Steagul Roşu, iunie 1955 (Anul 2, nr. 364-389)

1955-06-01 / nr. 364

ANUL II - Nr. 364 4 PAGINI 20 BANI MIERCURI 1 IUNIE 1955 Să apărăm viaţa copiilor noştri C­înd şi-a pus semnătura pe Apelul de la Viena, Ana Dragomirescu, mamă eroină, a ţinut să-şi exprime gîndu­­rile ce o stăpîneau în acele clipe, gînduri simple, pline de logică, ale unei mame ce a crescut 10 copii: „Semnez pentru ca viaţa copiilor mei să fie apărată, pentru ca în lume să fie pace“. In apărarea „florilor vieţii“—minunata definiţie gorkiană a copiilor — bat ini­mile alăturate ale popoarelor lumii care vor ca pe planeta noastră să strălucească de-a pururi soarele şi nu să se abată grindina de foc a războiului atomic. Anul acesta sărbătorirea zilei de 1 Iu­nie se desfăşoară sub semnul intensifi­cării luptei pentru apărarea păcii şi vie­ţii copiilor, sub semnul întăririi lagărului păcii, democraţiei şi socialismului. In fruntea acestui lagăr se află marea Uni­une Sovietică şi China Populară, alături de care s-au grupat ţările democrat-popu­­lare din Europa şi Asia. Propunerile sovietice pentru asigura­rea securităţii colective în Europa, pen­tru rezolvarea pe cale paşnică a proble­mei germane, pentru interzicerea armelor atomice şi încetarea producţiei acestora, ca şi tratativele sovieto-austriace şi re­centele tratative între delegaţia guverna­mentală a U.R.S.S .şi delegaţia guverna­mentală a R.P.F. Iugoslavia, sunt măr­turii ale politicii consecvente de pace a Uniunii Sovietice. Tratatul de prietenie, colaborare şi a­­sistenţă mutuală încheiat între statele europene participante la Conferinţa de la Varşovia constituie de asemenea o do­vadă a trăiniciei lagărului păcii, demo­craţiei şi socialismului, a forţei unite a ţărilor iubitoare de pace, împotriva politicii „de pe poziţii de forţă“, împotriva cursei furibunde a înar­mărilor, împotriva uneltirilor imperialişti­lor americani şi ale cercurilor agresive din apus care semnează acorduri războinice, popoarele se ridică cu dîrzenie în a­­părarea vieţii şi a viitorului tinerei gene­raţii. .Oamenii cinstiţi de pretutindeni ştiu ce înseamnă războiul, unde duce fa­bricarea de arme atomice. Ei nu uită de­zastrul provocat de bombele atomice a­­runcate asupra oraşelor japoneze Hiro­shima şi Nagasaki şi condamnă faptele agresorilor; din 1945 şi pînă în 1954, la Nagasaki la fiecare 7 copil s-a născut unul anormal, ca rezultat al bombarda­mentelor atomice. Fabricarea de arme atomice şi a altor arme de exterminare în masă are drept urmare sporirea mizeriei maselor mun­citoare, înrăutăţirea vieţii copiilor. In S.U.A., într-un an întreg nu se folosesc atîtea fonduri pentru învăţămînt cîte se cheltuiesc pentru scopuri militare în timp de două zile. Sute şi sute de mii de copii americani cunosc amarul exploa­tării capitaliste, muncind din greu în fa­brici şi uzine sau pe plantaţiile marilor fermieri. Mizeria îndeamnă multe mame din ţara domniei „modului de viaţă ame­rican să facă negoţ cu copiii lor. Franţa ocupă locul al treilea în ceea ce priveşte alocările bugetare de război şi locul al 30-lea în acordarea de fonduri din buge­tul statului pentru învăţămîntul public. In scrisoarea trimisă Federaţiei Demo­crate Internaţionale a Femeilor, o mamă din Iran scria nu de mult: „In frumoasa mea ţară, ţara versurilor şi a florilor, flo­rile vieţii noastre, copiii, în loc să înflo­rească şi să se dezvolte, sînt galbeni şi veştezi. Copilaşii noştri sînt flămînzi. Ei muncesc de la 4—5 ani în fabricile de co­voare, de chibrituri sau de sticlărie, pen­tru un salariu cu care-şi pot cumpăra a­­bia o bucată de pîine“. Ca de la cer la pămînt se deosebeşte viaţa copiilor din ţările capitaliste de via­ţa copiilor din ţările iubitoare de pace. Pe meleagurile noastre, copiii — florile vieţii — cresc ca într-o adevărată grădi­nă. Este suficient să redăm alături de scrisoarea mamei iraniene, cuvintele ele­vei Linda Dobrovolskaia din Donbas, spre a oglindi contrastul izbitor dintre viaţa copiilor din ţările capitaliste şi co­loniale şi cea a copiilor din ţările lagă­rului păcii. „Cînd voi fi mare — spune eleva din Donbas — aş vrea să încălzesc Oceanul îngheţat de