Steagul Roşu, octombrie 1956 (Anul 3, nr. 778-803)

1956-10-02 / nr. 778

Pag. 2-a VIAŢA DE PARTID Ritmul cooperativizării agriculturii poate fi grăbit — Pe marginea conferinţei raionale de partid Zimnicea — 1 în economia raionului Zimnicea precumpăneşte producţia agricolă. Pe­r m­pnaie­ţe întinse se cultivă grîu, po­rumb, floarea-soarelui, bumbac, etc. De aceea, în centrul dezbateri­lor contomi raţei raionale de partid, care a avut­­loc de curînd, au stat pro­blemele conducerii de către partid a agriculturii pe făgaşul socialismu­lui şi sporirea producţiei la­ hectar. Darea de seamă şi discuţiile au a­­rătat că sub conducerea comitetu­lui raional de partid au fost obţinute unele succese în cooperativizarea a­­gricultuirii. Astfel, după cel de-al doilea Congres al partidului, secto­rul socialist din agricultură­ s-a dez­voltat, înfiinţîn­du-se încă 36 înto­vărăşiri agricole. Aşa se face că pînă în prezent în raion există un nu­măr de 61 întovărăşiri agricole care cuprind 2559 familii cu o suprafaţă de 3023 ha., iar în gospodăriile agri­cole colective existente s-au înscris încă 93 familii. Comitetul raional de partid s-a preocupat şi de întărirea gospodării­lor colective şi întovărăşirilor agri­cole. Prin sprijinul acordat de către comitetul raional de partid unele or­ganizaţii de bază din gospodării co­llective îşi întovărăşiri şi-au îmbună­tăţit maraca politică, preocupîndu-se cu simţ de răspundere de problemele economice ale acestor unităţi. Astfel organizaţia de bază din gospodăria agricolă colectivă „30 Decembrie“ din comuna Gonţeşti a­ ajutat consiliul de conducere în dezvoltarea ramurilor anexe. Colectiviştii din Gonţeşti se pot mîndri cu fermele care le aduc venituri considerabile. Gospodăria posedă acum un număr de 580 oi, 92'' porci, 42 vaci, 30 stupi de albi­ne şi sute de păsări. Permanent îşi dezvoltă ramurile anexe şi gospodă­ria agricolă colectivă „Octombrie ro­şu“ din comuna Piatra, care posedă 300 oi, 100 porci, 15 vaci şi un mare număr de păsări. Producţia sporită la hectar precum şi veniturile ce le ob­ţin ani de an colectiviştii de pe ur­ma fermelor anexe au constituit un bun exemplu pentru ţăranii munci­tori cu gospodării individuale, fapt ce a făcut ca numai în acest an îm G.A.C. din Conţeşti să se înscrie în­că 40 de familii iar în G.A.C. din Piatra, um număr de 32 familii. Cu toate succesele obţinute pînă acum, lucrările conferinţei au scos în acelaşi timp la iveală lipsurile serioase care au existat în munca comitetului raional de partid. Dele­gaţii participanţi la conferinţă au apreciat că ritmul transformării so­cialiste a agriculturii în raionul Zim­­nicea este n­es­ati­s­făcător. — Ce-i drept — a spus tov. Gheor­­ghe Dokim, preşedintele gospodăriei agricole colective din Conţeşti — comitetul raioman de partid a ţinut plenare in care s-a discutat proble­ma transformării socialiste , a agri­culturii. Insă, de remarcat este fap­tul că deși în fiecare plenară se luau hotărîri, se repartizau membrii co­mitetului pe grupe de comune, to­tuși n­u se exercita și un control sis­tematic, permanent, asupra felului cum se îndeplinesc hotar,icile luate. Părerea mea este — a spus în, con­tinuare tov. Doriin­d că tocmai a­­acuim cînd trebuie să depunem toate eforturile pentru intensificarea ritmu­lui de tra­n­sfo­rnimire socialistă ,a agri­culturii, comitetul nostru raional n-a activizat toate forţele în acest scop. Mai mulţi tovarăşi care au luat parte­­la discuţii ,au criticat biroul co­mitetului raional de partid pentru faptul că nu a depus toate eforturile pentru îmbunătăţirea muncii organi­zaţiilor de bază de la sate, nu a mutat centrul de greutate al activi­tăţii sale în organizaţia de bază să­tească, aco­lo unde de fapt se hotă­răşte soarta transformării socialiste a agriculturii. , — Nu putem spune — a arătat tov. Petricil Florea, secreta­rul or­ganizaţiei de ba­ză din comuna Fru­moasa — că membrii biroului­­comi­tetului raional de partid nu au