Viaţa Capitalei, martie 1950 (Anul 2, nr. 251-277)

1950-03-01 / nr. 251

ARUL.I, Mr. 201­4 PAGINI, 4 LEI F, Miercuri 1 Martie 1930 PROLETARI TUN TO&h, \ VLB, UMTI­ V* j Organ al Comitetului Organizaţiei P. M. R. Bucureşti şi al Comitetului ^? .zoriu Bucureşti (N FABRICI Şl UZINE / SOSESC ARMELE PĂCII ntr’un port din Franţa. Un vapor a ancorat. Si­rena a răsunat lugubru peste oraşul amorţit. Câţiva marinari au tresărit din a­­patie, privind nava cenuşie, care a aruncat, scrâşnind, an­cora. — Alte curme pentru Viet­­nam, — şi-a scârşnit unul fiu una printre dinţi. Pierre a oftat îndelung. Are cinci copii în casă, cari cer pâine, cinci­ copii cu­ obrajii scofălciţi de foame... Pâine... Ofiţerii de pe vas abia aşteaptă să găsească muncitori cari să descarce ar­mele. Dar niciunul dintre cei care stau cu braţele încrucişate şi cu ochii plini de ură, nu s’a mişcat nici cu un pas. Familiile lor se ofilesc de foame. In casele tuturor este mizerie și întuneric. Ofițerii de pe vas îi îndeamnă cu vor­be mieroase să descarce „marfa”. Le răspund însă pri­virile grele de ură ale doche­rilor. Icar unul dintre ei se ridică și cu voce hotărîtă se adre­sează celor din jur: — Nu, tovarăși, pentru pof­ta de jaf a negustorilor ame­ricani, noi nu vom descărca arme care să ucidă oameni dornici de viaţă, de libertate ca şi noi... Au răsunat claxoanele auto­mobilelor. Poliţia vine ca să-i silească pe muncitori să des­carce „marfa­“ americană. Primele salve au luerat. — Copiii mei n’o să-mi ierte niciodată dacă voi descărca armament, pentru a fi ucişi alţi copii, — şi-­a spus Pierre. Mâinile i s’au încleştat pe bolovanii din jur, pe care îi asvârlă cu putere ca răspuns gloanţelor poliţiştilor. ★ Portul Constanţa e un uriaş furnicar. Vasele ancorate gem sub povara bogăţiilor care sunt coborîte pe ţărm. Maca­rale uriaşe scrâşnesc purtând belşugul ce se revarsă în si­lozuri. Şiruri lungi de oameni urcă şi coboară pe punţile va­poarelor, şlepurile îşi fac loc cu greutate, transportând munţi de unelte şi materiale de pe vase, pe mal. Peste larma glasurilor, peste vuietul motoarelor, a răsunat deodată ca un strigăt al vic­toriei, sirena îndepărtată a unui vas ce se vede in zare. Mai înalt, mai limpede, se conturează silueta bastimen­tului ce taie valurile dante­late de spumă, apropiindu-se de port. Motorul a mai respirat o­­dată puternic, ca la sfârşitul unui drum lung, apoi vasul s’a oprit lângă chei. Vuietul portului creşte. O macara uriaşă ridică în zarea albastră o maşină argintie. Muncitorii şi-au răzimat po­verile şi au privit cu ochi lu­minoşi uriaşul de oţel scân­teind în soare. Sirena vasului a mai vuit odată puternic, ca o chemare. In portul Constanţa a mai ancorat un vapor sovietic a­­ducând un nou transport de strunguri şi alte maşini, ade­vărate arme ale păcii. ★ Trenul a străbătut în goană plaiurile Dobrogei. De o parte şi de alta a liniei, forfotesc oameni, camioane, căruţe. Când trenul trece şuerând prin şantierele Ca­nalului, muncitorii se opresc o clipă din lucru şi pun mâinile streaşină la ochi privind vagoa­nele doldora de maşini care scli­pesc în soare. Je Către amiază t­renul soseşte pe linia de garaj a uzinelor Timpuri Noi. întâi Pa văzut un ucenic care mergea spre atelierul de sudură. A numărat vagoanele, s’a apro­piat să vadă mașinile și apoi a rupt-o la fugă îndărăt către strun­­gărie. — Au venit mașinile sovietice! Ochii oamenilor s’au ridicat de pe strunguri. Vestea a făcut ocolul atelierului. — Câte sunt? — Le-au dat jos din vagoane? Nicolae Jerău s-a uitat lung la m­aşina lui veche de vreo