Nord, pen­tru ca pe malurile lui să înflorească merii şi să se legene grîne cu multe spice“. Sînt vise înaripate, pline de îndrăzneală care se pot făuri numai în mintea unor copii dintr-o ţară liberă, în care clipă de clipă se vede grija pentru viaţa lor. In Patria Socialismului biruitor, Par­tidul Comunist şi Guvernul Sovietic, a­­cordă o atenţie deosebită vieţii şi educa­ţiei copiilor. Casele de naştere, materni­tăţile, spitalele, dispensarele pentru copii, centrele de lapte, sînt tot atîtea dovezi ale grijii statului sovietic pentru tînăra generaţie. In ultimii ani, în U.R.S.S. s-au construit peste 23.000 şcoli noi. Cele 1.200 palate şi case ale pionierilor, 140 de teatre pentru copii, case de educaţie artistică, cercuri ale tinerilor naturalişti şi tehnicieni, etc., sînt tot atîtea locuri unde copiii sovietici primesc o educaţie sănătoasă, pentru a creşte cetăţeni folo­sitori patriei, oameni curajoşi, îndră­gostiţi de viaţă şi luptători pasionaţi pentru apărarea ei. In China populară, învaţă astăzi nu­mai în şcolile elementare peste 55 milioa­ne de copii. In R. P. Polonă toţi copiii de vîrstă şcolară sînt cuprinşi în învă­ţămînt. Şi în celelalte ţări de democraţie populară copiii cunosc într-adevăr o co­pilărie fericită. In ţara noastră întîlnim aceeaşi grijă părintească pentru copii, din partea sta­tului democrat-popular. , Constituţia ţării noastre, Codul Mun­cii, Codul Familiei, precum şi numeroase hotărîri ale partidului şi guvernului au prevederi speciale şi precise cu privire la ocrotirea mamei şi copilului, precum şi la mijloacele care garantează traducerea lor în viaţă. In anii puterii populare, mortali­tatea infantilă, pentru care ţara noastră deţinea în trecut un trist renume, a scă­zut considerabil, iar natalitatea a cres­cut cu cca 44 la sută. La baza aces­tor rezultate se află un şir întreg de fap­te. In satele noastre, unde în trecut nu exista nici o singură casă de naştere, iar ţăranca muncitoare năştea lipsită de ori­­ce asistenţă medicală, funcţionează as­tăzi peste 1.400 de case de naştere. Palatul Pionierilor din Capitală, casele pionierilor­ din Giurgiu, Turnu Măgurele şi din alte oraşe ale regiunii noastre sînt, alături de şcoli, un mijloc minunat de e­­ducaţie nouă a tinerei generaţii, o dovadă a grijii regimului nostru faţă de copiii oamenilor muncii Această viaţă nouă a copiilor noştri, liniştea lor, visele lor pline de îndrăznea­lă, viitorul lor, toate trebuiesc apărate. Urgia războiului nu trebuie să se năpus­tească asupra acestor mlădiţe nevinovate de viaţă. Aceasta este ideea care uneşte gîndurile milioanelor de mame care vor ca pacea să triumfe în lume. Dragostea pentru pace, pentru viaţa copiilor, este izvorul entuziasmului femei­lor din lumea întreagă cu care ele întîm­­pină Congresul mondial al mamelor. La acest congres va răsuna cu tărie cuvîntul în apărarea păcii împotriva celor care ameninţă copiii, împotriva imperialiştilor care vor să pună din nou arma în mîi­­nile militariştilor vest-germani. Acum, de Ziua Internaţională a Copi­lului, poporul nostru, alături de toate po­poarele lumii, îşi va manifesta cu tărie hotărîrea sa neclintită în apărarea vieţii copiilor noştri. Această zi va însemna o nouă demonstraţie a voinţei poporului nostru de a lupta pentru întărirea capa­cităţii de apărare a patriei, stmcind neo­bosit pentru traducerea în viaţă a sarci­nilor partidului şi guvernului pentru con­struirea socialismului. Avem înalta datorie să stăm de strajă la cauza păcii. Avem înalta datorie să luptăm pentru ca asupra leagănelor co­piilor să vegheze în linişte mamele, ca duioşia cîntecului lor şi somnul dulce al copiilor să nu fie stînjenite de urletul si­nistru al bombelor. Dragostea noastră de pace, voinţa noastră de a apăra viaţa co­piilor sînt fără îndoială mult mai puter­nice decît urzelile imperialiştilor în vede­rea dezlănţuirii războiului atomic. Pacea lumii va trebui să triumfe, spre fericirea copiilor noştri! Spectacol de gală cu baletul „Macul Roşu” cu concursul artiştilor sovietici Pe scena Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R. a avut loc marţi seara un spectacol de gală cu baletul „Macul Roşu“, prezentat cu concursul artiştilor sovietici Olga Le­­peşinskaia, artistă a poporului din U.R.S.S., laureată a Premiului Stalin, Juri Goffman şi Vladimir Levasov, solişti ai baletului Tea­trului Mare Academic de Stat al U.R.S.S. La spectacol au asistat tovarăşii: Gh.Gheorghiu-Dej, dr. P. Groza, Gh. Apostol, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, general de ar­mată Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Bo­­rilă, general locotenent Al. Drăghici, N. Ceau­­şescu, acad. prof­ Traian Săvulescu, D. Petrescu, S. Bughici, Constanţa Crăciun, L. Răutu, Sorin Toma, Stelian Mo­raru­, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, deputaţi In Marea Adunare Naţională, oamenii ai ştiinţei, culturii şi ar­tei, ziarişti români şi străini, oameni ai muncii. Au participat I. I. Horosilov, consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice şi alţi membri ai corpului diplomatic. A asistat de asemenea M. B. Mitin, mem­bru al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Rolul eroinei principale, Tai Ho din ba­letul „Macul Roşu“ de Reinhold Glier, operă coregrafică ce simbolizează încrederea pu­ternică in victoria poporului chinez, a fost interpretat de Olga Lepeşinskaia. Prin desă­­vîrşita măiestrie artistică a interpretării, Ol­ga Lepeşinskaia a creat în baletul „Macul Roşu“ un mare rol. Juri Gojmani şi Vladimir Levasov au dove­­dit, odată cu remarcabile­ însuşiri de parte­neri, marile lor calităţi artistice. La spectacol şi-au dat de asemenea con­cursul D. Bivolaru, Ioan Grama, Suzi Rain­ier, Maria Bardezian, Simona Ştefănescu, Edith Brejan, Clara Volini, Nicolae Pantazi, Ion Boitanciuc, Alexe Mihailovici şi alţii precum şi copii, elevi ai şcolii medii de co­regrafie din Bucureşti. Conducerea muzicală a aparţinut dirijoru­lui Robert Rosensteck. Publicul a mulţumit prin entuziaste aplau­ze excepţionalei artiste sovietice, Olga Le­peşinskaia şi partenerilor ei, Juri Gofman şi Vladimir Levasov, pentru minunatele clipe de artă pe care le-au dăruit pe scena operei bucureştene. (Agerpres) Putem fi pe deplin convinşi ca poporul nostru iubitor de pace şi libertate, conştient de răspunderile cale naţionale şi internaţionale, îşi va îndeplini cu cinste obligaţiile ce-i revin, întărind semnătura pusă în numele său pe Tratatul de la Varşovia printr-o muncă eroică pentru întărirea şi înflorirea patriei, pentru sporirea capacităţii ei de apărare, pentru triumful păcii şi colaborării internaţionale.­ Din expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej la cea de-a 6-a sesiune a Marii Adunări Naţionale a R. P. R. Lucrările celei de a VI-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale a R. P. R. Şedinţa din ziua de 31 mai Marţi au continuat lucrările celei de a 6-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale. . La discuţiile în legătură cu proiectul de lege pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R.­­pe anul 1955 au luat cuvântul depu­taţii: Dumitru Balalia, din circumscripţia electorală Ploeşti-Sud, regiunea Ploeşti, Ga­­vrilă Popa, din circumscripţia electorală A­­damclisi, regiunea Constanţa, Gh. Hossu, din circumscripţia electorală Medgidia, re­giunea Constanţa Elena Barbălată, din circumscripţia elec­torală Odobeşti, regiunea Bîrlad, Mathe Lu­dovic, din circumscripţia electorală Mugeni, Regiunea Autonomă Maghiară, colonel Ion Gheorghe, din circumscripţia electorală Ale­xandria, regiunea Bucureşti, Liuba Chişi­nevschi, din circumscripţia electorală Con­­stanţa-Sud, regiunea Constanţa, Emil Ma­­zilu, din circumscripţia electorală Ştefan cel Mare, regiunea Iaşi, Romulus Zarorin, din circumscripţia electorală Ilia, regiunea Hu­nedoara, Ion Pas, din circumscripţia elec­­torală Moieni, regiunea Ploeşti, Alexandru Sencmici, din circumscripţia electorală Ora­­dea-Nord, oraşul Oradea, G. Gaston Marin, din circumscripţia electoral Ceahlău, regiu­nea Bacău, Ioan Ţurai, din circumscripţia electorală Drăgăneşti, regiunea Bucureşti. Primit cu vii aplauze, a luat cuvintul tov. Chivu Stoica, prim vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri. Proiectul de lege pentru aprobarea