Viaţa Capitalei, februarie 1950 (Anul 2, nr. 227-249)

1950-02-01 / nr. 227

ANUL I, Nr. 227 4 PAGINI, 4 LEI p. Miercuri 1 Februarie 1350 BROIJETARI DIN TOATE TARILE, UNITI VA! ,organ al Comitetului Organizaţiei P. M. R. Bucureşti si al Comitetului Provizoriu București In cadrul prevederilor noului Plan de Stat Se vor construi tipuri noui de aparate de radio şi piese detaşate — o industrie în plina desvoltare — ş­i în domeniul fabricării aparatelor de radio, ţara noastră era în aceiaş stare de înapoiere ca în nu­­­­meroase alte sectoare industriale, înfiinţarea în ultimul timp, a unei asemenea industrii în ţara noastră, se datoreşte exclusiv sprijinului masiv acordat de către Uniunea Sovietică, care ne-a furnizat importante cantităţi de­­piese detaşate, ceea ce a făcut posibilă începerea producţiei­­în serie a aparatelor de tip popular „Super 1950”■ In cadrul efortului general de industrializare a ţării, Pla­nul de Stat pe 1950 prevede şi desvoltarea industriei noastre electrotehnice şi arată că „se va pregăti fabricarea de piese detaşate de radio şi de noui modele de aparate­ de perjidio”. PRIN CELE PATRU SECŢII ALE FABRICII DE RADIO Lăsată, de foştii patroni în stare de aproape complectă inactivitate. In­treprinderea „Radio Popular”, singura de acest gen la noi în ţară, a cunoscut, după naţionalizare, o continuă desvol­­tare. Numărul muncitorilor şi tehnicienilor este astăzi de trei ori şi jumă­tate mai mare decât cel din Iu­nie 1948. In cele patru mari secţii ale fabricei: meca­nică, aparate, tâmplărie şi vop­­sitorie, activita­tea este intensă. La secţia me­canică se execu­tă o serie de pie­se metalice care intră In alcătui­rea aparatului: sasiul (corpul, propriu zis) axe, şuruburi, piuliţe, etc. iar la secţia aparate se face asamblarea pie­selor. Ceea ce atrage în mod deosebit atenţiunea, este sistemul de lucru folosit la a­­ceasta secţie. Se lucrează pe bandă rulantă, sistem care a­­sigură o foarte bună produc­tivitate. Scheletul aparatului trece succesiv prin faţa fiecărei mese de lucru, unde i se mon­tează piesele respective iar la urmă cutia şi cadranul. A­paratele gata montate sunt­ supuse unor controale succe­sive: mecanic, electric şi mu­zical. Apoi ele sunt ambalate şi expediate. NOUI TIPURI DE APARATE Urmărind îmbunătăţirea pro­ducţiei, atât în ce priveşte creş­­terea cantitativă cât şi calitativă, întreprinderea „Radio-Popu­lar” a început fabricarea în serie a unui nou tip de aparat „Super 1950 A", tot cu patru plus una lămpi, superior vechiului tip, atât ca aspect, cât şi ca audiţie şi rezis­tenţă. S-a studiat deasemeni şi pro­ducerea în ţară a unor tipuri de aparate populare, superheterodine, cu bune calităţi tehnice şi acusti­­ce, la a căror fabricaţie în serie se va trece în curând. Aceste a­­parate vor fi deasemenea conve­nabile şi accesibile oamenilor muncii. Pentru anul în curs se prevede o creştere a producţiei de aparate de radio cu 300 la sută faţă de anul trecut. Pentru obţinerea a­­cestei producţii sporite, utilajul va fi simţitor mărit. Se va insta­i­la o nouă bandă rulantă, cu toate accesoriile şi se va amplifica banda existentă. PRODUCEREA IN TARA A PIESELOR DETAŞATE Pentru realizarea prevederi­lor noului Plan de Stat, la „Radio Popular” a luat fiinţă un birou special de studii, unde numeroşi tehnicieni lu­crează intens la realizarea, pentru prima dată la noi în ţară, a pieselor detaşate pen­tru aparatele de radio. Câteva piese cu bune cali­tăţi