Steagul Roşu, iunie 1957 (Anul 4, nr. 983-1008)

1957-06-01 / nr. 983

PARCUL DIN ROŞIOR! de ION PRIBEAGU D,d­upă multă, multă vreme­­Am venit azi bucuros Să mai văd încă odată Orăşelul meu frumos. II ţin minte ca un basme Cu un moş şi-o bibilică. Cu căsuţe albe-n centru Şi c-o gară veche, mică. Şi acolo, Ungă gară, Mai era in Roşiori Un parc mic, o grădiniţă Cu verdeaţă şi cu flori. Opt sau zece bănci frumoase Şi-un zaplaz mărunt şi verde Se scăldau un colb de soare Ca privirea să-ţi dezmierde. ■­ Cite un flăcău adesea Cu vreo mindră roşioveancă Nu ştiu ce-şi spuneau in şoapte Seara, amindoi, pe bancă... Poposeau drumeţi pe-aicia Ce-admirau cu drag terenul Şi-mbătindu-se de-arome, Aşteptau să vie trenul. Mai era şi o fintină Chiar in fund Ungă portiţă. C-un acoperiş de ţigle Şi in formă de troiţă. Şi veneau leliţe mindre Cu copii micuţi de mină, Cu găleţi şi don­doare Să ia apă din fintină. Şir zglobiu de rindunele De pe-aleea cu nisip Se-nvintau spre rămurele Ciripind, cirip, cirip... Şi de se-auzea şi-o doină Sau un tril de cioch­­ie Se investminta oraşul Intr-un nimb de poezie. Nu ştiu insă cum se face: Numai doi ani au trecut Şi azi starcul drag şi vesel E de nerecunoscut. Grădiniţa­­ pustie, S-a uscat pină şi pomul, Totul e-un maiasol cu pietre Şi cresc bălării cu­ omul. Numai mărăcini şi hriburi, Toate-s fără rinduială, Nici alei, nici iarbă verde Şi de flori, nici pomeneală. Din fintină cea frumoasă Cu acoperişu-nalt Nu a mai rămas acuma Decit tubul de bazalt. Multe-au dispărut cu vremea: Nu-i răci scripetul, nici roata. Şi cum toate trec In lume. S-a dus lanţul şi găleata ! Iar din băncile rămase fac acum zvirlite-n glod: Ici, cite-o spetează ruptă ; Colo, un picior schilod... ★ Sfatul popular al nostru Din oraşul Roşiori, Foarte grijuliu, precum s-a Dovedit de-atitea ori, Văzind halu-n care e „parcul", — Să ne potolească-aleanul — L-a legat c-un gard de sirmă Ca să nu fugă... maidanul! Și de-or fi să ne sosească Niscaiva vizitatori, Ce vor admira ei: parcul, Sau... edilii din Roşiori ? Două lanuri de P. IONAŞCU D­ouă lanuri paralele ihidgitate lin de vint, stau de vorbă intre ele ca doi buni vecini ce sunt. Unul însă face haz de celălalt, rizind șoptit. El e... pieptănat pe brazde şi de ierburi... bărbierit. — Ia te uită, măi amice, la aspectul ce-i ofer, parc-aş fi ieşit, s-ar zice de la cel mai bun... frizer. Dar pe tine să-mi dai voie să te-asemăn, pe cit ştiu, cu un Robinson Crusoe rătăcit într-un pustiu... Spini, ciulini şi buruiene ţi-au crescut — dar nu insist. Ori n-ai brici, ori ţi-o fi lene, ori te crezi malagambist. Dacă totuşi o povaţă vrei din parte-mi să primeşti, dă-ţi mai repede pe faţă cu o lamă... „Bucureşti“! A oftat cu ciudă lanul Înecat de bălării. — Nu-s de vină eu, sărmanul! Rizi degeaba tu, să ştii... De-aş putea schimba pe-o lună locul meu cu locul tău, mi-ar fi mers şi mie strună, mie, de la rău mai rău. Căci noi n-avem mîini, vezi bine, să ne radem pe obraz. Alţii ne-ngrijesc, vecine şi de-aceea mi-e necaz. Dar şi eu drept piaţă, mîine, cînd m-or strînge fir cu fir, i-oi hrăni în loc de piine