buge­tului de stat al R.P.R. pe anul 1955 a fost citit şi supus aprobării deputaţiilor Marea Adunare Naţională a votat în una­nimitate, într-o atmosferă de puternică în­sufleţire, legea pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R. pe anul 1955. Marea Adunare Naţională a votat apoi legea pentru ratificarea decretelor emise în­tre sesiuni de Prezidiul Marii Adunări Na­ţionale. De asemenea, Marea Adunare Na­ţională a votat în unanimitate legea pentru modificarea articolelor 43 şi 50 din Consti­tuţia R.P.R. Pe baza acestei modificări au fost reorganizate Ministerul Construcţiilor şi Industriei Materialelor de Construcţii şi Comitetul de Stat pentru Colectarea Pro­duselor Agricole, înfiinţîndu-se Ministerul Construcţiilor, Ministerul Industriei Materi­alelor de Construcţii şi Ministerul Colectă­rilor. Marea Adunare Naţională a aprobat pro­punerea făcută de Consiliul împuterniciţilor de a elibera pe deputatul Dumitru Cofiu din funcţia de membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, întrucît acesta urmează să primească sarcini pe linie de guvern, şi a ales ca membru în Prezidiul Marii Adu­nări Naţionale pe deputatul Nicolae C­eau­­şescu. De asemenea, din aceleaşi motve, deputatul Dumitru Coliu a fost eliberat din funcţia de membru şi preşedinte al Comisiei de Afaceri Externe.­­Deputatul Lotar Rădăceanuu a fost ales ca membru şi preşedinte al Comisiei de A­­faceri Externe, iar deputatul general locote­nent Iacob Teclu, ca membru al aceleeaşi comisii. Intrucit deputatul Avram Bunaciu este se­cretarul Prezidiului Marii Adunări Naţio­nale, Marea Adunare Naţională l-a eliberat din funcţia de membru al Comisiei de pro­puneri legislative, alegînd ca membru al a­­cestei comisii pe deputatul Ion Vinte. Ora 14,30. Preşedintele Marii Adunări Naţionale, deputatul C. Pîrvulescu, rosteşte cuvîntul de închidere a sesiunii. Sesiunea a 6-a a Marii Adunări Naţiona­le a avut sarcina de mare răspundere de a ratifica Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Populară Albania, Republica Populară Bulgaria, Re­publica Populară Ungară, Republica Demo­crată Germană, Republica Populară Polo­nă, Republica Populară Romînă, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republi­ca Cehoslovacă, semnat la Varşovia la 14 mai 1955. Aprobarea unanimă a Tratatului de că­tre Marea Adunare Naţională dovedeşte vo­inţa de neclintit a poporului nostru de a-şi apăra munca sa creatoare şi viaţa fericită şi de a contribui la asigurarea păcii şi securităţii popoarelor. In această sesiune a fost de asemenea discutat şi votat bugetul de stat al­ R.P.R. pe anul 1955. Bugetul asigură dezvoltarea mai departe a economiei noastre naţionale in toate ramurile sale, a instituţiilor noastre culturale şi sociale. Bugetul pe anul 1955 prevede sume importante care trebuie folo­site raţional ca să dăm un nou avînt eco­nomiei şi culturii şi să creăm condiţii de viaţă tot mai bune pentru oamenii muncii. Tovarăşi deputaţi, să contribuim cu toa­tă energia şi priceperea la realizarea pla­nului de stat şi a prevederilor bugetului. Declar închisă cea de a 6-a sesiune a Marii Adunări Naţionale. (Agerpres) Cuvîntarea tovarăşului dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Tovarăşi deputaţi şi deputate. Tratatul de prietenie, colaborare şi asis­tenţă mutuală încheiat la Varşovia consti­tuie un eveniment care prin importanţa lui a produs valuri de Însufleţire în puternicul nostru lagăr al păcii şi o puternică derută în tabăra duşmanilor păcii. Dacă popoarele iubitoare de pace aplaudă acest eveniment de importanţă universală, cercurile interesate în războaie şi conflicte între popoare, profitorii arhicunoscuţi ai ma­­şinaţi­unilor şi aventurilor războinice, devin tot mai neliniştiţi. Această nelinişte se transformă în reacţiuni, în manifestaţiuni care demască tot mai mult Intenţiile acestor kuperiatişti şi potentaţi ai banului, legate de zăngănitul armelor şi conflicte războinice. Din presa lor şi din strigătele lor, care umplu lumea pe aripile undelor, se desprin­de o avalanşă de denaturări a conţinutului acestui tratat. Aceşti duşmani ai păcii nea­gă fără scrupule