Steagul Roşu, iulie 1954 (Anul 1, nr. 83-109)
1954-07-22 / nr. 101
L UN DECENIU DE VIAŢĂ NOUĂ A POLONIEI a 22 iulie se împlinesc zece ani de cînd nebiruita Armată Sovietică şi unităţile Armatei populare poloneze au intrat în Chelm — primul oraş polonez eliberat de sub ocupaţia hitleristă. După această dată, în cursul anului 1944 soldaţii Armatei Sovietice au redat poporului toate oraşele şi satele, fluviile şi coasta maritimă de aproape 500 km., muniţii şi cîmpiile cuprinse între Bugul apusean şi Oder-Neisse, au salvat poporul de la exterminare, i-au adus libertate şi viaţă. An de cotitură — anul 1944 a dat o direcţie nouă întregii desfăşurări a istoriei contemporane a Poloniei înscriind un capitol deosebit, capitolul construirii socialismului. Primele pagini ale acestui capitol au fost scrise cu sînge: ţara se găsea în ruine, din oraşe rămăseseră numai ziduri năruite, din sate lipsea inventarul agricol, din ţară erau plecate numeroase familii în diferite colţuri ale lumii pentru a scăpa de teroarea hitleristă, iar din familii au dispărut pentru totdeauna o mamă, un fiu, un tată, masacraţi de fascişti la Auschwitz sau Varşovia. Pe lngă aceasta, imediat după eliberare, cercurile agresive internaţionale organizaseră în interiorul ţării, cu ajutorul agenturii reacţionare, o intensă activitate de subminare a acţiunilor patriotice de refacere. Coloanele ziarelor burgheze din anii 1944—1946 abundau de materiale în care era compătimită „tragedia Poloniei“, iar distrugerile erau descrise întotdeauna cu un bogat lux de amănunte; însă din fiecare rînd citit răzbatea un iz de neîncredere faţă de posibilităţile de renaştere a ţării în condiţiunile regimului popular. De atunci au trecut zece ani! In viaţa statelor la cârma cărora nu se găseşte poporul ci o clasă sau o pătură sociala privilegiată, sub raport istoric o perioadă de zece ani nu ar aduce schimbări esenţiale. Dar pentru istoria Poloniei ultimii zece ani nu constituie un fragment mărunt, lipsit de însemnătate Aceasta a fost perioada marilor transformări politice, economice, sociale şi culturale, perioada Poloniei renăscute, fiecare an din viaţa ţării avînd cel puţin valoarea unui deceniu. Polonia populară s-a născut în urma prezenţei a doi factori determinanţi: condiţii internaţionale prielnice— victoria Uniunii Sovietice, înfrîngerea hitlerismului şi slăbirea lanţului imperialist — precum şi maturitatea mişcării revoluţionare interne. Numai existenţa acestor doi factori a făcut posibila victoria revoluţiei populare din 1944. Venirea la putere a poporului muncitor condus de Partidul Comunist Polonez a marcat cel mai însemnat moment din istoria milenară a poporului polonez. In cei zece ani de existenţă liberă, Polonia populară duce cu consecvenţă o politică de întărire a relaţiilor de prietenie cu toate ţările. Polonia nouă, ţară a muncii creatoare paşnice, trăieşte în bună prietenie cu vecinii săi. Legături sincere deosebit de puternice leagă Polonia de liberatoarea sa, Uniunea Sovietică. Viaţa Poloniei din ultimul deceniu a arătat posibilităţile uriaşe de dezvoltare căpătate de o ţară unde vine la putere poporul izbăvit de jugul claselor exploatatoare. Dintr-o ţară agrară şi înapoiată, în care 40 la sută din pămînturi se aflau în mîinile moşierilor, iar la sate lîncezeau în mizerie opt milioane de „oameni de prisos“, dintr-o ţară care după nivelul dezvoltării industriale a ocupat unul din ultimele locuri în Europa, Polonia s-a transformat, datorită muncii pline de abnegaţie a clasei muncitoare şi a ţărănimii, intr-o ţară industrială cu o agricultură înaintată, într-o ţară a bunăstării crescînde şi a culturii tot mai ridicate a poporului. In aceşti zece ani a crescut de două ori numărul clasei muncitoare. Prin eforturile acesteia, Polonia populară a ajuns să ocupe al cincilea loc în Europa sub raportul producţiei industriale. In prezent acest nivel depăşeşte de patru ori cel mai ridicat