Viaţa Capitalei, martie 1950 (Anul 2, nr. 251-277)

1950-03-01 / nr. 251

Sub auspiciile Consiliului General de Conducere ARLUS, tov. C. Pârvulescu, membru al C. C. al P. M. R., a ţinut Sâmbătă după amiază, la Casa Prieteniei Româno-So­­vietice, o conferinţă intitu­lată: ..Prietenia şi alianţa dintre Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză, o puternică forţă morallă şi materială în apărarea păcii". ★ ARLUS, Consiliul General de conducere, în cadrul ci­clului Folosirea experienţei sovietice asigură victoria so­cialismului în R. P. R., a­nunţă conferinţa tovarăşului Constantin Prisnea, ministrul Silviculturii şi Industriei lem­nului, cu subiectul: Mişcarea pentru o calitate superioară în industria sovietică. Conferinţa va avea loc azi Marţi 28 Februarie a. c., ora 18, la Casa de Cultură a fi­lialei ARLUS Bucureşti, din Calea Victoriei 42 (pasajul Comedia). ★ Tov. prof. univ. Silviu Bru­­can, redactor responsabil ad­junct al ziarului „Scânteia“, a ţinut Luni după amiază în sala Dalles, sub auspiciile Societăţii pentru Răspândi­rea Ştiinţei şi Culturii, o conferinţă intitulată „Despre situaţia internaţională“. ­ E­roul principal din „Cale Liberă", o piesă sovietică, care reflectă lupta po­poarelor din Uniunea Sovietică pentru construirea comunismului, spune la un moment dat, adre­­sându-se acelora ce nu ştiu să se ţină în pas cu ritmul desvol­­târii istorice: Voi aveţi timp, eu nu ; eu vreau să ajung să trăesc eu însumi în comunism şi voi ajunge. Fără îndoială că oamenii mun­cii din ţara noastră mai au de parcurs etape însemnate pentru a ajunge acolo unde se află as­tăzi oamenii sovietici. Citind însă cartea lui Lesacov, „România în drum spre socialism”, apărută la Moscova, în Editura de Stat pentru Literatura Politică, po­ţi să-ţi dai seama de hotărîrea ne­strămutată, de care dau dovadă in permanenţă oamenii muncii din ţara noastră, pentru a ajunge să trăiască şi ei viaţa lumii noi, viaţa lumii socialiste, pe care o construesc astăzi. Cartea lui Lesacov, România în drum spre socialism, este o cronică a mo­mentelor principale a istoriei poporului nostru muncitor în ul­timii şase ani. Ea înfăţişează in acelaş timp, momentele însem­nate din activitatea Partidului clasei muncitoare, de la înfiinţare şi până astăzi. Autorul şi-a început lucrarea cu momentul hotărîtor în desvol­­tarea istorică a poporului nos­tru : el­berarea ţării de către Armata Soviet­că. Loviturile ni­micitoare, date de Armata Sovie­tică, armatelor germane în pri­măvara anului 1944, au grăbit desvoltarea rişcării revoluţio­nare de eliberare naţionala. La 21 August, guvernul Antonescu a fost răsturnat. Convenţia de armistifiu, semnată la Moscova la 12 Septembrie 1944, constit­ie un sprijin hotărîtor dat poporulu nostru, în vederea restabări independenţei şi suveran­tăţii naionale. Ofensiva victorioasă a Armatei Sovietice a deschis noi perspective poporului român, dându-i posibilitatea de a lupta cu arma în mână, contra cotro priorilor fascişti. Acest gest de generos sprijin, consecinţă a po­liticii externe staliniste, bazată pe posib­itatea existenţei legă­­turilor de prietenie între naţiu­­nile mari şi cele mici, se va re­peta ori de câte ori poporul no­stru va avea de apărat indepen­denţa sa naţională. Eliberată de că­tre Armata Sovietică, muncitori­mea din ţara noastră, sub conduce­rea Partidului ei, a continuat cu şi mai multă o­loare, lupta împo­triva exploatatorilor. Smulgerea puter­i pol­tice din mâna aces­tora nu se putea face, decât pe calea luptei revoluţionare, în condiţiile permanentei ascuţiri a luptei de clasă. Un prim obiec­tiv al acestei lupte era răstur­narea guvernului atunci la put­tere. In cea de a doua jumătate a anului 1944, guvernul Sănă­­tescu, sprijinit de partidele is­torice şi de socialdemocrat­a de dreapta din Român­a, pactiza cu criminalii de război şi sabota clauzele armistiţiului. Sub pre­siunea masselor populare, guver­nul Sănătescu este nevoit să-şi dea demisia. Generalul Rădescu, care-i urmează în Decembrie 1944, la conducerea guvernului, se dovedeşte a fi un agent făţiş al imperial­­i lor angio-ameri­­cani. La 24 Februarie 1945, ar­mata şi poliţia atacă o demon­­strarie paşnică de muncitori, în­dreptată împotriva lui Rădescu şi a clicii sale din guvern. Dar, sub presiunea oamenilor munţii, generalul Rădescu este înlăturat de la conducerea