mulţi tineri spre locul uriaşei construcţii, duşmanii socialismului care voiau să slăbească puterea Statului Sovietic, lucrau din răsputeri ca să zădărnicească măreaţa realizare a Comsomolului. Unul dintre diversionişti se dă drept comsomolistul Cecanov şi întreţine spiritul duşmănos al dezorganizatorilor de pe şantier, cum sunt de pildă Buţenco şi paznicul depozitului cu materiale inflamabile, Silvi. In vremea aceasta insă viaţa fremătătoare aşantierului isi urmează mersul. Obiectivul cinematografic ne arată nu numai cum creşte vijelios noul oraş cu clădirile lui imense, dar el ne conduce printre muncitorii Comsomolscului, care ei înşişi cresc, se călesc, se maturizează odată cu munca lor. Tipic este în această privinţă electricianul Volodea Soloviev, care la început speriindu-se de greutăţile care s-au ivit la tot pasul în calea lui şi a tovarăşilor săi a vrut să se înapoieze acasă, spre indignarea Nataşei, soţia lui, care străbătuse plină de entuziasm sute de kilometri, pentru a veni la el. Despărţindu-se de Volodea, Nataşa se stabileşte la căminul de femei, unde pe vremea aceea se aflau cu totul abia 17 tovarăşe. Sfătuite de noua lor prietenă, fetele adresează comsomolistelor sovietice o scrisoare plină de avânt în care, descriind minunăţiile viitorului oraş, invită cât mai multe tinere să ia parte la construcţia Comsomolscului. După câteva luni, iarna care a venit găseşte locurile de nerecunoscut şi în acelaş timp şi oameni cu totul noi. Volodea, care fusese impresionat de atitudinea dărză a Nataşei, devine un inginer fruntaş. Convoaie de fete sosesc la chemarea scrisorii trimise. O viaţă minunată răsare pentru toţi. Falsul Cecanov însă n’a stat nici el inactiv. Profitând de faptul că Buţenco şi Silvi trebue să fie judecaţi pentru abateri de la morala proletară, el îi învaţă să fugă. Intenţia lui Cecanov era ca să arunce in aer depozitul de materiale inflamabile iar bănuiala să cadă pe cei doi fugari. Acest sabotaj este făptuit şi Oraşul Tinereţii rămâne fără combustibil. Conducătorii construcţiei mobilizează însă într’un meeting pe luptătorii comsomoliştilor. In ghiaţa Amurului, este tăiat un canal pe care lemnul este transportat, activitatea şantierului putând astfel continua. Până la urmă, datorită curajului Nataşei, sabotorul diversionist este prins. Filmul se încheie cu măreaţa serbare organizată cu prilejul lansării celei dintâi năvi a gării navale din Comsomolsc. Regisorul acestei pelicule, Serghei Gherasimov, a știut să exprime cu o mare artă cinematografică elanul creator al tineretului sovietic. Imensele perspective ale șantierului au fost prinse cu mult dinamism. Impresionante sunt deasemeni scenele de muncă, cum este de pildă aceea în care ni se arată desrădăcinatul uriaşilor copaci ai taigalei. O altă scenă demnă de menţionat este aceea în care Nataşa, înconjurată de tovarăşele ei, redactează scrisoarea adresată comsomolistelor. Atitudinea fetelor este plină de entuziasm şi emoţionanta creaţie în comun a scrisorii aminteşte de scena din ,,Balada Siberiei” în care compozitorul infirm îşi redobândeşte încrederea in sine datorită ajutorului dat de oamenii simpli în mijlocul cărora cânta. Puternică este deasemeni scena în care vedem cum aşteaptă constructorii Comsomolscului să se aprindă lumina în sala de bal, cum scufundat în noapte, oraşul înălţat in mijlocul taigalei, prinde dintr’odată să scânteeze de miile de becuri ale caselor şi fabricilor lui. Jocul tineresc şi plin de pasiune al actorilor, îni frunte cu Tamara Macarova (în rolul Nataşei), dă viaţă întâmplărilor captivante ale filmului. Astăzi, când ţara noastră se află în plină construcţie a socialismului, când pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră mii de tineri muncesc la o imensă lucrare, unică în istoria ţării noastre, filme ca ,,Oraşul tinereţii” sunt o adevărată şcoală pentru noi, din ele putând cu toţii să învăţăm cum trebue să luptăm pentru pauza socialismului, cum datorită dragostei de oameni şi de Patrie, putem învinge toate greutăţile şi putem grăbi venirea zilei de mâine. Adrian Rogoz Cronica filmului „ORAŞUL TINEREŢII" Cinema: Scala, Capitol, Marconi, Miorița, Flacăra, Tomis, Volga, Avrig PLANUL PE ANUL 1950 AL EDITURII A.R.L.U.S.