două­zeci de ani, apoi a privit grafi­cul: 15»/» peste normă. Cam puţin.... Strungul lui gâ­­fâie obosit. „Oare strunguri or fi venit, tovarăşe Vasile?” l-a întrebat pe muncitorul de lângă el. Jumătate de oră până când a sunat sfârşitul lucrului a trecut mai greu ca oricând. In jurul vagoanelor s’a îmbul­zit toată fabrica. Unii admiră masivitatea maşinilor, alţii pers­­fecţiunea lor. Feţele sunt luminate de bu­curie. „Garusselul” acela face cât pa­tru strunguri de­ aci din fabrici, iar strungurile Krasnâi Proletar dau un randament de două ori mai mare decât maşinile lor. Şi oamenii numără uneltele sovietice venite, îşi fac socoteala cu cât vor depăşi normele. Voicu Aurel priveşte­ cu­­ ad­miraţie strungul la care ar vrea ei să lucreze: Krasnâi Proletar. Ştie el ce poate o asemenea man­şină. Parcă şi vede cum se an­­­miază piesele unele lângă al­tele, cum steagul roşu al produc­ţiei flutură lângă maşina lui. Minunată armă a păcii. Nu­mai de î l-ar da lui... După câtva timp în jurul lui Voicu Aurel se înălţau stivele de piese, rânduite ca pentru atac. „Krasnai Proletarul” lui Voicu, strungarul de la „Tim­puri Noi” înălţase steagul de luptă ar­ graficului cu 200 m/o peste normă... I. Dragomirescu După Congresul Căminelor Culturale Vizitarea aşezămintelor de artă După închiderea lucrărilor Congresului Căminelor Culturale, de­­legaţii veniţi din toată ţara au vizitat aşezămintele culturale din Capitală. In clişeu , un grup de delegaţi privind cu deosebit in­teres tablourile de la așezămintele ,,N. Bălcescu" Cooperativa „Micilor Meseriaşi Metalurgişti“ a început fabricarea unor aparate care până acum erau aduse din străinătate De câteva săptămâni la „Coo­perativa Micilor Meseriaşi Meta­­lurgişti“ de pe Calea Văcăreşti nr. 10S, s-a început fabricarea u­­nor aparate care până acum se importau. Astfel, în urma unei comenzi primite de la Ministerul Agricul­turii „Cooperativa Micilor Mese­­riaşi Metalurgişti” lucrează apa­­rate germinatoare pentru încer­­carea puterii de încolţire a boa­belor de cereale. Aparatul de o construcţie semănătoare celor aduse până acum de peste hotare — este l­­urat ministerului mai repede şi la un preţ mult mai mic. Deasemeni, în secţia de aparate medicale, de curând înfiinţată, a început construirea, în serie, a turelor dentare (bohrmaschine) cu picior, necesare dispensarelor să­teşti. In cadrul aceleiaşi secţii a fost confecţionat un prototip de tur dentar electric, care a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii, astfel că în curând va începe fa­bricarea în serii şi a acestui a­­parat. In afară de aceste aparate, cei 130 membri cooperatori produc: maşini de gătit de toate felurile, piese auto, pompe, gamele, bi­doane, lămpi, etc. Lucrând în mod raţional­, având drept lozincă: „Tot mai puţine deşeuri”, membrii cooperativei au reuşit să utilizeze cele mai mici deşeuri pentru confecţionarea u­­nor piese foarte necesare. In cadrul comenzilor pentru cooperativele săteşti, s-a început fabricarea a 400 maşini de gătit de tip ţărănesc cu 0 ochiuri şi cuptor, confecţionate din luciu şi tablă precum şi 9 4500 burlane. Această comandă va fi livrată în cursul lunii viitoare, mai înainte decât prevede planul — datorită avântului membrilor coo­perativei cari vor în acest mod să sprijine țărănimea munci­­­toare. EXAMENELE STUDENŢEŞTI 1 En rândurile de mai jos redăm două fapte semnificative care s-au produs în cursul Ultimei sesiuni de examene universitare. Astfel în urmă cu câteva zile, în sala de exa­­mene a Facultăţii de Filologie, studenta Ligia Po­­pescu a fost