treburilor sta­tului. In noul guvern format de doc­torul Petru Groza, la 11 Martie 1945, au intrat reprezentanţii Frontului Naţional Democrat, încheiat în Mai 1944, între toate forţele democrate din ţară, din iniţiativa Part­iului Comunist. Cronicarul consem-­ nează apoi în toate amănuntele, momentul istoric al reformei a­­grare, legiferată la 22 Martie 1945, reformă care a cimentat am­anţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, in anii de secetă 1945—46, ele­mentele chiabureşti au făcut tot ce le-a stat în putinţă, pen­tru a sabota reforma, lipsind pe ţăranii săraci şi mijlocaşi de vrie, pământ s ob­ecte de gos­podărie, jefuite la preţuri de ni­­mic. Lupta de clasa in statul ro­mânesc a devenit­­ mai intensă. Ţărănimea muncitoare era însă puternic sprijin­­ă de clasa mun­citoare. O lege specială, votată de Parlament, la propunerea Par­tidului Comun­st, a declarat nule, vânzar­­e de pământ, făcute de ţăranii săraci în timpul se­cetei. Poziţiile forţelor demo­crate la sate s’au intărit. In această cronică a evoluţiei istorice din ultimii ani a ţării noastre, un loc de seamă îl o­­­cupă răspunsul, pe care clasa muncitoare condusă de Partidul Comunist, l-a dat diverselor în­cercări de sabotare a politicii democrate a guvernului, de cât­e ori elementele reacţiunii interne s-au dovedit a lucra mână in mână cu imperialiştii de peste hotare. Una din aceste mari,fer­­tări duşmănoase a fost aceia, care s’a desfăşurat in preajma alegerilor din­­1946 : „Analizând activitatea reacţiunii dn Româ­nia, în perioada dinainte de a­­legeri, se poate conchide pe bază de fapte, că din ordinul imperia­liştilor anglo-americani, leaderii partidelor „istorice“ şi-au pus următorul obiectiv: să zădărni­cească prn orice mijloace ale­gerile, să împ­edice victoria for­ţelor democrate în alegeri, să provoace, prin organizarea unor desordini, intervenţia guvernelor Statelor Unite şi Angliei“. Răs­punsul a venit prompt: în sco­pul uniri­i tuturor forţelor pro­­gresiste in alegeri, pentru asigu­rarea victoriei, Partidul Comu­nist formează în Aprilie 1946, blocul partidelor democratice care obţine în Parlament 341 mandate din 377. „Aceasta a fost o victorie is­torică a democraţiei româneşti",­­ spune cronicarul. Victoria for­ţelor democrate în alegeri, crearea unei majorităţi democrate stab­le in parlament şi in guvern, a dat Partidului Comunist posibilitatea să-şi concentreze forţele asupra problemelor economice. Banca Naţională ,altădată în mâinile ca­pitaliştilor, d­e famiia Brătianu, a trecut în proprietatea statului. Ministerul Industriei şi Com­er­ţului a fost reorganizat. Şi, pen­tru prima oară, bugetul de stat a fost echilibrat. Partidul Comu­nist propune o serie de măsuri pentru redresarea economică şi stab­izarea monetară, întreaga massă a oamenilor muncii d­e România, salută cu entuziasm aceste propuneri. Agentura imperialistă a manişti­lor hotărăşte trimiterea peste graniţă a unui grup de „plenipo­tenţiari”, pentru a forma peste hotare, o atmosferă favorabilă ră­sturnării actualului guvern din România. La 14 iulie, complotiștii sunt însă arestat. In cadrul a nume­roase meetinguri, poporul mun­citor cere arestarea lui Maniu. Procesul care a urmat, a arătat formele brutale, pe care le-a luat amestecul puterilor occidentale, în afacerile interne ale Româ­niei. Thomas Hall şi James G. Hamilton, agenţi ai serviciului de spionaj american au stabilit bazele şi detaliile tehnice ale complotului anti-democratic. O altă consecinţă foarte importantă a acestui proces a fost demas­carea activităţii anti-populare de sabotaj a elementelor tătă­­răsciene din guvern. Lovi­tă, reacţiunea încerca mane­vra faimosului „memoriu Tă­­tărescu“, adresându-se imperia­liştilor din Statele Unite şi An­glia. Tătărescu atacă guvernul ţării pentru „amestecul în eco­nomia ţării“. Opinia publică de­mocrată cere excluderea lui Tă­tărescu şi a partidului Iul, din Blocul Partidelor Democrate. Tă­­tărescu şi clica lui au fost scoşi din guvern. Lesacov se opreşte apoi asupra legii de stabilizare monetară: „Pentru prima oară in istoria României, o reformă economică de o importanţă capitală, se face in folosul masselor de oameni ai muncii. Reforma este o victorie hotărîtoare a democraţiei româ­neşti“. La sfârşitul anului 1947, con­tinuă Lesacov, regele Mihai a fost silit să abdice. Citând din analele