ve­nit prin comuna noastră şi nu s-au interesat de problema transformării socialiste a agriculturii. Ba dimpo­trivă, au venit chiar foarte des, dar regretabil este că nu ne-au ajutat aproape cu nimic. Iată un exemplu : întruna din zile, a venit în comuna noastră tov. Nicolae Stingă, secre­tar al comitetului raional d­e partid. A convocat la repezeală pe conducă­torii sfatului popular şi pe unii mem­bri­­ai biroului organizaţiei de bază şi le-a spus : „E cazul, tovarăşi, să faceţi şi în comuna voastră o gos­podărie colectivă, dar pentru aceasta voi trebuie să munciţi temeinic“. Şi apoi, după o discuţie scurtă s-a îna­poiat la raion. S-ar putea oare spune că o asemenea îndrumare constituie un­­ajutor concret ? Eu cred că nu. Mai curînd se poate afirma că aceasta este o muncă superficială care nu poate da rezultate bune. Unii delegaţi printre care şi tova­răşii Ilie Mihcu, Stancu Mirancea, Ion Predica, Dumitru Filimon şi alţii, au scos în evidenţă lipsurile serioase care au existat în activitatea comite­tului raional de partid în, acţiunea de întărire econ­omico-organizatorică ,a unor gospodării colective şi întovără­şiri agricole. Neînţelegînd pe deplin importanţa acestei sarcini, comitetul raional de partid şi-a îndreptat aten­ţia doar spre unele unităţi, lăsînd ca celelalte să se dezvolte la voia în­­tîmplării. Aşa de exemplu în timp ce gospodăriile colective din comu­nele Conţeşti şi Piatra se întăresc din punct de vedere econom­ico-orga­­nizatoric, obţin recolte mari la hectar şi cresc numeroase vite, gospodăria agricolă colectivă din comuna Suhaia a rămas cu mult în u­rmă faţă de marile posibilităţi pe care le are. Delegaţii la conferinţă s-au ocu­pat de asemenea de munca politică de masă pentru îndeplinirea planului de colectări şi pentru asigurarea succesului campaniei agricole de toamnă, precum şi de o serie de probleme ale vieţii interne de partid, făcînd­ propuneri pentru îmbunătăţi­rea muncii. In hotărîrea adoptată de conferin­ţa raională de partid au fost prevă­zute sarcini concrete privind munca pentru consolidarea şi lărgirea secto­rului socialist din agricultură şi spo­rirea producţiei­­agricole vegetale şi animale. Hotărîrea cuprinde totodată măsuri pentru îmbunătăţirea vieţii interne de partid, intensificarea agi­taţiei politice, conducerea învăţămân­­tului de partid, calificarea activişti­lor de partid. Conferinţa de partid a raionului Zimnicea a ales noul comitet raional de partid, comisia de revizie şi dele­gaţi pentru conferinţa regională de partid. V. GLAVAN nltara împlirteşte 5 ani de activi­tate. Apropiata aniversare a acestui centru ne-a îndemnat să-l vizităm pentru a-l prezenta cititorilor noştri. Dar la­ capătul acestei vizite ne-am dat seama că realizările constatate — fruct al celor 5 ani de străduinţe, proiecte şi iniţiative, — nu pot fi cuprinse in cadrul spaţiului unui sim­plu reportaj. Ne mulţumim, deci, să menţionăm cu bucurie faptul aniver­sării şi să spicuim citeva realizări care oglindesc mai ales aspectul noutăţii. Ce este nou, deci, la Centrul de educaţie sanitară ? RASPINDIREA EDUCAŢIEI PRIN CUVINTUL TIPĂRIT Ca un ori­ce institut de cercetări (pentru că Centrul este un acelei timp şi un astfel de institut), re­zultatele şi metodele rod din specia­ltat­ea educaţiei sanitare sint popu­larizate prin cuvintul tipărit. Intrînd in birouri ai impresia că te afli in­­tr-o editură. Aproape zilnic sosesc cărţi şi broşuri proaspăt ieşite de sub tipar. Ni se prezintă ultimele lucrări apărute. Sunt exemplare din diferite colecţii menite a completa metodele de educaţie sanitară a per­sonalului mediu sanitar cit şi a face această educaţie ln rindurile populaţiei. Vă informăm că Centrul de educaţie sanitară a tipărit in cei 5 ani de activitate un număr în­semnat de volume şi broşuri, lată două cifre: din 1950 pînă In 1955 s-au tipărit broşuri ia 21.586.000 exemplare şi 13.817.000 afişe. De notat că nici una din lucrări nu se pune ia vinzare prin