demascată de către colegii săi pen­tru faptul că a încercat să înşele comisia de exa­minare. La Facultatea de Istorie, în timpul des­făşurării examenelor, au fost scoase 7 numere festive ale gazetei de perete anunţând ultimele rezultate de pe „frontul examenelor“. Intr’adevăr, demascările studenţilor necinstiţi, apariţia ziarelor de perete festive, colaborarea dintre profesori şi studenţi, au arătat în mod concludent că o nouă atitudine de muncă dom­neşte în toate facultăţile. Dacă cititorii noştri ar fi avut curiozitatea să observe grupurile de studenţi în timpul ultimei sesiuni de examene, ar fi putut să asiste la un spectacol revelator. Frica, încercarea de a induce în eroare pe profesori, care erau atât de înrădă­cinate la unii dintre studenţi, au dispărut în cea mai mare măsură. „Niciun repetent la noi în an“. „Să ne înde­plinim cu conştiinciozitate datoria de student“ au fost lozincile car­e au trăit în inimile tuturor­ profesori şi studenţi. Numărul studenţilor promovaţi a dovedit ce înseamnă noua atitudine faţă de muncă, transmisă studenţilor din uzinele unde muncitorii se străduesc zi de zi, în vederea obţi­nerii unei producţii cât mai mari şi de calitate. Câtă deosebire intre atmosfera care domneşte astăzi in perioada examenelor şi ceea ce se în­tâmpla in trecut! , Pentru studenţii săraci, cari erau siliţi să în­dure tot „romantismul“ vieţii de student, în con­diţii de viaţă grele sau în goană mereu după cursuri, examenul era Intr’adevăr 0 încercare. Pentru ceilalţi, acea categorie de feciori de bani gata, studenţi fictivi cu numele în cataloage şi cu prezenţa fizică prin cine ştie ce localuri cu nume exotic, examenele constituiau un divertis­ment cu finalul ştiut dinainte. Spre exemplu, la Facultatea de Drepit Ajungeai licenţiat în virtu­tea inerţiei. Pentru aceasta nu era necesar decât să faci parte dintr-o familie cu nume de rezo­nanţă şi cu oarecari relaţii. Profesorii, chiar acei cari aveau conştiinţă profesională, erau siliţi să promoveze pe fiul cutărei şi cutărei notabilităţi politice sau financiare, de teama consecinţelor. Ceilalţi studenţi, neiniţiaţi în „secretele zeilor“, erau siliţi la adevărate eforturi de memorizare, ca să înveţe materia unui an întreg pentru o singură examinare superficială. Cu dosebită limpezime s’a vădit puternica in­­fluenţă pe care organizaţiile de Partid şi cele de U.T.M. au exercitat-o asupra studenţilor. Tocmai deaceia examenele au constituit pentru studenţi, ceia ce pentru oamenii muncii înseamnă bătălia pentru realizarea Planului. Examenele din 1950, atmosfera sărbătorească în care s’au desfăşurat, au arătat c­ă studenţii noştri se alătură mardiţi front al oamenilor muncii, cari construiesc socialismul şi luptă pentru pace, C, IEI iad­­.....»».iil.jl. iii................puiuţ ..................... Constituirea noilor Gospodării Agricole Colective Răspunzând cererii a mii de familii de ţărani săraci şi mijlocaşi,C.C. al P.M.R. şi Guvernul au aprobat înfiinţarea de noi Gospodării Agricole Colective. Astfel Duminică şi­eri, în numeroase judeţe din ţară, s-au constituit în cadrul unor însufleţite adunări 47 asemenea gospodării. Fo­tografiile noastre înfăţişează câteva aspecte din comunele Ştefan-Vodă şi Călăraşii Vechi (Ialo­miţa) şi Lanuri (Constanţa) unde ţăranii muncitori au participat cu entuziasm, la constituirea noilor Gospodării Agricole Colective Săptămână Prieteniei Româno-Bulgare Delegaţia culturală bulgară a sosit azi dimineaţa în ţara GIURGIU 28 (Agerpres).