intenţia clară, exprimată în textul precis al Tratatului. Ei fac lamenta­bile eforturi în încercările lor zadarnice de a atribui contractanţilor intenţii diametral opuse acelora care stau la baza Tratatului. Or părţile contractante îşi manifestă lim­pede hotărîrea fermă de a construi pacea, pe temeiul coexistenţei paşnice între popoare. Temelia acestui act exprimată de la în­ceput în aliniatul prim din introducerea Tra­tatului este de a crea un sistem de securita­te colectivă a tuturor ţărilor din Europa, in­diferent de orînduirea lor socială şi de stat, în conformitate cu principiile Cartei O.N.U. Aliniatul 2 din articolul ultim prevede: „In cazul cind în Europa va fi creat un sis­tem de securitate colectivă şi va fi încheiat în acest scop un tratat general-european de securitate colectivă, lucru spre care părţile contractante vor tinde neîncetat, prezentul Tratat Îşi va pierde valabilitatea in ziua in­trării în vigoare a Tratatului general-euro­pean“. Tratatul, de la intrarea lui în vigoare, lasă larg deschise porţile pentru ţările care îşi însuşesc principiile lui de bază, ţelurile şi soluţiile lui, scopul spre ca­re tinde întregul tratat fiind de a deveni un Tratat general Totul este în funcţie de finalitate, iar a­­ceastă clauză sintetizează finalitatea spre care năzuiesc popoarele din marea familie a lagărului păcii: securitatea şi pacea popoare­lor. Trebuie o pătimaşe rea credinţă, izvorîtă din interese total străine de securitatea po­poarelor, pentru a căuta să se nege limpezi­mea acestei clauze luminoase a Tratatului, care dezvăluie şi pentru cei mai sceptici a­­devăratul lui scop. Tratatul, spre deosebire de pactul Atlanti­cului şi acordurile de la Paris, nu are re­frenul zăngănitului de arme. Dacă totuşi acest pact are şi prevederi de ordin militar, aliniatul al doilea al pream­bulului lămureşte că ele sînt determinate de situaţia creată în Europa in urma ratificării acordurilor de la Paris, care creează o nouă grupare militară, sub firma „Uniunii euro­pene occidentale“, cu participarea Germaniei occidentale în curs de remilitarizare şi in­cluderea ei în blocul militar al Atlanticului de nord. Poate exista îndoială că aceste formaţiuni militare adincesc tensiunea­ pe plan Interna­ţional, agravează primejdia unui nou război şi creează o ameninţare pentru securitatea naţională a popoarelor iubitoare de pace? Indivizii pot avea o memorie scurtă,__ dar oricit de înclinat ar putea fi cineva să uite trecutul, grozăviile celor două războaie pe care le-au trăit nu pot fi uitate. Militarismul german, nebunia fanatică a generalilor prusaci în frunte cu Kai­serul Wilhelm şi mai tîrziu aceia a lui Hitler şi a adepţilor săi, au provocat războaie ale căror sălbăticii şi distrugeri au tăiat răni adinei pe trupul atîtor popoare şi au distrus atîtea Fericiri, incit ele nu pot fi uitate. Poporul român a trijit în decursul unei singure generaţii grozăviile acestor două războaie. Jertfele pe care le-a adus poporul nostru în cele două războaie împotriva mili­tarismului german, sînt de patru ori m­ai mari decît cele suportate de S.U.A., deşi acestea au o populaţie cu mult mai mare, mai mult decît înzecită. Poporul român este aşezat în drumul spre Orient, pe care mili­tariştii­ germani au încercat de două ori să pătrundă pentru a realiza cuceririle spre care îi împingea nebuna lor năzuinţă, expri­mată în acel „drang nach Osten“, care i-a pricinuit însuşi poporului german nemăsu­rate jertfe. Poate , oare vreo îndoială că această con­cepţie, înrădăcinată adine în mintea milita­riştilor şi conducătorilor marilor trusturi germane îi va împinge spre al treilea război, cînd li se pun iar arme în mînă cu atîta generozitate din partea imperialiştilor apu­seni, de dincoace şi dincolo de ocean ? Poporul român consideră că e o datorie a sa sfîntă să vegheze pentru ca valul acestui „drang nach Osten“ să nu ameninţe din nou pacea lumii. El este alături de celelalte popoare, înse­tate de dorinţa de a nu mai trăi zilele de dezastru din trecut, nn lupta pentru a-şi crea condiţii de muncă paşnică şi creatoare, pen­tru a-şi îmbunătăţi şi ridica nivelul de viaţă culturală şi