cu... neghină şi cu pir! ACTUL I Gară principală, dar nu de pro­vincie. Mai precis : gara FUaret. Biroul şefului de gară, cu aparat telegrafic, frmne, telefon şi cu o fereastră mare care dă înspre pe­ron. E aproape seară. In gară o lo­comotivă : suflă din greu, In timp de undeva, In apropiere, sala de festivităţi a salariaţilor de aici şade trasă pe o „linie moartă“ şi cu bariera pusă pentru spectatori. Se aude un ţignal ascuţit şi aca­rul ichim intră urmat de o necu­noscută. ICHIM (adresindu-se şefului gării): Tov' şef! Tov’ şef! Am prins o pa­sageră clandestină... ŞEFUL (o măsoară pe necunoscu­tă): Dumneata ? Hm ! De ce n-ai scos bilet ? NECUNOSCUTA (tace). ICHIM: Io zic să-i adresăm pro­ces-verbal... ŞEFUL (expeditiv): Numele şi pronumele ? NECUNOSCUTA (nu schiţează nici un gest). ȘEFUL : Ia vezi, Ichime, ce spune buletinul ? ICHIM (ia poşeta necunoscutei, scoate buletinul şi rămâne împietrit): Ia uitaţi-vă, tov’ şef, ce scrie pe bo­­lintin ! Zice că-i spune Munca Cul­turală... ȘEFUL: Dar pe părinţi, cum ti­e cheamă ? ICHIM (silabisind): Con-sî-lîul... Sin-di-cal... O-ră-șe-nesc... ȘEFUL: Aha ! Şi cu semnalmen­tele cum stă ? ICHIM: Păi ca signalmente scrie e­­ ştie să joace teatru, să danseze şi să cînte şi pe patru voci! ŞEFUL : Şi de aia vrea să se stre­­eoare aici fără bilet? Auzi, de ce să ߣ ardă nouăm Gară mare... linii ACTUL II In biroul mişcării, şeful se... mişcă nervos şi răsuflă ca o loco­motivă cînd gîfîie pe o linie se­­cundară. De­odată, se Îndreaptă către fereastră, o deschide şi stri­gă către cineva, departe, pe peron. ŞEFUL : Ichime ! Ce face, măi, ne­cunoscuta ? ICHIM (din toate băierile inimii): Stă pe linie, tov’ şef şi trage din... arcuşul unei viori ! ŞEFUL: Aha ! A început să ne cînte pe la pasageri ! Măi, auzi tu) ICHIM: Aud, tov’ şef. ȘEFUL: Mut-o de pe linia treia la... magazie il! Dar vezi cum o duc). Să nu se ciocnească cu vreun... ga­­zetar, că să ştii că deraiem... Auzi, tu... deraiem II! ICHIM: Nici o grijă, tov’ şef. C-o bag pe linia şaptea!!!... (Ichim o în­haţă pe necunoscută şi agită felina­rul, strigind). Fereşte linia... cultu­rală ! Fereşte linia... culturală ! actul ! Acelaşi decor, puţin mai tirziu. Şeful gării o anchetează din nou pa necunoscută. ŞEFUL (îndulcit, schiptbind tacti­ca): De ce nu vrei să spui măcar un cuvînt ? Uite, dacă o să mărturiseşti, o să încheiem procesul-verbal... ICHIM: ...Pe urmă o să-ţi dăm şi... plecarea. NECUNOSCUTA (rupind însfirşit tăcerea): Nu vreau să plec. Nu. Nu. Şi nici proces-verbal să încheiem. ŞEFUL (împăciuitor): Dar în defi­nitiv ce doreşti dumneata ? NECUNOSCUTA: Să întocmim un... plan de muncă. ȘEFUL (uluit): Un plan de mun­că ??? Pentru ce ??? . NECUNOSCUTA: Pentru activita­­tea culturală pe care comitetul sindi­cal ar trebui s-o desfăşoare aici. ȘEFUL (năuc): Pentru activ... (sărindu-i muştarul). Ia ascultă-mă, drăguţă. Nu puteai dumneata să co­bori în altă staţie? La Comana sau la Vidra, că-i reşedinţă de raion. Şi nu-i departe de-aici. NECUNOSCUTA (categorică): Nu. (puţin romantică): Pentru că aici m-a atras... marea necunoscută... ŞEFUL, ICHIM (nu pricep nimic): Care necunoscută ? NECUNOSCUTA: Care mă chea­mă în fiecare clipă... Marea mea des­coperire... ŞEFUL­ (din ce in ce mai uluit): Descoperire ? Ce descoperire ? NECUNOSCUTA (arătând pe fe­reastra deschisă): Vedeţi, colo pe cer, în puzderia de stele... acolo între Alcor şi Vega... ŞEFUL (prins, captat): Cum zici... Intre Alcor şi Vega (revenindu-şi la realitate): Ce Alcor şi ce Vega ? Aici este Filare­tu’ tovarăşă fii NECUNOSCUTA (pierdută): Ei bine, acolo eu am descoperit o stea... ŞEFUL, ICHIM: ??? NECUNOSCUTA: Steaua talente­lor amatoare de aici care a început să se stingă... ŞEFUL (încolţit, abia acum price­­pind). Este drept că am avut un cor d­e 70 de persoane, dar... ICHIM: ...a deraiat acum un an, că numai 20 de corişti mai vin azi pa la repetiţii... NECUNOSCUTA: Aţi avut cineva şi orchestră, dar (cu tristeţe) a ră­mas şi ea tot acolo... în spaţiul as­tral, între Alcor şi Vega. ICHIM: Ba să avem iertare, că instrumentele au rămas tot la noi. Sunt toate trecute în tract: pianul, viorile, acordeonul, plus... praful de pe tobă ! * NECUNOSCUTA: Aţi avut şi o echipă de teatru. Dar, de cînd cu „Cererea în căsătorie“, artiştii au... divorţat de scenă, că n-au mai pre­zentat nimic nou de mai bine de un an. Tocmai de aceea sala de festivi­tăţi nu aţi mai deschis-o, în ultimul an decit la zile festive, la pomul de iarnă, la Ziua Femeii şi la 1 Mai... ŞEFUL (care tot timpul a ascul­tat-o plin de revoltă): Care vasăzică, ne mai faci şi proces de intenţie. Cine ? Tocmai dumneata. O contra­venientă fără bilet... Ichime ! ICHIM : La datorie, tov' şef ! ŞEFUL: Ii faci proces-verbal de contravenţie, iar sala de festivităţi o sui pe cărucior şi-o duci la remiză. Ne-am înţeles, la remiză. ICHIM (impingind sala de festivi­tăţi pe cărucior): Fereşte linia... cul­turală!!! Fereşte linia... culturală ill CORTINA Au Interpretat In ordinea intră­rii In scena : ŞEI­­UL GĂRII : Chiriicele* Nico­las, preşedintele comitetului de secţie de la gara FUaret. ICHIM: Ganea S., responsabilul cultural al comitetului de secţie. NECUNOSCUTA ! Munca cultu­rali de masi. REGIA SPECTACOLULUI ŞI A­­RANJAMENTE DE CULISE 1 An­­ghel Teaci, preşedintele comitetului de linie Bucureşti-Nord. Steaua... fără nume! Adaptare in 3 acte după piesa cu acelaşi nume de MIHAIL GOSPODIN multe... şi noi cică să cintăm­ pe pa­tru voci!!! Hai, spune dacă ai ce să zici ! NECUNOSCUTA (nu spune In­tr-adevăr nimic). ȘEFUL : Așa carevasăzică, taci. Ei, atunci ai să vezi ce-o să te aștepte tu... P­entru cititorii din regiunea noastră care nu cunosc prea bine locurile pitoreşti dinn ţară, trebuie să dăm la început unele amănunte geografice , vorba de oraşul Tecuci. Aflat la foarte mulţi kilometri de S.M.T. Roseţi din raio­nul Călăraşi, oraşul Tecuci este inte­resant prin pitorescul... situaţiei pe care o veţi afla ceva mai jos. La numai 3 km. de oraş se găseşte co­muna Nicoreşti, important centru viticol. Aici s-a născut Gheorghe Geogleman, astăzi contabil şef la S.M.T.