­­ Astăzi dimineaţă a sosit în ţară, prin portul Giurgiu, de­legaţia culturală bulgară care participă la festivităţile din cadrul „Săptămânii Prieteniei Româno-Bulgare”. Delegaţia este condusă de prof. Sava Ganovschi, preşedintele Comi­tetului pentru ştiinţă, artă şi cultură al R­P- Bulgaria. Din delegaţie fac parte oameni de ştiinţă­-şi artifeucă, şi artişti. Deasemenea delega­ţia mai cuprinde corul Radio şi un ansamblu de dansuri­. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de Iov. Eugen Rodan, consi­lier ministerial la Ministerul Artelor, de reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Exter­ne, ai Ambasadei R.P. Bulga­ria, ai Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, de reprezentanţi ai autorităţilor locale, delegaţii ale oamenilor muncii din oraş, precum şi de un deta­şament de pionieri. Tov. Sandu Constantin, preşedintele Comitetului Pro­vizoriu Judeţean a urat oaspe­ţilor bun venit. In numele delegaţiei a răs­puns, mulţumind, prof. Sava­­Ganovschi. Primirea delegaţiei cultu­rale bulgare a prilejuit o căl­duroasă manifestaţie pentru prietenia dintre popoarele român şi bulgar şi pentru marea sprijinitoare a popoa­relor noastre, Uniunea So­vietică. Cu un tren special membrii delegaţiei culturale bulgare au plecat apoi spre Bucureşti. Prof. SAVA GANOVSCHI NOUL ORAR AL MAGAZINELOR DE STAT TREBUE SA CORESPUNDA INTERESELOR OAMENILOR MUNCII Alte propuneri primit­e din partea cetăţenilor Publicăm in continuare suges­tiile cetăţenilor în legătură cu modificarea orarului de lucru al magazinelor de Stat din Capi­tala. In scrisoarea trimisa ziarului nostru, tovarăşul Al. Stanciu funcţionar la M. A. T. face ur­mătoarele propuneri: Dimineaţa, pieţele funcţionează de la 7 la­­11. Eu, ca salariat, trebue să-mi cumpăr alimentele necesare dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu şi nu pot face acest lucru deoarece pieţele sunt închise până la 7. Cred că ar trebui ca cel puţin 7, magazi­nele „Aprozar“ din pieţe să fie deschise de la ora 6 dimineaţa şi să se închidă la 10, nu la 11 cum se întâmplă astăzi. In felul acesta, fără a se prelungi pro­gramul de lucru al funcţionarilor de la „Aprozar“, se vine în aju­torul nostru, deschizându-se ma­gazinele de legume şi zarzavaturi cu un ceas mai de­vreme, dimi­neaţa. Tot în legătură cu­ orarul ma­gazinelor „Aprozar“, tovarăşul Gh. Zamfirescu, muncitor la u­zinele „Laminorul“ ne scrie ur­mătoarele : Muncitorii din fabrica „Lami­norul“ îşi termină lucrul la ora 3. Până îşi curăţă maşinile şi îşi pun la punct uneltele mai trec 20—30 minute, apoi pleacă acasă. Astfel, timpul nu le în­găduie să se aprovizioneze de la magazinele „Aprozar“ din cartier decât începând de la orele 4.30— 51 Aceste magazine sunt des­ 6 Martie 1945 — 6 Martie 1950 Câteva cifre care oglindesc grija pentru sănătatea poporului Numărul dispensarelor şi policlinicilor a crescut cu 260 la sută faţa de 1945 De la 6 Martie 1945, de când Sănătăţii a săvârşit o seamă memente pentru mamă şi copil, clasa muncitoare condusă de de­realizări în domeniul sănă- excedentul natural al populaţiei Partid a preluat puterea poli­tică şi până azi, Ministerul taţii publice. Astfel, datorită grijei per­a crescut de la 0,6 la mie în 1945, la 14,3 la mie, în pri­mele nouă luni ale amului 1949. Numărul caselor de naştere a crescut cu 27,3»/#, acel al creşelor cu 53,7% iar al bucă-' tăriilor dietetice, cu 69,2»/». Mortalitatea infantilă a scă­zut dela 19,1­% în 1945, la 13,8% în 1950. Tot anul trecut s'au executat un milion de vaccinări cu B. C. G. contra tuberculozei, faţă de 2381 vaccinări în 1945. Numărul dispensarelor, poli­clinicelor, posturilor