Steagul Roşu, octombrie 1956 (Anul 3, nr. 778-803)
1956-10-02 / nr. 778
Pag. 2-a VIAŢA DE PARTID Ritmul cooperativizării agriculturii poate fi grăbit — Pe marginea conferinţei raionale de partid Zimnicea — 1 în economia raionului Zimnicea precumpăneşte producţia agricolă. Per mpnaieţe întinse se cultivă grîu, porumb, floarea-soarelui, bumbac, etc. De aceea, în centrul dezbaterilor contomi raţei raionale de partid, care a avutloc de curînd, au stat problemele conducerii de către partid a agriculturii pe făgaşul socialismului şi sporirea producţiei la hectar. Darea de seamă şi discuţiile au arătat că sub conducerea comitetului raional de partid au fost obţinute unele succese în cooperativizarea agricultuirii. Astfel, după cel de-al doilea Congres al partidului, sectorul socialist din agricultură s-a dezvoltat, înfiinţîndu-se încă 36 întovărăşiri agricole. Aşa se face că pînă în prezent în raion există un număr de 61 întovărăşiri agricole care cuprind 2559 familii cu o suprafaţă de 3023 ha., iar în gospodăriile agricole colective existente s-au înscris încă 93 familii. Comitetul raional de partid s-a preocupat şi de întărirea gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole. Prin sprijinul acordat de către comitetul raional de partid unele organizaţii de bază din gospodării collective îşi întovărăşiri şi-au îmbunătăţit maraca politică, preocupîndu-se cu simţ de răspundere de problemele economice ale acestor unităţi. Astfel organizaţia de bază din gospodăria agricolă colectivă „30 Decembrie“ din comuna Gonţeşti a ajutat consiliul de conducere în dezvoltarea ramurilor anexe. Colectiviştii din Gonţeşti se pot mîndri cu fermele care le aduc venituri considerabile. Gospodăria posedă acum un număr de 580 oi, 92'' porci, 42 vaci, 30 stupi de albine şi sute de păsări. Permanent îşi dezvoltă ramurile anexe şi gospodăria agricolă colectivă „Octombrie roşu“ din comuna Piatra, care posedă 300 oi, 100 porci, 15 vaci şi un mare număr de păsări. Producţia sporită la hectar precum şi veniturile ce le obţin ani de an colectiviştii de pe urma fermelor anexe au constituit un bun exemplu pentru ţăranii muncitori cu gospodării individuale, fapt ce a făcut ca numai în acest an îm G.A.C. din Conţeşti să se înscrie încă 40 de familii iar în G.A.C. din Piatra, um număr de 32 familii. Cu toate succesele obţinute pînă acum, lucrările conferinţei au scos în acelaşi timp la iveală lipsurile serioase care au existat în munca comitetului raional de partid. Delegaţii participanţi la conferinţă au apreciat că ritmul transformării socialiste a agriculturii în raionul Zimnicea este nesatisfăcător. — Ce-i drept — a spus tov. Gheorghe Dokim, preşedintele gospodăriei agricole colective din Conţeşti — comitetul raioman de partid a ţinut plenare in care s-a discutat problema transformării socialiste , a agriculturii. Insă, de remarcat este faptul că deși în fiecare plenară se luau hotărîri, se repartizau membrii comitetului pe grupe de comune, totuși nu se exercita și un control sistematic, permanent, asupra felului cum se îndeplinesc hotar,icile luate. Părerea mea este — a spus în, continuare tov. Doriind că tocmai aacuim cînd trebuie să depunem toate eforturile pentru intensificarea ritmului de transfornimire socialistă ,a agriculturii, comitetul nostru raional n-a activizat toate forţele în acest scop. Mai mulţi tovarăşi care au luat partela discuţii ,au criticat biroul comitetului raional de partid pentru faptul că nu a depus toate eforturile pentru îmbunătăţirea muncii organizaţiilor de bază de la sate, nu a mutat centrul de greutate al activităţii sale în organizaţia de bază sătească, acolo unde de fapt se hotărăşte soarta transformării socialiste a agriculturii. , — Nu putem spune — a arătat tov. Petricil Florea, secretarul organizaţiei de bază din comuna Frumoasa — că membrii birouluicomitetului raional de partid nu au venit prin comuna noastră