-CARTEA RUSA EXPUS CU PRILEJUL CONSFĂTUIRII CU CITITORII Perspective deschise creaţiei literare de planul stalinist de transformare a naturii de GEO BOGZA Membru corespondent al Academiei R. P. R. — Comunicare prezentata în şedinţa plenară din 25 Februarie 1949 a Academiei R. P. R. Acum cateva zile, a avut loc consfătuirea Editurii ARLUSCARTEA RUSA cu cititorii asupra planului său de activitate pe anul 1950. In cuvântul său de deschidere, tov. academician Ștefan Nicolau a arătat că Editura ARLUSCartea Rusă, a cărei activitate este îndrumată de Partidul Muncitoresc Român, are rolul să transmită poporului nostru, cultura măreaţă a popoarelor sovietice. A urmat raportul de activitate a editurii din care desprindem următoarele date impresionante privitoare la activitatea editurii „Cărţii Ruse'' în anul acesta. Până la 1 Noembrie, s'au tipărit în limba română 228 volume , 3.733.776 exemplare; în limba maghiară 45 volume în 812.800 exemplare; în limba germană 4 volume în 18.850 exemplare. Bilanţul editorial al „CĂRŢII RUSE" este astfel excepţional. Intr'un singur an a tipărit aproape 280 de volume în mai mult de patru milioane exemplare, ceea ce reprezintă o depăşire a planului de tipărituri pe 1949 cu 32'/n şi cu o creştere de 2 X 0°/o faţă de tirajul din aceeaşi perioadă a anului 1948. Se poate vorbi deasemeni de o ridicare a nivelului traducerilor publicate de Editura CARTEA RUSA, care în anul acesta, a primit premiul întâi şi al doilea pentru cele mai bune tălmăciri din limba rusă. Cât priveşte planul pe anul 1950 acesta cuprinde în ediţia întâia 156 de volume în limba română, 45 de volume în limba maghiară, 24 volume în limba germană şi 12 volume în limbile sârbă şi ucraineană. Deasemeni este prevăzută reeditarea unui număr de 84 volume în diferite limbi. Planul pe primul trimestru al anului 1950, încearcă să răspundă sarcinilor pe care Partidul Muncitoresc Român le pune în faţa poporului nostru. Din acest plan, menţionăm următoarele lucrări de cultură generală: Mellah: „Lenin şi problemele literaturii ruse" C. Stanislavschi: „Viaţa mea în artă", Herzen: „Opere alese"; în colecţia „Clasicii ruşi” vor apărea: „Rudin" de Turgheniev „Teatru" de Ostrovschi, „Cazacii" de L. Tolstoi; din fite-ratura sovietică vor fi tipărite și „Poeme" de Maiacovschi, „Oţel şi figură" de V. Popov, „Destinul lui Henry Lambert" de V. Fink, „Departe de Moscova" de V. Ajaev, „O vară neobişnuită" de C. Fedin, „Abai" de Anezov, „Pentru Puterea Sovietelor" de V. Cataev „Poeme" de N. Tihonov; în colecţia „Literatura pentru toţi" vor apărea „După bal" de L. Tolstoi, „Nuvele" de Iîiencov şi „Schiţe alese" de M. Şaghinian; în colecţia „Ştiinţa pentru toţi" vor fi tipărite; „Succesele astronomiei în U.R.S.S." de prof. B. Voronţov Veliaminov, „Viaţa plantei" de M. A. Bluket şi „Structura substanţei" de prof. A. Chitaigorodschi; în colecţia lucrărilor politice vor apărea : „Izvorul cel mai însemnat al desvoltării societăţii sovietice" de P. Iudin, „Patriotismul sovietic, forţa motrică de desvoltare a societăţii socialiste" de A. I. Vâsinschi şi „Democraţia sovietică şi democraţia burgheză" de B. M. Vutin. Deasemeni, revista „Probleme de literatură şi artă" va apărea de acum înainte la două luni în loc de trei luni. Au urmat criticile şi propunerile cititorilor. Tov. V. Deleanu de la Teatrul Armatei a propus ca editura să ţină un contact mai strâns cu muncitorii din uzine, să se facă anchete printre ei, atât în Capitală cât şi în provincie. Tov. Dinu Luca a propus să se tipărească literatură şi ştiinţă în legătura cu transformarea socialistă a satului precum şi editarea unui volum de cântece populare sovietice. Tov. Gh. Raţiu a cerut tipărirea unui volum de Al. Surcov, precum şi editarea lucrării „Teoria literaturii" de Timofeev. Dr. Schächter a propus Scriitorii din Uniunea Sovietică, şi din lumea întreagă, văd ridicându-se astăzi în ţaţa lor, o temă grandioasă: după,o lungă serie de cuceriri, omul