de prim a­­jutor a crescut cu 260% faţă de 1945. Iar numărul dispensarelor de întreprindere care în 1944 se ridica la 20 în toată ţara a crescut de câteva sute de ori, asemenea dispensare găsin­­du-se azi în toate instituţiile mari. Număru­l laboratoarelor de higiena a crescut de la 28 în 1945, la 63 în 1950. Aceste cifre arată grija pe care Partidul și Guvernul nos­tru o poartă sănătății oameni­lor muncii. ------- —. Ridicând producţia şi productivitatea muncii, se îmbunătăţesc condiţiile de trai ale muncitorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor 9 9H­otărârea Comitetului Central al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri asupra măsurilor ce trebuesc luate pentru ereş­terea productivităţii t miuncii şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale masselor muncitoare, va contribui la o mai frumnă organizare a muncii,­in cadrul Planului de Stat pe anul 1950 şi la o simţitoare ridicare a nivelului de trai al salariaţilor. Hotărârea se ocupă de sistemul de salarizare după canti­tate şi calitate, scoţând in relief rezultatele obţinute in primul an de experienţă, relevând şi unele deficienţe care urmează a fi înlăturate. In a doua parte, Hotărârea se ocupă de fixarea­­normelor, ca ele să corespundă unei reale măriri a producţiei şi productivităţii şi, în a treia parte, ea prevede măsuri spe­ciale pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale şi culturale a oam­enilor muncii. Salarizarea după principiul socialist al cantităţii şi cali­tăţii muncii a dat însemnate rezultate în primul an de apli­care, dâind posibilitate muncitorilor de a-şi mări câştigul, stimulând în acel­aş timp munca salariaţilor pentru sporirea productivităţii muncii lor. In cursul aplicării acestui nou sistem al salarizării, au fost constatate şi unele nepotriviri în ceea ce priveşte încadrarea muncitorilor. In unele cazuri, muncitorii şi funcţionarii cu o calificare superioară, au fost greşit încă­dr­aţi, astfel că salarizarea necorespunzând muncel­­or, nu i-a stimulat în avântul lor creator şi în ridicarea u­iv­ei de cali­ficare profesională. Pe de altă parte, după cum ex­stată Hotă­rîrea, unii muncitori şi funcţionari au fost încadraţi în cate­gorii superioare, necoresputnzătoare gradului lor de calificare profesională. Această favorizare care le-a oferit un mic sur­plus de câştig, le-a restrâns în schimb posibilitatea sporirii intr’o mult mai mare măsură a câştigului, pe calea îmbunătă­ţirii cal­­itative şi cantitative a producţiei lor. Modul de salarizare a maiştrilor şi tehnicienilor n’a co­respuns Iniei el calificării lor profesionale şi rolului important pe care-l au în procesul de producţie. Şi faţă de această cate­­a-îa Hotărârea prevede o justă salarizare a maiştrilor şi tehnicienilor, după munca şi capacitatea lor. Hotărârea, ocupându-se, tot în cadrul salarizării, de distri­buirea primelor de producţie şi a premiilor, constată că nu totdeauna această distribuire s-a făcut ţinându-se seama de aportul cantitativ şi calitativ al fiecăruia dintre cei premiaţi la efectiva depăşire a planului de producţie. Această greşită aplicare a sistemului premiat, ducând la o nivelare a salariilor, contrazice principiul socialist al retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii depuse, înlăturând astfel stimulentul pentru sporirea producţiei şi productivităţii muncii. La cursul anului 1949, numărul orelor suplimentare a fost mult redus faţă de 1948, totuşi, in multe întreprinderi s’a extins regimul orelor suplimentare din cauza unor lipsuri în organizarea