şi nu s-au interesat de problema transformării socialiste a agriculturii. Ba dimpotrivă, au venit chiar foarte des, dar regretabil este că nu ne-au ajutat aproape cu nimic. Iată un exemplu : întruna din zile, a venit în comuna noastră tov. Nicolae Stingă, secretar al comitetului raional de partid. A convocat la repezeală pe conducătorii sfatului popular şi pe unii membriai biroului organizaţiei de bază şi le-a spus : „E cazul, tovarăşi, să faceţi şi în comuna voastră o gospodărie colectivă, dar pentru aceasta voi trebuie să munciţi temeinic“. Şi apoi, după o discuţie scurtă s-a înapoiat la raion. S-ar putea oare spune că o asemenea îndrumare constituie unajutor concret ? Eu cred că nu. Mai curînd se poate afirma că aceasta este o muncă superficială care nu poate da rezultate bune. Unii delegaţi printre care şi tovarăşii Ilie Mihcu, Stancu Mirancea, Ion Predica, Dumitru Filimon şi alţii, au scos în evidenţă lipsurile serioase care au existat în activitatea comitetului raional de partid în, acţiunea de întărire economico-organizatorică ,a unor gospodării colective şi întovărăşiri agricole. Neînţelegînd pe deplin importanţa acestei sarcini, comitetul raional de partid şi-a îndreptat atenţia doar spre unele unităţi, lăsînd ca celelalte să se dezvolte la voia întîmplării. Aşa de exemplu în timp ce gospodăriile colective din comunele Conţeşti şi Piatra se întăresc din punct de vedere economico-organizatoric, obţin recolte mari la hectar şi cresc numeroase vite, gospodăria agricolă colectivă din comuna Suhaia a rămas cu mult în urmă faţă de marile posibilităţi pe care le are. Delegaţii la conferinţă s-au ocupat de asemenea de munca politică de masă pentru îndeplinirea planului de colectări şi pentru asigurarea succesului campaniei agricole de toamnă, precum şi de o serie de probleme ale vieţii interne de partid, făcînd propuneri pentru îmbunătăţirea muncii. In hotărîrea adoptată de conferinţa raională de partid au fost prevăzute sarcini concrete privind munca pentru consolidarea şi lărgirea sectorului socialist din agricultură şi sporirea producţieiagricole vegetale şi animale. Hotărîrea cuprinde totodată măsuri pentru îmbunătăţirea vieţii interne de partid, intensificarea agitaţiei politice, conducerea învăţământului de partid, calificarea activiştilor de partid. Conferinţa de partid a raionului Zimnicea a ales noul comitet raional de partid, comisia de revizie şi delegaţi pentru conferinţa regională de partid. V. GLAVAN nltara împlirteşte 5 ani de activitate. Apropiata aniversare a acestui centru ne-a îndemnat să-l vizităm pentru a-l prezenta cititorilor noştri. Dar la capătul acestei vizite ne-am dat seama că realizările constatate — fruct al celor 5 ani de străduinţe, proiecte şi iniţiative, — nu pot fi cuprinse in cadrul spaţiului unui simplu reportaj. Ne mulţumim, deci, să menţionăm cu bucurie faptul aniversării şi să spicuim citeva realizări care oglindesc mai ales aspectul noutăţii. Ce este nou, deci, la Centrul de educaţie sanitară ? RASPINDIREA EDUCAŢIEI PRIN CUVINTUL TIPĂRIT Ca un orice institut de cercetări (pentru că Centrul este un acelei timp şi un astfel de institut), rezultatele şi metodele rod din specialtatea educaţiei sanitare sint popularizate prin cuvintul tipărit. Intrînd in birouri ai impresia că te afli intr-o editură. Aproape zilnic sosesc cărţi şi broşuri proaspăt ieşite de sub tipar. Ni se prezintă ultimele lucrări apărute. Sunt exemplare din diferite colecţii menite a completa metodele de educaţie sanitară a personalului mediu sanitar cit şi a face această educaţie ln rindurile populaţiei. Vă informăm că Centrul de educaţie sanitară a tipărit in cei 5 ani de activitate un număr însemnat de volume şi broşuri, lată două cifre: din 1950 pînă In 1955 s-au tipărit broşuri ia 21.586.000 exemplare şi 13.817.000 afişe. De notat că nici una din lucrări nu se pune ia vinzare prin librării. Toate se import