librării. Toate se import gratuit. IN ŞCOLI In ultimul timp, Centu* 4» edu­caţie sanitară şi-a extins activitatea şi in şcoli. Anul acesta, in cadrul orelor de diriganţie se vor introduce şi ore de educaţie sanitară. Pentru a veni in ajutorul profesorilor diri­­ginţi, Centrul de educaţie sanitară a tipărit broşuri conţinând noţiuni elementare despre microbi şi cauzele bolilor molipsitoare. Profesorii diri­­ginţi vor avea la dispoziţie materi­ale importante după care vor putea face elevilor educaţia sanitară. LUCRATORII FRIZERI VOR DEVENI SANITARI Medicii Centrului, in urma cerce­tărilor făcute de către secţia me­todologică, au constatat că o serie de boli de piele sunt răspândite prin frizerii. S-au studiat, deci, posibili­tăţile de combatere a acestor boli. luna din aceste posibilităţi este o pregătire sanitară a lucrătorilor din unităţile cooperativelor „Higiena" şi „Progresul". S-a înfiinţat, deci, un curs de sân minim pentru frizeri. In cadrul acestui curs frizerii vor primi lecţii cu noţiuni elementare despre bolile de piele, In viitor toţi frizerii vor trebui să absolve aceste cursuri. Absolvind acest curs, frizerul îşi va putea ridica mai mult şi conşti­inţa profesională. El işi va da mai bine seama de importanţa dezinfec­tării briciului, a foarfecilor şi — in general — respectarea regulilor igie­nice de întreţinere a localului de frizerie. ÎNZESTRAREA CASELOR DE EDUCAŢIE SANITARA Educaţia sanitară la sate este o preocupare de prim ordin a medici­lor din cadrul Centrului. Casele de educaţie sanitară, care au rolul de a face educaţia sanitară a popu­laţiei sunt înzestrate cu aparate de proiecţii şi caravane cinematografi­ce. Numeroase spectacole cu subiecte de educaţie sanitară sunt des vizio­nate de populaţia satelor. In regiu­nea Bucureşti s-au dat în ultimul timp filmele: „Izvorul sănătăţii", „Turbarea", „Gripa", ,,Duşmanii să­nătăţii omului" şi altele care au fost urmărite cu interes în satele din ra­ioanele Giurgiu, Roşiori, Vidra, Sna­­gov şi Domneşti. Tot în mediul rural Centrul de educaţie sanitară organi­zează expoziţii mobile şi fotomon­taje. Recent casele de educaţie sa­nitară din ţară au fost înzestrate cu un număr de 30 magnetofoane, mij­loc foarte eficace pentru transmisiu­nea conferinţelor cu scop educativ sanitar. Pe Ungă cele de med sus, multe, foarte micte sunt metodele întrebuin­ţate pentru o cit mai bună educaţie sanitară a populaţiei. Prin cuvintul tipărit, film, agitaţie vizuală şi o muncă permanentă, grupul de me­dici ai acestui institut îndeplineşte o lăudabilă datorie in slujba sănătăţii omului. Se cuvine, deci, ca­­la ca­pătul celor 5 ani de activitate, să urăm acestor medici un tovărăşesc: spor la muncă ! MARIUS LIGI La Centrul de educaţie sanitară Iii! Fini să le vină rîndul pacienţilor la consultaţie mai e puţină vreme. In apt tale şi podi clinici medicii de speciali­tate profită de acest timp. El Impact broşuri medicale privitoare la educaţia saniara. In acelaşi timp dau şi sfa­turi medicale (clişeul 1). Afişe oglindind metode noi de educaţie sanitară apar pe străzi sau în Institutu­l şi întreprin­deri­ studente ale unei facultăți din București le consultă cu un deosebit interes (clișeul 2). ŞTEFANIESCU GHEORGHE din Bucureşti ne întreabă ce se înţelege prin spaţiu disponibil. Menţionează că locuieşte cu so­ţia şi copilul de doi ani in două camere cu o suprafaţă totală de 26 m. p. RĂSPUNS: Con­form Decretului nr. 78/1951, suprafaţa pentru locuit, ne­­cesară unei persoane constituie nor­ma sanitară şi este de 8 m.p. indi­ferent de virată. In fiecare localitate se stabileşte o normă locativă unitară pentru toţi, care poate fi superioară normei sanitare. Norma locativă în cazul unei per­soane care locuieşte singură sau suma normelor locative în cazul unei familii constituie suprafaţa legală. Suprafaţa pentru locuit care depăşeşte suprafaţa legală şi este mai mare de patru metri pătraţi, constituie supra­faţa excedentară. Cî­nd această