se pregăteşte să facă încă un salt în raporturile lui cu forţele naturii. Asemenea salturi au fost proprii omului, de la început, ele au deschis marile cicluri ale istoriei care, pe deasupra conflictelor dintre naţiuni şi a eclipselor în care s-a aflat uneori omenirea l-au adus, în mod neîntrerupt, din situaţia unei fiinţe terorizate de mediul înconjurător şi plină de superstiţii, la o poziţie raţională din care caută să-şi extindă cât mai mult, stăpânirea sa asupra universului în mijlocul căruia trăieşte, şi ale cărui resurse, într'o uimitoare diversitate de domenii, se arată a fi inepuizabile. Intre primele date ale acestei istorii generile a omenirii, care n'au nici an, nici zi, dar care nu rămân mai puţin memorabile, aşa cum din străfunduiile ei au pus în sruişcare treptata şi laborioasa eliberare a omului, trebue menţonată aceea în care el a smuls naturii secretul focului, aceea în care a sgâriat prima oară scoarţa pământului pentru a pune înăuntru o sămânţă, aceea în care a început să îmblânzească animalele din jurul lui, sau aceea, în adevăr epocală în care fără niciun exemplu din afară, numai prin simpla torţă a geniului său, a reuşit să imagineze şi să construiască roata. Acum, la căpătâi acestei lungi şi glorioase serii — ce pare totuşi că nu a făcut decât să pregătească alta, mult mai cuprinzătoare, ce se anunţă — omul îndrăzneşte încă un salt, într'un domeniu unde faţă de celelalte cuceriri ale sale rămăsese mult în urmă, aproape în aceiaşi situaţie dependentă şi înfricoşată ca la început: manifestările atmosferice ale naturii, fenomene de care e legată, pe întreaga întindere a uscatului, desfăşurarea atât traducerea mai multor lucrări sovietice de medicină preventivă. Tov. bibliotecar Dimitriu Pantelimon a propus ca lucrările traduse din limba rusă să fie tipărite din capul locului într'un tiraj suficient, pentru a se evita aşteptarea repetată a ediţiilor următoare. Răspunzând propunerilor cititorilor, tov. I. Stroescu, directorul general al editurii „CARTEA RUSA", a arătat că dragostea cu care oamenii muncii au primit consfătuirea organizată de „Cartea Rusă" dovedeşte încă odată ataşamentul lor faţă de măreaţa cultură sovietică. Propunerile de a se ţine mai dese consfătuiri este îmbucurător. Acţiunea aceasta va fi continuată, deoarece din sugestiile şi sfaturile cititorilor editurile au mult de învăţat. ♦ de variată şi eflorescenţă a vieţii. E vorba acum ca omul, eliberat de superstiţii, cunoscând legile după care aceste manifestări se produc, să intervină el însuşi în ordinea lor, determinându-le după necesităţile sale. în toamna anului trecut, scriitorii au aflat alături de întreaga lume, dar poate cu o emoţie mai vie, de marea bătălie împotriva secetei, şi de transformare a naturii, pe care popoarele sovietice o vor da în următorii cincisprezece ani, pe întinsele teritorii ale patriei lor. Mişcându-se cu îndrăzneală pe liniile unui plan care face dintr-odată faţă problemei, ele vor combate efectele dezastruoase ale secetei din regiunile de stepă, ridicându-se împotriva cauzei care o provoacă: vânturile aspre, furtunile de nisip, uriaşele revărsări de aer fierbinte, pornite din podișurile Asiei Centrale. Acolo, pe întinderi de pământ necunoscute, în miezul pustiu al celui mai mare continent, deasupra unor înalte podişuri de piață, amosfera pământului se încinge , ca într'un cuptor. — şi brusce variaţii de temperatură o lucrează, aproape ca pe un mineral, pe nicovala din inima Asiei, scoţând din ea spada enormă a uraganelor Acolo, în acest arsenal în care forţele oarbe ale naturii se concentrează punând la cale năruirea lumii, iau naştere marile vânturi care bat neîncetat regiuni întregi ale pământului, făcându-le de nelocuit. Deasupra acestor pământuri, mereu ameninţate, călătoresc furtunile de nisip, amestec de aer fierbinte şi grăunţe silicoase, pălmuind viaţa cu pulberea lor aspră, punându-i ne obraji o cenuşie mască mortacilă. Şi mai departe ajung, în regiuni locuite şi roditoare, pe care le acoperă cu arşiţa lor, supunând plantele unui nemilos proces de deshidratare, de pe