gratuit. IN ŞCOLI In ultimul timp, Centu* 4» educaţie sanitară şi-a extins activitatea şi in şcoli. Anul acesta, in cadrul orelor de diriganţie se vor introduce şi ore de educaţie sanitară. Pentru a veni in ajutorul profesorilor diriginţi, Centrul de educaţie sanitară a tipărit broşuri conţinând noţiuni elementare despre microbi şi cauzele bolilor molipsitoare. Profesorii diriginţi vor avea la dispoziţie materiale importante după care vor putea face elevilor educaţia sanitară. LUCRATORII FRIZERI VOR DEVENI SANITARI Medicii Centrului, in urma cercetărilor făcute de către secţia metodologică, au constatat că o serie de boli de piele sunt răspândite prin frizerii. S-au studiat, deci, posibilităţile de combatere a acestor boli. luna din aceste posibilităţi este o pregătire sanitară a lucrătorilor din unităţile cooperativelor „Higiena" şi „Progresul". S-a înfiinţat, deci, un curs de sân minim pentru frizeri. In cadrul acestui curs frizerii vor primi lecţii cu noţiuni elementare despre bolile de piele, In viitor toţi frizerii vor trebui să absolve aceste cursuri. Absolvind acest curs, frizerul îşi va putea ridica mai mult şi conştiinţa profesională. El işi va da mai bine seama de importanţa dezinfectării briciului, a foarfecilor şi — in general — respectarea regulilor igienice de întreţinere a localului de frizerie. ÎNZESTRAREA CASELOR DE EDUCAŢIE SANITARA Educaţia sanitară la sate este o preocupare de prim ordin a medicilor din cadrul Centrului. Casele de educaţie sanitară, care au rolul de a face educaţia sanitară a populaţiei sunt înzestrate cu aparate de proiecţii şi caravane cinematografice. Numeroase spectacole cu subiecte de educaţie sanitară sunt des vizionate de populaţia satelor. In regiunea Bucureşti s-au dat în ultimul timp filmele: „Izvorul sănătăţii", „Turbarea", „Gripa", ,,Duşmanii sănătăţii omului" şi altele care au fost urmărite cu interes în satele din raioanele Giurgiu, Roşiori, Vidra, Snagov şi Domneşti. Tot în mediul rural Centrul de educaţie sanitară organizează expoziţii mobile şi fotomontaje. Recent casele de educaţie sanitară din ţară au fost înzestrate cu un număr de 30 magnetofoane, mijloc foarte eficace pentru transmisiunea conferinţelor cu scop educativ sanitar. Pe Ungă cele de med sus, multe, foarte micte sunt metodele întrebuinţate pentru o cit mai bună educaţie sanitară a populaţiei. Prin cuvintul tipărit, film, agitaţie vizuală şi o muncă permanentă, grupul de medici ai acestui institut îndeplineşte o lăudabilă datorie in slujba sănătăţii omului. Se cuvine, deci, cala capătul celor 5 ani de activitate, să urăm acestor medici un tovărăşesc: spor la muncă ! MARIUS LIGI La Centrul de educaţie sanitară Iii! Fini să le vină rîndul pacienţilor la consultaţie mai e puţină vreme. In apt tale şi podi clinici medicii de specialitate profită de acest timp. El Impact broşuri medicale privitoare la educaţia saniara. In acelaşi timp dau şi sfaturi medicale (clişeul 1). Afişe oglindind metode noi de educaţie sanitară apar pe străzi sau în Institutul şi întreprinderi studente ale unei facultăți din București le consultă cu un deosebit interes (clișeul 2). ŞTEFANIESCU GHEORGHE din Bucureşti ne întreabă ce se înţelege prin spaţiu disponibil. Menţionează că locuieşte cu soţia şi copilul de doi ani in două camere cu o suprafaţă totală de 26 m. p. RĂSPUNS: Conform Decretului nr. 78/1951, suprafaţa pentru locuit, necesară unei persoane constituie norma sanitară şi este de 8 m.p. indiferent de virată. In fiecare localitate se stabileşte o normă locativă unitară pentru toţi, care poate fi superioară normei sanitare. Norma locativă în cazul unei persoane care locuieşte singură sau suma normelor locative în cazul unei familii constituie suprafaţa legală. Suprafaţa pentru locuit care depăşeşte suprafaţa legală şi este mai mare de patru metri pătraţi, constituie suprafaţa excedentară. Cînd această suprafaţă excedentară