­ Roseţi. Nu ştim cu exactitate pe ce meridian se află cele două aşezări, dar cert este că o... paralelă între ele, date fiind faptele, se poate face Relieful oraşului Tecuci prezintă unele curiozităţi. Mai la margine — deci nu la mijloc, cum s-ar crede la prima citire — se ridică Centrul, Centrul... Mecanic Tecuci, de unde, printr o bizară planificare, S.M.T. Ro­­seţi urma să ridice cele 6 motoare de tractor I.A.R. date la reparat Centru­lui Mecanic... Ciulniţa. După datele pe care le deţinem, pri­mul turist trimis de S.M.T. tr uisia să recepţioneze motoarele de la Tecuci a fost mecanicul Dumitru Şerban, căruia i-a urmat a doua zi tehnicianul Andrei Dincă, trimis special al... contabilului șef Gh. Geogleman, cu sarcina de a-i comunica primului delegat să expedi­eze doar 5 motoare prin calea ferată, al şaselea urmînd să fie ridicat de mașina S.M.T.-ului. (Noi regretăm schimbarea intervenită, deoarece pu­team ilustra ghidul nostru cu versu­rile: „Plecat-au şase (motoare) din Tecuci. Şi cu vagonul şapte“. Aşa, nici nu mai are sens să continuăm versurile ! Deşi pentru Nicoreşti nu este carac­teristică cultura sfeclei sau a trestiei, totuşi se poate spune despre contabilul Geogloman că este un băiat... de za­hăr. Dind dovadă de un inalt spirit de sacrificiu şi devotament, contabilul şef a găsit de cuviinţă să se deplaseze per­sonal la Tecuci. Şi nu numai atît. Fi­ind din aprig propagator al faimei ţi­nutului sau natal, el a purtat cu direc­torul S.M.T.-ului, tov. Constantin Ma­rin, următorul dialog: — Tovarăşe director, aş ţine mult să mergeţi şi dvs. la recepţie. — Cu multă plăcere. Unde are loc recepţia ? — La Nicoreşti, adică... la Tecuci. Directorul a arborat „ţinuta de ri­goare" şi după puţin timp autocamio­nul S.M.T. Roseti, avînd la volan pe şoferul Octavian Davidescu, a pornit la drum. Ajunşi la destinaţie, cei doi turişti — directorul şi contabilul şef — au în­ceput degustatul bogăţiilor naturale ale Nicoreştilor care se bucură de o mare faimă, ascu­ltind in acelaşi timp pagini muzicale din folclor, cum ar fi „Lume, lume, spre lume“ şi alte tru­fandale care merg de minune la vin şi la inima omului. Directorul era fericit că acceptase invitaţia contabilului, de­oarece asemenea prilejuri le ai,­­ aşa cum spunea şi lăutarul: „Odată-n via­ţă, doar odată“... După ce s-a terminat sindrofia la Nicoreşti, contabilul s-a adresat din nou directorului: — Tovarăşe director, acum mergem la recepţie. Directorului îi venea să-l sărute Prin­ urmare, de-abia acum începea chiar-i hanul ! — Bravo ţie, măi Gheorghiţă, mer­­î gem mai departe. Unde spui că e re­cepţia­? — La Centrul Mecanic Tecuci. — Buni băieţi. Dau ei ceva ? — Dau, tovarăşe director, că de aia e Centru Mecanic. — Şi s-au pregătit serios ? Cîte bu­toiaşe ? — Nu e vorba de butoiaşe. Ei le au in lăzi. — Deci, sînt înfundate, contabile? — Unele au fost şi înfundate, dar le-au desfundat. Le-au pus ulei... — Cum ulei ? Ce, bem vin cu ulei ? — N-au pus ulei în vin ci în mo­toare. — Ce motoare ? — Păi recepţia... motoarelor care trebuie să le recepţionăm... — Bine, mă omule, pentru nişte mo­toare mă duci tu până aici? Păi, mo­toare avem şi în staţiune ! * Recepţia s-a desfăşurat într-o at­mosferă... cordială. Trei motoare au fost urcate în camionul S.M.T.