materială. In acest scop măreţ, într-o deplină unitate, popor şi guvern, toate păturile sociale ale poporului român şi ale minorităţilor naţio­nale, de la ţărani şi muncitori pînă la vîr­­furile intelectualităţii noastre, fără deosebire de rasă şi religie, îşi manifestă cu putere deplină solidaritatea şi hotărîrea­ de a-şi a­­păra cuceririle lor, de a da o ripostă zdro­bitoare oricărei încercări de agresiune. Poporul nostru este setos de progres şi nu va permite ca realizările sale să fie dis­truse în cataclismul unui război atomic. După cum ştim, la Conferinţa de la Var­şovia a participat ca observator şi repre­zentantul R. P Chineze. Nu de mult am traversat o mare parte a Asiei. Poposind în diferite puncte ale acestui uriaş continent, deseinzînd în oraşe şi sate, cunoscînd oamenii în casele şi familiile lor, străbătînd regiuni cu uriaşe şantiere de con­strucţii, am trăit freamătul muncii rodnice al marelui popor chinez. Cu elan grandios se construiesc uzine, centrale hidraulice, instituţii sanitare, cul­turale, se desţelenesc întinse păminturi Toate acestea sînt realizări ale unei munci închinate unei vieţi individuale şi colective mai ridicate şi mai fericite. Pe de o parte, această minunată încordare a energiilor populare pe cîm­pul muncii crea­toare, paşnice, al cărei răsunet pătrunde şi în inimile cele mai împietrite şi în minţile cele mai împăienjenite de prejudecăţi şi obscurantism, iar pe de altă parte, zăngăni­tul armelor de pe „poziţiile de forţă“ ale re­gizorilor războaielor, ale exploatatorilor bo­găţiilor ţărilor coloniale şi semicoloniale, mereu nesăturaţi. Iată aspectul realităţilor care ne încon­joară pe plan universal, iată condiţiile iz­­vorâte din aceste realităţi, care determină poziţia de apărare adoptată prin Tratatul de la Varşovia. Imperialiştii atomici, urmărind dominaţia mondială şi vroind să facă din lume un „uriaş naufragiu“, devin însă tot mai isterici şi agresivi. Preşedintele Consiliului de Miniştri, to­varăşul Gh. Gheorghiu-Dej, ne-a reamintit că unii deputaţi şi senatori din Congresul S­a­­telor Unite ale Americii, pierzîndu-şi nu nu­mai simţul realităţii, dar şi simţul măsurii, s-au îndeletnicit de la tribună cu discuţia unor probleme pur interne ale ţării noastre. Ei au încercat, cum aţi auzit, să fixeze şi data la care poporul român ar trebui să aniverseze independenţa de stat, cucerită la 9 mai 1877.­­ Ei ar dori, cum spunea prim-ministrul nostru, să pună astfel data aniversării in­dependenţei, încit ea să coincidă cu o dată care astăzi se aniversează numai în Statele Unite, adică data urcării pe tron a prinţilor de Hohenzolern-Sigmaringen, a căror dinas­tie le-a fost aşa de mult pe plac acestor ca­pitalişti exploatatori ai bogăţiilor altor ţări. Tovarăşe Gheorghiu-Dej, fiu al poporului român, am aplaudat declaraţia ce ai făcut. Citez : „Chestiunea Regimului de Stat al Ro­­mîniei a fost hotărîtă odată pentru totdea­una de poporul român, conform voinţei şi in­tereselor sale şi nici un fel de putere străină n-are căderea s-o pună în discuţie“. Aceste cuvinte izvorăsc din a­dînci­mea su­netului poporului român, conştient şi mînd­ru de puterea lui de muncă şi cunoscînd valoa­rea libertăţii. Unii din aceşti avocaţi nechemaţi, văzin­­du-şi planurile lor de cuceriri războinice primejduite îşi pierd raţiunea. Este cunoscut cazul fostului ministru de război imperialist, care şi-a încheiat cariera sărind noaptea pe fereastră, sub viziunea unui atac inamic. Aş da prietenesc sfat şi altora să se ferească de a deveni prizonierii unor asemenea idei fixe. Cu cit aceste exaltări ale lor primejduiesc mai mult pacea, cu atît mai hotărit trebuie să ne închegăm n­oi rîndurile, construind un zid de nepătruns în apărarea păcii, zi­d de care să se frîngă toate maşinaţiunile lor de subminare a păcii. Acest zid se întinde de la Elba pînă in apele Taiwanului. El cuprinde întinderi uriaşe şi o mare parte a omenirii, care prin munca şi lupta ei va spulbera pla­nurile agresive şi de „îngrădire“ ale imperia­liştilor, asigurind pacea către care năzuiesc fierbinte toate popoarele lumii. Alături de ceilalţi contractanţi ai Tratatu­lui d­e la