Steagul Roşu, martie 1955 (Anul 2, nr. 286-312)

1955-03-01 / nr. 286

Pag. 2-a. Raportul tovarăşului C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii In prima parte a raportului său, tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Sil­viculturii, a arătat sarcinile care au stat în faţa agriculturii in anul 1954 şi rea­lizările obţinute. Datorită măsurilor luate de partid şi guvern pentru dezvoltarea a­­griculturii şi eforturilor susţinute depuse de oamenii muncii de pe ogoare, în anul 1954 sarcinile de producţie au fost reali­zate în mod satisfăcător. In ce priveşte ce­realele, faţă de producţia planificată de 8.870.000 tone cereale, s-au realizat peste 9.000.000 tone cereale. Aceste rezultate im­portante în creşterea producţiei agricole au avut ca urm­are îmbunătăţirea aprovizio­nării populaţiei. Raportorul a arătat în continuare că în campaniile agricole din anul 1954 s-au manifestat o serie de lipsuri care pri­vesc direct Ministerul Agriculturii şi Sil­viculturii, organele agricole de la regiuni şi raioane, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare. Lucrările agricole din toamna anului 1954 se deosebesc de cele executate în anii trecuţi, în primul rînd prin volumul lor, care este maximum de volum ce s-a rea­lizat pînă acum în ţară la noi, şi prin ca­litatea lor. In toamna anului 1954, însămînţările s-au efectuat în condiţii agrotehnice mult superioare anilor trecuţi. A fost îasămîn­­ţată cu maşina în rînduri o suprafaţă de aproape 1.400.000 hectare, din care peste 84.000 hectare în rînduri încrucişate. In acest an trebuie realizată o recoltă de cel puţin zece milioane tone cereale, o producţie medie de 2.000 kg. porumb (boabe) la hectar, precum şi recolte spo­rite la toate culturile şi îndeosebi la grîu, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume etc. Condiţii pentru îndeplinirea acestor sarcini au fost create încă din toamna anului 1954 prin realizările obţi­nute în ceea ce priveşte însămînţările, ară­turile adînci de toamnă şi desţelenirile, precum şi prin pregătirile şi măsurile teh­­nico-organizatorice luate pînă acum. După ce a arătat rezultatele obţinute în executarea reparaţiilor la maşini şi trac­toare, raportorul a subliniat lipsurile exis­tente şi măsurile ce trebuiesc luate de către sfaturile populare, organele agricole, condu­cerile unităţilor agricole şi ale întreprinde­rilor industriale pentru terminarea grab­nică a reparaţiilor la toate tractoarele, maşinile şi uneltele ce vor fi folosite la muncile agricole de primăvară. Insistînd asupra cîtorva din factorii care asigură obţinerea de recolte bogate, ra­portorul a subliniat importanţa folosirii bă­legarului de grajd ca îngrăşămînt, a semin­ţelor de soi, bine curăţate şi tratate etc. Ţinînd seama de ceea ce am făcut pînă acum — a arătat Iov­ C. Popescu — trebuie să subliniem că mai avem de executat alături de primăvară pe o su­prafaţă de 3.600.000 hectare teren rămas nearat din toamnă şi însămînţarea atît a acestei suprafeţe cit şi a celor 2.500.000 hectare arate adine din toamnă. In aceas­tă primăvară trebuie , să se însămînţeze numai cu porumb 3.300.000 ha. Sporirea producţiei agricole cere mobili­zarea completă şi susţinută a tuturor for­ţelor din agricultură pentru executarea lu­crărilor la timp şi după metodele agro­tehnice înaintate la toate culturile, înce­­pind de la semănat şi pînă la recoltat şi păstrarea produselor. Acest lucru este po­sibil, dar el nu se va înfăptui de la sine. Se cere ca toate organele agricole să fie convinse de importanţa acestei munci şi zi de zi să ducă o activitate susţinută în mijlocul oamenilor muncii de pe ogoa­re. Cu ajutorul parcului bogat cu maşini şi tractoare şi a atelajelor de care dis­punem şi folosind experienţa anilor tre­cuţi, putem fi siguri că printr-o planifi­care şi organizare chibzuită a muncii, prin mobilizarea masivă a tuturor forţe­lor şi mijloacelor de lucru campania mun­cilor agricole din primăvara anului 1955 se poate termina in cel mult 30 zile bune de muncit în cîmp. Apoi vorbitorul a arătat în mod amă­nunţit care sunt sarcinile imediate ale or­ganelor agricole, subliniind că acestea sunt datoare să lupte în permanenţă împotriva practicilor dăunătoare din unele regiuni şi raioane, care fac ca producţia să fie scă­zută. In încheiere vorbitorul a spus: garanţia realizării unei producţii sporite la hectar constă în mobilizarea tuturor forţelor din agricultură , a lucrătorilor din unităţile agricole socialiste, a harnicei noastre ţă­­rănimi muncitoare. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii îşi ia sarcina să trimită în sprijinul lor tehnicieni cu dragoste de me­serie, hotărîţi să lupte pentru aplicarea în practică a metodelor agrotehnice înaintate şi a experienţei fruntaşilor recoltelor bogate din U.R.S.S. şi a celor din ţara noastră. Teh­nicienilor le revine sarcina de a munci în permanenţă în mijlocul ţăranilor muncitori să-i ajute şi să-i sfătuiască cum şi cînd trebuiesc făcute lucrările pentru obţinerea de recolte cît mai mari. Ţăranii noştri sînt dornici de învăţătură, ei îi primesc cu dra­goste şi încredere pe specialişti. Obţinerea unor recolte bogate în acest an la toate culturile depinde de munca noastră a tuturor, de hărnicia şi priceperea cu care milioanele de ţărani muncitori vor munci pentru executarea la timp şi în bune condiţii agrotehnice a tuturor muncilor agri­cole de primăvară, vară şi de toamnă. Cuvîntul tov. Vintilă Marin, prim secretar al comitetului regional de partid Constanţa După apariţia Hotărîrii plenarei din au­gust 1953 a C.C. al P.M.R. şi a proiec­tului de Directive ale celui de al doilea Congres al partidului — a spus vorbitorul — în centrul activităţii de partid şi de stat din regiunea Constanţa a stat lupta pentru obţinerea unei producţii sporite la hectar. Ca o primă măsură, Comitetul regional de pârtid a hotărît ca activiştii să stea vreme cît mai îndelungată pe teren, astfel ca să poată cunoaşte felul cum organi­zaţiile de partid şi de stat muncesc pen­tru aplicarea hotărîrilor partidului şi gu­vernului pentru obţinerea de producţii spo­rite la hectar. Organizaţiile de partid au fost îndrumate să popularizeze şi să extindă metodele frun­taşilor în agricultură. Astfel, organizaţiile de partid din comunele Nicolae Bălcescu şi Ceamurlia de Jos au îndemnat pe unii ţărani muncitori fruntaşi să povestească la căminele culturale şi în circumscripţiile electorale cum au obţinut recolte bogate. Un număr tot mai mare de membri de partid îşi însuşesc metodele fruntaşilor şi sînt ei înşişi exemplu in muncă. Numeroşi ţărani muncitori au fost antre­naţi în întrecerea pentru recolte bogate. In toamna anului 1954, noi am avut în în­treaga regiune 13.220 ţărani muncitori an­trenaţi în întrecere. O­ altă metodă, pe care Comitetul regional de partid a folosit-o în activitatea sa, a fost repartizarea membrilor Comitetului re­gional şi ai comitetelor raionale de partid pe gospodării colective, S.M.T.-uri şi gos­podării agricole de stat, pentru a le ajuta in activitatea lor. Munca desfăşurată de organele de partid, de stat şi agricole în 1954, a contribuit îndeosebi la semănatul în cuiburi aşezate în pătrat a unei suprafeţe de 17.416 ha. porumb şi floarea-soarelui. Prin semănatul în cuiburi aşezate în pătrat, gospodăria agricolă colectivă din Tătaru a obţinut 3.200 kg. porumb la hec­tar, iar gospodăria agricolă colectivă din Făcăeni, 4.200 kg. la hectar. De asemenea, ţăranii din sectorul in­dividuali i au obţinut în acest fel sporuri de recoltă. Nu ne putem insă lăuda cu întreţinerea culturilor. Abia 67 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb a primit a treia praşilă. Şi la prăşitul mecanic au fost multe lipsuri. Unele S.M.T.-uri nu au ajutat să se facă semănatul în cuiburi aşezate în pătrat, iar acolo unde s-a însămînţat în rînduri drepte, rîndurile nu erau chiar atît de drepte. Combaterea răritatului rămîne un obiectiv principal al muncii de partid şi de stat în regiunea noastră. De asemenea trebuie să intensificăm munca de lămurire pe­n­tru folosirea marilor cantităţi de îngră­­şăminte naturale existente în toate gos­podăriile. Noi considerăm că un sprijin foarte mare pentru regiune sînt inginerii agronomi trimişi de partid şi guvern. Comitetul regional de partid va trebui să dea o atenţie mai mare muncii S.M.T.