tehnice — printre căiri condensatoare variabile — au şi fost realizate, in atelierele fabrice­ se vor produce dea­­semeni un mare număr de difuzoare pentru radioficare. Tot în cursul acestui an, va începe şi fabricarea lămpilor. In acest scop a şi încăput a­­menajarea unui nou local. CALIFICAREA PROFESIONALA Pe timpul patronilor, califica­rea profesională a muncitorilor era foarte redusă. Muncitorii e­­rau învăţaţi să facă doar câteva mişcări simple şi mecanice, fără să cunoască măcar nomenclatura pieselor ce le treceau prin mâini. Despre acest lucru, ne vorbeşte tov. Enache Maria: „Ani de zile nu am avut voie să cunosc nimic altceva decât aceiaş muncă me­canică şi uniformă. Despre cunoş­­tinţe teoretice nici vorbă, cică nu erau de noi”. De aceia tovarăşa Enache abia aşteaptă să înceapă şi ea cursurile uneia din cele cinci şcoli de ca­lificare ce funcţionează în cadrul întreprinderii. 130 muncitori ai fabricei capătă acolo cunoştinţe noi pentru a putea îmbina cu u­­şurinţă teoreticul cu practicul. Tov. Vremeş Ţinea, ca şi alte tovarăşe de muncă aflate de nu­mai câteva luni în fabrici, urmând cursurile şcoalei de cali­­ficare, au reuşit să-şi apropie meseria mai bine ca alta dată în ani de zile. În opera de ridicare a nivelului cultural al celor ce muncesc, des­făşurată cu atâta grijă de Partid şi Guvern, "desvoltarea unei in­dustrii proprii de aparate de radio prezintă un deosebit aport. I. A. Aparatele sun­­­t minuţios controlate înainte de fi puse în vânzare Reprezentaţii cinematografice la spitalul de Stat Nr. 2 din Capitală Comitetul de sprijin U.F.D.R. de pe lângă Spitalul de Stat No. 2 — Sect. Albastru B, în strânsă colaborare cu sindica­tul respectiv şi sub îndrumar­rea organizaţiei de Partid a prevăzut în planul de activi­tate proectarea unor filme distractive şi educative în ace­laş timp, pentru bolnavii şi personalul spitalului. Astfel zilele trecute au avut loc prima reprezentaţie cine­matografică. Au fost prezen­tate mai multe filme cu de­sene animate, jurnale cu ac­tualităţi şi imagini din U.R.S.S. precum şi „Melodia Primăi verii” un film realizat pe mu­zica marelui compozitor rus Ciaikovski. La reprezentaţie au partici­pat peste 150 de persoane din toate secţiile spitalului, care prin entuziaste aplauze şi-au manifestat mulţumirea de a fi vizionat aceste filme. Această iniţiativă ar trebui să consti­­tue o pildă pentru comitetele de sprijin din celelalte spi­tale, întrucât asemenea spec­tacole contribue la ridicarea nivelului cultural şi a moral­­ului bolnavilor internaţi. ARISTEA N. POPESCU coresp. voluntară . O expoziţie puţin obişnuită meroas şi sunt expoziţiile care se organizează în Capitala noastră. Ex­poziţii de realizări în producţie, de artă plastică, comemorative, etc. Ele sunt vizitate de tot mai mulţi cetăţeni cari ştiu că o bună metodă de a învăţa, este ex­punerea aceasta intuitivă a evenimentelor, a realizărilor, a faptelor. Intr'o expoziţie se strânge metodic, de către oamenii competenţi, tot ce e mai sem­nificativ mai esenţial într'un anumit sector de activitate, tot ce s'a realizat mai bun, mai temeinic într'o ramură de muncă. Dea­­ceea expoziţiile sunt din ce în ce mai cer­cetate, mai îndrăgite de oamenii muncii setoşi de a cunoaşte, de a învăţa. Iată însă o tex­poziţie care iese, oarecum, din comun, din, Ordinea firească şi ştiută a lucrurilor. O expoziţie în care Vizitatorul nu are ce „admira"*. El nu se poate încânta aci de priveliştea unor obiecte măestrit confecţionate. El nu poate adânci, retro­spectiv, înţelesul unei epoci. Şi totuşi, expoziţia­ e preţioasă. Preţioasă prin învăţătura pe care o dă, prin semnifi­caţia însăşi a existenţei sale. Unde s'ar fi pomenit, altădată. Ca un serviciu cum e cel de Ecarisaj care ţine de secţia sanitară ve­terinară a Comitetului Provizoriu Bucureşti sa întocmească o expoziţie care sa arate cetăţeanului cum să se ferească de anumite boli.’ O asemenea expoziţie a a funcţionat­ în Bd. Magheru, într'un local peste drum de cinematograful „Scala" şi ce fost Închisă nu de mult. In casete de sticlă erau expuse piese a­­natomice, iar în tablouri sugestive erau înfăţişate consecinţele unor boli care se transmit cu uşurinţă de la animal la om. Ni se arăta în mod limpede, procesul evolutiv al trecerii germenului bolii printr'o serie de specii de animale până la om. Deasemenea am aflat dela un tovarăş care dădea explicaţii vizitatorilor, cum unii microbi, ca cel al antraxului, de pildă, pot transmite boala după ani şi ani printr'un obiect (bocanc, servietă, etc.), confecţionat dintr'o­­piele de vită bolnavă. Mijlocul de a ne apăra împotriva acestor maladii grave e simplu: să nu întrebuinţăm decât produsele animale trecute prin controlul Serviciului Sanitar al Capitalei. Gospodina să refuze hotărît carnea oferită de negusto­rul clandestin şi provenită de cele mai adese ori de la animale bolnave sau chiar moarte. E în joc sănătatea preţioasă a co­piilor ei, a familiei ei. Controlul sever pe care-l fac organele sanitare ale Municipiului a redus în mare măsură acest comerţ criminal, dar încercări ale speculanţilor mai sunt, pe ici pe colo. Expoziţia ne-a pus în gardă împotriva a­­ces­tor adevărate atentate la sănătatea pu­blică şi ne­ oferă şi mijlocul simplu şi sigur de,a le­­combate , să nu consumăm produse clandestine. Al. Vânătorii astAzi continua lucrările PLENAREI COMITETULUI CENTRAL AL CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII (In pag. a 3-a: darea de seamă asupra şedinţei şi raportul tov. Gh. Apostol) După cum am anunţat, eri s'a deschis şedinţa plenară a Comitetului Central al Confederaţiei Generale a Muncii. In clişeu, în stânga, un aspect al sălii la şe­dinţa de deschidere. In dreapta: tov. Gh. Apostol, preşedintele C. G. M. desvoltându-şi raportul, alături tov. Liuba Chişinevschi, vicepreşedinte al C. G. M. Lucrările Plenarei continuă astăzi Stabilirea de relaţii diplomatice între U.R.S.S. şi Republica Democraţi Vietnameză MOSCOVA, 31 (Agerpres). — TASS transmite următoa­rele în legătură cu stabilirea relaţiilor diplomatice între Uniunea Sovietică şi Republica Democrată Vietnameză: La 19 Ianuarie Duk Kui, re­prezentantul guvernului Re­publicii Democrate Vietnameze la Bangkok, din însărcinarea Declaraţia preşedintelui Republicii Democrate Vietnameze După c­e revoluţia de la 8 August 1945 a răsturnat pute­rea imperialistă a japonezilor şi a francezilor, a fost creaită Republica Democrată Vietna­meză, iar la 2 Septembrie 1945, guvernul provizoriu al Republicii Democrate Vietna­meze a proclamat în faţa poporului vietnamez şi a lumii întregi declaraţia independen­ţei Vietnamului. La 3 Martie 1946, Adunarea Naţională Viet­nameză a ales guvernul con­stituţional al Vietnamului. La 23 Septembrie 1945, trupe de colonialişti francezi au atacat localitatea Nambo (Vietnamul de Sud). Mai târziu, Franţa a semnat cu Vietnamul acordul preliminar în 6 Martie 1946 şi un modus vivendi la 14 