nivel al producţiei industriale atins vreodată în Polonia burghezo-moşierească. In anul 1953 producţia industrială a Poloniei socotită pe cap de locuitor a depăşit de 4,8 ori nivelul anului 1938. Producţia de cărbune a fost de 88.700.000 tone faţă de 38.100.000 tone în 1938. Producţia de oţel a fost de 3.604.000 tone faţă de 1.441.000 tone în 1938, iar producţia de energie electrică a totalizat în 1953, 13,6 miliarde de kw./ore faţă de 3,98 miliarde kw./ore în 1938. In urma reformei agrare şi a eliberării teritoriilor apusene poloneze, ţărănimea poloneză a căpătat peste 6 milioane hectare de pămint, iar industrializarea ţării a deschis larg porţile fabricilor şi uzinelor pentru sute de mii de ţărani cu pămint puţin. Plaga cumplită a Poloniei panilor — lipsa de pămint şi suprapopulaţia au trecut demult în domeniul legendelor. Industrializarea ţării şi alianţa tot mai puternică a clasei muncitoare cu ţărănimea au dus la mari prefaceri în satul polonez. In anii din urmă peste 200.000 de gospodării de ţărani săraci şi mijlocaşi s-au unit în 9.000 cooperative agricole de producţie care fac gospodărie colectivă pe o suprafaţă de 1,5 milioane hectare de pămînt. Cooperativele agricole de producţie şi gospodăriile agricole de stat sunt deservite de 401 S.M.T.-uri care dispun de 16.400 tractoare. Dezvoltarea furtunoasă a economiei naţionale a Poloniei a dus la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Venitul real mediu pe cap de locuitor pentru populaţia care lucrează în oraşe a crescut în anul 1953 în comparaţie cu 1949 cu 20 la sută, iar în comparaţie cu nivelul dinainte de război cu 40 la sută, venitul real al populaţiei săteşti a crescut în comparaţie cu anul 1938 cu 75 la sută. Prin eforturile întregului popor s-a ridicat din ruine minunata, neînfrînta şi frumoasa Varşovie a cărei populaţie se apropie acum de un milion de locuitori. Se construiesc două oraşe noi — Nowa Huta şi Nowy Tychy cu o populaţie de 200.000 oameni fiecare. In aceşti ani s-a dus o muncă uriaşă în domeniul dezvoltării culturii. Proporţiile revoluţiei culturale din Polonia se desprind din însăşi lichidarea analfabetismului, din cuprinderea tuturor copiilor în şcolile de şapte clase, din creşterea în aceşti zece ani cu 130 la sută a numărului de elevi din şcolile medii şi superioare. Principalul factor care i-a permis Poloniei să-şi desfăşoare într-un răstimp atît de scurt şi în mod considerabil forţele productive este faptul că ea face parte din marea familie a ţărilor lagărului socialist în frunte cu Uniunea Sovietică. Relaţiile economice dintre Polonia şi Uniunea Sovietică, precum şi cu ţările de democraţie populară sînt relaţii de tip nou, bazate pe ajutorul mutual, pe respectul reciproc al drepturilor şi intereselor respective. Poporul român are legături seculare de prietenie cu poporul polonez. Istoria patriei noastre cuprinde numeroase exemple minunate de colaborare frăţească dintre aceste două popoare. Adeseori oştile poloneze au venit în ajutorul ţării noastre pentru a face cauză comună în faţa primejdiei otomane. De asemenea oştenii moldoveni au luptat alături de polonezi împotriva cavalerilor teutoni şi a hrăpăreţilor feudali germani. O serie de scribi ai burgheziei atît din Romînia burghezo-moşierească cit şi din Polonia panilor au nesocotit aceste relaţii aruncînd venin între aceste două popoare. Astăzi atît în Polonia cît şi în Romînia popoarele sub conducerea clasei muncitoare au desfiinţat ca clasă socială atît pe moşierii romîni cît şi pe panii polonezi. In ambele ţări, în oraşe şi sate înfloreşte o viaţă nouă. Viaţa aceasta este evidentă nu numai din cifrele minunate care caracterizează sarcinile în curs de înfăptuire, nu numai din cifrele îndrăzneţe ale sarcinilor de mîine ci şi din făurirea unor oameni noi, liberi, oameni ai socialismului şi păcii. Poporul român, care la 23 August sărbătoreşte şi el deceniul său de viaţă nouă, transmite un cald salut poporului frate polonez, urîndu-i succese tot mai multe pe ogorul roditor al socialismului. ANUL I Nr. 101 4 PAGINI 20 BANI JOI 22 IULIE 1954 Acordarea Premiului de Stat al R. P. R. pentru lucrările deosebit de valoroase realizate în anul 1952 (Urmare din numărul trecut) 1. In domeniul prozei, poeziei și dramaturgiei a) Proză Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Mihail Sadoveanu, — pentru romanul „Nicoară Potcoavă“. 