Varşovia, poporul român, vechi brav şi înţelept, se identifică cu hotărîre, prin glasul reprezentanţilor lui autorizaţi, pe care i-am auzit în decursul şedinţelor noa­stre, cu discuţii la nivelul importanţei aces­tui Tratat. Poporul român care îşi dă adeziunea de­plină la acest Tratat pus în slujba păcii, îşi exprimă cu tărie hotărîrea­ de a-şi apăra cu­ceririle şi realizările paşnice. Ritmul puternic al efortului constructiv al oamenilor muncii din tabăra popoarelor sem­natare ale Tratatului de la­ Varşovia, desco­perirea energiilor lor nebănuite, a bogăţiilor materiale şi spirituale din ţările lor, pe care ie exploatează în propriul folos, fără exploa­tatori de dincoace şi dincolo de graniţe, fac ca acest minunat exemplu al construirii paşnice a unei vieţi noi, să exercite — şi va exercita’ tot mai mult — o mare putere de atracţie pentru toate popoarele lumii, cuce­rind aderenţa omenirii. Aici rezidă puterea noastră şi de aici iz­vorăşte şi încrederea noastră desăvîrşită în consecinţele Tratatului de la Varşovia, care vor fi hotărîtoare pentru salvarea păcii. Pe arcul de triumf din faţa capitoliului din Boston, din statul Massassuchets din S.U.A., este gravată o deviză: „Există o co­munitate în destinul omenirii“. Prin această deviză popoarele Americii de Nord, recu­noşteau în mod solemn încă din secolul al XIX-lea solidaritatea vitală a tuturor po­poarelor. Un gînditor politic, meditînd asu­pra acestei devize, a exclamat că aceasta este un ban economisit al trecutului, care chiar dacă este astăzi demonetizat, depre­ciat, în viitor poate să aibă din nou valoare. Noi credem în această comunitate în desti­nul omenirii, în interesul comun de a coexis­ta, in raporturile de colaborare între toate popoarele, năzuind neîncetat de a reduce orice conflict, de a căuta puncte care ne a­­propie în domeniul colaborării economice, culturale, punind fiecare, rînd pe rînd, cite o cărămidă, la marele edificiu al păcii. Cei care orbiţi de interese străine de a­­celea ale popoarelor iubitoare de pace nu înţeleg acest lucru să recitească din cînd în cînd inscripţia de pe arcul de triumf din Boston. Tratatul de la Varşovia constituind cadrul organizării forţelor părţilor contractante, cu unitatea comandamentului, cu un coman­dant oţelit în focul luptei pentru eliberarea popoarelor noastre de sub jugul fascist, for­mează o bază puternică, care întăreşte în­crederea de nezdruncinat a poporului nostru în forţele noastre de apărare contra oricărei agresiuni. Cu această puternică chezăşie, poporul nostru păşeşte cu hotărîre înainte pe dru­mul construirii vieţii lui noi. Munţii, văile şi cîmpiile patriei noastre vor răsuna înainte de ritmul voios al mun­cii, împletită cu cîntece de bucurie pentru realizările obţinute şi pe care poporul ştie să le apere. Din acest sentiment al poporului se va desprinde votul Marii Adunări Naţionale, supremul organ al exercitării voinţei po­por­lui. Exprimînd acest vot, Marea Adunare Na­ţională va fi la înălţimea sarcinii sale. (Aplauze puternice și prelungite). Din cuprinsul regiunii noastre Pregătiri pentru Festivalul de la Varşovia IN RAIONUL OLTENIŢA Utemiştii şi pionierii din cuprinsul ra­­ionului Olteniţa intîmpină cel tie al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Stu­denţilor de la Varşovia prin noi şi fru­moase realizări. Astfel, in comunele Căs­­cioarele şi Minăstirea s-au colectat şi citeva zile peste 1000 kg. fier vechi. Ase­menea realizări au mai fost înfăptuite si de tinerii de la şcolile Nr. 1 B şi 2 B. din Olteniţa, care au colectat peste 1500­­ kg. fier vechi. Cercul miinilor indemînatece de la Ca­sa Pionierilor din Olteniţa, precum şi pionierii de la şcolile elementare din Mi­­năstirea şi Ulmeni au şi început să pre­­gătească unele daruri pentru Festival Aceste daruri constau in diferite cusă­­turi şi obiecte lucrate cu motive naţio-­­ nale in timpul liber de către cei mici. MARIN ŢONE corespondent voluntar­­ IN RAIONUL CALARASI Cu mult entuziasm participă la acţiu­nile organizate in intimpinarea Festiva­lului şi tinerii din raionul Călăraşi­ In numeroase comune şi sate utemiştii şi pionierii participă activ la