su­prafaţă excedentară îndeplineşte con­diţiile pentru a fi supusă reparti­zării, ea constituie suprafaţa dispo­nibilă. In cazul dvs. suprafaţa legală nu este depăşită şi în consecinţă nu poate fi vorba de o suprafaţă dispo­nibilă. AUREL VASI­LESCU, din Bucu­reşti ne întreabă dacă fiind sala­riat şi răm­inînd invalid in urma unui accident în afară de muncă, are dreptul la o pensie socială? Menţionează că are 45 de ani şi 7 ani în timpul muncii. RĂSPUNS: Acelaşi decret menţio­nat în răspunsul precedent aduce o importantă modificare şi cu privire la acordarea pensiei de invaliditate de gradul I şi II, survenite în urma unei boli obişnuite sau a unui acci­dent în afară de muncă. Modificarea­ constă în aceea că acei care au devenit invalizi de gra­dul I sau II în urma unei boli obiş­nuite sau a unui accident în afară de muncă, intervenit în perioada activi­tăţii salariate au dreptul ,la pensia loc­ală, indiferent de vechimea în cimpul muncii. Deci dacă dvs. în urma accidentu­lui suferit aţi rămas invalid de gra­dul II, adică aţi pierdut total capa­citatea de muncă fără însă a avea nevoie de o altă persoana care să vă îngrijească, aveţi dreptul la pensie cu toate că aveţi numai 7 ani în cimpul muncii. MARIA CÎRJAN din Bucureşti ne întreabă, dacă fiind creditoarea unui cetăţean care a renunţat la o moştenire, poate avea vreun drept asupra acelei moşteniri. RĂSPUNS: Dacă acel care a re­nunţat la moştenire era singurul moş­tenitor şi nu are copii şi dacă renun­ţarea la succesiune s-a făcut în pa­guba dvs. vă puteţi adresa justiţiei ca în baza art. 699 din Codul Civil să vă autorize să acceptaţi succesiu­nea pentru debitorul dvs., numai pînă la concurenţa sumei ce vi se dato­rează de către fostul moştenitor. STEAGUL­ ROŞU N-ar fi rău dacă... ...DeplIIica „Oriviţa" uni­tatea hr. St din raionul 91a«n ar servi cumpără­torilor produse proaspete ţi în condiţiuni igienice. Probabil că atunci ar scădea şi numărul recla­­maţiilor făcute de consu­matori. P. BUZATU ..Ja totes«a da eonaar­­vv „Buftea" e-ar închide «noetic tont« cutiile ce se lucrează adi. St-ar pă.tM conţinutul în bune comt&ţîan, multă vre­me, iar coswMmatorii ar fi feriţi de nsp&Bouta surpri­­rit de a găsi în Interiorul unei asemaaaa cutii ali­mente alterate. M. AJfDIEBESCU ...Organizaţia comercială locală din raionul Gh. G­heorghiu-Dej ar lua ini­ţiativa de a deschide în comuna Militari o unitate plaseze la distanţa mari pentru procurarăa produ­selor alimentare şi a zar­zavaturilor necesare gos­podăriei lor. M. MIHAII.ES CtJ ★ ...« unitatea de distri­buire a cărnii din B-dul Gtttencea nr. 12, raionul Lenin, la fiecare kilogram de carne s-ar servi numai 250 gr. os şi nu 400 gr., iar camea de calitatea Il-a nu s-ar vinde cu preț de calitatea l-a. 1î1IS9c*www.\x\vv.vvvav.\\m Ar fi chiar foarte bina ca cei ce deservesc acea­ „Ag­rozar" și un magazin stă imitate să-și facă d*­ ,,Alimentara“. tor ia aşa cum trebuie! Ar veni astfel în aprl- »tupel «1 c^părătoril ar linul cetăţenilor de aci. Putea fi mulţumiţi care sunt nevoiţi să se de- J- GReCU Din activitatea unui comitet de iniţiativă DRAGANEŞTI-VLAŞCA. (De la corespondentul nostru). — Nu este urnit de «riad in comun« Tomuleşti a fost constituit­­un comitet de iniţia­tivă pentru crearea unei gospodării agricole colective. După un plan sta­bilit, membrii comitetului duc murat­ei de îndrumare în r­odul ţăranilor muncitori pentru a păşi cu încredere pe drumul transformării socialiste a agricultura. In acest scop se orga­nizează discuţii colective pe marginea sta­tutului model al gos­pod­ării co­lective, se vorbeşte despre succesul colectiviştilor din comunele vecine. Comuniştii Ilie Păun, Ion Tănşise şi Ilie Dumitru, membri ai comitetu­lui, obţin rezultate bune în munca de îndrumare a ţăranilor trsmeitori. Pînă acum au prezentat cereri de înscriere în gospodăria colectivă 9 familii printre care se numără şi cele ale ţăranilor muncitori St. Stoian, Ion Dumitru și Ion Pirvulescu. O­ameni