îndeplineşte condiţiile pentru a fi supusă repartizării, ea constituie suprafaţa disponibilă. In cazul dvs. suprafaţa legală nu este depăşită şi în consecinţă nu poate fi vorba de o suprafaţă disponibilă. AUREL VASILESCU, din Bucureşti ne întreabă dacă fiind salariat şi răminînd invalid in urma unui accident în afară de muncă, are dreptul la o pensie socială? Menţionează că are 45 de ani şi 7 ani în timpul muncii. RĂSPUNS: Acelaşi decret menţionat în răspunsul precedent aduce o importantă modificare şi cu privire la acordarea pensiei de invaliditate de gradul I şi II, survenite în urma unei boli obişnuite sau a unui accident în afară de muncă. Modificarea constă în aceea că acei care au devenit invalizi de gradul I sau II în urma unei boli obişnuite sau a unui accident în afară de muncă, intervenit în perioada activităţii salariate au dreptul ,la pensia locală, indiferent de vechimea în cimpul muncii. Deci dacă dvs. în urma accidentului suferit aţi rămas invalid de gradul II, adică aţi pierdut total capacitatea de muncă fără însă a avea nevoie de o altă persoana care să vă îngrijească, aveţi dreptul la pensie cu toate că aveţi numai 7 ani în cimpul muncii. MARIA CÎRJAN din Bucureşti ne întreabă, dacă fiind creditoarea unui cetăţean care a renunţat la o moştenire, poate avea vreun drept asupra acelei moşteniri. RĂSPUNS: Dacă acel care a renunţat la moştenire era singurul moştenitor şi nu are copii şi dacă renunţarea la succesiune s-a făcut în paguba dvs. vă puteţi adresa justiţiei ca în baza art. 699 din Codul Civil să vă autorize să acceptaţi succesiunea pentru debitorul dvs., numai pînă la concurenţa sumei ce vi se datorează de către fostul moştenitor. STEAGUL ROŞU N-ar fi rău dacă... ...DeplIIica „Oriviţa" unitatea hr. St din raionul 91a«n ar servi cumpărătorilor produse proaspete ţi în condiţiuni igienice. Probabil că atunci ar scădea şi numărul reclamaţiilor făcute de consumatori. P. BUZATU ..Ja totes«a da eonaarvv „Buftea" e-ar închide «noetic tont« cutiile ce se lucrează adi. St-ar pă.tM conţinutul în bune comt&ţîan, multă vreme, iar coswMmatorii ar fi feriţi de nsp&Bouta surpririt de a găsi în Interiorul unei asemaaaa cutii alimente alterate. M. AJfDIEBESCU ...Organizaţia comercială locală din raionul Gh. Gheorghiu-Dej ar lua iniţiativa de a deschide în comuna Militari o unitate plaseze la distanţa mari pentru procurarăa produselor alimentare şi a zarzavaturilor necesare gospodăriei lor. M. MIHAII.ES CtJ ★ ...« unitatea de distribuire a cărnii din B-dul Gtttencea nr. 12, raionul Lenin, la fiecare kilogram de carne s-ar servi numai 250 gr. os şi nu 400 gr., iar camea de calitatea Il-a nu s-ar vinde cu preț de calitatea l-a. 1î1IS9c*www.\x\vv.vvvav.\\m Ar fi chiar foarte bina ca cei ce deservesc acea „Agrozar" și un magazin stă imitate să-și facă d* ,,Alimentara“. tor ia aşa cum trebuie! Ar veni astfel în aprl- »tupel «1 c^părătoril ar linul cetăţenilor de aci. Putea fi mulţumiţi care sunt nevoiţi să se de- J- GReCU Din activitatea unui comitet de iniţiativă DRAGANEŞTI-VLAŞCA. (De la corespondentul nostru). — Nu este urnit de «riad in comun« Tomuleşti a fost constituitun comitet de iniţiativă pentru crearea unei gospodării agricole colective. După un plan stabilit, membrii comitetului duc muratei de îndrumare în rodul ţăranilor muncitori pentru a păşi cu încredere pe drumul transformării socialiste a agricultura. In acest scop se organizează discuţii colective pe marginea statutului model al gospodării colective, se vorbeşte despre succesul colectiviştilor din comunele vecine. Comuniştii Ilie Păun, Ion Tănşise şi Ilie Dumitru, membri ai comitetului, obţin rezultate bune în munca de îndrumare a ţăranilor trsmeitori. Pînă acum au prezentat cereri de înscriere în gospodăria colectivă 9 familii printre care se numără şi cele ale ţăranilor muncitori St. Stoian, Ion Dumitru și Ion Pirvulescu. Oameni spre veste Harta