muncii. „Ori, constată Hotărîrea, prelungirea du­ratei zilei de muncă sub forma orelor suplimentare, are o în­râurire negativă asupra stării sănătăţii muncitorului şi a randamentului muncii sale şi nu-i dă timpul necesar ridicării nivelului său de cultură generală”. Nejusta încadrare a salariaţilor, greşita distribuire a pri­melor şi premiilor, precum şi abuzul cu orele suplimentare încarcă fondul salariilor în mod simţitor şi, astfel, măresc preţul de cost al produselor, ceea ce se întoarce împotriva muncitorilor cari sunt şi consumatori. Munca în acord, la baza căreia se găseşte principiul de salarizare după cantitatea şi calitatea muncii depuse, a avut o extindere în anul 1949 în toate acele sectoare unde până atunci ea nu fusese aplicată. Şi în această privinţă, Hotărîrea constată unele lipsuri care urmează a fi înlăturate. In anu­mite întreprinderi, muncitorii cari au depăşit normele exis­tente, „în loc să fie încurajaţi, scrie Hotărârea, nu au căpătat ­­cri. Mă duc, de dimineaţă, la vizita medicală a între­prinderii la care lucrez. Medicul nostru — simpatic ca de obicei — cum mă vede, mă întreabă : — Cum te simţi ? Tuşeşti ? — De ce să mint, nu! — Te doare capul ? — Nici pomeneală ! — Ai ameţeli ? — Asta mai mi-ar trebui! Medicul mă ciocăneşte pu­ţin, eu scot limba şi zic „33“, el îmi cercetează pupilele ochi­lor şi mă întreabă cum stau cu sângele şi apoi îmi spune : —-■ N’ai nimic ! 4- Ştiu că n’am ! «— Păi dacă n’ai, atunci ce ai? — Am nevoie de... regim! Râde medicul nostru — un râs sonor şi contagios — de mă face şi pe mine să zâmbesc. Dumneata eşti sănătos­­tun! Ce zic tun, eşti cât un munte! Dumneata şi regim? Haida, de ! îţi arde de glumă ! — Ba nu glumesc deloc, to­varăşe medic! îmi trebuie re­gim pentru... cuţit! De data aceasta, medicul... nu piai râde! îmi ia tensiunea, mă­ întreabă prevenitor asupra manifestărilor mele anterioare, cânt îmi simt nervii, apoi dă din cap nedumerit! —* Nu te supăra, zice el după puţină ezitare; am cre­zut dar eşti normal, n’ai ab­solut nimic ! — Păi ştiu că n’am, tovarăşe medic! — Atunci dece vrei regim... pentru cuţit ? — Iată dece... şi-i explic... şi medicul se prăpădeşte de râs: —• Ei, comedie ! D’asta-ţi trebuia „regim pentru cuţit” ?... Iată acum de ce mi-a trebuit regim pentru cuţit. Cu o zi înainte, mă duc la cantina sa­lariaţilor întreprinderii „Uni­versul”. Intru pe uşă, pre­zint Cartela, tovarăşul respon­sabil cu vesela mm­i anulează bonul şi-mi dă pâinea, iar eu mă 'nfig cu dreapta la lingură, furculiţă şi când să pun mâna pe cuţit... — Stai ! strigă simpaticul brunet cu bonetă albă. Dum­neata eşti la regim? — Nu, sunt la ,obişnuit”. — Atunci... n’ai drept la cu­ţit ! Cuţitele sunt numai pentru cei cu regim medical! — Dar azi avem mâncare cu carne? — Sigur că da. — Păi dacă da, cu ce tai carnea ? — Ce ştiu eu? După cum ţi-am spus, cuţitele sunt numai pentru cei cu regim. Adu şi dumneata dovadă de la medic că eşti pus la regim... şi-ţi dau cuţit ! Şi d’aia m’am dus la medic, care între noi fie vorba nu mă supăr că m’a crezut cum m’a crezut, — dar m’am dus să-l rog să-mi prescrie şi mie re­gim... pentru a avea drept la cuţit, să tai carnea. Deşi, iar intre noi fie vorba, de când s’a inventat carnea şi cuţitul, nu-mi aduc aminte să ai nevoie de reţetă specială dela medic... pentru a obţine cuţit să tai carnea din măncare... Virgil Florescu IMI TREBUE REGIM „DRUM BUN”! O scenă din excelentul film sovietic pentru tineret „Drum bun", care rulează actualmente la cinematografele din Capitală (In pag. a 2-a, cronica filmului)

Next