-ului, iar pentru celelalte trei s-a angajat un autocamion de la baza D.G.T.A. Te­cuci. Şi în felul acesta — omul şi mo­torul — (directorul, contabilul, cei doi delegaţi şi cei doi şoferi), adică toată caravana a pornit la drum spre S.M.T. Roseti, transportul celor 6 motoare cos­­tînd circa 7.000 de lei. Şi astea toate, pentru că în loc să fie folosită calea ferată, s-a ales calea... risipei! De un lucru nu ne pare rău: au cheltuit oa­menii bani, dar în schimb s-au:„ dis­­tratără!... „Lume, lume, sora lume!“... RECEPȚIE de AL. BACU DE ZIUA COPILULUI — Dar tocana nu trebuia si meargă la menu fix ! — Nu trebuia, dar s-a afumat... Desen de FRED GHENADESCU Salut televiziunea! Salut televiziunea cu toată efuziunea, Cu toată frenezia, ardoarea şi pasiunea. Şi ştiţi care-i motivul acestei desfătări? Ce pune capăt unei prea vechi mistificări. Nu pot răbda minciuna, nici înşelătoria Şi mă apucă dracii, damblaua, pandalia, Cînd mi s-evocă marea la radio-ntr-o seară, Cu clipocit de valuri, cu furia-i barbară, Cum spumegi stîrnită de-un vajnic uragan, Şi ştiu că-ntinsa mare-n studio e un... lighean! Sau cînd aud: „Iubite, eşti cu Samson la fel,­­-s pletele vrăjite"... Cînd colo el e... chel. Sau cînd Oedip îşi urlă orbirea-n vorbe tari Şi ştiu că el citeşte şi încă cu-ochelari... Nu ! Vreau ca adevărul să-l văd cu ochii mei. Don Carlos să nu aibă la frunte ghiocei, Să nu se facă ploaie cu-o mică stropitoare, iar Anna a lui Tolstoi cînd pleacă să se-omoare Şi cînd aşteaptă trenul in... carne şi ciolan. Locomotiva — drace! — să nu fie... Crişan ! Vreau totul autentic, să nu fiu înşelat. Să nu mi se întîmple să stau înlăcrămat, Cu sîngeîe în clocot, cu sufletu-ngrozit, Să urmăresc duelul Laert-Hamlet, chircit Şi-n loc să-ncrucişeze ei spadele-otrăvie, Să stea un puşti să frece zimbind două cuţite, de ION NICHIFOR a ta între timp George Vraca, sau cine-o fi Hamlet.­­ Să poată lua un sanviş şi-o bere la bufet!­­ Destul cu amăgeala , — şi capăt ii va pune . Ea, scumpa (mult prea scumpa chiar zău!) televiziune ] De-aceea cu pasiunea şi toată efuziunea ! Salut aparijiunea de azi : televiziunea. 1 Ce e mai mult, vai!, tele (departe) din păcate ] Şi mult mai mult viziune decit... realitate.­­ Şi nu ştiu cind anume se va-ntimpla minunea S-avem, cum avem radio , mereu, televiziunea. , Aceasta e chestiunea. 1 Şi-am inc-o întrebare ] Ce mă frămîntă tare: ar trebui-va oare,­­ Şi ei, televiziunii, o cale atît de lungă, Ca şi luminii stelei, pină la noi s-ajungă? , Căci una ca şi alta tot prin eter străbate ! Şi­ eterul cu eternul... O, nu, nu, nu se poate ! Deşi nu mai există miracol, nici minune, Eu sint convins că totuşi va fi televiziune Şi voi vedea tot, totul şi toate cu-ochii mei. Dar chiar şi azi, acasă, îmi vin de obicei Prieteni, rubedenii, vecini din cartier, S-adună să privească imagini din eter Şi stau la aparatul cu magicul buton, De parc-ar fi la mine... tribună de stadion ! Fabule pitice de STELIAN FILIP Ascensiune Priviţi aici, prieteni ! Aşadară, Poiata noastră s-a urcat Pe scară Şi pînă n pod, la slana ce-o aşteaptă, Ar anul avea să calce doar o treaptă, întinde laba... Sare... Ujite-acum E-n vîrful scării, şi de-acolo „bum !