Viaţa Capitalei, martie 1950 (Anul 2, nr. 251-277)
1950-03-01 / nr. 251
Sub auspiciile Consiliului General de Conducere ARLUS, tov. C. Pârvulescu, membru al C. C. al P. M. R., a ţinut Sâmbătă după amiază, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, o conferinţă intitulată: ..Prietenia şi alianţa dintre Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză, o puternică forţă morallă şi materială în apărarea păcii". ★ ARLUS, Consiliul General de conducere, în cadrul ciclului Folosirea experienţei sovietice asigură victoria socialismului în R. P. R., anunţă conferinţa tovarăşului Constantin Prisnea, ministrul Silviculturii şi Industriei lemnului, cu subiectul: Mişcarea pentru o calitate superioară în industria sovietică. Conferinţa va avea loc azi Marţi 28 Februarie a. c., ora 18, la Casa de Cultură a filialei ARLUS Bucureşti, din Calea Victoriei 42 (pasajul Comedia). ★ Tov. prof. univ. Silviu Brucan, redactor responsabil adjunct al ziarului „Scânteia“, a ţinut Luni după amiază în sala Dalles, sub auspiciile Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, o conferinţă intitulată „Despre situaţia internaţională“. Eroul principal din „Cale Liberă", o piesă sovietică, care reflectă lupta popoarelor din Uniunea Sovietică pentru construirea comunismului, spune la un moment dat, adresându-se acelora ce nu ştiu să se ţină în pas cu ritmul desvoltârii istorice: Voi aveţi timp, eu nu ; eu vreau să ajung să trăesc eu însumi în comunism şi voi ajunge. Fără îndoială că oamenii muncii din ţara noastră mai au de parcurs etape însemnate pentru a ajunge acolo unde se află astăzi oamenii sovietici. Citind însă cartea lui Lesacov, „România în drum spre socialism”, apărută la Moscova, în Editura de Stat pentru Literatura Politică, poţi să-ţi dai seama de hotărîrea nestrămutată, de care dau dovadă in permanenţă oamenii muncii din ţara noastră, pentru a ajunge să trăiască şi ei viaţa lumii noi, viaţa lumii socialiste, pe care o construesc astăzi. Cartea lui Lesacov, România în drum spre socialism, este o cronică a momentelor principale a istoriei poporului nostru muncitor în ultimii şase ani. Ea înfăţişează in acelaş timp, momentele însemnate din activitatea Partidului clasei muncitoare, de la înfiinţare şi până astăzi. Autorul şi-a început lucrarea cu momentul hotărîtor în desvoltarea istorică a poporului nostru : elberarea ţării de către Armata Sovietcă. Loviturile nimicitoare, date de Armata Sovietică, armatelor germane în primăvara anului 1944, au grăbit desvoltarea rişcării revoluţionare de eliberare naţionala. La 21 August, guvernul Antonescu a fost răsturnat. Convenţia de armistifiu, semnată la Moscova la 12 Septembrie 1944, constitie un sprijin hotărîtor dat poporulu nostru, în vederea restabări independenţei şi suverantăţii naionale. Ofensiva victorioasă a Armatei Sovietice a deschis noi perspective poporului român, dându-i posibilitatea de a lupta cu arma în mână, contra cotro priorilor fascişti. Acest gest de generos sprijin, consecinţă a politicii externe staliniste, bazată pe posibitatea existenţei legăturilor de prietenie între naţiunile mari şi cele mici, se va repeta ori de câte ori poporul nostru va avea de apărat independenţa sa naţională. Eliberată de către Armata Sovietică, muncitorimea din ţara noastră, sub conducerea Partidului ei, a continuat cu şi mai multă oloare, lupta împotriva exploatatorilor. Smulgerea puteri poltice din mâna acestora nu se putea face, decât pe calea luptei revoluţionare, în condiţiile permanentei ascuţiri a luptei de clasă. Un prim obiectiv al acestei lupte era răsturnarea guvernului atunci la puttere. In cea de a doua jumătate a anului 1944, guvernul Sănătescu, sprijinit de partidele istorice şi de socialdemocrata de dreapta din Româna, pactiza cu criminalii de război şi sabota clauzele armistiţiului. Sub presiunea masselor populare, guvernul Sănătescu este nevoit să-şi dea demisia. Generalul Rădescu, care-i urmează în Decembrie 1944, la conducerea guvernului, se dovedeşte a fi un agent făţiş al imperiali lor angio-americani. La 24 Februarie 1945, armata şi poliţia atacă o demonstrarie paşnică de muncitori, îndreptată împotriva lui Rădescu şi a clicii sale din guvern. Dar, sub presiunea oamenilor munţii, generalul Rădescu este înlăturat de la