dinastiei de Hohenzollern, cronicarul arată prin fapte, ce însemnătate a avut doborîrea ul­timului pilon de sprij­n al clase­lor exploatatoare din ţara noa­stră. Un capitol special este consa­crat creării Partidului unic al clasei muncitoare. Autorul arată că prin acest act, pregătit de lupta pentru unitatea politiă, ideologică şi organizatorică a clasei muncitoare, desfăşurată de Part­iul Comunist, se pune ca­păt unei sciziuni care a durat 26 de ani. Social-democraţii de­­treapta, lacheii imperialismului anglo-american, caută să ză­dărnicească actul unificării. Clasa muncitoare din Ro­­mânia a înţeles însă că uni­ficarea este un moment isto-­ ric, în desvoltarea ţării pe dru­mul democraţiei adevărate. In telegrama adresată tovară­şului Stalin, Congresul de unifi­care declară că : „Realizarea partidului unic al clasei munci­toare sporeşte forţele muncito­rimii şi ale poporului român in lupta pentru consolidarea şi des­­voltarea democraţiei populare, care-i dă putinţa de a construi fundamentul pentru trecerea la făurirea socialismului“. In capitolul intitulat „Con­struirea Republicii Populare Ro­mâne“ autorul expune princ­­iile de bază ale Constituţiei Repu­blicii Populare Române, votată în Aprilie 1948. Caracterizând schimbarea fundamentală, pro­dusă în ţara noastră prin trece­rea efectivă a puterii de stat în mâinile majorităţii poporului muncitor, autorul arată că, in ţara noastră a luat naştere un regim de democraţie populară, care îndeplineşte cu succes, funcţiile dictaturii proletariatu­lui. Autorul se opreşte deasemenea, asupra rolului, pe care îl deţin în Republica noastră, sfaturile populare create in baza art. 76 din Constituţia Republicii. Intr’un capitol special, sunt a­­nalizate premizele şi consecinţele actului istoric al naţionalizării. Acest act a însemnat curmarea din rădăcini, a sabotajului eco­nomic şi a activităţii, dăunătoare în economia naţională, a patro­nilor de fabrici şi a inspirato­rilor lor anglo-americani, aşa cum au desvaluit procesele de mari proporţii ale bandei de complotişti şi sabotori, care au avut loc între 1947—48. Pentru a caracteriza bucuria poporului muncitor faţă de actul naţiona­lizării, autorul citează cuvin­tele strungarului Al. Gomoiu de la „Astra“: „timp de 30 de ani întreprinderea noastră a fost stă­pânită de capitaliştii străini. Acuma „Astra“ ne aparţine nouă. Şi noi vom avea grija producţiei, al cărei venit nu va mai intra in buzunarul cămătarului d­­in visteria statului. De pe urma muncii noastre, vor răsări noi fabrici şi uzine, vor fi construite noi spitale şi şcoli“. „Fără a vă elibera de capita­lişti, fără a desfiinţa principiul proprietăţii private asupra mij­loacelor de producţie nu veţi creia o economie planificată“ a spus I. V. Stalin. Intr’o convor­bire avută cu scriitorul englez Wells. In Republica Populară Română, se remarcă intr’un capi­tol consacrat primului nostru Plan de Stat. Planificarea a de­venit posibilă, numai mulţumită, faptului, că puterea politică şi principalele poziţii economice se află în mâinile clasei muncitoare. După expunerea motivelor care au determinat intocmirea Planu­lui pe un singur an, ne sunt re­date sarcinile principale ale a­­cestui plan şi măsurile de im­bunătăţre a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii din Repu­blica noastră Populară puse in aplicare simultan cu Planul. Ne sunt de asemenea expuse perspec­tivele de desvoltare ale agricul­turii din R.P.R. pe care le e­­nunţă primul nostru Plan de Stat şi analiza pe care plenara C.C. al P.M.R din Martie 1949 a fă­­cut-o asupra stării agriculturii noastre şi a perspectivelor trans­former­i socialiste a agriculturii. Un capitol special din lucrarea lui Lesacov este închinat art. 22 şi 23 din Constituţia " R.P­R-« privitor la dreptul la învăţătură a­ cetăţenilor şi sprijinul pe care statul 1l acordă ştiinţei şi artei. Autorul aminteşte că după statistica Ministerului Educaţiei Naţionale, in 1948, existau in România, un număr de analfabeţi care reprezenta 25“/», din popu­laţia totală a ţării. Subliniind importanţa legii de reorganizare a învăţământului, Lesacov relevă faptul, că în domeniul desvoltării culturale, guvernul R.P.R. a fă­cut în scurt timp, de câteva ori mai mult, decât făcuseră guver­nele burgheze, in zeci de ani de guvernare şi aduce in sprijinul afirmaţiei sale, cifre statistice