Sep­tembrie 1946. Dar în ciuda a­­cest­or acorduri, colonialiştii francezi au continuat să ducă împotriva Vietnamului acest, război lipsit de glorie şi con­trar aspiraţiilor paşnice ale poporului francez. Pentru a continua acest război de jaf şi pentru a înşela lumea, ei au creat de asemenea guvernul marionetă al lui Bao Dai. Fiind ferm hotărîţi să apere independenţa patriei lor îm­potriva colonialiştilor francezi, poporul şi armata vietnameză continuă lupta cu vitejie. Fiecare zi ce trece apropie victoria definitivă. In cursul anilor de rezis­tenţă ce au urmat, Vietnamul s’a bucurat de simpatia şi sprijinul popoarelor din în­treaga lume. Guvernul Repu­blicii­­Democrate Vietnameze declară solemn guvernelor tu­turor ţărilor din lume că el este singurul guvern legal re­prezentând unanimitatea popo­rului vietnamez. Luând în consideraţie interesele recipro­ce, guvernul Republicii Demo­crate Vietnameze este gata să stabilească relaţii diplomatice cu orice guvern care respectă dreptul la egalitate, la suve­ranitate teritorială şi naţiona­lă a Vietnamului, în vederea asigurării păcii şi a construi­rii democraţiei în întreaga lume. 14 ianuarie 1950. Preşedintele Republicii Democrate Vietnameze HO CI MINH guvernului său a prezentat ministrului U.R.S.S. în Thai­land, Serghei Nemcimna, de­claraţia din 14 ianuarie 1950 a preşedintelui Republicii De­mocrate Vietnameze, Ho Ci Minh, (adresată tuturor gu­vernelor din lume în legătură cu stabilirea de relații diplo­matice. Răspunsul guvernului sovietic Ministrului de afaceri externe al Republicii Democrate Vietnameze, Domnul Hu­ang Minh Giam. Guvernul Uniunii Republi­cilor Socialiste Sovietice vă confirmă prin prezenta primi­rea declaraţiei din 14 ianua­rie 1950 a preşedintelui Ho Gi Minh cu propunerea făcută tuturor guvernelor în vede­rea stabilirii de relaţii diplo­matice. Studiind propunerea Repu­blicii Democrate Vetnameze, şi luând în consideraţie toto­dată că Republica Democrată Vietnameză reprezintă majo­ritatea covârşitoare a popu­laţiei ţării, guvernul sovietic a hotărît să stabilească re­laţii diplomatice între Uniu­nea Sovietică şi Republica Democrată Vietnameză şi să facă schimb de ambasadori. Din însărcinarea guvernu­­lui U.R.S.S. ministrul de afaceri externe al U.R.S.S. A. VÂŞINSKI 30 Ianuarie 1950 Cum urmează a fi modificat traseul actual al liniei de tramvai Nr. 8 Ce avc­ntagii prezintă schimbarea de traseu propusă întreprinderea de Transpor­turi din Capitală, I. T. C. consultă publicul călător asu­pra oportunității schimbării unui număr de patru din tra­seele actuale ale liniilor de tramvai. Ne vom ocupa astăzi de motivele care determină mo­dificarea traseului tramv­aiu­­lui nr. 8, care circulă în prezent pe parcursul: B-dul Pieptănari, Calea Ferentari, Piaţa 28 Martie, str. Izvor şi Calea 13 Septembrie, până la comuna Tu­dor Vladimir­escu. I. T. C. propune modifica­rea traseului astfel:: B-dul Pieptănari, Cafea Ferentari, Calea Rahovei, Piaţa 28 Mar­tie, Bulevardul 1848, Bulevar­dul Bălcescu, Str. Icoanei, str. Viitor, Şoseaua Ştefan cel Ma­re, Oborul Vechi. ÎLa în­toarcere acelaş traseu. Desigur că mulţi din cetă­ţenii Capitalei nu au ştiut până acum că urcându-se în­­tr’un vagon de pe actualul traseu al liniei 8, la unul din punctele terminus, după o că­lătorie Spare durează circa 50 minute, ei ajung ...cam în a­­celaş joc, şi că dacă şi-ar pro­pune să taie drumul, ei ar a­­junge la celălalt capăt al li­niei, mergând cu piciorul, în mun m­ai puţin timp decat cu tramvaiul. Harta pe care o publicăm este, în această privinţă, lă­muritoare. Linia 8, pe actualul ei tra­seu, este deci o linie anor­mală, căci în loc să unească două extremităţi, ale oraşului, deserveşte de fapt doar un singur sector al Capitalei, sectorul Albastru.