spre veste H­arta stă întinsă pe pămîntul aco­perit cu cetini uscate de brad, zbă­­tîndu-se ca un hulub să scape de sub cele două pietre aşezate la col­ţuri. Aplecaţi asupra ei, sergentul Tri­­fan şi caporalul Aldea privesc cu în-­ cordare zecile de linii şi cerculeţe, care o brăzdează în lung și-n lat. Din pricina întunericului nici nu li se mai zăresc figurile. Doar mîinile se mișcă fără răgaz sub raza aurie a lămpii de buzunar. — Drumul îi mai anevoios pe la vechea peșteră, dar îi mai scurt, spune într-un tîrziu sergentul... Trebuie să mergem pe unghiul de marș cel mai potrivit. Celălalt nu scoase o vorbă. — Ce părere ai? îl zgîndări iar cu întrebarea sergentul. — Ii drept că-i mai scurtă calea, dar ce facem cu oamenii?... Nu toții, pot să ia pieptiș peretele stiicos... Sunt osteniți. Sergentul rămase cu privirea pironită undeva, pe un punct de pe hartă. Apoi, ca și cînd și-ar fi amintit de un lucru­ uitat scoase grăbit ceasornicul de bu-­ zunar. Era aproape 11. Lîngă d, caporalul Aldea sta strîns ghem sub foaia de cort azvîrlită pe umeri, ca o pelerină. Cîteva conuri de brad căzură troznind sec și rostogo-­ lindu-se la vale, se pierdură un­deva. I Povestire de ION MĂRGINEANU printre tufele uscate de alun. „Dar de ce n-are încredere Aldea în oameni, se întreba nedumerit sergentul. E mai vecin detoți mine în grupă și-ar fi pu­tut să-l cunoască pe fiecare în parte“' — Ce facem, tovarășe sergent? se auzi vocea domoală a caporalului... Pe unde urcăm? — Așa cum am hotărît, răspunse scurt Trifan. — Tovarăşii sînt cam osteniţi, în­cercă să vorbească Aldea. — Voi sta de vorbă cu ei... Să mar­gem... Şi păşind în noapte pe urmele capo­ralului, Trifan își spuse cu mîhnire ,,De bună seamă va crede despre mim că n-am grijă de oameni“. Comandantul se apropie de ostași, pe neauzite, întrebă în șoaptă: — Gata? Putem porni? — Gata, tovarășe sergent ! — răs­punse careva din întuneric. — Thii și ce pui de somn aș f tras, șopti un altul, căscînd zgomotos iarba asta moale, mătăsoasă, te tragi la­ dormit mai dihai ca salteaua de puf. X\dVA/dUCd ac ioLCd lA/l llldl 1UUUL simţită. Ostaşii se strînseră roată în jurul sergentului, ghemuindu-se unul în altul. — Mergem prin flanc. Băgaţi de seamă unde puneţi piciorul şi ţineţi­­ distanţa aproape, spuse comandantul grupei. Zadarnic căutau oamenii să deslu­şească în negură măcar umbra veci­nului. Totul era şters, pierdut. Părea că peste munţii învăluiţi în tăcerea nopţii, cerul acoperit de nori azvîrlise toată întunecimea pămîntului. Nu li­cărea nici măcar o stea. Grupa avea anevoie pe cărăruia ce şerpuia cînd la dreapta, c­înd la stînga, printre bascheţi şi brazi pitici. Colţura bocancilor se prindeau zdravăn de stîncă, uşturînd mersul. Nu se auzea nici o vorbă, nici o şoaptă. Doar res­piraţia grea, gîfîitoare la unii. In frunte, călca vîrtos sergentul. Li-­­ uia tremurîndă, ca un fir de aţă pe care­­ o văzuse cu cttva timp mai înainte pe hartă, era tocmai potecuța aceasta pe care suiau acum. Iată şi primul reper: stinca golaşă, dăltuită de vreme tocmai la marginea cărării. Deci se aflau pe drumul cel bun. Comandantul se opri o clipă să­­ cerceteze cadranul fosforescent al cea­sului. După calculele lui, peste o ju­mătate de ceas trebuie să ajungă la locul unde vor trebui să schimbe un­ghiul de marș. Porniră mai departe, spre creste. După o vreme grupa se opri la un ordin scurt, trecut din om în om. Sergentul Trifan se uită cercetător în toate părțile. Nu se zărea nici la doi pași. Lumină ușor cu lanterna locul. Nimic. Doar sfîntă și curelușa întinsă a cărării ce trecea pe la cîțiva pași, cine știe unde Ceva mai încolo, în­cepea pădurea. — Nu!... Nu se poate!... Drumul e bun. Atunci unde e pîrîul de la cei­­■ trei brazi? Comandantul scoase cu mișcări re­pezi harta, o desfăcu pe un colț de stîncă și-și plimbă degetul pe o linie subțire, abia văzută. Lîngă el, caporalul Aldea, agitatorul urmărea cu același interes ha­rta. — Uite, vezi, tovarășe