stă întinsă pe pămîntul acoperit cu cetini uscate de brad, zbătîndu-se ca un hulub să scape de sub cele două pietre aşezate la colţuri. Aplecaţi asupra ei, sergentul Trifan şi caporalul Aldea privesc cu în- cordare zecile de linii şi cerculeţe, care o brăzdează în lung și-n lat. Din pricina întunericului nici nu li se mai zăresc figurile. Doar mîinile se mișcă fără răgaz sub raza aurie a lămpii de buzunar. — Drumul îi mai anevoios pe la vechea peșteră, dar îi mai scurt, spune într-un tîrziu sergentul... Trebuie să mergem pe unghiul de marș cel mai potrivit. Celălalt nu scoase o vorbă. — Ce părere ai? îl zgîndări iar cu întrebarea sergentul. — Ii drept că-i mai scurtă calea, dar ce facem cu oamenii?... Nu toții, pot să ia pieptiș peretele stiicos... Sunt osteniți. Sergentul rămase cu privirea pironită undeva, pe un punct de pe hartă. Apoi, ca și cînd și-ar fi amintit de un lucru uitat scoase grăbit ceasornicul de bu- zunar. Era aproape 11. Lîngă d, caporalul Aldea sta strîns ghem sub foaia de cort azvîrlită pe umeri, ca o pelerină. Cîteva conuri de brad căzură troznind sec și rostogo- lindu-se la vale, se pierdură undeva. I Povestire de ION MĂRGINEANU printre tufele uscate de alun. „Dar de ce n-are încredere Aldea în oameni, se întreba nedumerit sergentul. E mai vecin detoți mine în grupă și-ar fi putut să-l cunoască pe fiecare în parte“' — Ce facem, tovarășe sergent? se auzi vocea domoală a caporalului... Pe unde urcăm? — Așa cum am hotărît, răspunse scurt Trifan. — Tovarăşii sînt cam osteniţi, încercă să vorbească Aldea. — Voi sta de vorbă cu ei... Să margem... Şi păşind în noapte pe urmele caporalului, Trifan își spuse cu mîhnire ,,De bună seamă va crede despre mim că n-am grijă de oameni“. Comandantul se apropie de ostași, pe neauzite, întrebă în șoaptă: — Gata? Putem porni? — Gata, tovarășe sergent ! — răspunse careva din întuneric. — Thii și ce pui de somn aș f tras, șopti un altul, căscînd zgomotos iarba asta moale, mătăsoasă, te tragi la dormit mai dihai ca salteaua de puf. X\dVA/dUCd ac ioLCd lA/l llldl 1UUUL simţită. Ostaşii se strînseră roată în jurul sergentului, ghemuindu-se unul în altul. — Mergem prin flanc. Băgaţi de seamă unde puneţi piciorul şi ţineţi distanţa aproape, spuse comandantul grupei. Zadarnic căutau oamenii să desluşească în negură măcar umbra vecinului. Totul era şters, pierdut. Părea că peste munţii învăluiţi în tăcerea nopţii, cerul acoperit de nori azvîrlise toată întunecimea pămîntului. Nu licărea nici măcar o stea. Grupa avea anevoie pe cărăruia ce şerpuia cînd la dreapta, cînd la stînga, printre bascheţi şi brazi pitici. Colţura bocancilor se prindeau zdravăn de stîncă, uşturînd mersul. Nu se auzea nici o vorbă, nici o şoaptă. Doar respiraţia grea, gîfîitoare la unii. In frunte, călca vîrtos sergentul. Li- uia tremurîndă, ca un fir de aţă pe care o văzuse cu cttva timp mai înainte pe hartă, era tocmai potecuța aceasta pe care suiau acum. Iată şi primul reper: stinca golaşă, dăltuită de vreme tocmai la marginea cărării. Deci se aflau pe drumul cel bun. Comandantul se opri o clipă să cerceteze cadranul fosforescent al ceasului. După calculele lui, peste o jumătate de ceas trebuie să ajungă la locul unde vor trebui să schimbe unghiul de marș. Porniră mai departe, spre creste. După o vreme grupa se opri la un ordin scurt, trecut din om în om. Sergentul Trifan se uită cercetător în toate părțile. Nu se zărea nici la doi pași. Lumină ușor cu lanterna locul. Nimic. Doar sfîntă și curelușa întinsă a cărării ce trecea pe la cîțiva pași, cine știe unde Ceva mai încolo, începea pădurea. — Nu!... Nu se poate!... Drumul e bun. Atunci unde e pîrîul de la cei■ trei brazi? Comandantul scoase cu mișcări repezi harta, o desfăcu pe un colț de stîncă și-și plimbă degetul pe o linie subțire, abia văzută. Lîngă el, caporalul Aldea, agitatorul urmărea cu același interes harta. — Uite, vezi, tovarășe