conducerea treburilor statului. In noul guvern format de doctorul Petru Groza, la 11 Martie 1945, au intrat reprezentanţii Frontului Naţional Democrat, încheiat în Mai 1944, între toate forţele democrate din ţară, din iniţiativa Partiului Comunist. Cronicarul consem- nează apoi în toate amănuntele, momentul istoric al reformei agrare, legiferată la 22 Martie 1945, reformă care a cimentat amanţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, in anii de secetă 1945—46, elementele chiabureşti au făcut tot ce le-a stat în putinţă, pentru a sabota reforma, lipsind pe ţăranii săraci şi mijlocaşi de vrie, pământ s obecte de gospodărie, jefuite la preţuri de nimic. Lupta de clasa in statul românesc a devenit mai intensă. Ţărănimea muncitoare era însă puternic sprijină de clasa muncitoare. O lege specială, votată de Parlament, la propunerea Partidului Comunst, a declarat nule, vânzare de pământ, făcute de ţăranii săraci în timpul secetei. Poziţiile forţelor democrate la sate s’au intărit. In această cronică a evoluţiei istorice din ultimii ani a ţării noastre, un loc de seamă îl ocupă răspunsul, pe care clasa muncitoare condusă de Partidul Comunist, l-a dat diverselor încercări de sabotare a politicii democrate a guvernului, de câte ori elementele reacţiunii interne s-au dovedit a lucra mână in mână cu imperialiştii de peste hotare. Una din aceste mari,fertări duşmănoase a fost aceia, care s’a desfăşurat in preajma alegerilor din1946 : „Analizând activitatea reacţiunii dn România, în perioada dinainte de alegeri, se poate conchide pe bază de fapte, că din ordinul imperialiştilor anglo-americani, leaderii partidelor „istorice“ şi-au pus următorul obiectiv: să zădărnicească prn orice mijloace alegerile, să împedice victoria forţelor democrate în alegeri, să provoace, prin organizarea unor desordini, intervenţia guvernelor Statelor Unite şi Angliei“. Răspunsul a venit prompt: în scopul unirii tuturor forţelor progresiste in alegeri, pentru asigurarea victoriei, Partidul Comunist formează în Aprilie 1946, blocul partidelor democratice care obţine în Parlament 341 mandate din 377. „Aceasta a fost o victorie istorică a democraţiei româneşti", spune cronicarul. Victoria forţelor democrate în alegeri, crearea unei majorităţi democrate stable in parlament şi in guvern, a dat Partidului Comunist posibilitatea să-şi concentreze forţele asupra problemelor economice. Banca Naţională ,altădată în mâinile capitaliştilor, de famiia Brătianu, a trecut în proprietatea statului. Ministerul Industriei şi Comerţului a fost reorganizat. Şi, pentru prima oară, bugetul de stat a fost echilibrat. Partidul Comunist propune o serie de măsuri pentru redresarea economică şi stabizarea monetară, întreaga massă a oamenilor muncii de România, salută cu entuziasm aceste propuneri. Agentura imperialistă a maniştilor hotărăşte trimiterea peste graniţă a unui grup de „plenipotenţiari”, pentru a forma peste hotare, o atmosferă favorabilă răsturnării actualului guvern din România. La 14 iulie, complotiștii sunt însă arestat. In cadrul a numeroase meetinguri, poporul muncitor cere arestarea lui Maniu. Procesul care a urmat, a arătat formele brutale, pe care le-a luat amestecul puterilor occidentale, în afacerile interne ale României. Thomas Hall şi James G. Hamilton, agenţi ai serviciului de spionaj american au stabilit bazele şi detaliile tehnice ale complotului anti-democratic. O altă consecinţă foarte importantă a acestui proces a fost demascarea activităţii anti-populare de sabotaj a elementelor tătărăsciene din guvern. Lovită, reacţiunea încerca manevra faimosului „memoriu Tătărescu“, adresându-se imperialiştilor din Statele Unite şi Anglia. Tătărescu atacă guvernul ţării pentru „amestecul în economia ţării“. Opinia publică democrată cere excluderea lui Tătărescu şi a partidului Iul, din Blocul Partidelor Democrate. Tătărescu şi clica lui au fost scoşi din guvern. Lesacov se opreşte apoi asupra legii de stabilizare monetară: „Pentru prima oară in istoria României, o reformă economică de o importanţă capitală, se face in folosul masselor de oameni ai muncii. Reforma este o victorie hotărîtoare a democraţiei româneşti“. La sfârşitul anului 1947, continuă Lesacov, regele Mihai a fost silit să abdice. Citând din analele