2. Zaharia Stancu, — pentru romanul „Desculţ“ ediţia 1952. Clasa Il-a, în valoare de 25.000 lei Marin Preda, — pentru povestirea ,desfăşurarea“. Clasa 11l-a, în valoare de 15.000 lei Dumitru Mircea, — pentru romanul „Pîine albă“. b) Poezie Clasa l-a, în valoare de 30.000 lei Eugen Jebeleanu, — pentru poemul „Bălcescu“. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Letay Lajos, — pentru volumul de poezii „O lume nouă se construiește“. Clasa Ill-a, în valoare de 15.000 lei 1. Mihu Dragomir, — pentru volumul de poezii „Stelele păcii“. 2. Nicolae Tăutu, — pentru volumul de poezii „Stînca de pe Tatra“. e) Dramaturgie Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Lucia Demetrius, — pentru piesa de teatru „Oameni de azi“. 2. Cezar Petrescu şi Mihail Novicov — pentru scenariul „Nepoţii gornistului“. Clasa IIl-a, în valoare de 15.000 lei 1. C. Constantin şi A. Rogoz — pentru piesa de teatru „Martin Rogers descoperă America“. 2. Ladislau Kiss şi Dezideriu Kovács, — pentru piesa de teatru „Furtună în munţi“. K. In domeniul muzicii a) Compoziţie Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Sabin Drăgoi, — pentru muzica la filmul „Mitrea Cocor“ şi „Sonata pentru vioară şi pian“. 2. Paul Constantinescu, pentru „Concertul pentru pian şi orchestră“ şi „Toccata pentru pian“. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Nicolae Buicliu, — pentru „Quartetul de coarde în sol minor“. 2. Ludovic Feldman, — pentru „Balada pentru vioară și orchestră“ și „Scene de balet“. 3. Dumitru Dinicu, profesor — pentru „Metodă de violoncel". Clasa 111-a, în valoare de 15.000 lei 1. Achim Stoia, — pentru „Suita a Il-a pentru orchestră“. 2. Mauriciu Vescan, — pentru cîntecele „Hei rup“ pe versuri de autor; „Oaste vitează popor coreean“ pe versuri de D. Corbea şi ,,In Bucureştiul iubit“ pe versuri de N. Nasta, St. Iureş şi I. Hobana. 3- Gherase Dendrino, — pentru cîntecele ,,Cale lungă drum de fier“ pe versuri de Puiu Maximilian şi „Tinereţe, dragă-mi eşti“ pe versuri de George Mihalache. b) Interpretare muzicală Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Colectivului format din: Egizio Massini, dirijor; Ioana Nicola, solistă; Nicolae Secăreanu, solist; Zenaida Palii, solistă; Mihail Știrbei, solist; Mircea Buciu, solist; Dora Massini, solistă; Ana Tăhnăceanu, solistă ; Cornelia Gavrilescu, solistă; Gheorghe Culibin, maestru de cor şi Anton Romanovschi, maestru de balet, de la Opera de Stat din București — pentru interpretarea operei „Rusalka". 2. Constantin Silvestri, dirijor — pentru interpretarea Simfoniiei a IV-a, a Simfoniei a Vl-a de Ceaikovski, a „Serenadei pentru coarde“ de Ceaikovski şi pentru popularizarea lucrărilor din ţările de democraţie populară. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Colectivului format din: Panait Cotescu, regizor; Ilie Balea, regizor; Eugen Lazăr, dirijor; Alexandru Taban, dirijor; Octav Enigărescu, solist; Lia Hubic, solistă; Alexandru Racolţea, solist; David Ohanezian, solist; Ion Piso, solist; Stela Simonetti, solistă; Lucia Stănescu, solistă; de la Opera de Stat din Cluj — pentru interpretarea operelor: „Tînăra gardă“, „Halka“ şi opereta „Ana Lugojana“. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Eremia Dumitru, colonel , pentru contribuţia dată în conducerea şi îndrumarea fanfarelor şi pentru diferite creaţii personale în domeniul muzicii. L. In domeniul cinematografiei Clasa l-a, în valoare de 30.000 iei Colectivului- format din: Marietta Sadova, regizor; Victor Iliu, regizor; Wilfred Ott, operator șef; Septimiu Sever, actor; Tomazoglu, actor și Dumitru Savu, actor pentru realizarea filmului artistic de lung metraj „Mitrea Cocor“. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Colectivului format din: Herman Rabinovici, regizor; Andrei Feher, operator şef coregizor; Anton Belici, monteur şef şi Teodor Mitache, regizor muzical , pentru realizarea filmului documentar în culori „Sărbătoarea eliberării“ (23 August 1952). Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Ion Popescu Gopo, regizor de desen animat — pentru realizarea primelor filme de desen animat în R.P.R. M. In domeniul picturii si artei grafice Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Camil Ressu, — pentru tabloul „Iscălim pentru pace“ și pentru întreaga sa activitate. 2. Gavril Miklossy, — pentru tabloul „Griviţa 1933“. 3. Jean Steriadi, — pentru întreaga sa activitate. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Ştefan Szonyi, — pentru tabloul „I. V. Stalin“. 2. Lidia Agricola, — pentru tablourile „Maria Zidaru“ şi „O şedinţă ilegală“. 3. Mimi Maxy Şaraga, — pentru tabloul „Ea nu-şi va trăda fiul“" şi pentru peisajul ,,Pe Valea Ialomicioarei“. 4. Octavian Angheluţă, — pentru tabloul „Invăţînd de la maeştrii sportului sovietic". 5. Jules Perahim, — pentru ilustraţiile la volumele III şi IV ale romanului „Klim Samghin“ de Maxim Gorki și la romanul „Prima lovitură“ de Andre Stil. 6. Cik Damadian — pentru caricaturile: „Mesaje de pace“, „Războiul bacteriologic“, „A vorbit“, „Cursa înarmărilor“ și artele. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei 1. Aurel Haiduc, — pentru tabelul „Moment din constituirea Diviziei Tudor Vladimirescu“. 2. Ion Doru — pentru caricaturile: „Rebut“, „Goana după recompensă“ și altele. II. In domeniul sculpturii Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Iosif Fekete, — pentru sculptura „Sudorul“. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei 1. Marius Butunoiu, — pentru sculptura „Dimitrie Cantemir“ şi macheta monumentului Generalissimului Suvorov. 2. Andrei Szobotka, — pentru sculptura „Stalin es la paz“. 3. Octav Iliescu, — pentru sculptura ,,Tractoristul Stoica Constantin“. 4. Zoe Băicoianu, — pentru compoziţia „Gărzile patriotice“. 6. In domeniiul arhitecturii , Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei : 1. Petre Antonescu, profesor arhitect — pentru lucrările realizate în anul 1952 la clădirea Ministerului Construcţiilor şi al Industriei Materialelor de Construcţii. 2. Duiliu Marcu, profesor arhitect — pentru realizarea interioarelor palatului Consiliului de Miniștri. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Richard Bordenache, profesor arhitect — pentru proiectarea centrului de odihnă Snagov. P. In domeniul artei teatrale Clasa l-a, în valoare de 30.000 lei 1. Sică Alexandrescu, regizor de la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ din Bucureşti — pentru valorificarea operei dramatice a lui I. L. Caragiale. 2. Siegfried Wolfinger, regizor, de la TeatrulMunicipal din Bucureşti — pentru realizarea spectacolelor „Liubov Iarovaia“ de Trenev, „Pădurea“ de Ostrovski şi pentru decorurile la piese de Caragiale, Gogol şi altele. 3. Colectivului format din: Costache Antoniu, actor; Marcel Anghelescu, actor; Niki Atanasiu, actor; Radu Beligan, actor; Ion Finteşteanu, actor; Alexandru Giugaru, actor; Elvira Godeanu, actriţă; Ion Talianu, actor şi Vasiliu Birlic, actor — de la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ din Bucureşti — pentru spectacolul „O serijăre pierdută" de I. L. Caragiale. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Colectivului format din: Nicolae Tompa, regizor; Ferencz Delly, actor; Ernő Szabó, regizor şi Gheorghe Kovács, actor, de la Teatrul Secuiesc de Stat din Tîrgu Mureş —■ pentru aportul dat în realizarea spectacolelor „Revizorul“ de N. Gogol, „Furtună în munţi" de L. Kiss şi D. Kovács, şi „Două lagăre" de A. Iacobsohn. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Colectivului format din: Moni Ghelerter, regizor; Ştefan Ciubotăraşu, actor; Sonia Cluceru, actriţă; Fory Eterle, actor; Gina Petrini, actriţă şi Sandina Stan, actriţă, de la Teatrul Municipal din Bucureşti , pentru spectacolul „Oameni de azi" de Lucia Demetrius. t li i.ii1.1..1.1.. .u.gag II — Pentru creşterea producţiei bunurilor de consum popular. Fapte grăitoare din aceste zile. Dezvoltarea fabricii de conserve, de legume şi fructe „Filaret“ din Capitală. (Pag. 2-a) ■— Situaţia secerişului în regiunea Bucureşti la data de 20 iulie a. c. (Pag. 2-a) — Sport. (Pag. 2-a) — Prin oraşele şi satele regiunii noas- ACEST NUMĂRi ire: Se înfrumuseţează oraşul Călăraşi; Preocupări pentru înfrumuseţarea oraşului Alexandria. Mari lucrări prin autoîmpunere. (Pag. 2-a) — MAREA SĂRBĂTOARE A POPORULUI POLON: Varşovia-Stalinograd-Nowa Huta. Creşte nivelul de trai al populaţiei. Intr-un sat polonez. (Pag. 3-a) — Semnarea acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Vietnam, Laos şi Cambodgia. , (Pag. 4-a) — încheierea lucrărilor conferinţei de la Geneva în problema restabilirii păcii în Indochina. (Pag. 4-a) — Declaraţia de încheiere a conferin -ţei de la Geneva. (Pag- 4-a) — Adunarea festivă din Capitală cu prilejul aniversării a 10 ani de la eliberarea Poloniei. (Pag. 4-a) In Indochina, pacea a învins războiul n noaptea de 20 spre 21 iulie, în Palatul Naţiunilor de la Geneva, reprezentanţii înaltului comandament al Armatei Populare Vietnameze şi ai Comandamentului suprem din Indochina al forţelor armate ale Uniunii Franceze au semnat acordul cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Vietnam. Acorduri similare au fost încheiate cu privire la operaţiunile militare din Laos şi Cambodgia. După aproape 8 ani de lupte înverşunate, pămîntul Indochinei îşi recapătă liniştea. , Ştirea aceasta îmbucurătoare a străbătut distanţele aducînd în inimile oamenilor speranţe luminoase, sporind pretutindeni încrederea în forţa tot mai mare a celor ce luptă pentru pace. Războiul din Indochina durează de mulţi ani. El a fost provocat de interesele unui pumn de capitalişti indiferenţi faţă de mijloacele folosite pentru a-şi umple sareurile cu aur. Timp de aproape 8 ani sîngele a curs din belşug îndolinind multe case şi din Franţa şi din Vietnam. Cheltuielile necesare pentru ducerea acestui război au secătuit în mare măsură economia Franţei contribuind la scăderea nivelului de trai al maselor muncitoare. Trupele franceze au suferit în această perioadă pierderi ce se ridică la sute de mii de oameni şi cantităţi uriaşe de material de război. Războiul din Indochina a arătat din nou că în zilele noastre lupta popoarelor pentru libertate şi independenţă naţională nu poate fi înfrîntă oricît de modern şi de mult ar fi armamentul trupelor invadatoare. De la început popoarele lumii s-au ridicat cu hotărîre împotriva războiului murdar din Indochina. Poporul francez, în frunte cu cei mai buni fii ai săi — comuniştii — s-a găsit în primele rînduri ale luptătorilor pentru încetarea acestui război. Muncitorii francezi au luptat cu abnegaţie înfruntînd teroarea poliţienească şi tribunalele militare. Docherii au refuzat să încarce material de război pe vasele cu destinaţia Indochina, feroviarii au oprit trenurile cu trupe.. Nici un patriot francez nu va uita atitudinea curajoasă a marinarului Henry Martin care a demascat caracterul sîngeros al războiului dus pe pămîntul Indochinei, riscîndu-și astfel libertatea. Și nici gestul eroic al tinerei Raymonde Dieu care a barat cu trupul său calea unui tron militar cu destinaţia Indochina. Popoarele lumii fac o deosebire esenţială între poporul francez şi cercurile reacţionare din Franţa, apreciind cu căldură contribuţia valoroasă a poporului francez în lupta pentru încetarea războiului