caporal? Aici trebuia să fie pîrîul și aici brazii... Am trecut pe la stîncă izolată? — Am trecut. Pe fața sergentului se iviră broboane de sudoare. Pînă acum, nu greşise niciodată în orientarea de noapte. — Să ia repaos oamenii, ordonă el, cu voce înceată, stinsă. Aveţi grijă să nu staţi pe pămîntul umed. Aşterneţi mai întîi foaia de cort. Militarii erau osteniţi. Se vedea după mişcările molatece pe care le făceau, după picoteala lor. In clipe de oboseală ca acestea, somnul nu are ce căuta. Te moleşeşte şi mai tare. Comandantul grupei şi agitatorul stăteau şi se sfătuiau cu înfrigurare. — Iacă, e ceasul două. Mai avem puţin timp pînă la întîlnirea cu celelalte grupe. Şi noi sităm aici, bîjbîim în întuneric. Ce va spune tovarăşul căpitan, ce-o să zică oamenii despre mine? îşi dădea acum seama că totul depinde de iuţeala cu care va lua o hotărîre, dar mai cu seamă de chibzuiala acestei hotărîri. Acul magnetic se învîrtea agale pe cadran. Oscila cînd într-o parte, cînd în alta. Privi din nou harta și orientîndu-se după busolă stabili un nou unghi de marș, care i se păru lui cel mai bun, calea cea mai scurtă spre platoul de la cotă. — Gata... Pornim mai departe. Vocea îi trezi pe oameni din toropeală. Cînd toți militarii se adunară în jurul său, comandantul le spuse: — Vom merge cu alci alt unghi de marș... Este ora două și cinci minute. După cum știți, la trei avem ordin să fim sus. Ce spuneți? — O să fim, tovarășe sergent. — Drumul va fi și mai greu. E mai abrupt decît celălalt. — Dacă l-ați ales, apoi de bună seamă că îi cel bun, spuse unul dintre militari. Sergentul Trifan se simți mîndru de încrederea pe care o aveau oamenii în el. însemna că din tot ce făcuse pînă acum, din clipa cînd fusese numit comandant la această grupă, militarii și-au dat seama că el, sergentul, merită să fie comandantul lor. Primul care începu să urce panta, fu sergentul. Cerceta mai întîi cu vîrful bocancului dacă sitînca e trainică, apoi punea piciorul și astfel, metru cu metru, ajunseră la capătul pădurii, într-un loc unde se auzeau rostogolindu-se ape. Era un pîrîiaş ce cobora năvalnic dinspre creste. Intrară în apa rece, ca gheaţa şi trecură rînd pe rînd dincolo, pe celălalt fiial. De aici, începea iar urcuşul. De astă dată, direct, pe peretele stîncos al muntelui. Trebuia să fie lupţi pentru fiecare palmă, să înfrunţi întunericul şi primejdia. Mîinile se prind cu îndrăzneală de stîncile cele mai ascuţite, degetele string ca într-o menghină piatra. Abia cînd e sigur că ceilalţi militari pot sui fără primejdie, comandantul îi cheamă printr-un şuierat uşor. Oamenii urcă tare anevoie. Cei mai voinici îi trag pe ceilalţi, le mai poartă un metru doi raniţa, li îmbărbătează. Sergentul Trifan e leoarcă de sudoare. Picurii i se preling pe faţă, coboară pe sub gulerul vestonului, şiroind pe spinare. Nu atît de mult din pricina urcuşului cît mai ales din a frămîntării. — Mai sînt douăzeci şi cinci de minute, le spune el tovarăşilor săi, ca o îmbărbătare. încă puţin şi am ajuns. De fapt, comandantul nu eracîtuşî de puţin sigur că la ora trei vor fi sus. Dar aceasta o ştia numai el. Oamenii din grupă nu ştiau decît un singur lucru: că el sergentul Trifan, îi duce pe acolo pe unde este mai bine şi mai repede, în aşa fel încît la ora fixată, toată grupa să ajungă la locul ordonat. Pe măsură ce se apropiau, trebuiau să meargă în cea mai mare linişte. Tată-i ajunşi lîngă nişte brazi, strînşi parcă mănunchi. * Urmîndu-şi comandantul, ostaşii călcau atît de uşor peste piatra acoperită cu muşchi, încît nici nu li se auzeau paşii. Deodată, din apropiere un greiere ţîrîi scurt, acordîndu-şi parcă arcuşul. Sergentul Trifan se opri. In palma sa mare, cadranul fosforescent al ceasului arăta ora 3 fără 4 minute. Ţîrîitul greierului se întrerupse, apoi încenu iar, de data aceasta mai aproape. Trifan îşi ţuguie buzele şi scoase printre dinţi un ţîrîit asemănător