caporal? Aici trebuia să fie pîrîul și aici brazii... Am trecut pe la stîncă izolată? — Am trecut. Pe fața sergentului se iviră broboane de sudoare. Pînă acum, nu greşise ni­ciodată în orientarea de noapte. — Să ia repaos oamenii, ordonă el, cu voce înceată, stinsă. Aveţi grijă să nu staţi pe pămîntul umed. Aşterneţi mai întîi foaia de cort. Militarii erau osteniţi. Se vedea după mişcările molatece pe care le făceau, după picoteala lor. In clipe de obo­seală ca acestea, somnul nu are ce căuta. Te moleşeşte şi mai tare. Comandantul grupei şi agitatorul stăteau şi se sfătuiau cu înfrigurare. — Iacă, e ceasul două. Mai avem puţin timp pînă la întîlnirea cu ce­lelalte grupe. Şi noi sităm aici, bîjbîim în întuneric. Ce va spune tovarăşul căpitan, ce-o să zică oamenii despre mine? îşi dădea acum seama că totul depinde de iuţeala cu care va lua o hotărîre, dar mai cu seamă de chib­zuiala acestei hotărîri. Acul magnetic se învîrtea agale pe cadran. Oscila cînd într-o parte, cînd în alta. Privi din nou harta și orien­­tîndu-se după busolă stabili un nou unghi de marș, care i se păru lui cel mai bun, calea cea mai scurtă spre platoul de la cotă. — Gata... Pornim mai departe. Vocea îi trezi pe oameni din toro­peală. Cînd toți militarii se adunară în jurul său, comandantul le spuse: — Vom merge cu alci alt unghi de marș... Este ora două și cinci minute. După cum știți, la trei avem ordin să fim sus. Ce spuneți? — O să fim, tovarășe sergent. — Drumul va fi și mai greu. E mai abrupt decît celălalt. — Dacă l-ați ales, apoi de bună sea­mă că îi cel bun, spuse unul dintre militari. Sergentul Trifan se simți mîndru de încrederea pe care o aveau oamenii în el. însemna că din tot ce făcuse pînă acum, din clipa cînd fusese numit co­mandant la această grupă, militarii și-au dat seama că el, sergentul, merită să fie comandantul lor. Primul care începu să urce panta, fu sergentul. Cerceta mai întîi cu vîr­­ful bocancului dacă sitînca e trainică, apoi punea piciorul și astfel, metru cu metru, ajunseră la capătul pădurii, într-un loc unde se auzeau rostogolin­­du-se ape. Era un pîrîiaş ce cobora năvalnic dinspre creste. Intrară în apa rece, ca gheaţa şi trecură rînd pe rînd dincolo, pe celălalt fiial. De aici, în­cepea iar urcuşul. De astă dată, di­rect, pe peretele stîncos al muntelui. Trebuia să fie lupţi pentru fiecare pal­mă, să înfrunţi întunericul şi primej­dia. Mîinile se prind cu îndrăzneală de stîncile cele mai ascuţite, degetele string ca într-o menghină piatra. Abia cînd e sigur că ceilalţi militari pot sui fără primejdie, comandantul îi cheamă printr-un şuierat uşor. Oamenii urcă tare anevoie. Cei mai voinici îi trag pe ceilalţi, le mai poartă un metru doi raniţa, li îmbărbătează. Sergentul Trifan e leoarcă de sudoa­re. Picurii i se preling pe faţă, co­boară pe sub gulerul vestonului, şiro­ind pe spinare. Nu atît de mult din pricina urcuşului cît mai ales din a frămîntării. — Mai sînt douăzeci şi cinci de mi­nute, le spune el tovarăşilor săi, ca o îmbărbătare. încă puţin şi am ajuns. De fapt, comandantul nu era­­cîtuşî de puţin sigur că la ora trei vor fi sus. Dar aceasta o ştia numai el. Oamenii din grupă nu ştiau decît un singur lucru: că el sergentul Trifan, îi duce pe acolo pe unde este mai bine şi mai repede, în aşa fel încît la ora fixată, toată grupa să ajungă la locul ordonat. Pe măsură ce se apropiau, trebuiau să meargă în cea mai mare linişte. Tată-i ajunşi lîngă nişte brazi, strînşi parcă mănunchi. * Urmîndu-şi comandantul, ostaşii căl­cau atît de uşor peste piatra acoperită cu muşchi, încît nici nu li se auzeau paşii. Deodată, din apropiere un gre­iere ţîrîi scurt, acordîndu-şi parcă ar­cuşul. Sergentul Trifan se opri. In palma sa mare, cadranul fosforescent al ceasului arăta ora 3 fără 4 minute. Ţîrîitul greierului se întrerupse, apoi încenu iar, de data aceasta mai aproa­pe. Trifan îşi ţuguie buzele şi scoase printre dinţi un ţîrîit asemănător celui care se