din Indochina. Acordurile semnate zilele acestea la Geneva au demonstrat din plin utilitatea tratativelor, rolul lor de seamă în rezolvarea problemelor internaţionale litigioase. S-a dovedit din nou, ca şi în cazul războiului din Coreea, că nu există problemă litigioasă în relaţiile internaţionale care să nu poată fi rezolvată pe calea tratativelor. Conferinţa de la Geneva convocată în urma hotărîrilor luate la începutul acestui an la Berlin de reprezentanţii U.R.S.S., Franţei, Angliei şi S.U.A. a durat trei luni. In afara celor patru puteri au participat la Geneva şi reprezentanţii celei de a cincea mari puteri R. P. Chineză, ţară al cărei prestigiu creşte neîncetat pe arena internaţională. La conferinţa de la Geneva au participat şi alte state interesate printre care şi Republica Democrată Vietnam. Discuţiile purtate în jurul problemei Indochinei s-au dovedit a fi fructuoase, în ciuda manevrelor întreprinse de cercurile agresive americane de a torpila încheierea unui acord care să pună capăt războiului din această parte a lumii. De altfel, pînă în ultimul moment al conferinţei reprezentanţii S.U.A. şi-au manifesta neîncrederea în posibilitatea încheierii acordului privitor la rezolvarea problemei indochineze. S-a vădit însă că forţa popoarelor este mai mare decit planurile cercurilor agresive şi oamenii politici mai realişti ai Franţei şi Angliei au trebuit să ţină seama de această stare de lucruri, ceea ce a dus la obţinerea unor rezultate pozitive în cadrul conferinţei de la Geneva. Este însă neîndoielnic că un aport considerabil, esenţial în cadrul discutării problemei indochineze la această conferinţă l-au adus delegaţiile Uniunii Sovietice, R. P. Chineze, R. D. Vietnam, depunînd toate eforturile pentru ca glasul armelor să înceteze în Indochina. Propunerile şefului delegaţiei vietnameze Fam Van Dong, propuneri sprijinite cu căldură de delegaţia sovietică şi chineză, au constituit punctul de plecare spre încheierea acordurilor amintite. încetarea focului în Indochina constituie o importantă victorie a forţelor păcii împotriva forţelor războiului urmînd să aibă o influenţă importantă asupra desfăşurării paşnice a evenimentelor în Asia. In acelaşi timp însă nu trebuiesc minimalizate uneltirile duşmanilor păcii pentru care încetarea războiului din Indochina înseamnă o puternică lovitură. Cercurile agresive din S.U.A. cointeresate în exploatarea bogăţiilor Indochinei au şi început să se agite punînd la cale noi manevre războinice. Din relatările presei americane reiese că S.U.A. intenţionează să mute centrul de greutate în Indochina de la corpul expediţionar Francez la cartierul împăratului de operetă Bao Dai, încercînd să-l pricopsească pe acesta cu „ajutorul“ militar pe care îl acordau pînă acum trupelor colonialiste franceze. Aceasta dovedeşte că aceste cercuri agresive americane nu se împacă încă cu ideea că au pierdut partida în Indochina şi nu renunţă încă la uneltirile lor din acest colţ al lumii. Fără îndoială că aceste manevre vor da şi ele greş pînă la urmă, voinţa hotărîtă a popoarelor de a apăra pacea în Asia ca şi în întreaga lume constituind o garanţie preţioasă în această direcţie. Poporul român împreună cu toate popoarele lumii salută cu entuziasm încetarea focului în Indochina şi îi urează bravului popor vietnamez, şi celorlalte popoare din Indochina noi succese în munca lor .pașnică . Laureaţi ai Premiului de Stat al R. P. R. J Scriitor MIHAIL SADOVEANU pentru romanul „Nicoară Potcoavă" Inginer VLADIMIR SOLEANICOV din colectivul care a realizat unele maşini şi dispozitive necesare industriei textile Compozitor SABIN DRAGOI pentru muzica la filmul „Mitrea Cocor“ şi „Sonata pentru vioară şi pian" Lăcătuş GH. I. DUMITRU din colectivul care a construit strungul carusel „23 August“ de 6.000 mm. diametru. Conf. univ. EUGEN L. STĂNESCU pentru activitatea sa în redactarea volumelor de documente privind Istona României