dinastiei de Hohenzollern, cronicarul arată prin fapte, ce însemnătate a avut doborîrea ultimului pilon de sprijn al claselor exploatatoare din ţara noastră. Un capitol special este consacrat creării Partidului unic al clasei muncitoare. Autorul arată că prin acest act, pregătit de lupta pentru unitatea politiă, ideologică şi organizatorică a clasei muncitoare, desfăşurată de Partiul Comunist, se pune capăt unei sciziuni care a durat 26 de ani. Social-democraţii detreapta, lacheii imperialismului anglo-american, caută să zădărnicească actul unificării. Clasa muncitoare din România a înţeles însă că unificarea este un moment isto- ric, în desvoltarea ţării pe drumul democraţiei adevărate. In telegrama adresată tovarăşului Stalin, Congresul de unificare declară că : „Realizarea partidului unic al clasei muncitoare sporeşte forţele muncitorimii şi ale poporului român in lupta pentru consolidarea şi desvoltarea democraţiei populare, care-i dă putinţa de a construi fundamentul pentru trecerea la făurirea socialismului“. In capitolul intitulat „Construirea Republicii Populare Române“ autorul expune princiile de bază ale Constituţiei Republicii Populare Române, votată în Aprilie 1948. Caracterizând schimbarea fundamentală, produsă în ţara noastră prin trecerea efectivă a puterii de stat în mâinile majorităţii poporului muncitor, autorul arată că, in ţara noastră a luat naştere un regim de democraţie populară, care îndeplineşte cu succes, funcţiile dictaturii proletariatului. Autorul se opreşte deasemenea, asupra rolului, pe care îl deţin în Republica noastră, sfaturile populare create in baza art. 76 din Constituţia Republicii. Intr’un capitol special, sunt analizate premizele şi consecinţele actului istoric al naţionalizării. Acest act a însemnat curmarea din rădăcini, a sabotajului economic şi a activităţii, dăunătoare în economia naţională, a patronilor de fabrici şi a inspiratorilor lor anglo-americani, aşa cum au desvaluit procesele de mari proporţii ale bandei de complotişti şi sabotori, care au avut loc între 1947—48. Pentru a caracteriza bucuria poporului muncitor faţă de actul naţionalizării, autorul citează cuvintele strungarului Al. Gomoiu de la „Astra“: „timp de 30 de ani întreprinderea noastră a fost stăpânită de capitaliştii străini. Acuma „Astra“ ne aparţine nouă. Şi noi vom avea grija producţiei, al cărei venit nu va mai intra in buzunarul cămătarului din visteria statului. De pe urma muncii noastre, vor răsări noi fabrici şi uzine, vor fi construite noi spitale şi şcoli“. „Fără a vă elibera de capitalişti, fără a desfiinţa principiul proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie nu veţi creia o economie planificată“ a spus I. V. Stalin. Intr’o convorbire avută cu scriitorul englez Wells. In Republica Populară Română, se remarcă intr’un capitol consacrat primului nostru Plan de Stat. Planificarea a devenit posibilă, numai mulţumită, faptului, că puterea politică şi principalele poziţii economice se află în mâinile clasei muncitoare. După expunerea motivelor care au determinat intocmirea Planului pe un singur an, ne sunt redate sarcinile principale ale acestui plan şi măsurile de imbunătăţre a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii din Republica noastră Populară puse in aplicare simultan cu Planul. Ne sunt de asemenea expuse perspectivele de desvoltare ale agriculturii din R.P.R. pe care le enunţă primul nostru Plan de Stat şi analiza pe care plenara C.C. al P.M.R din Martie 1949 a făcut-o asupra stării agriculturii noastre şi a perspectivelor transformeri socialiste a agriculturii. Un capitol special din lucrarea lui Lesacov este închinat art. 22 şi 23 din Constituţia " R.PR-« privitor la dreptul la învăţătură a cetăţenilor şi sprijinul pe care statul 1l acordă ştiinţei şi artei. Autorul aminteşte că după statistica Ministerului Educaţiei Naţionale, in 1948, existau in România, un număr de analfabeţi care reprezenta 25“/», din populaţia totală a ţării. Subliniind importanţa legii de reorganizare a învăţământului, Lesacov relevă faptul, că în domeniul desvoltării culturale, guvernul R.P.R. a făcut în scurt timp, de câteva ori mai mult, decât făcuseră guvernele burgheze, in zeci de ani de guvernare şi aduce in sprijinul afirmaţiei sale, cifre