­­urilor. Pentru deplina folosire a parcului de maşini şi tractoare în 1955, noi am luat unele măsuri. Comitetul regional de partid se anga­jează să mobilizeze toate forţele şi mij­loacele existente în regiune pentru obţi­nerea unei recolte de 2.000 kg. porumb la hectar, pentru o recoltă bogată la toate culturile. Cuvîntul tov. Filip Marin, preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti Prima grijă a conducerii gospodăriei — a arătat vorbitorul — a fost aceea de a organiza bine brigăzile, după care au fost făcute pregătiri în vederea însămînţăril­or de primăvară. La cultura porumbului s-a folosit me­toda semănatului în cuiburi aşezate în pătrat, pe o parte din suprafaţa repartiza­tă pentru această cultură. Producţia obţi­nută la porumbul semănat prin metode o­­b­işnuite a fost de 2.500 kg. boabe la hec­tar, iar la porumbul semănat in cuiburi aşezate în pătrat, de 3.000 kg. la hectar. Datorită­ acestor rezultate, cu prilejul prezentării dării de seamă, adunarea ge­nerală a luat hotărîrea ca anul acesta în­treaga suprafaţă s-o însămînţăm în cuiburi aşezate în patrat. Iată cum am obţinut aceste recolte. Imediat după recoltarea păioaselor S.M.T.­­ul Odobeasca a dezmiriştit întreaga supra­faţă. In primăvară, am grăpat. înainte de a începe semănatul porumbului, S.M.T.-ul a executat cultivaţia pe întreaga suprafaţă. STEAGUE ROȘU -————' . . . ----------------------■ ' ----------------------------------. _ . -Wl-i——. N­.. Consfătuirea fr­unta cu privire la Urmare din pag. a 1-a)­ Ploeşti, Vladimir Moşneagă, inginer agro­nom la staţiunea experimentală ICAR Moara Domnească, Barbara ördög, şef de echipă la gospodăria agricolă colectivă din Beşenova Nouă, regiunea Timişoara, Valeria Mitules­­cu, prim secretar al comitetului raional P.M.R. Bujor, regiunea Galaţi, Andrei Sitaru, agro­nom la gospodăria agricolă colectivă Le­­nauheim, regiunea Arad. ★ Şedinţa de luni dimineaţa a consfătuirii a fost prezidată de tov. P. Borilă, vicepreşe­dinte al Consiliului de Miniştri. In continuarea discuţiilor au luat cuvîn­­tul : acad. prof. Traian Săvulescu, preşedin­tele Academiei R.P.R., Gheorghe Dop, se­cretar al Comitetului regional P.M.R. — Craiova, Ioan Zaporojan, directorul gospo­dăriei agricole de stat Jegălia, regiunea Constanţa, Septimiu Munteannu, directorul gospodăriei­­agricole de stat din comuna Po­­c­ul Nou, regiunea Timişoara, Florian Sava, directorul S.M.T. — Podul Iloaiei, regiunea Iaşi, Marin Tudor ,tehnician de circum­scripţie agro-zoo-veterinară, comuna Bră­­de­şti, regiunea Craiova, Gheorghe­ Doicin, preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Conţeşti, regiunea Bucureşti, Grigore Chişleanu, şeful direcţiei agricole regionale Galaţi, Maria Bordon, şef de echi­pă la gospodăria agricolă colectivă din co­muna Şelimbăr, regiunea Stalin. In şedinţa de după amiază, prezidată de tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii, au luat cuvîntul: Petre Roşu, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Mărgineni, regiunea Bacău, Ana Jianu, tehnician la secţia agricolă a sfatu­lui popular al raionului Negreşti, regiunea Iaşi, Grigore Mărgineanu, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din Aiud, regiu­nea Cluj, Virgil Actarian, directorul uzinei de tractoare „Ernst Thälmann“ din Oraşul Stalin, Jiva Stoiadinovici, ţăran muncitor întovărăşit din comuna Radimna, regiunea Timişoara. Lucrările continuă. (Agerpres) Prima dată cum a răsărit porumbul şi s-au ivit două foi, am lucrat pe întreaga suprafaţă cu prăşitoarea. După aceasta, am executat o praşiie cu sapa. Dacă am fi executat ş­i a treia praşilă, noi am fi obţinut o recoltă mai mare, cu toate greutăţile în­­tîmpinate din cauza condiţiilor naturale neprielnice. In medie, pe comună, gospo­dăriile individuale au obţinut doar 1200 kg. de porumb la hectar. In 1953, noi am însămînţat cu grîu 17 hectare, lot semincer; s-au aplicat majorita­tea măsurilor care să influenţeze asupra măririi producţiei la hectar, însămînţarea s-a făcut după o cultură de mazăre. Dezmi­­riştitul a fost făcut imediat, arăturile au fost făcute încă din vară, iar semănatul s-a făcut în cruce. Aceasta a făcut, ca pro­ducţia la hectar să fie în acest an de 1700 kg. Pe celelalte suprafeţe însămînţa­­te cu grîu, noi am obţinut o producţie mai mică şi aceasta din cauză că am întîr­­ziat pînă la începutul lui noiembrie cu în­sămînţările. Noi avem posibilităţi de a obţine recol­te mult mai mari. In încheiere, tov. Filip Marin a arătat că conducerea S.M.T.