urma căruia adeseori dispar, lăsând pământul fără viaţă Aşa bat aceste vânturi, vara fierbinţi, revărsând asupra lunii respiraţia lor de foc; iar iama, dimpotrivă, îngheţate, tăioase, purtătoare de vitriolante temperaturi minime, pătrunzând în inima copacilor şi îngheţându-le seva, spulberând zăpada pe mari întinderi, lăsând ogoarele desgolite, smulgând din ele sămânţa pe care omul o pusese toamna — şi aruncând-o un neant. De pe urma lor, şi atunci când sunt de foc şi atunci când au fost de ghiaţă, pământul încetează să mai fie fecund, germinaţia e oprită, recoltele pier, şi odată cu ele, un număr de oameni, întotdeauna dramatic. Ca la o eclipsă de soare, mari spaţii continentale intră atunci în conul de umbră al doliului care loveşte omenirea. In călătoria lor spre apus, trecând pe deasupra Mării Caspice, aceste vânturi îşi pierd din asprime şi nu mai stingheresc înflorirea Caucazului; dar mai spre Nord, prin spaţiul dintre marginea mării şi munţii Urali, o parte din ele scapă în Europa, ca printr-o poartă, revărsându se peste întinderea stepelor ruse cărora le creează o climă deosebită şi ajungând în cele din urmă, încă, destul de fierbinţi, deasupra ţării noastre. Oamenii, a căror viaţă e legată de aceia a pământului, le cunosc şi în atâtea rânduri, cu inirna strânsă, le-au privit clătinând vârful copacilor, şi împingând dincolo de munţi, cohorta nesigură a norilor. In ultima vreme, suflând perioade mai lungi şi cu o violenţă sporită, ele au părut că vor să instaureze o nouă climă mai aspră şi plină de primejdioase capricii, în care recoltele devin nesigure, iar natura încetează să mai fie un mediu prielnic vieţii. Explicaţia ce s'a dat acestei înrăutăţiri a climei din locurile în care ne aflăm, a pus de fiecare dată accentul pe defrişările de păduri din ultima sută de ani, considerându-le drept o mare greşală. Acest secol, în care capitalismul a apărut ca mijloc de exploatare a bogăţiilor naturii, fără să ţină seamă de legile ei, a produs până la urmă crize de tot felul, degradând şi omul şi natura. Pe întinse suprafeţe ale petalantului pădurile au dispărut, lemnul lor a contribuit la prosperitatea dintru început a erei capitaliste, însă, în ordinea naturii, s'a produs un grav dezechilibru: apa râurilor, a început să scadă, anii de secetă au devenit mai numeroşi, iar oraşele ridicate în acest secol prolific dar dezordonat, sunt ameninţate acum să fie dărâmate de vânt, ş.i. se pot aştepta să vadă apărând la porţile lor, pustiul. Şi poate în cele din urmă, fenomenul acesta pe care memoria omenirii a fost nevoită să-l înregistreze în câteva rânduri, s'ar fi putut produce şi în aceste locuri, dacă, faţă de vremurile trecute — când pustiul a înaintat cucerind mari spaţii geografice şi făcând să dispară aşezări omeneşti, — istoria lumii n'ar fi intrat într'un nou ciclu, al orânduirii socialiste. Aceasta este o dată dela care elementele tuturor problemelor se schimbă fundamental şi pot fi privite în faţă cu o îndrăzneală nouă, cum nu s'a mai întâmplat niciodată până acum. De data aceasta, omul e acela care pentru a-şi asigura răsplata muncii sale, ia ofensiva împotriva forţelor telurice, pornind în întâmpinarea pustiului, îngrădindu-1 în spaţiul lui geografic — unde fără îndoială că mai târziu îl va ataca desfiinţându-1 — oprind emanaţiile fierbinţi, care pornite de pe acele inflamate întinderi îi ameninţau recolta ogoarelor. Orânduirea socialistă e forma de viaţă care pune omul în măsură să deslănţuie această ofensivă, iar planul stalinist de transformare a naturii arată proporţiile continentale ale bătăliei, şi marea desfăşurare de forţe cu care se porneşte la luptă. Dacă la poarta dintre Urali şi Caspică s'ar fi aflat şi astazi santinela ţarista, fără îndoială că ea ar fi dat în fiecare an, un pas înapoi. Niciodată marii proprietari de moşii, oricât de impresionaţi ar fi fost de năvala pustiului, n'ar fi putut concepe planul unei bătălii de o atât de mare amploare şi n'ar fi avut respiraţia necesară pentru a o duce până la capăt. Revoluţia din OCTOMBRIE a venit tocmai la timp pentru a pregăti