celui care se auzise chiar la cîţiva metri de ei. De la pămînt se desprinse o umbră, care înaintă tîrîş. Ajungînd lîngă comandantul grupei, îi spuse în șoaptă: — Ai sosit la timp... Instalează-ți oamenii, colo, spre Izvoraș. Cînd sergentul Trifan, împreună cu grupa sa, ocupă locul de pe marginea izvorului, ceasornicul își oprise limbile exact la ora trei. Misiunea fusese îndeplinită... desen de F. GRONSKY CRONICA MUZICALĂ Concertul orchestrei simfonice a cinematografiei -f-fiecare apariţie a orchestrei cinematografiei aduce o noutate. Intr-adevăr, o preocupare de seamă a acestei formaţii fi desigur în primul rind a dirijorului el Edgar cosma o constituie alcătuirea unui program cit mai interesant. Respingind linia minimei rezistenţe care ar Insemna in acest domeniu readucerea succeselor vechi şi încercate ale repertoriului clasic, şi luptorul cu greutăţile legate de executarea unor partituri noi, orchestra cinematografiei promovează cu îndrăzneaiă lucrări importante şi încă puţin cunoscute ale muzicii contemporane. Concertul de deschidere a stagiunii a cuprins Simfonia I-a de George Enescu, Serenada pentru tenor, corn şi orchestră de Benjamin Britten şi „Tablouri dintr-o expoziţie“ de Mussorgski-Ravel. După cum se vede, din trei lucrări, două simnt contemporane, şi dacă Simfonia „Eroica“ a marelui Enescu, cu care orchestra în mod Simbolic a deschis stagiunea, a mai fost auzită In alte execuţii, lucrarea lui Britten este la a doua ei audiţie in ţara noastră, împrospătată cu o serie de elemente tinere cum au imprimat poate mai mult avânt Întregului ansamblu, orchestra cinematografiei a dat o interpretare strălucitoare, plină de patos Simfoniei I-a în minemol major de Enescu. Elanul eroic al primei părţi care continuă un final a fost redat cu deplină Înţelegere şi claritate, ceea ce a permis reliefarea liniilor melodice şi justa dozare a sonorităţilor. Nu tot atât de convingătoare ni s-a părut partea mediană, lentă, a simfoniei, care a creat impresia că orchestrei i se potrivesc mai bine — poate datorită d-EDGAR COSMA nereţii ei — mişcările repezi. Remarcabila lucrare a compozitorului englez B. Britten, Serenada pentru tenor, corn şi orchestră de coarde, ne-a prilejuit din nou momente de adevărată desfătare artistică. Excepţionalul talent al lui Britten de a trata vocea omenească lărgindu-i posibilităţile plnă aproape de virtuozitatea instrumentală a fost reliefat de interpretarea plină de poezie şi căldură a tenorului Valentin Teodorian. înţelegerea pe care acest cîntăreţ şi în acelaşi timp muzician o arată pentru creaţiile contemporane 11 va duce de bună seamă la lărgirea repertoriului său tocmai in această direcţie. Cornistul Ion Bădănoiu a arătat din nou cu această ocazie calităţile sale incontestabile. Orchestra, discretă — cu excepţia a două momente, in timpul „Nocturnei“ şi respectiva „Cîntecului funebru“ cînd a acoperit soliştii — a acompaniat cu subtilitate, creînd atmosfera serii şi apoi a lugubrei nopţi din „Cîntecul funebru“. „Tablouri dintr-o expoziţie“ care a încheiat concertul nu s-a bucurat din păcate de o Interpretare realizată la un nivel la fel de Înalt. Suflătorii, care în unele momente au excelat (In special alămurile), au constituit totuşi compartimentul cel mai inconstant al orchestrei, lipsind de strălucire şi parcă de vioiciune fragmente importante ale suitei. Publicul, care, ce e drept nu a umplut plnă la refuz sala Ateneului a reacţionat Insă cu entuziasm faţă de adevăratele reuşite ale orchestrei, dovedind odată mai mult că se apropie cu înţelegere chiar de lucrări noi, scrise într-un limbaj contemporan. Acest fapt trebuie de bună seamă să încurajeze merituoasa formaţie a cinematografiei pe drumul promovării a noi şi interesante creaţii simfonice. ARMINIU CASSVAW Noi întovărăşiri agricole TITU. -r Ţăranii muncitorii Petre Filip, Stoica M. Dumitru, Nicolae I. D. Vîrtiej, Voicu Lupaşcu şi alţii din