statistice elocvente, din activitatea presei noastre cotidiene şi a editurilor, in special a editurii P.M.R., care tipăreşte operele clasicilor marxism-leninismului. Se remarcă deasemenea faptul, că regimul de democraţie populari, in lumina învăţăturii leninist-staliniste şi după pilda Partidului Comunist Bolşevic al Uniunii Sovietice, a creiat condiţii favorabile desvoltării economice, politice şi culturale, a tuturor naţionalităţilor conlocuitoare. Unul dintre ultimele capitole ale lucrării lui Lesacov vorbeşte despre organizarea justiţiei in Republica Populară Română şi despre articolul 32 din Constituţia noastră, care arată drepturile şi Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Ultimul capitol este închinat politicii externe a guvernului român, politică de strânsă colaborare cu Uniunea Sovietică, cu ţările de democraţie populară şi cu toate forţele iubitoare de pace din intreaga lume. Ca o consecinţă a acestei politici, ne sunt amitite actele de caldă şi generoasă prietenie ale guvernului sovietic, faţă de tânăra noastră Republică Populară, acte bine cunoscute poporului nostru muncitor. Apărută recent la Moscova, lucrarea lui Lesacov reprezintă ea insăsi o întruchipare a acestei prietenii. Ea ne vorbeste de dragostea de care se bucură poporul nostru muncitor in Patria Socialismului, ea ne vorbeste despre o mr'etenie care asigură Renubi’e'i noastre populare drumul spre sin'alism. Diana Sassu V. LESACOV: „ROMANIA IN NUN SPRE SOCIALISM“ Editura P. M. R. a » acest film, produs finul trecut de studioul cinematografic „Lenfilm”, ni se povesteşte un episod din viaţa tinerilor elevi ai şcolii navale „Nahimov”. In aceste şcoli, sunt educaţi de ofiţetri cu mare experienţă, fiii marinarilor căzuţi în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Acolo, toţi aceşti tineri, în vârstă de 11-12 ani, învaţă arta navigaţiei. Tema acestui film tratează felul cum copiii din Ţara Socialismului sunt educaţi ca să devină adevăraţi oameni sovietici, sănătoşi, aderi, cu un caracter nobil. Toate întâmplările şi personajele acestui film pentru tineret tind să ne arate procesul de formare a omului sovietic. Eroii principali ai filmului sunt trei băieţi: Serghei, Boris şi Bedia, toţi trei elevi ai şcolii navale ,,Nahimov”, şi noul lor instructor, Levaşev. Serghei Stoliţăn, deşi este un băiat de abia 12 ani, ia parte la Marele Război pentru Apărarea Patriei, unde se distinge prin vitejia sa; el este decorat. Curajos şi inteligent, Serghei ştie ce să ceară de la viaţă. Primit la şcoala navală „Nahimov", Serghei este întrebat de director: „Vrei să te faci amiral?" Băiatul răspunde hotârît: „Da, tovarăşe amiral!”. Deşi este conştient de calităţile sale, Serghei este modest. Intrând la şcoală, el îşi ascunde decoraţiile, nevrând să se fălească cu bravura sa din trecut. Şi din acest punct de vedere, el seamănă cu Levaşev, care şiel, la început, nu şi-a arătat decoraţiile şi medaliile, pentru a cuceri sufletele copiilor nu prin faima trecutului ci prin calităţile sale prezente. Boris Lavrov este un băiat de ispravă, cu reale însuşiri, dar orgoliul său nemăsurat îl pune deseori în situaţii dificile. Din pricina îngâmfării, se ceartă de la început cu Serghei, iar apoi când face o greşală îi vine greu să-şi recunoască vina. Educaţia sovietică pe care o primeşte şi colectivul sănătos în care traeşte îl vor face pe Boris să devină un om cu sufletul echilibrat. In sfârşit, Bedia. Snejcov este un băiat simplu, vesel; fireşte, el „are încă lipsuri" — după cum spune singur, „dar îşi dă osteneală”. Bedia nu e îngâmfat, el ştie să admire sincer şi să se entuziasmeze. Marea valoare educativă a acestui film stă în aceea că pe nesimţite, prin însăşi acţiunea interesantă a scenariului, copiii şi tineretul învaţă câteva esenţiale şi nobile principii de viaţă. Iată de pildă acele scene care ne arată felul cum Levaşev îşi ţinea lecţiile. „Vasele noastre n’au locuri vulnerabile, spune un elev. Cuirasa sovietică apără cazanele şi maşinile”.Nu este aşa, îl contrazice instructorul. Toate vasele au puncte vulnerabile. Nu-i vorba numai de cuirasa sovietică, ci şi de marinarii sovietici! Marinarii sovietici sunt cuirasa cea mai sigură a vaselor noastre”. Cu pricepere, Levaşev a ştiut să îndrepte atenţia elevului spre elementul