oamenii, ca, alături de celelalte bătălii pe care le dau pentru o cât mai deplină cunoaştere şi stăpânire a naturii, să poată face faţă şi acestei uriaşe probleme, ridicându-i pe toţi, ca pe unul singur, împotriva vânturilor asiatice aducătoare de secetă, astupând enorma spărtură prin care ele pătrund în Europa. încă odată, ca pe vremea războiului, stăm aplecaţi pe harta Uniunii Sovietice, străbătută de la Nord la Sud de liniile frontului. Intre marginile munţilor şi ale mării, dealungul marilor fluvii ruse, se ridică perdele de păduri, ca nişte armate, una în spatele alteia, pe o mare adâncime, pentru a ţine sub apărarea lor, pământurile ameninţate. De data aceasta, bătălia se dă spre răsărit, spre inima de piatră a Asiei centrale, începând pe pământurile nisipoase de dincolo de Urali și de Marea Caspică. Sunt, tot ca pe vremea războiului, câteva fronturi principale, de care se va sparge atacul masiv al vântului iar în spatele lor, un vast teritoriu e acoperit cu o reţea deasă de mici dreptunghiuri forstiere, menită să apere, după exemplul ilustru al partizanilor, pământul fiecărui colhoz. Pentru a pune în aplicare acest plan, pentru a declanşa ofensiva pe care el o prevede, se fac acum pe teritoriul Uniunii Sovietice, pregătiri imenseUn număr de 80.000 de colhozuri sunt angajate în bătălie; oamenii lor, ajutaţi de maşini, vor planta în următorii cinci ani peste 30 miliarde de arbori, cei mai mulţi dintre ei stejari, dar nu vor lipsi nici pomii fructiferi. Această grandioasă operă de împădurire, totalizând 6 milioane hectare, distribuite pe întreaga suprafaţă a stepelor ruse, este răspunsul solemn pe care socialismul îl dă anarhicelor devastări de păduri din vremea capialată. E un răspuns menit să trezească interesul profund al scriitorilor, prin calma lui măreţie şi prin ecourile îndepărtate pe care le va avea. Planul erei socialiste de transformare a naturii conţine o forţă adâncă şi într-un anume fel, explozivă, asemeni nucleelor cosmice din care se desvoltă lumi viitoare, — şi se poate vorbi de pe acum de influenţele ivite în mentalitatea oamenilor care i-au abordat numai prin simplul contact cu perspectivele îndrăzneţe, şi cu noua viziune a lumii, pe care, cu o nestăvilită forţă, el o deschide. Cei cari au vorbit până acum despre acest plan, au folosit imagini pline de omare putere de sugestie, şi străbătute adeseori de accente poetice. Ei au descris perdelele de păduri, ca pe nişte „gigant de diguri", de care se vor spage valurile vântului, iar întregul complex de lucrări — din care nu vor lipsi lacurile artificiale — menit să menţină umezeala şi să condiţioneze clima, ca pe un vast sistem de „irigaţie aeriană". Nu încape îndoială, că pe măsură ce sâmburii acestui plan se vor desvolta în mintea a cât mai mulţi oameni, e de aşteptat ca numărul sugestiilor, imaginilor şi al ideilor cărora el le dă naştere, să crească, îmbogăţind patrimoniul intelectual al civilizaţiei socialiste. Scriitorii îşi vor putea lăsa opera străbătută, ca de un fluviu ecuatorial, de torentul de imagini şi idei care ţâşneşte din substanţa acestui generos proect de a proteja omul şi de a restaura frumuseţea devastată a naturii IUrmare In numărul de mâine). nw.......»—rw—m--------m.............................................................................mi iii n VIAȚA CAPITALEI Reviste sovietice: „Ogonioc“ ltimul număr (47) al revistei sovietice „Ogonioc"* cuprinde un bogat şi variat material, prezentat că deobicei în aceleaşi ireproşabile condiţii grafice. Intr'un articol documentat, însoţit de fotografii sugestive, făcând o prezentare a sărbătoririi celei de-a 32-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste în Uniunea Sovietică şi în celelalte ţări ale lumii, autorul articolului, E. Gheorghiev, subliniază victoriile dobândite în lupta sa de frontul păcii şi democraţiei, în frunte cu Marea Uniune Sovietică. Cu prilejul recentei sărbătoriri a Zilei Artileriei Sovietice, maiorul din Ciardă Afanasi Şilvn, de două ori Erou al Uniunii Sovietice, publică în acelaş număr o serie de însemnări despre glorioasa