­­ Actualul traseu al liniei 8 mai prezintă și un alt mare inconvenient. In drumul lor, vagoanele de pe această linie traver­sează de două ori calea fe­rată, făcând inevitabilele po­pasuri, cu întârzierile tot a-­­tât de inevitabile. Ce avantagii ar prezenta pentru publicul călător noul traseu pe care I. T. C. îl propune discuţiei publice? 1. Locuitorii din cel mai populat cartier muncitoresc al­­Capitalei, Rahova-Feren­tari, ar căpăta o legătură directă cu Oborul, centru principal de aprovizionare cu alimente. . 2. Vagoanele de tramvai de pe traseul modificat îi vor lăsa pe călători în centrul o­r­aşullui: Piaţa 1848 (Sf* * Gheorghe) Piaţa Bălcescu, ci­nematograful Patria, etc. 3. In acelaş timp se reali­zează şi o descongestionare a liniei 15, care fiind unica le­gătură a acestor cartiere cu centrul oraşului este întot­­deauna supraaglomerată. Deşi este deservită de cel mai mare număr de vagoane, totuşi deseori numeroşi călă­tori rămân prin staţii, la Rond, str. Suter, II Iunie, etc. 4. Din datele statistice Cu­lese­­ de I. T. C. rezultă că foarte puţini călători de pe traseul actual al liniei 8, folo­sesc vagoanele de la un capăt la celălalt al traseului. Prin modificarea­­proecu­ată, călă­torii vor putea străbate Ca­pitala, plătind costul unui singur bilet. 5. Traseul proiectat mai prezintă și avantajul că va­goanele de tramvai vor în­tâlni în drumul lor numai o singură dată calea ferată, iar, nu de două ori, ca până în prezent. Iată deci motivele care de­termină I. T. C. să propună modificarea actualului traseu al liniei 8. In cadrul consultării pu­blice organi­zate de către I. T. C. im­­preună cu fi­l nostru, ce­tăţenii sunt­­chemaţi să-şi spună cuvân­­tul asupra mo­dificărilor pro­­ectate, prezen­tând eventual­­e alte propu­­neri. Intr’uit lu măr viitor, vom supune cititoi­rilor motivele care determin­­ă şi modifi­carea actua­lului traseu al liniei 16. Bugetul pe 1950,­factor puternic de pace şi construcţie orbind în faţa Marii Adunări Naţionale despre Bugetul General al R.P.R. pe anul 1950, tov. Vasile Luca, Mi­­nistrul Finanţelor, a arătat că pentru prima dată în istoria finanţelor ţării româneşti este prezentat un buget în care veniturile întrec cheltuelile. In adevăr noul buget se ridică la suma de 353,9 miliarde lei, iar la cheltueli la suma de Iei 350,7 miliarde lei, cu depăşirea veniturilor faţă­­de chel­tueli cu 3,2 miliarde Iei. Tov. Vasile Luca a făcut, cu acest prilej, o analiză amă­nunţită şi adâncă a felului cum au fost exercutate cele două bugete precedente pe anii 1948 şi 1949 arătând că şi acestea au fost încheiate cu însemnate excedente. Aceste succese necunoscute societăţii capitaliste în care domneşte, — în finanţe ca şi în celelalte ramuri ale economiei naţionale, — haosul şi neprevăzutul, se datoresc trecerii în­­tregei put­eri politice în mâinile clasei muncitoare, condusă de Partidul ei, nepreţuitului ajutor pe care Uniunea Sovietică ni l-a dat în mod permanent, precum şi eforturilor oameni­lor muncii din ţara noastră pentru îndeplinirea Planului de Stat. Dacă ne gândim la felul cum erau alcătuite bugetele în regimul burghezo­ moşifereste, ne putem da