esenţial, spre omul sovietic. Altădată, Levaşev le dă băeţilor, să scrie despre satul sau oraşul în care s’a născut fiecare. Necăjit, Fedia se ridică şi spune: ,,Dacă te-ai născut într’o localitate celebră, e uşor să scrii. Eu însă m’am născut la ţară, la Olghino... Nu pot să scriu decât pentru nota trei”. Aceste cuvinte ale lui Snejcov îi dau prilejul lui Levaşev să-i lămurească pe băeţi despre înaltul patriotism sovietic : „Oriunde te-ai născut, principalul este că eşti cetăţean sovietic!” Marele merit al acestui film este de a arăta prin exemple vii, chipul minunat în care oamenii sovietici se ajută unii pe alţii. Şi acest lucru este firesc să se întâmple într-o ţară în care a fost desfiinţată exploatarea omului de către om, în care nu mai există dăunătoarea noţiune de concurenţă. Iată, astfel, atitudinea lui Serghei în timpul concursului de şalupe. Acest concurs trebuia să desemneze compania de elevi care urma să facă garda de onoare pe distrugătorul ,,Amiralul Nahinov”, primit de şcoală în vederea exerciţiilor navale. Echipa companiei a 5-a, condusă de Serghei, o luase înaintea celorlalte. Victoria era aproape. Dar se petrece ceva neprevăzut. Micul Stiopa care ieșise cu barca pentru a urmări îndeaproape concursul, cade în mare. Serghei, observând asta, ii sare într’ajutor, fără să șovăie nici o clipă. Pe Serghei nu l-a mai interesat faptul că va pierde concursul, în clipa în care tovarășul său era î primejdie. Cu atât mai condamnabilă apare purtarea lui Boris care, făcând o greşală, a lăsat ca bănuiala să cadă asupra lui Serghei. In cea dintâi noapte petrecută pe distrugător, o mulţime de amintiri l-au cuprins pe Boris. Nava fusese comandată de tatăl său care, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, căzuse eroic la datorie. Neputănd dormi, Boris se îmbracă și se strecoară neobservat pe lângă Stoliță, care era de gardă. Pătrunzând în cabina căpitanului, Boris ia jurnalul de bord în care era scris ultimul ordin dat de tatăl său. Tulburat, băiatul scapă jurnalul pe pârghiile de semnalizare şi semnalul de alarmă deşteaptă întreaga companie. Din pricina unei greşite înţelegeri a ambiţiei, de teama de a nu fi luat în râs de tovarăşii săi şi a-şi vedea astfel ştirbită autoritatea, Boris nu mărturiseşte că el este autorul alarmei şi dă dovadă de laşitate, lăsând să fie acuzat Serghei. Aici intervine insă ajutorul plin de tact al lui Levasev care deşi pricepe cine este vinovatul, îl lasă pe Boris să-şi înfrângă singur slăbiciunea, pentru ca astfel să iasă călit din lupta cu sine însuşi. Deasemeni trebue subliniată atitudinea curajoasă pe care o are Fedia în şedinţa comsomoliştilor. El nu se îndoeşte de nevinovăţia lui Serghei şi, cu toate că nu poate dovedi acest lucru, ştie că adevăratul făptaş nu va putea îndura să se poarte ca un laş în mijlocul pitregului colectiv. Recunoscându-şi greşala, Boris iese întărit, iar încrederea tovarăşilor săi reprezintă cea mai mare răsplată. Ca o învăţătură a celor întâmplate, Levasev îi spune lui Boris: ,,Te previn: o să se mai întâmple ca orgoliul tău, ambiţia ta excesivă să te pună la încercare. Stăpâneştemie, Borist Fii gata oricând să aperi adevărul!” „Drum bun!” este un minunat film pentru tineret, un film care arată limpede căile prin care micii cetăţeni sovietici ajung oameni cu înalte calităţi morale. Adrian Rogoz CRONICA FILMULUI 99DRUM BUN!“ 2 aţa capitalei legaţia culturală a Republicii Populare Bulgaria , mai jos câteva date asupra vieţii şi operei unora din iifrii delegaţiei culturale a Republicii Populare Bulgaria,cărtre mei Prof. SAVAstANOVSCHI este preşedintele Comitetului de ştiinţă, artă şi cultură al R. P. Bulgaria, post echivalent cu ficela de ministru. S-a născut în anul 1897 în satul Cunino, plasa Vraţa. A terminat liceul în oraşul Vraţa şi şi-a continuat studiile universitare la Sofia, terminând Facultatea de Filosofie cu specialitatea filosofie şi pedagogie. Continuându-şi studiile la Moscova, a fost mai apoi numit profesor de filosofie şi sociologie la Universitatea din Moscova. După anul 1931 el se întoarce în Bulgaria şi ia parte activă în viaţa socială şi culturală, ca redactor al unor reviste ştiinţifice şi de politică socială şi în calitate de colaborator la diferite alte reviste. A publicat un mare număr