Artilerie Sovietică şi despre tovarăşii lui, alături de cari a luptat pe fronturile Marelui Răsboi pentru Apărarea Patriei. Generalul-maior P. Zelenski semnează un interesant articol despre Armata întâia de Cavalerie, cu prilejul împlinirii a 30 de ani dela înființarea ei. Sub comanda lui Budionnâi, Armata întâia de Cavalerie s'a acoperit de glorie nepieritoare pe fronturile răsboiului civil. Foarte documentat este de asemenea şi articolul lui A. Ciurinov despre armata şi poporul Chinei. Materialul literar este reprezentat în revistă printr'o nuvelă din viaţa colhoznică, tradusă din limba ucraineană — „Drumul mare", de Semion Jurakovici şi nuvela „Lupta claselor" de Stanislav Kovalevski, tradusă din limba poloneză, cu subiect din viaţa Poloniei noui. Serghei Smirnov semnează o pagină de poezii, pe teme desprinse din realitatea sovietică. Versurile lui se remarcă prin originalitate şi printr-o prospeţime de-a dreptul fermecătoare. Revista mai cuprinde o serie de reproduceri din noua poezie germană, faţă de care cititorul sovietic manifestă un interes deosebit. Sunt redate în traducere trei poezii, de Erich Weinert şi Kurt Bartell (Cuba), în versurile acestuia din urmă simţindu-se puternic influenţa lui V. Maiacovski. Dintre celelalte materiale cuprinse în acest număr remarcăm un reportaj din viaţa nouă a Estoniei, semnat de V. Victorov, notele procesorului V. V. Williams dintr-o călătorie de-a lungul unei zone de împăduriri, un reportaj ilustrat despre colonia de mineri Budionovca. In ansamblu, revista oferă cititorului un material instructiv bine ales şi bine prezentat, care aduce o informaţie bogată despre Patria Socialismului. I. B. In programul de antă seară al orchestrei simfonice Stadio „SIMFONIA A 9-a“ DE BEETHOVEN Când în 1821 fu executată pentru întâia oară Simfonia a 9-a, Beethoven era crunt lovit de surzenie. La terminarea concertului care avusese loc la Frankfurt, dirijorul care era însuşi autorul, nu şi-a putut da seama de strălucitorul succes obţinut, decât atunci când luat de mână de una din cântăreţe, a fost întors cu viaţa spre public■ Fără să audă aplauzele şi uralele unor spectatori adânc mişcaţi de muzica sa, Beethoven a putut vedea insă mulţumirea şi entuziasmul publicului din sală. Atmosfera de sărbătoare şi triumfala primire făcută compozitorului cu prilejul audierii monumentalei sale opere, a luminat pentru puţin timp viaţa lui Beethoven, încolţită de lipsuri materiale şi de asuprire monarhistă. Născut într'o casă sărăcăcioasă, Beethoven avu o copilărie aspră indurând cele mai chinuitoare lipsuri. Dealungul vieţii lui, văzând mizeria care domneşte în jurul său şi simţind-o cu prisosinţă in propriul său cămin, Beethoven şi-a Închinat măiastră sa artă celor mulţi şi asupriţi, îndreptând-o adesea cu o uimitoare îndrăzneală contra abuzurilor şi nelegiuirilor monarhice. Muzica ultimelor lucrări ale lui Beethoven, te impresionează prin acel suflu nou şi revoluţionar care te învăluie şi te îndeamnă să fii alături de milioanele de oameni care luptă pentru dobândirea libertăţii. Simfonia a 9-a pe care o vom asculta astă seară, va fi interpretată de orchestra simfonică Radio dirijată de maestrul Matei Socor cu concursul corului Radio de sub conducerea profesorului Dumitru Botez. , Această operă e cea mai măreață expresie a geniului lui Beethoven. înainte de a o scrie Beethoven s'a gândit îndelung cum va putea întrece punctul la care ajunsese prin compunerea celor 8 simfonii numai cu ajutorul instrumentaţiei. Soluţia a fost găsită, prin introducerea corului, prin armonizarea unei alte aparaturi decât cea orchestrală şi anume, acea a ansamblului coral. Intr'adevăr, îmbinarea vocilor cu instrumentele constitue un procedeu unic, tot atât de revoluţionar ca insuşi conţinutul simfoniei. Prima parte a acestei uriaşe lucrări simfonice exprimă lupta oamenilor pentru libertate, întâlnim in această parte puternice accente de luptă conturate prin desene melodice originale, expresive care revin mereu în diferite variaţii. In partea a doua, Beethoven prezintă cele mai îndrăgite imagini, cele mai frumoase