colectarea fierului vechi şi la efectuarea lucrărilor­­ de înfrumuseţare a comunelor respec­tive. Aşa de pildă, pionierii şi elevii de la şcoala elementară din comuna Radu Negru, au colectat pină in prezent peste 3000 kg. fier vechi. Utemiştii şi pionierii din oraşul Călăraşi au adus de asemenea o contribuţie însemnată la amenajarea şi înfrumuseţarea parcurilor din oraşul lor. AURELIAN POPESCU corespondent voluntar IN RAIONUL MIHAILEŞTI Ca şi in celelalte comune şi sate din cuprinsul raionului Mihăileşti, utemiştii şi pionierii în comuna Dără­şti sprijină pe cei virstnici în bătălia pentru ob­ţinerea unor recolte sporite la hectar. In cinstea celui de al V-lea Festival de la Varşovia, pionierii din cercul tine­rilor naturalişti au muncit cu spor la a­­menajarea şi insăminţatul celor 15 par­cele în suprafaţă de 1200 mp. Ei au în­­săminţat acest loc experimental de pe lingă şcoală cu grîu, porumb, bumbac şi diferite legume, după metodele agroteh­nice înaintate, îngrijite la timp, culturile au răsărit şi se dezvoltă frumos. Se evidenţiază pionierii Tudor Vasile, Tudor Florian, Ion Marin, Gheorghe Io­­nescu şi alţii, care au obţinut pînă in prezent însemnate succese utit la învăţă­tură, cit şi în lucrările practice. ELENA LAZAR corespondent voluntar Premiaţi pentru muncă gospodărească Comitetul executiv al sfatului popular al raionului Statin a organizat deunăzi o adunare festivă în cadrul căreia s-a făcut analiza muncii şi s-au acordat premii comi­tetelor de circumscripţii care au avut cele mai frumoase realizări cetăţeneşti. Şedinţa a fost deschisă de tov. I. Şerban, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular al raionului Statin. A luat apoi cu­vîntul vicepreşedintele sfatului popular, tov. Barbu Sever, care a arătat cum datorită strînsei legături care a existat între comite­tul executiv al sfatului şi ma­sele populare, precum şi concursului efectiv dat de comite­tele de femei, în acest raion s-au executat im­portante lucrări de folos obştesc. Pentru executarea acestor lucrări au depus muncă voluntară peste 80.000 de cetăţeni, în­tre care 45.000 femei. In fruntea realizărilor s-a situat circum­scripţia 224 Herăstrău, condusă de tov. Elena Atanasescu, căreia i s-a decernat Steagul roşu de fruntaşă. Premiul II a fost acordat circumscripţiei 179 condusă de tov. Gheorghe Fîntînă şi circumscripţiei 161 condusă de tov. Aurel Popescu. Premiul III a revenit circum­scripţiilor 223—224. Cu această ocazie au fost evidenţiaţi şi to-’ varăşii care au dus muncă de instructaj în rindul comitetelor de circumscripţie şi comit­siilor de femei, între care Săndulescu Ion, Mihai Georgeta şi alţii. In cadrul discuţiilor care au urmat tov. Gheorghe Fîntînă, preşedintele circumscrip­ţiei 224 a chemat la întrecere comitetele de circumscripţie din raiofi, avînd ca obiectiv în­frumuseţarea oraşului, repararea imobilelor cu resurse locale, cultura legumelor şi zar­zavaturilor pe loturi individuale, mărirea producţiei de păsări, etc, întreţin culturile In vederea obţinerii unei recolte sporite de legume în anul acesta, muncitorii şi teh­nicienii din gospodăriile de stat din zona de aprovizionare a Capitalei acordă o aten­ţie deosebită lucrărilor din sectorul legumi­col. Una din aceste gospodării und­e se dă atenţie deosebită culturii legumelor este şi gospodăria de stat din Budeşti-Negoeşti, ra­ionul Olteniţa. Pină în prezent muncitorii şi tehnicienii acestei gospodării de stat au transplantat un cîmp cea mai mare parte din răsadul de legume timpurii şi de vară. Paralel cu transplantatul se face şi îngrijirea culturi­lor de legume care au fost însămînţate şi transplantate mai din vreme. Astfel, la cul­turile mazăre de grădină şi ceapă verde, praşila întîia a fost terminată şi s-a început praşila a doua, iar la­­varza timpurie, cartofi și morcovi praşila întîia este pe terminate. Demn de remarcat este faptul că la a­­ceastă gospodărie de stat s-a dat o atenție deosebită cultivării legumelor în ghivece nutritive, care va face să sporească cu mo­ t recolta de legume. Peste 1.200.000 fire de răsaduri au fost repicate în aceste ghivece și transplantate în crap.

Next