de opere ştiinţifice, originale şi traduse. A fost ales preşedintele Uniunii Căminelor Culturale din Bulgaria. După 9 Septembrie 1944 a ocupat postul de director al presei şi propagandei. Guvernul Frontului Patriei l-a numit apoi ministru al Bulgariei la Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1947. Apoi a fost numit ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe. A fost unul din iniţiatorii Asociaţiei Bulgaro-Române cu sediul la Sofia şi de asemenea preşedinte de onoare al Asociaţiei Româno-Bulgare din Bucureşti. HRISTO STEFANOV DASCALOV, profesor de horticultura, este rectorul Universităţii din Plovdiv. S'a născut la 18 Februarie 1903 în satul Vaglevţi, plasa Târneve, dintr'o familie de învători. Din 1928 se ocupă fără întrerupere cu studii şi cercetări ştiinţifice în domeniul horticulturii. Operele sale au o mare valoare pentru economia bulgară. El a creat 16 soiuri de legume şi două soiuri de grâu. Prof. Dascalov răspândeşte şi popularizează învăţătura lui Miciurin şi el însuşi aplică metodele lui Miciurin şi Lîsenco. Dr. VLADIMIR NESTOROV MARCOV este profesor de microbiologie. S'a născut la 22 octombrie 1883 în oraşul Târneve dintr'o familia de învăţători. A terminat Şcoala superioară de medicină veterinară, specializându-se în bacteriologie şi serologie. De la 1910 se ocupă cu studii şi cercetări în domeniul microbiologiei. Activitatea multiaterală a profesorului Morcov se oglindeşte în operele sale cuprinse în 13 volume şi în manualele sale de microbiologie. Pe lângă aceasta a scris peste 150 articole şi zeci de broşuri de popularizare a ştiinţei. In anul 1948 i-a fost decernat primul premiu „Dimitrov" pentru ştiinţă. Este membru corespondent al Academiei Bulgare de Ştiinţă. Mai fac parte din delegaţie Alexandar Colev Burmov, Anghel Teodorov Teşcov, Pavel Vejinov, Gheorghi Nicolov Dimitrov, Stoian Nestorov Carolev, Bogomil Rainov, precum şi Tamara Iancova (pianistă), Leon Surujon (violonist), Raina Mihailova (cântăreaţă), Tania Tacova (cântăreaţă). „Contribuţia oamenilor de ştiinţă in problemele protecţiei muncii" Astăzi 28 Februarie 1950 filele 17, are loc conferinţa tov. prof. acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei Republicii Populare Române, care va avea ca subiect: „CONTRIBUŢIA OAMENILOR DE ŞTIINŢA IN PROBLEMELE DE PROTECŢIA MUNCII”. Conferinţa se va ţine In sala Teatrului Muncitoaresc C.F.R., şos. Giuleşti nr. 8. DESCHIDEREA TEATRULUI NATIONAL SALA TINERETULUI Sâmbătă , 4 Martie va avea loc deschiderea nouei săli de teatru — Teatrul Tineretului — de sub egida Teatrului Naţional. Spectacolul inaugural este „Aşa s-a călit oţelul“, dramatizare de F. P. Bondarenco după celebrul roman cu acelaş nume al lui N. Ostrovski. Versiunea românească aparţine tov. Haralamb Zincă. Piesa care aduce in scenă viaţa plină de pilduitoare fapte a lui Favel Corceaghin, devenit eroul drag al tineretului sovietic, va fi interpretată de un numeros lot de actori. Rolurile principale vor fi susţinute de Vasile Lăzărescu, H. Polizu, Titus Lapteş, Iulian Necşulescu, Marcel Enescu, Ion Renter, Emil Iencec, Elisa Petrăchescu, Kitty Gheorghiu Muşatescu, Raluca Zamfirescu, Elena Aramă ş. a. Este demn de reţinut că rolul personagiului central Pavel Corceaghin a fost încredinţat unui debutant Const. Codrescu. Direcţia de scenă o semnează Aurel Ion Maican şi George Dem. Loghin, iar decorurile M. Rubingher şi Natalia Bragalia. UN NOU SPECTACOL LA TEATRUL DE ESTRADĂ După o prezentare îndelungată Spectacolul nr. 1 al Teatrului de Estradă a părăsit afişul, întrunind un număr de peste 400 spectacole. Viitoarea premieră a acestui teatru va aduce în scenă formula unui nou gen de spectacol de divertismentul coregrafic, muzical, formulă inspirată şi bineînţeles adaptată la posibilităţile locale — din experienţa teatrului de estradă din Uniunea Sovietică, unde acest gen cunoaște o largă popularitate. I FRANCO IŞI SLUJEŞTE NOII STĂPÂNI n timpul celui de-al doilea război mondial, Falanga spaniolă a desfăşurat pe continentul american o intensă activitate subversivă în favoarea naziştilor. Diplomaţii franchişti şi membrii diferitelor misiuni franchiste se ocupau cu culegerea de informaţii militare, supravegheau deplasările vaselor aliate şi comunicau toate acestea la Madrid. La