tablouri rustice Învăluite în atmosfera proaspătă a primăverii. Melodiile acestei părţi poartă podoaba unor ornamente sclipitoare care traduc cele mai profunde sentimente omeneşti. Tema din aceasta parte, e plină de viaţă, puternic colorată de veselia rustică in plină natură. Imnul bucuriei din final, pe tema odei lui Schiller, este cârîţat de toate vocile■ Apariţia acestei teme e încetul cu încetul îmbrăţişată de toată aparatura orchestrală inclusiv vocile omeneşti, fie prin răsuflări întretăiate, prin strigăte de triumf, toate laolaltă cucerind fiinţa omenească într'un singur gând: doborirea duşmanului libertăţii şi independenţei popoarelor pentru câştigarea fericirii. * Opera lui Beethoven se lovi la timpul ei, nu numai de reacţiunea unei monarhii ce-l împiedica să-şi exprime ideile revoluţionare, dar şi de aceia a întregei puteri conducătoare care a exploatat cu cruzime geniul marelui compozitor. Astăzi, creaţia muzicală a lui Beethoven este îmbrăţişată cu dragoste de milioanele de oameni ai muncii, care văd în acest titan al muzicii, un artist luptător, dârz apărător al dreptului la viaţă liberă al popoarelor. ~ ^ ----------------------~ A. S. Sunt cincisprezece ani de când banda troţkistobuharinistă pusă in slujba reacţiunii internaţionale a pus la cale odiosul atentat căruia i-a căzut victimă Serghei Mironovici Kirov, unul dintre cei mai devotaţi şi mai înflăcăraţi luptători pentru cauza comunismului. Din frageda tinereţe Kirov s’a alăturat, mişcării revoluţionare atât pe când era student cât şi imediat după absolvirea institutului tehnologic din Tomsc. Acolo, în Siberia, el participă la conducerea primei revoluţii ruse din 1905—1907 iar de atunci până în zilele Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie desfăşoară o vie luptă revoluţionară în Caucazul de Nord. In anii războiului civil, Partidul bolşevic îi încredinţează conducerea apărării regiunii Astrahanului, rămânând apoi în Caucaz în calitate de secretar al C. C. al P. C. (b) al Republicii Azerbaidjene până în Februarie 1926 când a primit sarcina de a conduce organizaţia bolşevică din Leningrad. De o rară energie, bucurându-se de încrederea, dragostea şi respectul milioanelor de oameni ai muncii din U.R.S.S., Kirov a dus o luptă dârză împotriva elementelor duşmănoase ce se strecuraseră în Partid, a curăţat organizaţia Leningradului de elementele trădătoare ale bandei troţkiste şi a fost un duşman neîmpăcat al imperialismului. El a chemat mereu la o tot mai ascuţită vigilenţă cadrele Partidului, a contribuit prin munca sa politică la consolidarea Puterii Sovietice, era un propagandist neobosit pentru cauza lui Lenin şi Stalin dând îndrumări pentru însuşirea temeinică a învăţăturii marxist-leniniste care trebue să-i înarmeze pe toţi bolşevicii in lupta lor revoluţionară. Orator emerit, Kirov a exprimat în toate cuvântările sale încrederea neclintită în victoria comunismului. In discursul rostit la Conferinţa bolşevicilor din Leningrad în Decembrie 1931, Kirov spunea: „Cauza noastră este de neînvins nu numai pentru că noi avem o armată puternică, ci şi pentru că noi construim după planul unui arhitect care nu se va abate de la adevăratul drum al istoriei, planul arhitectului care este invincibilul nostru Partid bolşevic, înarmat cu ştiinţa leninismului” Astăzi, la 15 ani de la căderea pe frontul luptei revoluţionare a acestui devotat luptător bolşevic, învăţăturile lui continuă să-i înarmeze pe oamenii sovietici ca şi pe oamenii muncii din lumea întreagă cu hotărîrea neclintită de a construi socialismul şi comunismul, înfrângându-i pe duşmanii imperialişti din lagărul cărora au fost recrutaţi asasinii lui Kirov. 