elocvente, din activitatea presei noastre cotidiene şi a editurilor, in special a editurii P.M.R., care tipăreşte operele clasicilor mar­­xism­-leninismului. Se remarcă de­­asemenea faptul, că regimul de democraţie populari, in lumina învăţăturii leninist-staliniste şi după pilda Partidului Comunist Bolşevic al Uniunii Sovietice, a creiat condiţii favorabile desvol­­tării economice, politice şi cul­turale, a tuturor naţionalităţilor conlocuitoare. Unul dintre ultimele capitole ale lucrării lui Lesacov vorbeşte despre organizarea justiţiei in Republica Populară Română şi despre articolul 32 din Con­stituţia noastră, care arată drepturile şi Îndatoririle fun­damentale ale cetăţenilor. Ul­timul capitol este închinat pol­i­ticii externe a guvernului român, politică de strânsă colaborare cu Uniunea Sovietică, cu ţările de democraţie populară şi cu toate forţele iubitoare de pace din in­treaga lume. Ca o consecinţă a acestei politici, ne sunt am­i­tite actele de caldă şi generoasă prietenie ale guvernului sov­ie­tic, faţă de tânăra noastră Re­publică Populară, acte bine cu­noscute poporului nostru mun­citor. Apărută recent la Moscova, lucrarea lui Lesacov reprezintă ea insăsi o întruchipare a aces­tei prietenii. Ea ne vorbeste de dragostea de care se bucură po­porul nostru muncitor in Patria Socialismului, ea ne vorbeste despre o mr'etenie care asigură Renubi’e'i noastre populare dru­mul spre sin'alism. Diana Sassu V. LESACOV: „ROMANIA IN NUN SPRE SOCIALISM“ Editura P. M. R. a ­ » acest film, produs fi­nul trecut de studioul cinematografic „Len­­film”, ni se povesteşte un e­­pisod din viaţa tinerilor elevi ai şcolii navale „Nahimov”. In aceste şcoli, sunt educaţi de ofiţetri cu mare experienţă, fiii marinarilor căzuţi în Ma­rele Război pentru Apărarea Patriei. Acolo, toţi aceşti ti­neri, în vârstă de 11-12 ani, învaţă arta navigaţiei. Tema acestui film tratează felul cum copiii din Ţara So­cialismului sunt educaţi ca să devină adevăraţi oameni so­vietici, sănătoşi, aderi, cu un caracter nobil. Toate întâm­plările şi personajele acestui film pentru tineret tind să ne arate procesul de formare a omului sovietic. Eroii principali ai filmului sunt trei băieţi: Serghei, Boris şi Bedia, toţi trei elevi ai şco­lii navale ,,Nahimov”, şi noul lor instructor, Levaşev. Serghei Stoliţăn, deşi este un băiat de abia 12 ani, ia parte la Marele Război pentru Apărarea Patriei, unde se dis­tinge prin vitejia sa; el este decorat. Curajos şi inteligent, Serghei ştie ce să ceară de la viaţă. Primit la şcoala nava­lă „Nahimov", Serghei este întrebat de director: „Vrei să te faci amiral?" Băiatul răs­punde hotârît: „Da, tovarăşe amiral!”. Deşi este conştient de calităţile sale, Serghei este modest. Intrând la şcoală, el îşi ascunde decoraţiile, ne­­vrând să se fălească cu bra­vura sa din trecut. Şi din a­­cest punct de vedere, el sea­mănă cu Levaşev, care şi­­el, la început, nu şi-a arătat de­coraţiile şi medaliile, pentru a cuceri sufletele copiilor nu prin faima trecutului ci prin calităţile sale prezente. Boris Lavrov este un băiat de is­pravă, cu reale însuşiri, dar orgoliul său nemăsurat îl pu­ne deseori în situaţii dificile. Din pricina îngâmfării, se ceartă de la început cu Ser­ghei, iar apoi când face o greşală îi vine greu să-şi re­cunoască vina. Educaţia so­vietică pe care o primeşte şi colectivul sănătos în care tra­­eşte îl vor face pe Boris să devină un om cu sufletul e­­chilibrat. In sfârşit, Bedia. Snejcov este un băiat simplu, vesel; fireşte, el „are încă lip­suri" — după cum spune sin­gur, „dar îşi dă osteneală”. Bedia nu e îngâmfat, el ştie să admire sincer şi să se entu­ziasmeze. Marea valoare educativă a acestui film stă în aceea că pe nesimţite, prin însăşi ac­ţiunea interesantă a scenariu­lui, copiii şi tineretul învaţă câteva esenţiale şi nobile principii de viaţă. Iată de pil­dă acele scene care ne arată felul cum Levaşev îşi ţinea lecţiile. „Vasele noastre n’au locuri vulnerabile, spune un elev. Cuirasa sovietică apără cazanele şi maşinile”­­.Nu este aşa, îl contrazice instruc­torul. Toate vasele au puncte vulnerabile. Nu-i vorba nu­mai de cuirasa sovietică, ci şi de marinarii sovietici! Mari­narii sovietici sunt cuirasa cea mai sigură a vaselor noastre”. Cu pricepere, Levaşev a ştiut să îndrepte atenţia elevului spre elementul esenţial, spre om­ul