comuna Corbii Mari raionul Titu şi-au unit cele 15 ha. teren arabil inaugurînd întovărăşiirea agricolă „Progresul“. IORGA ION OLTENI. — 20 familii din comuna Tătăraju, rakorul Olteni, au inaugurat de curînd o nouă întovărăşire cu o suprafaţă de 22,25 ha. şi 13 atelaje. MATEESCU ION URZICENI. — In comuna Adîncita din raionul Urziceni a fost înfiinţată de curlmid prima întovărăşire agricolă în care au intrat Radu V. Nicolae, Ion Bălăşoiu, Alexandru Jacotă şi alte 18 familii de ţărani muncitori cu o suprafaţă de aproape 20 ha. GHEORGHE GHEORGHIU Pregătiri pentru iarnă La fabrica de produse zaharoase „Bucureşti“ în luna aceasta s-a făcut o vericoţie generală a utilajelor, schimbîndu-se o serie de piese uzate. Conducerea administrativă a întreprinderii dînd dovadă de spirit gospodăresc a luat măsuri pentru efectuarea curăţeniei în toată fabrica, vopsindu-se ferestrele, uşile şi în general părţile care prezentau un aspect urît. Au fost înlocuite geamurile sparte şi verificate instalaţiile de apă şi încălzit. Toate aceste realizări gospodăreşti făcute la vreme vor asigura condiţii bune de muncă în timpul iernii. I. ŞERBAN Biblioteca din comună Biblioteca nr. 21 din comuna Pantelimon are un număr de peste 1480 cititori. O mare parte dintre aceştia au participat la concursul „Iubiţi cartea“. • Alături de tineri întîlnim aci şi vîrstnici, ca de exemplu tov. G. Ştefan în vîrstă de 81 de ani, Ilie Gheorghe de 73 ani şi alţii. In cadrul bibliotecii se organizează deseori discuţii asupra cărţilor citite, cu care prilej participanţii îşi spun părerea asupra unor probleme care li se par mai interesante. Cu ocazia înmînării insignelor „Iubiţi cartea“ o parte dintre cîştigătorii concursului s-au angajat să stea de vorbă cu ţăranii muncitori din comună pentru a-i atrage spre bibliotecă. B. PETRE Aveţi ciorap pr in faţa magazinului „Bucureştii" mulţime de cumpărători intră şi ies de parcă-s nişte valuri repezi şi nesfirşite. Un cunoscut se desprinde din mulţime şi mă opreşte. — De ce nu scrieţi şi despre ciorapi ? -- ??? — Nu pricepi, iată, azi, după ce am venit de la lucru, m-am dus prin cartierul meu să cumpăr ciorapi. Am cutreierat magazinele, dar n-a fost chip să găsesc. Și, uite, am fost nevoit să mă sui In tramvai și să viu tocmai aci la magazinul ,,București“ unde, în sfîrșit, am găsit. — In ce cartier stai dumneata? — In Griviţei. — Păi, cum se poate, tovarăşe ? Cartierul Griviţa este plin de magazine. Un adevărat centru comercial. Se poate ? — Uite că se poate. A doua zi am pornit-o de la redacţie, direct pe calea Griviţei. Intru la unitatea nr. 35, cal. Griviţei 131. Un magazin mare de Textile-Galanterie. — Aveţi ciorapi bărbăteşti? — Ne lipsesc. — De cînd? — De o săptămlnă. Nu ne-a mai adus depozitul. — Şi n-aţi cerut ? — Ba da, dar... Mai departe... La unitatea 142, tot Textile-Galanterhe. Şi tot acelaşi răspuns. Să încercăm şi la un chioşc de mărunţişuri şi tricotaje. — N-avem, şi tocmai că p-aloi se cere foarte mult articolul ăsta. — Dar de cînd n-aveţi? — Păi, de vreo lună de zile. Ei, drăcie ! Ia se iau mai încolo, că Griviţa e destul de lungă. Intru la unitatea 24. — Avem, dar albi ! — Albi ? Acuma? Toamna? Iată-mă în faţa marelui „Magazin General Textila-Griviţa’, peste drum de Gara de Nord. Să ştii — mi-am zis — că de data asta am nimerit-o. Dar voii Nici aici. Vin înapoi spre Buzești. De aici înspre Popa Tatu se găsesc magazine de textile. Poate că acest O.C.L. e mai bine aprovizionat. Intru în magazinul de galanterie din piața Ilie Pintîite: „Ciorapi, basmale, tricotaje“. Pe firmă sunt ciorapi, dar nu şi un magazin. Mai jos, pe Berzei, unitatea nr. 42, unitatea nr. 64, unitatea... Ajung pină-n bulevardul 6 Martie. Să mai umblu? Mă opresc. Am ajuns acolo de unde plecasem. la redacţie. De aci întrebăm O.C.L.-urile respective: de ce nu se găsesc ciorapi bărbăteşti şi nu magazinele cartierelor mai puţin centrale? I. C.