15 ani de la asasinarea lui SERGHEI MORONOVICI KIROV SHN din de demită fie popular. Problema întrecerilor socialiste şi mişcarea udarnică (a fruntaşilor în producţie) a constituit punctul central al discuţiilor în congresul Partidului Comunist Cehoslovac şi în congresul general al sindicatelor. Din iniţiativa masselor muncitoreşti, întrecerile socialiste şi mişcarea udarnică s-au extins. Se pot da ca exemple succesele realizate de echipele udarnice din industria metalurgică şi a pielăriei. Săptămâna aceasta au început să activeze echipele de udarnici în toate şantierele de construcţii. In curând mişcarea udarnică se va extinde în întreaga industrie cehoslovacă, în toate uzinele din ţară. Ţinta principală a udarnicilor este de a antrena pe toţi oamenii muncii în întrecerile socialiste. Echipele de udarnici au o influenţă morală asupra celor rămaşi în urmă, asupra celor ce încă nu s'au încadrat în întreceri., Udarnicul cu experienţă lucrează cot la cot cu tovarăşii mai slabi, ajutându-i să-şi ridice productivitatea muncii prin îndeplinirea şi depăşirea normelor. Echipele de udarnici din şantierele de construcţii au pornit la lucru în „Săptămâna prieteniei cu U.R.S.S.'', iar întrecerile iniţiate se desfăşoară in cinstea aniversării tovarăşului Stalin. Muncitorii din R. Cehoslovacă vor sărbători ziua Marelui Stalin prin noui succese în muncă, prin contribuţii la construirea socialismului în ţara lor, prin depăşirea planului. Săptămâna echipelor udarnice urmăreşte popularizarea şi extinderea acestei mişcări, care foloseşte învăţămintele mişcării stahanoviste din U. R. S. S. La Poznan, în R. Polonă, au început lucrările pentru construirea unui canal şi a unui pof fluvial în zona noua Centrale electrice. Prin construrea acestui canal se vor înlătur dificultăţile ivite din cauza distanţei prea mari între podul exstent pe Warta şi Centrala electrică. se Un factor important în cadrul „Săptămânii echipelor adarnice” îl constitue, pe lângă reducerea absenţelor, strânsa apropiere şi colaborare dintre tehnicieni şi muncitori. S-a constatat că acolo unde această colaborare există se obţin succese deosebite, ca de pildă, la construirea uriaşelor frigorifere de la Preşov, a şcolii industriale de la Ruzomerk, etc. Experienţa dobândită în „Săptămâna echipelor udarnice" va fi folosită pentru îndeplinirea sarcinilor viitoare din cadrul Planului cincinal cehoslovac, va asigura aprovizionarea cu apă şi se vor reduce cheltuelile de transport al cărbunelui din Silezia până la Poznan, cu 20—30 milioane zloţi anual. Aceste avantagii vor spori şi mai mult, după ce se va construi canalul Odra-Warta, care va scurta traseul de comunicaţie Gliwice-Poznan. In cinstea aniversării tovarăşului Stalin s-a organizat în R. Cehoslovacă „Săptămâna echipelor udarnice" în construcţii Construirea unui canal şi a unui port fluvial în R. Polonă Lucrările de reconstrucţie în R. P. Albania Cea de-a 5-a aniversare a au fost construite, asfaltate şi eliberării Albaniei a fost refăcute următoarele drumuri: sărbătorită prin noi suc- Kukes — Pescopje, Grams cese în domeniul construcţiei. In anii 1945 şi 1946 intr'un timp scurt, s’au construit 51 poduri, printre care podul Rogoling lung de 216 metri, podul Vah Deia lung de 200 metri şi altele. In decursul celor cinci ani de regim democratic popular, în R.P. Albania au fost refăcute 16827 case şi construite câteva clădiri mari pe o suprafaţă locativă de 20.500 m. p. Lucrările pentru construirea a încă zeci de clădiri pe o suprafaţă de 87.800 m. p. sunt în curs în această perioadă de timp Lozan, etc. Tineretul albanez a construit trei linii de cale ferată. Lucrările pentru refacerea şi asfaltarea drumurilor principale cât şi cele pentru reface La Peking a fost creată o facultate juridică pentru muncitori La Peking s-a deschis „Colegiul Chinez de Ştiinţe Politice şi Juridice“, unde îşi vor urma studiile muncitorii care până acum nu aveau acces în şcolile superioare. Noul colegiu, în care sunt înscrişi 1 500 de studenţi, esterea portului Dures, care au fost începute în anul 1946 continuă febril. Alocările pentru construcţii cresc din an în an. Investiţiile de capital din anul acesta întrec cu 664 la sută investiţiile din anul 1938 şi cu 473 la sută investiţiile din anul 1945, împărţit în 3 secţii. Prima secţie cuprinde un curs de 4 luni pentru cadrele care deţin posturi juridice în diferite regiuni. A doua cuprinde un curs de 10 luni pentru avocaţii care au practicat această profesiune pe vremea Kuomintangului.