sovietic. Altădată, Le­vaşev le dă băeţilor, să scrie despre satul sau oraşul în care s’a născut fiecare. Necăjit, Fedia se ridică şi spune: ,,Da­că te-ai născut într’o locali­tate celebră, e uşor să scrii. Eu însă m’am născut la ţară, la Olghino... Nu pot să scriu decât pentru nota trei”. A­­ceste cuvinte ale lui Snejcov îi dau prilejul lui Levaşev să-i lămurească pe băeţi despre înaltul patriotism sovietic : „Oriunde te-ai născut, princi­palul este că eşti cetăţean so­vietic!” Marele merit al acestui film este de a arăta prin exemple vii, chipul minunat în care oamenii sovietici se ajută u­­nii pe alţii. Şi acest lucru este firesc să se întâmple într-o ţară în care a fost desfiinţată exploatarea omului de către om, în care nu mai există dăunătoarea noţiune de con­curenţă. Iată, astfel, atitudinea lui Serghei în timpul concursului de şalupe. Acest concurs tre­buia să desemneze compania de elevi care urma să facă garda de onoare pe distrugă­torul ,,Amiralul Nahinov”, primit de şcoală în vederea exerciţiilor navale. Echipa companiei a 5-a, condusă de Serghei, o luase înaintea ce­lorlalte. Victoria era aproape. Dar se petrece ceva neprevă­zut. Micul Stiopa care ieșise cu barca pentru a urmări în­deaproape concursul, cade în mare. Serghei, observând asta, ii sare într’ajutor, fără să șo­văie nici o clipă. Pe Serghei nu l-a mai interesat faptul că va pierde concursul, în clipa în care tovarășul său era î­­ primejdie. Cu atât mai condamnabilă apare purtarea lui Boris care, făcând o greşală, a lăsat ca bănuiala să cadă asupra lui Serghei. In cea dintâi noapte petre­cută pe distrugător, o mulţi­me de amintiri l-au cuprins pe Boris. Nava fusese coman­dată de tatăl său care, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, căzuse eroic la datorie. Neputănd dormi, Boris se îmbracă și se stre­coară neobservat pe lângă Stoliță, care era de gardă. Pătrunzând în cabina căpita­nului, Boris ia jurnalul de bord în care era scris ultimul ordin dat de tatăl său. Tul­burat, băiatul scapă jurnalul pe pârghiile de semnalizare şi semnalul de alarmă deş­teaptă întreaga companie. Din pricina unei greşite înţe­legeri a ambiţiei, de teama de a nu fi luat în râs de tova­răşii săi şi a-şi vedea astfel ştirbită autoritatea, Boris nu mărturiseşte că el este autorul alarmei şi dă dovadă de laşi­tate, lăsând să fie acuzat Serghei. Aici intervine insă ajutorul plin de tact al lui Levasev care deşi pricepe cine este vinovatul, îl lasă pe Boris să-şi înfrângă singur slăbiciunea, pentru ca astfel să iasă călit din lupta cu sine însuşi. De­­asemeni trebue subliniată ati­tudinea curajoasă pe care o are Fedia în şedinţa comso­­moliştilor. El nu se îndoeşte de nevinovăţia lui Serghei şi, cu toate că nu poate dovedi acest lucru, ştie că adevăratul făptaş nu va putea îndura să se poarte ca un laş în mijlo­cul pitregului colectiv. Recunoscându-şi greşala, Boris iese întărit, iar încre­derea tovarăşilor săi reprezin­tă cea mai mare răsplată. Ca o învăţătură a celor în­tâmplate, Levasev îi spune lui Boris: ,,Te previn: o să se mai întâmple ca orgoliul tău, am­biţia ta excesivă să te pună la încercare. Stăpâneştemie, Borist Fii gata oricând să a­­peri adevărul!” „Drum bun!” este un minu­nat film pentru tineret, un film care arată limpede căile prin care micii cetăţeni so­vietici ajung oameni cu înalte calităţi morale. Adrian Rogoz CRONICA FILMULUI 99DRUM BUN!“ 2 ­­aţa capitalei legaţia culturală a Republicii Populare Bulgaria , mai jos câteva date asupra vieţii şi operei unora din iifrii delegaţiei culturale a Republicii Populare Bulgaria,­­căr­­tre mei Prof. SAVA­stANOVSCHI este preşedintele Comitetului de ştiinţă, artă şi cultură al R. P. Bulgaria, post echivalent cu ficela de ministru. S-a năs­cut în anul 1897 în satul Cu­nino, plasa Vraţa. A terminat liceul în oraşul Vraţa şi şi-a continuat studiile universitare la Sofia, terminând Facultatea de Filosofie cu specialitatea fi­losofie şi pedagogie. Continuân­­du-şi studiile la Moscova, a fost mai apoi numit profesor de fi­losofie şi sociologie la Univer­sitatea din Moscova. După anul 1931 el se întoarce în Bulgaria şi ia parte activă în viaţa socială şi culturală, ca redactor al unor reviste ştiinţi­fice şi de politică socială şi în calitate de colaborator la dife­rite alte reviste. A publicat un mare număr de opere ştiinţi­fice, originale şi