seama ce instrument puternic constitue azi bugetul pentru propăşirea întregii economii a ţării. înainte, bugetul era un document financiar fără nici o valoare. Jaful în banul public, afacerile veroase încheiate cu diverșii furnizori pe socoteala bugetului ce tre­buia împlinit din veniturile de mizerie ale masselor munci­toare, făceau dintr’un act însemnat de o socoteală a banului public, o simplă formalitate parlamentară. Deficitele se succe­dau fără întrerupere, suprapumându-se unul peste altul, spo­rind an de an golurile bugetare, haosul şi ruina economică. Miniştrii de finanţe burghezi foloseau aproape în permanenţă faimoasele „douăsprezecimi” (bugete lunare), jalnice cârpeli ale finanţelor publice. Concesiuni însemnate erau acordate trusturilor şi monopolurilor străine, în condiţiuni ruşinoase, în schimbul unor împrumuturi menite să „refacă” economia naţională, care, până la urmă, se dovedeau generatoare nu­mai de profituri uriaşe pentru bancherii, industriaşii şi di­verşii intermediari care le puneau la cale. Aşa s-au acordat concesiunea telefoanelor, a chibriturilor, a construcţiei de drumuri, etc. Azi, însă, bugetul e alcătuit în concordanţă cu nevoile de desvoltare a Statului, cu nevoile de viaţă a celor ce muncesc, ale celor ce construiesc socialismul în ţarifa noastră. Din analiza cifrelor bugetului pe 1950, se desprinde clar grija Partidului şi a Guvernului de a uşura neîncetat sarci­nile masselor­ muncitoare, punându-se accentul la constituirea veniturilor Statului pe alte izvoare. Astfel impozitul asupra veniturilor populaţiei însumează numai 9,7%/o din buget, pe câtă vreme sectorul economic de Stat contribue cu patru cincimi la­­formarea veniturilor bugetare. Câtă deosebire faţă de concepţia câine stă la baza politicii financiare din ţările capitaliste, în care marea majoritate a veniturilor se trag din impozitele directe şi indirecte, care apasă în special massele muncitoare. Eforturile încununate de succes ale oamenilor muncii care au ridicat, prin munca lor de zi de zi, producţia şi producti­vitatea muncii, au făcut ca nevoile Statului nostru să poată fi acoperite în cea mai mare parte din beneficiile întreprin­derilor sale. Dar pentru a putea desprinde caracterul Bugetului pe anul 1950, să cercetăm felul cum sunt repartizate cheltuelile Statului. Datorită introducerii nouei clasificări bugetare, care dă posibilitate oricărui cetăţean să se orienteze repede în datele şi cifrele noului buget, se poate vedea cu uşurinţă că din to­talul cheltuelilor- un fond de 131,3 miliarde lei, adică 37,5%­ e destinat finanţării economiei naţionale, pentru desvoltarea industriei socialiste, pentru modernizarea agri­cu­lturii, pentru construirea de noi fabrici, uzine, şantiere, etc. Iată un prim obiectiv al bugetului: întărirea şi ri­dicarea celor mai însemnate ramuri de activitate economică, desvoltarea potenţialului de producţie, care duce la îmbună­tăţirea nivelului de trai al masselor muncitoare. Totalul investiţiilor acoperite prin buget se ridică la 120 miliarde lei, reprezentând, astfel, un spor faţă de bugetul precedent de 69 mc. Reese o preocupare permanentă de a se spori mijloacele productive ale economiei naţionale. Acestea vor fi asigurate plvîn crearea de noui uzine, de noui fabrici şi lucrări de interes obştesc, care vor fi iun factor hotărîtor in procesul de îndeplinire şi depăşire a Planului de Stat. Alex. Balteş (Continuare în pars. 3) . Studenţimea din R. P. R. cere