-urilor trebuie să fie obligată să răspundă alături de consiliile de conducere din gospodării, pentru înde­plinirea planului de producţie. măvara s-a făcut o grăpare pentru a reţine umiditatea. La hectar am dat cantitatea de 5.600 kg. mraniţă, pusă în cuiburi. Modul cum am făcut plantarea, am marcat terenul într-o singură direcţie cu marcatorul, apoi s-au deschis şanţuri. A­­ceasta pentru asigurarea adîncimii de plan­tare a cartofului. Odată cu aceasta s-au­ organizat echipe care puneau îngrăşăminte în fiecare cuib şi plantau cartofii. Cu mare grijă s-au făcut praşilele. S-a obţinut o producţie medie de 15.000 kg, iar brigada întîia a obţinut 17.000 kg. la hectar.­­ executarea in bune condiţii şi in vederea obţinerii şilor în agricultură la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 unor recolte bogate Cuvîntul tov. Teodor Rodenciuc, membru al întovărăşirii agricole din comuna Pătrăuţi, raionul Suceava Astăzi vorbesc pentru a doua oară aiei la Bucureşti, în faţa conducerii partidului nos­tru şi în faţa fruntaşi­lor în recolte bogate. Să trec să arăt cum am făcut de am a­­juns la o producţie de 33.000 kg. cartofi la hectar. Venind acasă, mă gîndeam că vor veni cei de la Bucureşti să mă vadă şi deci mi-am zis să trag o agricultură bună. Pă­­mînitul mi-era pregătit. Nu am porn­it mult, dar îl lucrez bine, sănătos. Era bine arat din toamnă. In primăvară am mai d­at o gră­­pătură şi după aceea l-am arat încă o dată, aşa că recolta a fost bunicică. Am prăşit de trei ori, odată cu sapa, od­ată cu prăşitoarea şi odată am­ tras ţămai. Anul trecut au­­rămas cartofii cum i-am prăşit. A­­nul acesta le-am tras ţămă, aşa cum am şti­ut că trebuie şi intr-adevăr cartofii au fost foarte buni. Am avut cartofi de lună. I-am scos în 27 iulie şi am pus ,alţii, încolţiţi din tim­p, ca să am a doua recoltă, că aşa auzi­sem la Bucureşti. Am pus 2 ani ca încercare- Cartofi s-au făcut, dar nu au ajuns la matu­ritate. Anul acesta, cu toate că este frig, mi-am pus din timp cartofii la încolţit şi cred că am să-i pun mai devreme şi o să am 2 recolte. In comuna Pătrăuţi în fiecare an se pierd aproape 60 ha. teren pe care se cultivă in. Eu am crezut la început că poate oamenii nu-i pun aşa cum trebuie , şi anul trecut, voluntar, m-am dus la fabrica d­e in şi am spu­s : „Daţi-mi salutaţă“. Mi-au citat şi cum a dispărut omătul un pic am şi arat şi am însămînţat im. M-am gîmdit să fiu fruntaş şi la in. M-am dius in pădure şi am luat vreo 7 ţuhali (saci mari) de cenuşă, gîndind că este şi un îngrăşămînt bun şi distruge şi puricii. Inul a ieşit bine. Cînd a fost cam de un centimetru, un tovarăş vine şi-mi spune : „Măi tovarăşe, inul tău e negru“. Fug acolo şi văd milioane de purici­ După ce l-am tratat cu DDT, inul a apărut mai verzui. A dat o ploaie şi din nou au apărut puricii aceia. Amu, noi la Suceava avem un labora­tor. Am întrebat pe un tova­răș: „Cum este, tovarășe, cu puricii aceia ?“ Nu mi-a dat nici un rezultat. Eu cred­ că ei trebuie să ne sprijine și să caute locul potrivit inului. Cuvîntul tov. Vasile Voichiţă, Erou al Muncii Socialiste, şef de brigadă la S.M.T. Sînnicolaul Mare, regiunea Brad Tov. Vasile Voichiţă s-a ocupat la început de organizarea muncii în brigadă. In primul rînd — a spus el — am asi­gurat în bune condiţii hrana şi cazarea trac­toriştilor. Tractoriştii din brigada mea lu­crează în 2 schimburi. Am asigurat terenul pentru fiecare tractorist, în aşa fel ca el să poată realiza norma pe care o avea cu 150 la sută şi chiar cu 200 la sută. Rezultatul obţinut de brigadă în 1954: am îndeplinit planul în proporţie de 225 la sută, am făcut economii de carburanţi de 36.105 kg., am economisit 7 reparaţii curente şi 7 îngrijiri numărul 6. Salariul mediu ob­ţinut de tractoristul Bogdan Gheor­ghe a fost de 1.511 lei lunar, iar tractoristul său de schimb, I. Bordana, a avut un sala­riu mediu lunar de 1.210 lei. In ce priveşte organizarea muncii la re­paraţii, noi am făcut reparaţii cu oamenii din brigadă; fiecare brigadă şi-a reparat tractoarele şi plugurile cu care a lucrat. Pentru a contribui şi mai mult la reali­zarea celor 10.000.000 tone cereale, eu am o propunere: de cînd sînt eu în S.M.T. Sîn­­nicolaul Mare, am primit tot felul de ma­şini şi unelte pentru agricultură. Dar noi întîmpinăm unele greutăţi la îngrijirea ma­şinilor. Noi ştim că pentru a obţine rezultate frumoase trebuie să ne îngrijim bine trac­toarele şi maşinile noastre. De aceasta de­pinde totul. Trebuie să arăt că fiecare maşină pe care o primim, vine cu cite o pompă de­gresat de mînă. Dar rar găsim o pompă care să corespundă. Aceasta este în dauna îngrijirii maşinilor. La fel se întîmplă cu secerătorile-regători.