traduse. A fost ales preşedintele Uniunii Cămi­nelor Culturale din Bulgaria. După 9 Septembrie 1944 a o­­cupat postul de director al pre­sei şi propagandei. Guvernul Frontului Patriei l-a numit apoi ministru al Bulga­riei la Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1947. Apoi a fost numit ministru ad­junct la Ministerul Afacerilor Externe. A fost unul din iniţia­torii Asociaţiei Bulgaro-Române cu sediul la Sofia şi de aseme­­nea preşedinte de onoare al Asociaţiei Româno-Bulgare din Bucureşti. HRISTO STEFANOV DAS­­CALOV, profesor de horticul­tura, este rectorul Universităţii din Plovdiv. S'a născut la 18 Februarie 1903 în satul Vaglevţi, plasa Târneve, dintr'o familie de în­­vă­­tori. Din 1928 se ocupă fără întrerupere cu studii şi cercetări ştiinţifice în dome­niul horticulturii. Operele sale au o mare valoare pentru eco­nomia bulgară. El a creat 16 soiuri de legume şi două soiuri de grâu. Prof. Dascalov răspândeşte şi popularizează învăţătura lui Miciurin şi el în­suşi aplică metodele lui Mi­­ciurin şi Lîsenco. Dr. VLADIMIR NESTOROV MARCOV este profesor de mi­­crobiologie. S'a născut la 22 octombrie 1883 în oraşul Târ­neve dintr'o familia de învă­ţători. A terminat Şcoala su­perioară de medicină veteri­nară, specializându-se în bac­­teriologie şi serologie. De la 1910 se ocupă cu studii şi cer­cetări în domeniul microbiolo­­giei. Activitatea multiaterală a profesorului Morcov se oglin­deşte în operele sale cuprinse în 13 volume şi în manualele sale de microbiologie. Pe lângă aceasta a scris peste 150 arti­cole şi zeci de broşuri de popularizare a ştiinţei. In anul 1948 i-a fost decernat primul premiu „Dimitrov" pentru ştiin­ţă. Este membru corespondent al Academiei Bulgare de Ştiinţă. Mai fac parte din delegaţie Alexandar Colev Burmov, An­­ghel Teodorov Teşcov, Pavel Vejinov, Gheorghi Nicolov Di­mitrov, Stoian Nestorov Carolev, Bogomil Rainov, precum şi Ta­mara Iancova (pianistă), Leon Surujon (violonist), Raina Mi­hailova (cântăreaţă), Tania Ta­­cova (cântăreaţă). „Contribuţia oamenilor de ştiinţă in problemele protecţiei muncii" Astăzi 28 Februarie 1950 fi­lele 17, are loc conferinţa tov. prof. acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei Repu­blicii Populare Române, care va avea ca subiect: „CON­TRIBUŢIA OAMENILOR DE ŞTIINŢA IN PROBLEMELE DE PROTECŢIA MUNCII”. Conferinţa se va ţine In sala Teatrului Muncitoaresc­ C.F.R., şos. Giuleşti nr. 8. DESCHIDEREA TEATRULUI NATIONAL SALA TINERETULUI Sâmbătă , 4 Martie va avea loc deschiderea nouei săli de teatru — Teatrul Tineretului — de sub egida Teatrului Naţional. Spectacolul inaugural este „Aşa s-a călit oţelul“, dramatizare de F. P. Bondarenco după celebrul roman cu acelaş nume a­l lui N. Ostrovski. Versiunea românească aparţine tov. Haralamb Zincă. Piesa care aduce in scenă viaţa plină de pilduitoare fapte a lui Favel Corceaghin, devenit eroul drag al tineretului sovietic, va fi interpretată de un numeros lot de actori. Rolurile principale vor fi sus­­ţinute de Vasile Lăzărescu, H. Polizu, Titus Lapteş, Iulian Nec­­şulescu, Marcel Enescu, Ion Ren­ter, Emil Iencec, Elisa Petră­­chescu, Kitty Gheorghiu Muşa­­tescu, Raluca Zamfirescu, Elena Aramă ş. a. Este demn de reţinut că rolul personagiului central Pavel Cor­­ceaghin a fost încredinţat unui debutant Const. Codrescu. Direcţia de scenă o semnează Aurel Ion Maican şi George Dem. Loghin, iar decorurile M. Rubin­­gher şi Natalia Bragalia. UN NOU SPECTACOL LA TEATRUL DE ESTRADĂ După o prezentare îndelungată Spectacolul nr. 1 al Teatrului de Estradă a părăsit afişul, întru­nind un număr de peste 400 spectacole. Viitoarea premieră a acestui teatru va aduce în scenă for­­mula unui nou gen de spectacol de divertismentul coregrafic, muzical, formulă inspirată­­ şi bineînţeles adaptată la posibili­tăţile locale — din experienţa teatrului de estradă din Uniunea Sovietică, unde acest gen cu­noaște o largă popularitate. I FRANCO IŞI SLUJEŞTE NOII STĂPÂNI n timpul celui de-al doilea răz­boi mondial, Falanga spaniolă a desfăşurat pe continentul a­­merican o intensă activitate sub­versivă în favoarea naziştilor. Di­plomaţii franchişti şi membrii di­feritelor misiuni franchiste se o­­cupau cu culegerea de informaţii militare, supravegheau deplasările vaselor aliate şi comunicau toate acestea la Madrid. La rândul său, Franco transmitea aceste