rândul său, Franco transmitea aceste informaţii statului major hitlerist. Acum, Franco slujeşte la alţi stăpâni. Toată reţeaua lui de spionaj, împânzind ca un păinjeniş ţările Americii Latine, este întreţinută în întregime de imperialiştii americani. Falanga execută ordinele nouilor săi stăpâni cu un zel deosebit. Dar lucrurile nu se mărginesc numai la furnizarea de informaţii. Falanga este folosită şi ca detaşament de şoc în lupta împotriva organizaţiilor democrate din America Latină. In Peru acţionează pe faţă, o aşa zisă „misiune tehnică” a gărzii civile franchiste. „Misiunea” aceasta se compune din huligani fascişti, instruiţi altădată de gestapo, cari la rândul lor instruiesc acum poliţia generalului Odria, împotriva luptătorilor pentru independenţa naţională, pentru democraţie şi pace. Este caracteristic faptul că sosirea acestei misiuni poliţiste franchiste a coincis cu sosirea unei misiuni economice americane, condusă de Klein. Misiunea Klein pune mâna pe bogăţiile Perului, inclusiv pe petrol, iar agenţii de poliţie ai lui Franco au menirea să-i apere pe aceşti jefuitori americani. Activitatea de provocare şi spionaj a Falangei din ţările Americii Latine s-a intensificat îndeosebi în timpul din urmă. Şi aceasta nu e ceva întâmplător. Wallstreets a ordonat spionilor săi să se infiltreze în toate organizaţiile muncitoreşti, sindicale şi culturale din America Latină. Gangsterii franchişti au primit de la imperialişti sarcina de a submina mişcarea antiimperialistă care devine tot mai puternică, de a destrăma rândurile partizanilor lagărului democratic, cari se ridică împotriva aţâţătorilor la un nou război. Franco, care a enunţat pe larg aşa zisa politică spaniolă în America Latină, îşi trimite mereu acolo miniştrii, conducători făţişi sau camuflaţi ai acţiunilor de spionaj, provocare şi diversiune. Aceştia stabilesc legături strânse cu clicile reacţionare şi fasciste şi fac planuri pentru înăbuşirea mişcării democratice. Anul trecut, Argentina a fost vizitată de ministrul franchist al aviaţiei, Gonzales Golarza. Conducătorul Institutului de cultură spaniolă, Sanchez Bella, călătoreşte des în America Latină. Institutul acesta nu are nimic comun cu cultura spaniolă. Sub această firmă acţionează centrul de spionaj din străinătate al Falangei, care-şi trimite agenţii în toate ţările Emisferei Occidentale, împreună cu împuterniciţii diferitelor misiuni franchiste. Sanchez Bella lucrează pentru scindarea mişcării muncitoreşti din ţările Americii Latine. El propovădueşte ideia unui bloc sindical ispanoamerican. Potrivit acestui proces, uniunile corporatiste falangiste, împreună cu sindicatele guvernamentale din America Latină, trebue să lupte în comun împotriva oamenilor muncii nemulţumiţi de politica colonizatorilor din Wallstreet. Sanchez Bella s-a lăudat în repetate rânduri cu legăturile pe care le are cu diferite persoane marcante americane, care susţin planurile lui. Antenele falangiste s-au întins în America Latină şi la Washington. Aici acţionează inspectorul legaţiilor franchiste Lequerica. El conduce toate reprezentanţele diplomatice ale lui Franco şi organizează parăzile Falangei. Acest bătrân spion desfăşoară o propagandă fascistă, işi proslăveşte fuehrerul şi organizează diferite Întruniri in onoarea lui. Nu de mult, după directivele date de dânsul, ambasadorul Spaniei in Costa-Rica a pregătit un apel al falangiştilor şi fasciştilor de acolo. Această coloană a 5-a din Costa Rica a adresat un apel către toate camerele de comerţ din ţările latino-americane, propunându-le să facă un fel de cadou rezidentului hitlerist de la Madrid. Organizatorii acestei neruşinate manifestări speră ca fiecare din cei un milion de spanioli din Emisfera Occidentală să doneze câte 50 de dolari. Călăul Franco ar căpăta in acest fel suma rotundă de 50 milioane dolari. • Sub pretextul acestei colecte pentru un cadou lui Franco, Falanga a încercat să arate stăpânilor săi că ea dispune de mari forţe in America Latină. Şi aceste forţe, compuse din gangsteri, Franco Ie pune binevoitor la dispoziţia businessmanilor americani, pentru lupta împotriva popoarelor Americii Latine. Oamenii muncii din America Latină şi-au dat seama ce metode perfide foloseşte în activitatea sa subversivă Falanga spaniolă. In multe