­­Eu am anul acesta 3 secerători noi, două din anul 1954 şi una din anul 1953, pe cea din 1953 am reuşit să o reparăm noi şi ea leagă fără întrerupere. Cu celelalte n-am reuşit însă. Vreau să arăt ce lipsuri ale secerătorilor ne-au îngreunat munca. Axa motrică, care angrenează toate piesele secerătorii este foarte slabă, are un ştift în grosime de 8—10 m.m.; dacă-i dăm o gaură mai groasă, trebuie să schimbăm 2—3 axe pe zi. Dacă punem ştiftul normal din fabrică, se taie de 3-4 ori pe zi şi ne trebuie cite jumătate de oră ca să-l reparăm. La fel cu dinţii de la maşină care sînt fixaţi cu şuruburi făcute dintr-un material slab. Dacă se strînge piuliţa, s-a dus ghiventul, sînt piuliţe care nu corespund şi se întimplă să se deplaseze de la locul lor sau să rupă axa secerătorii. O altă greutate pe care o avem in muncă este cu plugurile cu 3 brazde, care au 4 mituri de fixare şi cind trebuie să facem o arătură de 22—25 cm., dacă terenul este tare, trebuie să schimbăm trupiţele şi nu avem cum. La fel se întîmplă şi cu plugul cu 5 brazde; acestea sînt slabe, se îndoaie uşor, se deformează. . Propunem ca toate maşinile acestea, în special plugurile pentru tractoare R.D., să fie construite din materiale mult mai re­zistente. Cuvîntul tov. Vasile Anghel, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila Lucrez la gospodăria agricolă de stat Brăi­la,, secţia Vădeni, unde am fost mutat în 1953 cînd aceasta avea terenul însămînţat. In această secţie, terenul este cel mai greu de lucrat din gospodărie, lucru cunoscut şi de minister. Pe acest teren a fost baltă şi pă­­lămidă, pe o suprafaţă de 1000 ha. Eu cred că inginerii care s-au perindat pe la­ această gospodărie ar fi trebuit să gă­sească o soluţie pentru distrugerea acestei buruieni. Din primăvara anului 1954 am pus în rîn­duri drepte floarea-soarelui. Floarea-soarelui a răsărit în timp de 10 zile. După 8 zile am fost pe teren să vedem cum merge această plantă şi am văzut că a apărut gradacul ră­­ţuşca, care tăia planta de la rădăcină. A­m anunţat şi pe inginerul şef al secţiei despre atacul acestui gradac. Inginerul ne-a spus să tragem o brazdă în jurul terenului atacat și să dăm cu praf D.D.T. Am făcut acest lu­cru, iar în locurile unde a fost atacat mai mult, am diat cu prăfuiitoarea. Mi s-a sipus să nu las să treacă mai mult de 3—4 zile și să sap. Această metodă a fost foarte bună. La prima sapă am­ spus oamenilor să nu taie nimic din floarea-soarelui pentru că se poate întîmpla să fie atacată iar de ghida­­cul răţuşca. La a doua sapă, s-a văzut că am avut dreptate. După 10 zile am băgat din nou prăşitoarea trasă de tractor. Şi această sapă nu a durat decît 3 zile. După alte 10 zile a urmat şi a treia sapă, iar la a patra sapă mu s-a mai putut băga tractorul pentru că plantele erau înalte. S-a făcut sapa cu inima. La a patra sapă, floarea-soarelui era înaltă, ia­r pălămiida numai de 10—15 cm., dar bu­ruiana mu mai era sănătoasă, n-avea lunjină. Așa s-a făcut că am­iuil acesta nu s-a mai vă­zut pălămidă mare la Vădeni ca în­ alţi ani, iar, ca rezultat, de­­pe această suprafaţă am obţinut 2.032 kg. floarea-soarelui la hectar, iar porumb — 3.200 kg. la hectar. Pentru această recoltă am luat premiu în natură 1.400 kg.^floarea-soarelui şi 3.500 kg. porumb ştiuleţi. * In această muncă am fost ajutaţi mult de organizaţia de bază din gospodărie şi de tehnicienii. Rezultatele obţinute de noi arată că şi în regiunea Galaţi se pot obţine recolte mari. Eu aş propune aci tovarăşilor ingineri să găsească o soluţie ca această buruiană să poată fi stinsă mai uşor decit cu sapa. Eu aş asculta cu plăcere acest sfat şi-l voi în­cerca. In anul acesta voi munci ca să ob­ţin la hectar 2.500 kg. la floarea-soarelui şi tot atîta la porumb. Cuvîntul tov. Ion Tîm­pă, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă din Tătaru, regiunea Constanţa Pentru campania însămînţărilor din pri­măvara anului 1954, de comun acord cu consiliul de conducere şi organizaţia de bază, am făcut un plan de muncă defal­cat pe brigăzi, iar în cadrul brigăzilor pe echipe s-au prelucrat sarcinile de pro­ducţii pe brigăzi, ca fiecare membru al brigăzii să ştie ce producţie trebuie rea­lizată şi ce lucrări trebuie făcute. Deşi unele reguli agrotehnice se