infor­maţii statului major hitlerist. Acum, Franco slujeşte la alţi stăpâni. Toată reţeaua lui de spio­naj, împânzind ca un păinjeniş ţările Americii Latine, este în­treţinută în întregime de impe­rialiştii americani. Falanga exe­cută ordinele nouilor săi stăpâni cu un zel deosebit. Dar lucrurile nu se mărginesc numai la furni­zarea de informaţii. Falanga este folosită şi ca detaşament de şoc în lupta împotriva organizaţiilor democrate din America Latină. In Peru acţionează pe faţă, o aşa zisă „misiune tehnică” a găr­zii civile franchiste. „Misiunea” aceasta se compune din huligani fascişti, instruiţi altădată de ges­tapo, cari la rândul lor instruiesc acum poliţia generalului Odria, împotriva luptătorilor pentru in­dependenţa naţională, pentru de­mocraţie şi pace. Este caracteristic faptul că so­sirea acestei misiuni poliţiste franchiste a coincis cu sosirea u­­nei misiuni economice americane, condusă de Klein. Misiunea Klein pune mâna pe bogăţiile Peru­lui, inclusiv pe petrol, iar agenţii de poliţie ai lui Franco au menirea să-i apere pe aceşti jefuitori ame­ricani. Activitatea de provocare şi spionaj a Falangei din ţările Ame­­ricii Latine s-a intensificat îndeo­sebi în timpul din urmă. Şi a­­ceasta nu e ceva întâmplător. Wall­streets­­ a ordonat spionilor săi să se infiltreze în toate organiza­ţiile muncitoreşti, sindicale şi cul­turale din America Latină. Gang­sterii franchişti au primit de la im­perialişti sarcina de a submina mişcarea antiimperialistă care de­vine tot mai puternică, de a des­trăma rândurile partizanilor lagă­rului democratic, cari se ridică împotriva aţâţătorilor la un nou război. Franco, care a enunţat pe larg aşa zisa politică spaniolă în Ame­rica Latină, îşi trimite mereu a­colo miniştrii, conducători făţişi sau camuflaţi ai acţiunilor de spio­naj, provocare şi diversiune. Aceş­tia stabilesc legături strânse cu clicile reacţionare şi fasciste şi fac planuri pentru înăbuşirea miş­cării democratice. Anul trecut, Argentina a fost vizitată de ministrul franchist al aviaţiei, Gonzales Golarza. Con­ducătorul Institutului de cultură spaniolă, Sanchez Bella, călătoreşte des în America Latină. Institutul acesta nu are nimic comun cu cul­tura spaniolă. Sub această firmă acţionează centrul de spionaj din străinătate al Falangei, care-şi tri­mite agenţii în toate ţările Emis­ferei Occidentale, împreună cu împuterniciţii dife­ritelor misiuni franchiste. Sanchez Bella lucrează pentru scindarea mişcării muncitoreşti din ţările Americii Latine. El propovădueşte ideia unui bloc sindical ispano­­american. Potrivit acestui proces, uniunile corporatiste falangiste, împreună cu sindicatele guverna­mentale din America Latină, tre­bue să lupte în comun împotriva oamenilor muncii nemulţumiţi de politica colonizatorilor din Wall­street. Sanchez Bella s-a lăudat în repetate rânduri cu legăturile pe care le are cu diferite persoane marcante americane, care susţin planurile lui. Antenele falangiste s-au întins în America Latină şi la Wa­shington. Aici acţionează inspec­torul legaţiilor franchiste Leque­­rica. El conduce toate reprezen­tanţele diplomatice ale lui Franco şi organizează parăzile Falangei. Acest bătrân spion desfăşoară o propagandă fascistă, işi proslă­veşte fuehrerul şi organizează di­ferite Întruniri in onoarea lui. Nu de mult, după directivele date de dânsul, ambasadorul Spaniei in Costa-Rica a pregătit un apel al falangiştilor şi fasciştilor de a­­colo. Această coloană a 5-a din Costa­ Rica a adresat un apel către toate camerele de comerţ din ţă­rile l­atino-americane, propunân­­du-le să facă un fel de cadou re­zidentului hitlerist de la Madrid. Organizatorii acestei neruşinate manifestări speră ca fiecare din cei un milion de spanioli din E­­misfera Occidentală să doneze câte 50 de dolari. Călăul Franco ar căpăta in acest fel suma ro­tundă de 50 milioane dolari. • Sub pretextul acestei colecte pentru un cadou lui Franco, Fa­langa a încercat să arate stăpâ­nilor săi că ea dispune de mari forţe in America Latină. Şi aceste forţe, compuse din gangsteri, Franco Ie pune binevoitor la dis­poziţia businessmanilor americani, pentru lupta împotriva popoarelor Americii Latine. Oamenii muncii din America Latină şi-au dat seama ce metode perfide foloseşte în activitatea sa subversivă Falanga spaniolă. In multe ţări din America de Sud, organizaţiile