auzise chiar la cîţiva metri de ei. De la pămînt se desprinse o umbră, care înaintă tîrîş. Ajungînd lîngă co­mandantul grupei, îi spuse în șoaptă: — Ai sosit la timp... Instalează-ți oamenii, colo, spre Izvoraș. Cînd sergentul Trifan, împreună cu grupa sa, ocupă locul de pe marginea izvorului, ceasornicul își oprise lim­bile exact la ora trei. Misiunea fusese îndeplinită... desen de F. GRONSKY CRONICA MUZICALĂ Concertul orchestrei simfonice a cinematografiei -f-fiecare apariţie a or­­­chestrei cinematogra­fiei aduce o noutate. Intr-adevăr, o preocupare de seamă a acestei forma­ţii fi desigur în primul rind a dirijorului el Ed­gar cosma o constituie al­cătuirea unui program cit mai interesant. Respin­­gind linia minimei rezis­tenţe care ar Insemna in acest domeniu readucerea succeselor vechi şi încer­cate ale repertoriului cla­sic, şi luptorul cu greută­ţile legate de executarea unor partituri noi, or­chestra cinematografiei promovează cu îndrăzneaiă lucrări importante şi încă puţin cunoscute ale mu­zicii contemporane. Concertul de deschidere a stagiunii a cuprins Sim­fonia I-a de George E­­nescu, Serenada pentru tenor, corn şi orchestră de Benjamin Britten şi „Ta­blouri dintr-o expoziţie“ de Mussorgski-Ravel. După cum se vede, din trei lu­crări, două simnt contem­porane, şi dacă Simfonia „Eroica“ a marelui Enes­­cu, cu care orchestra în mod Simbolic a deschis stagiunea, a mai fost au­zită In alte execuţii, lu­crarea lui Britten este la a doua ei audiţie in ţara noastră, împrospătată cu o serie de elemente tinere cum au imprimat poate mai mult avânt Întregului ansamblu, orchestra cinematografiei a dat o interpretare stră­lucitoare, plină de patos Simfoniei I-a în mi­nemol major de Enescu. Elanul eroic al primei părţi care continuă un final a fost redat cu deplină Înţelege­re şi claritate, ceea ce a permis reliefarea liniilor melodice şi justa doza­re a sonorităţilor. Nu tot a­­tât de convingătoare ni s-a părut partea mediană, len­tă, a simfoniei, care a creat impresia că orche­strei i se potrivesc mai bine — poate datorită d­-EDGAR COSMA nereţii ei — mişcările re­pezi. Remarcabila lucrare a compozitorului englez B. Britten, Serenada pentru tenor, corn şi orchestră de coarde, ne-a prilejuit din nou momente de adevă­rată desfătare artistică. Excepţionalul talent al lui Britten de a trata vocea omenească lărgindu-i po­sibilităţile plnă aproape de virtuozitatea instrumentală a fost reliefat de interpre­tarea plină de poezie şi căldură a tenorului Valen­tin Teodorian. înţelegerea pe care acest cîntăreţ şi în acelaşi timp muzician o arată pentru creaţiile contemporane 11 va duce de bună seamă la lărgirea repertoriului său tocmai in această direcţie. Cor­­nistul Ion Bădănoiu a a­­rătat din nou cu această ocazie calităţile sale in­contestabile. Orchestra, dis­cretă — cu excepţia a două momente, in timpul „Nocturnei“ şi respectiva „Cîntecului funebru“ cînd a acoperit soliştii — a a­­companiat cu subtilitate, creînd atmosfera serii şi apoi a lugubrei nopţi din „Cîntecul funebru“. „Tablouri dintr-o ex­poziţie“ care a încheiat concertul nu s-a bucurat din păcate de o Interpre­tare realizată la un nivel la fel de Înalt. Suflătorii, care în unele momente au excelat (In special alămu­rile), au constituit totuşi compartimentul cel mai inconstant al orchestrei, lipsind de strălucire şi parcă de vioiciune frag­mente importante ale sui­tei. Publicul, care, ce e drept nu a umplut plnă la re­fuz sala Ateneului a reac­ţionat Insă cu entuziasm faţă de adevăratele reuşite ale orchestrei, dovedind o­­dată mai mult că se a­­propie cu înţelegere chiar de lucrări noi, scrise în­tr-un limbaj contemporan. Acest fapt trebuie de bună seamă să încurajeze merituoasa formaţie a ci­nematografiei pe drumul promovării a noi şi inte­resante creaţii simfonice. ARMINIU CASSVAW Noi întovărăşiri agricole TITU. -r Ţăranii muncitori­i Petre Filip, Stoica M. Dumitru, Nicolae I. D. Vîrtiej, Voicu Lupaşcu şi alţii