apli­cau în gospodărie, de exemplu curăţirea şi tratarea seminţelor, totuşi nu se ştia precis cum trebuie să se facă aceste lucrări. Am arătat cum se face tratarea seminţelor. In primăvară cînd s-a putut ieşi la cîmp, brigăzile, bine pregătite, au început lucrul. In primul rînd au fost grăpate toate semănăturile de toamnă. Paralel cu aceasta s-a făcut şi grăparea arăturilor de toamnă, în anul 1954 s-au aplicat pentru prima dată în gospodăria colectivă metode noi ca : semănatul porumbului şi al florii-soarelui, în cuiburi aşezate în pătrat, polenizarea, iarovizarea cartofilor şi alteie. La porumb s-au dat trei praşile. Prima praşilă s-a făcut cu sapa, iar celelalte cu prăşitoarea trasă de animale. Astfel s-a obţinut o producţie medie de 3.212 kg porumb la hectar, la cultura semănată în cuiburi aşezate in pătrat, iar la cea în rînduri obişnuite, care a fost prăşită tot de trei ori, 2.438 kg. la hectar. La florea-soarelui, pe cele 58 ha. s-au obţinut in medie 1.200 kg. la hectar. Şi aci am avut o suprafaţă de 18 ha. semă­nate în cuiburi aşezate în pătrat, însă din lipsa conducerii gospodăriei nu s-a recol­tat separat şi nu se ştie diferenţa de recoltă. Această recoltă s-a obţinut datorită faptului că floarea-soarelui a fost prăşită de 3 ori şi i s-a făcut polenizarea supli­mentară artificială de două ori. S-au mai obţinut şi alte producţii frumoase în ca­drul gospodăriei. De exemplu, la orz s-au obţinut 2.918 kg. la ha., pentru că s-a însămînţat de timpuriu, la ovăz 1.670 kg la ha., leguminoasele au dat şi ele rezul­tate bune; astfel la fasole s-a obţinut pe 20 ha. o producţie medie de 1.200 kg. la hectar. În 1953 gospodăria colectivă din Tătaru fiind îndrumată de tehnicieni a plantat cartofi în vară, însă din cauză că nu a avut un sprijin tehnic continuu, rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Incercînd în 1954 să aplicăm din noi, această metodă am Intîmpinat greutăţi Totuşi, datorită muncii de lămurire dusă de organizaţia de bază, s-a hotărît să se planteze toată suprafaţa cu cartofi de vară. Terenul a fost arat din toamnă. Pri­ Cuvîntul tov. Gali Alexandru, ţăran muncitor din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea Sînt ţăran mijlocaş şi secretarul organi­zaţiei de bază din comună. Am o supra­faţă de 3,69 ha. teren, din care 2 sînt ara­bile. In regimul trecut trebuia să duc o mun­că grea ca să-mi ţin familia. In regimul de astăzi însă cuvîntul partidului, prin ziare şi broşuri, a ajuns şi la mine ca la întregul nostru popor. Am luat cunoştinţă de experienţa din Uniunea Sovietică care arată că se poate ajunge pînă la un va­gon de porumb la hectar. Cînd am citit despre asta, m-am gîndit cum aş putea ajunge şi eu la asemenea rezultate. Preşedintele sfatului popular de la raionul Săcueni a fost în comuna noastră şi a prelucrat re­gulile agrotehnice şi avantajele aplicării acestora. In urma discuţiilor cu el am în­sămînţat cu porumb 50 de ani în cuiburi aşezate în pătrat. In urma acestui fapt am obţinut de pe 50 ari 106 saci, ceea ce reprezintă 9.600 kg. la hectar. La fel şi la cartofi, am încercat metoda cuiburilor aşezate în pătrat şi am avut rezultate bune. De pe 20 ani am avut o re­coltă de 60 saci, ceea ce reprezintă 18.000 kg. la hectar. Ca plantă premergătoare a fost griul de toamnă. La începutul lunii septembrie, am executat arătura adîncă de 18—20 cm.; în primăvară, neavînd cultiva­tor, am lucrat cu plugul. După aceea am grăpat terenul și am dat cu marcatorul de mînă. înainte de răsărire, am grăpat terenul, iar cînd porumbul a făcut trei frunze, am executat prima praşilă. Cînd porumbul a crescut ceva mai mare, am executat iar­ prăşitul mecanic, apoi am executat răritul, lăsând numai cîte două fire la cuib. De asemenea, am mai făcut şi a treia praşilă cu prăşitoarea mecanică. Dacă mai făceam încă o praşilă aş fi avut rezultate şi mai bune, dar nu am făcut. Noi putem obţine la hectar 2.000 kg. grîu şi peste 3.000 kg. porumb boabe dacă o să lucrăm pămintul raţional. Nu este pămînt rău, ci numai gazdă rea. Eu îmi iau angajamentul ca întoreîndu­­mă in comună, prin organizaţia de bază şi prin toate mijloacele, să fac muncă de agitaţie ca să răspîndesc larg cele învăţate la această consfătuire, pentru ca toţi ţăra­nii muncitori din comuna m­ea să poată culege rod bogat de pe pămintul lor. A Cuvîntul tov. Nichita Mărgineanu, ţăran