democratice se ridică împotriva agenturii franchiste şi cer isgonirea diplomaţilor fran­chişti. Poporul cuban l-a alungat intr’un mod ruşinos pe consulul franchist Jose del Castano. Nu de mult, studenţii din Habana au aruncat cu ouă clocite şi cu fructe stricate într’o adunătură de scrii­tori fascişti veniţi de la Madrid, in fruntea acestei bande de scrii­tori fascişti se afla Luiz Rosales, vinovat de as­pi­narea poetului spaniol Garcia Lorca. Popoarele din Chili şi Colum­bia, din Argentina şi Mexic, II întâmpină cu ură şi dispreţ pe falangişti. Demascând uneltirile Falangei, ale acestei agenturi a imperialismului american, oamenii muncii întăresc frontul partizani­lor păcii şi democraţiei, care luptă pentru independenţa naţio­nală in America de Sud. V. CERNAŞEV Marţi 28 Februarie RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI II 17.57. Deschiderea emisiunii; 18.00. Recomandări din programul de seară; 18.03. Sfaturi pentru corurile muncitoreşti; 18.30. Curs de limba rusă. RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­­REŞTI I. 19.00. Emisiune in limba maghiară RADIO BUCUREŞTI I. 19.00: Instrumente de muzică populară românească; 19.10: Carnet cultural: cronica revistelor; 19.25, Instrumente de muzică populară românească. RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI I ŞI radio­ bucureşti I. 19.30: Emisiune pentru Cămi­nele Culturale, „întovărăşirea” — scenetă de C. Amărăscu. RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­­REŞTI I ŞI RADIO TIMIŞOARA. 20.00. Radio jurnal. RADIO ROMANIA. RADIO BUCU­­REŞTI I. 20.15. Un disc; 20.20. Comentariul evenimentelor interne; 20.30. Cân­­tece populare; 20.40. universitatea Radio Capitalul Financiar — Dan Hăţulescu; 20.50. Muzică uşoară; 21.00. Concert de muzică sovietică RADIO ROMANIA RADIO BUCU­reşti I şi Radio bucureşti II. 22.00. Radio Jurnal. RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­­REŞTI I. 22.15. Un disc; 22.25. Buletinul de ştiri in limba rusă; 22.30. Cân­­tece de luptă legate de momente revoluţionare din viaţa po­­porului român,­ 22.44. Stenka Razin de Glazunov; 23.00. Lieduri clasice; 23.20. Muzică variată; 23.30. Radio jurnal; 23.35. Concert variat de TEATRUL NAŢIONAL-STUDIO ! Iarbă rea; TEATRUL NATIONAL COMEDIA: O noapte furtunoasă, o seară a Union; TEATRUL AR­­MATEI: (B.dul General Magheru)! Trenul blindat; TEATRUL ARMA­­TEI: (Calea 13 Septembrie); Târşiţa şi Roşiorul; TEATRUL C.G.M.: An­­samblul artistic cu program nou de cântece, dansuri şi proză; TEA­­TRUL DE ESTRADA: Spectacolul Nr. l; TEATRUL DE REVISTA! Bate'n lemn; TEATRUL MUNICI­­PAL: Câinele Grădinarului; OPERA DE STAT: Fântâna din Bachelsaral. PATRIA, TRIANON, MARNA, M­IC, ISBANDA, MOŞILOR, FLO­­rida, dacia, odeon, aida: „Bătălia stalingradului’’ seria Il-a. SCALA. CAPITOL, MARCONI, CULTURAL, TOMIS, LIBA, MIO­­RIŢA AVRIG, VOLGA. RAHOVA: „Drum Bun !‘‘ LUMINA: Dezonorata PAX: Bătălia Stalingradului *• MODEL I S’au Întâlnit la Moscovit UNIREA: Submarinul 323 TRIUMF: Vine primăvara 7 NOEMBRIE GRIVIȚA: LOCO­­tenent Cristina FLACARA: Bârlogul lupilor MILANO : Drumul gloriei POPULAR: Zola APOLLO: Crucișătorul Variag NONI: Timur şi bieţii săi de B.dul Generalisaimul Stalin 21; Piaţa Rosetti 3; strada Vasile Las­­căr 129; Calea Moşilor 53; Calea Moşilor 217; Şos. Colentina 36; B.dul Dimitrov 93; 108. lancului 98; Calea Văcăreşti 39; Strada Labora­­tor 1; Strada 30 Decembrie 17; ca­­lea Rahovei 79; Calea Văcăreşti 209; Şos. Giurgiului 105; Prelung. 13 Septembrie 2; Şos. Viilor 49; Calea 13 Septembrie 2; Strada Carol Da­­vila 7; B.dul 1 Mai 1; Şos. Giuleşti 117; Pipera Herăstrău. SUBURBANE colentina Strada 7 Noembrie 13; Griviţa B.dul Bucureştii Noi 11; Ml. Utari, B.dul Păcii 18; Chiajna, Str. Eroului 22; Apărătorii Patriei, şos. Berceni 32; Băneasa, Şos. Bucu­­reştiPloeşti 18; Pantelimon şos. Brăilei 1; DudeştiCioplea, şos. Pul­­­berăriei 105; Popeşti Leordeni. Farmacii deschise permanent ziua şi noaptea: Farmacia Nr. 1, Calea Victoriei 23; Farmacia Nr. 25, Ca­lea Griviţei 217, muzici populari; 24.00, închiderea VICTORIA : Calea lum­inoasă emisiunii RADIO BUCUREŞTI II. 20.00. Seară de operă: Cavalerul Rozelor de Richard Strauss; 21.40: Muzică populară românească; 22.15: Opere ale compozitorilor noştri in­­spirate de lupta pentru pace; 22.30: Muzică uşoară; 23.00, închiderea a­­misiunii. Seria I

Next