din comuna Corbii Mari raionul Titu şi-au unit cele 15 ha. teren arabil in­augurînd întovărăşiirea agricolă „Progresul“. IORGA ION OLTENI. — 20 familii din comuna Tătăraju, rakorul Olteni, au inau­gurat de curînd o nouă întovărăşire cu o suprafaţă de 22,25 ha. şi 13 atelaje. MATEESCU ION URZICENI. — In comuna Adînci­ta din raionul Urziceni a fo­st în­fiinţată de curlmid prima întovără­şire agricolă în care au intrat Radu V. Nicolae, Ion Bălăşoiu, Alexandru Jacotă şi alte 18 familii de ţărani muncitori cu o suprafaţă de aproape 20 ha. GHEORGHE GHEORGHIU Pregătiri pentru iarnă La fabrica de produse zaharoase „Bucureşti“ în luna aceasta s-a făcut o vericoţie generală a utilajelor, schim­­bîndu-se o serie de piese uzate. Conducerea administrativă a între­prinderii dînd dovadă de spirit gospo­dăresc a luat măsuri pentru efectuarea curăţeniei în toată fabrica, vopsindu-se ferestrele, uşile şi în general părţile care prezentau un aspect urît. Au fost înlocuite geamurile sparte şi verificate instalaţiile de apă şi încălzit. Toate aceste realizări gospodăreşti făcute la vreme vor asigura condiţii bune de muncă în timpul iernii. I. ŞERBAN Biblioteca din comună Biblioteca nr. 21 din comuna Pan­­telimon are un număr de peste 1480 ci­titori. O mare parte dintre aceştia au participat la concursul „Iubiţi cartea“. • Alături de tineri întîlnim aci şi vîrst­­nici, ca de exemplu tov. G. Ştefan în vîrstă de­ 81 de ani, Ilie Gheorghe de 73 ani şi alţii. In cadrul bibliotecii se organizează deseori discuţii asupra cărţilor citite, cu care prilej participanţii îşi spun păre­rea asupra unor probleme care li se par mai interesante. Cu ocazia înmînării insignelor „Iu­biţi cartea“ o parte dintre cîştigătorii concursului s-au angajat să stea de vorbă cu ţăranii muncitori din comu­nă pentru a-i atrage spre bibliotecă. B. PETRE Aveţi ciorap p­r­ in faţa magazinului „B­ucu­­reştii" mulţime de cumpără­tori intră şi ies de parcă-s nişte valuri repezi şi nesfirşite. Un cunoscut se desprinde din mulţi­me şi mă opreşte. — De ce nu scrieţi şi despre ciorapi ? -- ??? — Nu pricepi, iată, azi, după ce am venit de la lucru, m-am dus prin cartierul meu să cum­păr ciorapi. Am cutreierat ma­gazinele, dar n-a fost chip să găsesc. Și, uite, am fost nevoit să mă sui In tramvai și să viu tocmai aci la magazinul ,,Bucu­rești“ unde, în sfîrșit, a­m găsit. — In ce cartier stai dumneata? — In Griviţei. — Păi, cum se poate, tovară­şe ? Cartierul Griviţa este plin de magazine. Un adevărat cen­tru comercial. Se poate ? — Uite că se poate. A doua zi am pornit-o de la redacţie, direct pe calea Griviţei. Intru la unitatea nr. 35, cal. Gri­viţei 131. Un magazin mare de Textile-Galanterie. — Aveţi ciorapi bărbăteşti? — Ne lipsesc. — De cînd? — De o săptămlnă. Nu ne-a mai adus depozitul. — Şi n-aţi cerut ? — Ba da, dar... Mai departe... La unitatea 142, tot Textile-Galanterhe. Şi tot a­­celaşi răspuns. Să încercăm şi la un chioşc de mărunţişuri şi trico­taje. — N-avem, şi tocmai că p-aloi se cere foarte mult articolul ăsta. — Dar de cînd n-aveţi? — Păi, de vreo lună de zile. Ei, drăcie ! Ia se iau mai în­colo, că Griviţa e destul de lun­gă. Intru la unitatea 24. — Avem, dar albi ! — Albi ? Acuma? Toamna? Iată-mă în faţa marelui „Ma­gazin General Textila-Griviţa’, peste drum de Gara de Nord. Să ştii — mi-am zis — că de data asta am nimerit-o. Dar voii Nici aici. Vin înapoi spre Buzești. De aici înspre Popa Tatu se găsesc magazine de textile. Poate că acest O.C.L. e mai bine aprovizio­nat. Intru în magazinul de ga­lanterie din piața Ilie Pintîite: „Ciorapi, basmale, tricotaje“. Pe firmă sunt ciorapi, dar nu şi un magazin. Mai jos, pe Berzei, u­­nitatea nr. 42, unitatea nr. 64, unitatea... Ajung pină-n bulevardul 6 Mar­tie. Să mai umblu? Mă opresc. Am ajuns acolo de unde plecasem. la redacţie. De aci întrebăm O.C.L.-urile respective: de ce nu se găsesc ciorapi bărbăteşti şi nu magazinele cartierelor mai puţin centrale? I. C.

Next