muncitor din comuna Sucutard, raionul Gherla, regiunea Cluj Vreau să vă spun şi eu cum am muncit pămintul de mi-a dat o recoltă cum n-am a­­vut niciodată în viaţa mea. Sînt om de 50 de ani şi vreau să vă spun că şi înainte a­­celaşi pămînt l-am avut, dar oricît am mun­cit n-am putut să ajung la o recoltă aşa de bogată ca cea de anul trecut. Primăvara trecută mă aflam la o sesiune a sfatului popular Sucutard, ca deputat al circumscripţiei nr. 5. Acolo s-a prelucrat me­toda de a pune porumb în cuiburi aşezate în pătrat. După aceia, cînd era timpul de semănat porumbul, şi pămintul avea temperatura ne­cesară, m-am dus şi am tras o grăpătură la arătură. A doua zi, după ce s-a zbicit din nou arătura am ieşit la cîmp împreună cu soţia mea, cu băiatul şi cu marcatorul, o greblă făcută de noi cu trei colţi. La săm­în­­ţă, proba de germinaţie era făcută, de făcut am făcut-o în felul următor (tov. Mărginea­nu arată ştiuleţii de porumb aduşi de el) : am luat boabe de pe mijlocul cucuruzului, l-am pus şi mi-a reuşit 100 la sută, semn că au fost bune boabele. In două zile am pus porumbul cu băiatul şi cu soţia şi apoi a rămas aşa cam 8 zile. Am lăsat cite 3 fire de cucuruz în fiecare cuib, iar cucuruzul a ieşit gros şi fr­umos. Apoi i-am dat o sapă şi n-am mai avut ce să-i fac, decît că în fiecare cuib — după şcoala primită — un fir am luat şi am lăsat să rămînă mai departe numai două. Apoi, la 14 zile, a trebuit să-mi sap cucu­ruzul din nou, a doua oară. M-am dus din nou la el, cucuruzul era înalt de un metru, aşa cum l-am văzut eu de la capătul păm­îri­­tului. Am lăsat 20 de cuiburi cu cîte 2 fire, iar la restul am smuls şi am lăsat numai cite unul. La trei cuiburi m-am pus şi am făcut muşuroi aşa cum făceam noi înainte. După un timp, i-am dat o a treia căpăli­­tură (praşilă). La căpălitul (praşila) al trei­lea n-am avut ce să fac decît să omor bu­ruienile şi să rup puii (copilii). Cînd a venit culesul, tovarăşul preşedinte al sfatului popular ne-a spus într-o sesiune că ar fi bine ca înainte de cules să măsurăm porumbul. Mi-a spus şi mie să-i dau de ştire cînd oi veni de la cules şi să-l măsurăm. M-am dus la cules şi cînd am venit mi-au luat şi mie la sfat nişte ciocălăi. Mi-au mă­surat ciocălăii şi­­au avut fiecare cîte 800, 750, iar cei mai mici, cite 500 grame. Apoi i-am dus şi i-am desfăcut acasă, unde i-am măsurat cu sacul. Am avut într-un hectar — măsurat şi hectarul — 150 saci, în total 7.500 kg. porumb ştiuleţi la hectar sau 5.700 kg. în boabe. După ce s-a uscat porumbul, l-am pus în coştei şi în podul casei. Apoi mi-am dat cotele, aşa regulat, cum trebuie, cum ne cer partidul şi guvernul, am mai valorificat prin cooperativă pentru haine cam 6—7 măji de porumb boabe. Şi mai am şi pentru trăit. Eu cam acestea le-am făcut şi astea le-am avut de spus. Doresc ca şi dvs. dacă aţi bi­nevoit şi aţi ascultat să faceţi în acest fel, că şi eu ascult de la dvs. ca să duc la co-' muna mea o noutate, dacă am avut ocazia să vin aici, în capitala țării. ! Cuvîntul tov. Gh. Covrig, ţâran muncitor din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară Am avut în 1954 o recoltă medie la hec­tar de 54.413 kg. sfeclă de zahăr, a spus ţă­ranul muncitor Gh. Covrig din comuna Un­­gheni, Regiunea Autonomă Maghiare. Vreau să arăt felul cum am lucrat. In vara anului 1953 am secerat griul şi imediat am făcut dezmiriştitul, iar toamna am cărat pe acest teren îngrăşăminte pe care le-am făcut aca­să din pleavă şi din gunoaiele mărunte din 1953. Gunoiul i-am cărat la mijlocul lunii noiembrie timp de două zile, iar a treia zi l-am băgat sub brazdă la 20—23 cm. şi l-am lăsat aşa toată iarna. Primăvara, cînd a venit timpul să ieşim la cîmp, am dus mai întîi îngrăşămintele chimice cuvenite pe 22 ari şi le-am împrăştiat la suprafaţă. A­­cest lucru l-am făcut pe la 29—30 martie. A doua zi, după ce am împrăştiat îngrăşămin­tele chimice am pus cu maşina sămînţa iaro­­vizată, primită de la centru. După vreo 6 zile, m-am dus să văd cum a răsărit. După 9 zile m-am dus pentru rărit. Am rărit cu sapa potrivită pentru răritul­ sfeclei. După răritul sfeclei m-am apucat de sapa porumbului. Am terminat porumbul de să­pat odată şi apoi am rărit sfecla a doua oară. După ce am săpat porumbul a doua oară am făcut a treia sapă a sfeclei. Pe urmă a venit timpul secerei păioase­­lor. După ce am terminat