isgonirea agenţilor titoişti din rândurile Uniunii Internaţionale a Studenţilor In cursul zilei de ori au avut loc în Facultăţile şi In­stitutele de învăţământ Su­perior din întreaga ţară nu­meroase meetinguri în care studenţimea noastră a luat în discuţie activitatea trădă­toare a conducătorilor secţiei studenţeşti la Uniunii Tine­retului Popular din Iugosla­via, agenţi ai bandei lui Tito, Rancovici şi ai imperialismu­lui american şi englez. In moţiunile adresate către C.C. al U.T.M., studenţii au cerut să­­se transmită Co­mitetului Executiv al U.I.S., dorinţa lor fermă ca aceşti agenţi ai imperialismului să fie excluşi din rândurile Uni­unii Internaţionale a Studen­ţilor. In clişeu, studenţii facul­tăţii de­ litere din Capitală semnând moţiunea. D­acă locueşti în Capitală şi întrebuinţezi lemnul pentru încălzirea locuinţei, ai pri­lejul să constaţi că anumite cu­vinte capătă uneori alt sens. De pildă, folosirea adverbului „mâi­ne” nu implică neapărat şi pe cea a timpului viitor, şi că „ieri" nu cere neapărat trecutul. Să presupunem că te-ai pre­zentat la un centru de înscriere pentru lemne de foc şi că, după ce ţi s’au cercetat toate hârtiile trebuincioase, ai fost repartizat la un, depozit a­l societăţii „Com­bustibilul” pentru, o zi oarecare. Ai motive să fii satisfăcut. N’ai aşteptat prea mult, ştii ziua pre­cisă în care, vei putea ridica lem­nele şi, spr­e deosebire de ceea ce se întâmplă pe vremea când de­pozitele de lemne erau în mâna negustorilor, poţi să-ţi faci de­­acasă socoteală banilor de care ai nevoie: ţitâta pentru lemne, atâta pentru, transport. Nici un ban mai piuit­ „Intrat pe poarta depozitului, să-i zicem tur, 9“, ne arată tm' ci­titor al nostru, am putut consta­ta că îil ceea ce priveşte prima socoteală —­cea privitoare la costul lemnelor — ea era perfect justificată. ijj, doua pisă-. .feri, ce direcţie locuiţi?, — te ţrntreabă tovarăşul căruţaş. .. Spre Moşilor, n-am răspuns. r- Atunci, mai aşteptaţi. Eu am clienţi spre Dudeşti.­­ ?Ill — Da, că doar n’o să vreţi ca să fac un drum pentru 1.000 de kgr.? Dacă aveţi norocul să gă­siţi un tovarăş care să meargă în aceiaş direcţie, plecăm imediat Cititorul nostru n’a găsit to­varăşul căutat. A avut însă no­roeul să se lămurească asupra a ceeace înseamnă noroc. Dintr’un crâmpei de conversaţie încinsă între căruţaş şi un alt client, el a înţeles că, totuşi, camionul pleacă într’o direcţie asemănă­­­toare aceleia în care locuia. — „Bine, tovarăşe, de ce n’ai vrut, să mergi cu mine, că tot în direcţia unde locueşte dumnea­lui stau şi eu? — Vedeţi, insă,­ că ,dumnealui a vorbit de ieri cu mine.“ „Dumnealui” care reuşise să-l „convingă” pe căruţaş nu era însă singurul.. Mai erau acolo şi alţii care vorbiseră „ieri” cu că­ruţaşul. „Aşa că, încheie cetitorul nostru, in urma acestei întâmplări am fost r­evoit să trag o concluzie că­ tovarăşul care­u, fost atât de îndatoritor când mi-a fixat ziua de ridicare a lemnelor, a uitat totuşi să-mi atragă atenţia, asu­pra unui lucru. Că-i absolut ne­cesar să viu­, ieri“. Nu ştim dacă e vorba într’a­­devăr de o neatenţie a funcţio­narului respectiv, care probabil că nu ştia, cum merg lucrurile la,­ transportarea lemnelor. In orice caz, e vorba de per-,a­sistenţa unor obiceiuri foarte curente „ieri”, când căruţaşul devenea foarte amabil, atunci când neavând­­,încotro, plăteai du­blul tarifului fixat de autorita­te. Dar acel „ieri” nu mai are ce căuta astăzi ! Tudor* Neacşu

Next