ţări din America de Sud, organizaţiile democratice se ridică împotriva agenturii franchiste şi cer isgonirea diplomaţilor franchişti. Poporul cuban l-a alungat intr’un mod ruşinos pe consulul franchist Jose del Castano. Nu de mult, studenţii din Habana au aruncat cu ouă clocite şi cu fructe stricate într’o adunătură de scriitori fascişti veniţi de la Madrid, in fruntea acestei bande de scriitori fascişti se afla Luiz Rosales, vinovat de aspinarea poetului spaniol Garcia Lorca. Popoarele din Chili şi Columbia, din Argentina şi Mexic, II întâmpină cu ură şi dispreţ pe falangişti. Demascând uneltirile Falangei, ale acestei agenturi a imperialismului american, oamenii muncii întăresc frontul partizanilor păcii şi democraţiei, care luptă pentru independenţa naţională in America de Sud. V. CERNAŞEV Marţi 28 Februarie RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI II 17.57. Deschiderea emisiunii; 18.00. Recomandări din programul de seară; 18.03. Sfaturi pentru corurile muncitoreşti; 18.30. Curs de limba rusă. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I. 19.00. Emisiune in limba maghiară RADIO BUCUREŞTI I. 19.00: Instrumente de muzică populară românească; 19.10: Carnet cultural: cronica revistelor; 19.25, Instrumente de muzică populară românească. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI radio bucureşti I. 19.30: Emisiune pentru Căminele Culturale, „întovărăşirea” — scenetă de C. Amărăscu. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO TIMIŞOARA. 20.00. Radio jurnal. RADIO ROMANIA. RADIO BUCUREŞTI I. 20.15. Un disc; 20.20. Comentariul evenimentelor interne; 20.30. Cântece populare; 20.40. universitatea Radio Capitalul Financiar — Dan Hăţulescu; 20.50. Muzică uşoară; 21.00. Concert de muzică sovietică RADIO ROMANIA RADIO BUCUreşti I şi Radio bucureşti II. 22.00. Radio Jurnal. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I. 22.15. Un disc; 22.25. Buletinul de ştiri in limba rusă; 22.30. Cântece de luptă legate de momente revoluţionare din viaţa poporului român, 22.44. Stenka Razin de Glazunov; 23.00. Lieduri clasice; 23.20. Muzică variată; 23.30. Radio jurnal; 23.35. Concert variat de TEATRUL NAŢIONAL-STUDIO ! Iarbă rea; TEATRUL NATIONAL COMEDIA: O noapte furtunoasă, o seară a Union; TEATRUL ARMATEI: (B.dul General Magheru)! Trenul blindat; TEATRUL ARMATEI: (Calea 13 Septembrie); Târşiţa şi Roşiorul; TEATRUL C.G.M.: Ansamblul artistic cu program nou de cântece, dansuri şi proză; TEATRUL DE ESTRADA: Spectacolul Nr. l; TEATRUL DE REVISTA! Bate'n lemn; TEATRUL MUNICIPAL: Câinele Grădinarului; OPERA DE STAT: Fântâna din Bachelsaral. PATRIA, TRIANON, MARNA, MIC, ISBANDA, MOŞILOR, FLOrida, dacia, odeon, aida: „Bătălia stalingradului’’ seria Il-a. SCALA. CAPITOL, MARCONI, CULTURAL, TOMIS, LIBA, MIORIŢA AVRIG, VOLGA. RAHOVA: „Drum Bun !‘‘ LUMINA: Dezonorata PAX: Bătălia Stalingradului *• MODEL I S’au Întâlnit la Moscovit UNIREA: Submarinul 323 TRIUMF: Vine primăvara 7 NOEMBRIE GRIVIȚA: LOCOtenent Cristina FLACARA: Bârlogul lupilor MILANO : Drumul gloriei POPULAR: Zola APOLLO: Crucișătorul Variag NONI: Timur şi bieţii săi de B.dul Generalisaimul Stalin 21; Piaţa Rosetti 3; strada Vasile Lascăr 129; Calea Moşilor 53; Calea Moşilor 217; Şos. Colentina 36; B.dul Dimitrov 93; 108. lancului 98; Calea Văcăreşti 39; Strada Laborator 1; Strada 30 Decembrie 17; calea Rahovei 79; Calea Văcăreşti 209; Şos. Giurgiului 105; Prelung. 13 Septembrie 2; Şos. Viilor 49; Calea 13 Septembrie 2; Strada Carol Davila 7; B.dul 1 Mai 1; Şos. Giuleşti 117; Pipera Herăstrău. SUBURBANE colentina Strada 7 Noembrie 13; Griviţa B.dul Bucureştii Noi 11; Ml. Utari, B.dul Păcii 18; Chiajna, Str. Eroului 22; Apărătorii Patriei, şos. Berceni 32; Băneasa, Şos. BucureştiPloeşti 18; Pantelimon şos. Brăilei 1; DudeştiCioplea, şos. Pulberăriei 105; Popeşti Leordeni. Farmacii deschise permanent ziua şi noaptea: Farmacia Nr. 1, Calea Victoriei 23; Farmacia Nr. 25, Calea Griviţei 217, muzici populari; 24.00, închiderea VICTORIA : Calea luminoasă emisiunii RADIO BUCUREŞTI II. 20.00. Seară de operă: Cavalerul Rozelor de Richard Strauss; 21.40: Muzică populară românească; 22.15: Opere ale compozitorilor noştri inspirate de lupta pentru pace; 22.30: Muzică uşoară; 23.00, închiderea amisiunii. Seria I