de secerat mi-am luat nevasta şi fiul şi m-am dus la ogo­­ rul cu sfeclă şi am smuls buruienile. După ce am recoltat sfecla am transpor­tat-o la baza de recepţie din comună şi am văzut că mi-au ieşit 54.413 kg. la hectar, la 22 ani un vagon şi 57 măji şi 80 kg. Pentru recoltă bogată am primit ajutor din partea organizaţiei de bază şi din par­tea conducerii fabricii de zahăr din Tg. Mu­reş. La această fabrică sînt ingineri împăr­ţiţi pe regiuni, iar regiunea este împărţită pe sectoare, cu şefi de sectoare şi ingineri care ne-au îndrumat. Astfel am obţinut pe comună 24.000 kg. la hectar. îmi iau angajamentul ca în ciuda unelti­rilor aţîţătorilor la un nou război, să lucrez cu mai multă rîvnă şi să îndemn cetăţenii din comună să muncească la fel ca mine, pentru a putea obţine în 1955 o producţie mai ridicată ca în 1934. Cuvîntul tov. Nicolae Ştefănescu, inginer agronom şef de la S. M. T. Gottlob, raionul Sînnicolaul Mare, regiunea Arad In cursul anului 1954, S.M.T. Gottlob şi-a îndeplinit planul în proporţie de 171,3 la sută şi a realizat toate lucrările planificate în următoarele proporţii: cultivat 172 la sută, semănat 278 la sută, alături de însă­­mînţări 152 la sută, desmiriştiri 206 la sută, ogoare 149 la sută. De asemenea, staţiunea noastră a obţinut însemnate realizări şi la alte lucrări neplanificate. Preţul de cost al lucrărilor a fost redus cu 37 la sută, reali­­zindu-se economii în valoare de 2.100.000 lei. Realizările mecanizatorilor din S.M.T. Gottlob se datoresc faptului că înainte de începerea campaniilor agricole, conducerea staţiunii s-a preocupat să asigure cadre per­manente şi bine pregătite care să poată face faţă lucrărilor agricole. Astfel, noi am re­crutat din cadrul gospodăriilor agricole oa­meni pe care i-am calificat, ajungind ca în momentul de faţă să avem in proporţie de 85 la sută tractorişti, membri ai gospodării­lor colective. O mare atenţie s-a dat organizării muncii în cadrul brigăzilor, aplicării metodelor înain­tate de muncă, organizării întrecerii socia­liste. Volumul lucrărilor executate în cadrul gos­podăriilor agricole colective şi întovărăşiri­lor agricole reprezintă 80 la sută din reali­zările noastre pe anul trecut. Staţiunea noastră, prim tehnicienii ei, s-a străduit să aplice tot ceea ce este nou în agricultură şi pe această linie s-a mers prin înfiinţarea unei case laborator la gos­podăria colectivă din Lenauheim. In cursul anului 1954, în campania de toamnă, noi am executat în cadrul gospodă­riei colective Lenauheim, sistemul de lucrare a solului recomandat de colhoznicul T. S. Maltev, în vederea adaptării acestei metode la condiţiile de climă şi sol din regiunea noastră. Noi credem că în cursul anului 1955 vom extinde aceste lucrări şi la alte gospo­dării colective. Pentru a putea trece la experimentarea sistemului de lucrare a solului al lui T. S. Malţev, staţiunea noastră a primit un trac­tor Stalineţ. Am găsit un plug co­respunzător P 5/35 la care prin demonta­rea coroanelor s-a pus în poziţia de a pu­tea fi întrebuinţat la executarea arăturii Malţev. Trebuie să recunoaștem însă că plu­gul P 5/35, fără coroane, nu este plugul ideal pentru executarea acestei lucrări. La gospodăria colectivă din Lenauheim s-a fixat tarlaua pe care urma să se execute această lucrare şi s-a trecut de îndată la executarea ei. Deoarece timpul era cam înaintat, s-au organizat două schimburi pe tractorul Stalineţ: un tractorist pe tractor, altul pe plug, iar la schimbul doi, alţi doi mecanizatori. Această arătură s-a executat la o adtnci­­mne de 40—45 cm., în unele locuri pînă la 48 cm. Plugul s-a comportat foarte bine şi a rezistat la tracţiune, iar arătura se pre­zintă în condiţii corespunzătoare. In primul rînd brazdele nu au fost întoarse, fiindcă a­­cesta este însuşi principiul sistemului lui Maltev. A fost dislocată însă o masă de sol de jos în sus şi dintr-o parte în alta, fără a se întoarce brazda. S-au -xat în felul acesta condiţii pentru ca apa şi aerul să circule la voie în acest sol, de sus în jos, iar în cursul iernii să se acumuleze o cantitate impor­tantă de apă. Mecanizatorii din staţiunea noastră îşi propun să muncească astfel ca în raza noas­tră de activitate gospodăriile - s­ uie colec­tive să obţină următoarele recolte: la grîu 2.000 kg., la orz 2.300 kg, la ovăz 1.800 kg, şi la porumb 2.500 kg. boabe.

Next