“ Să nu zici „hop", atîta vreme cit S-ar mai putea, cumva, să cazi in gutt Lauda măgarului Se lăuda măgarul, capăt,Inos­ul mic : — Luaţi, vă rog, aminte: Eu am un cal bunic! Ba chiar o spun pe faţă, cui vrea să mă priceapă. Că mama, lucru sigur, a fost şi dînsa iapă ! Arăt cam prost la mutră şi-mi zdee Urechilă C-avut paralizie de-aceea... infantilă, Şi trec in ochii lumii, fireşte, drept măgar Par se ascunde-n mine un aprig armăsar! Să ştii: căpăţinosul cînd vrea să pară mare, Se laudă, săracul, Intr-una... cu ce n-are ! ADRESE (IN) UTILE de P. VICTOR • Giurgiuveni, doriţi să consu­maţi deliciosul suc de fructe ? E foarte simplu. Pentru aceasta, a­­dresaţi-vă... găsii din oraşul dvs. şi cereţi un bilet de tren pînă la Bucureşti, unde la mai fiecare cofetărie veţi găsi asemenea bău­tură. E drept că o sticlă va costa astfel 22,50 lei in loc de 1,50, insă diferenţa se datoreşte toc­mai indiferenţei forurilor comer­ciale din Giurgiu faţă de aprovi­zionarea oraşului cu suc de fruc­te. Şi de cînd ele promit să a­­ducă băutură dulce, localnicilor li s-a... acrit. • Bucureşteni, aveţi cumva ne­voie de melci . Adresaţi-vă... ofi­ciului poştal de pe şoseaua Ştefan cel Mare nr. 242. Nu vă putem spune cu precizie insă dacă cei de acolo vor consimţi să vîndă mă­car unul singur, intrucit o folo­sesc la transportarea coresponden­ţei. Cel puţin aşa se explică de ce o scrisoare trimisă recomandat de tov. Gr. Roşu in comuna Olteni, raionul Virtoare, la 3 aprilie, n-a ajuns la destinaţie nici pînă azi Noroc că scrisoarea n-a fost ex­pediată cu menţiunea „expres", pentru că oficiul poştal sus men­ţionat in acest caz, in locul mel­cului, folosea un... raci • Cetăţeni din comuna Titu Tirg, dacă vreţi să beţi o halbă cu bere la restaurantul din comu­nă, trebuie ca mai intii să faceţi o cerere la... sfatul popular local ! Insă nu de bere, ci de... încadrare pe schema instituţiei in orice post posibil. In caz contrar, sinteţi ne­voiţi să vă mulţumiţi numai cu bere la ţap, deoarece halbele la acest restaurant se servesc numai salariaţilor de la sfatul popular. Asta, pentru că U.R.C.C. Titu, de care depinde restaurantul, nu a găsit încă un ţap. Un ţap... ispă­şitor­­ • Locuitori ai oraşului Alexan­dria, in lipsa unui alt preparat pentru lipit, folosiţi cu încredere... plinea fabricată de brutăria ora­şului. Poate fi încercată cu suc­ces in scopul de mal sus, ea li­­pindu-se de cuţit, fiind de obicei crudă. Şi din această cauză, in schimb, nu se, prea lipesc... cetă­ţenii de cal • Cine nu are încă In locuinţă lumină electrică şi pentru moment nu intenţionează să şi-o instaleze, se poate adresa întreprinderii de in­dustrie locală Drăgăneşt-Vlaşca, specialistă in executarea unor a­­semenea lucrări cu cea mai mare... intirziere / Ca dovadă, această în­treprindere tergiversează mereu instalarea motorului electric din comuna Drăgăneşti, singura pri­cină pentru care sătenii de a­­colo, in ciuda instalaţiei făcute, nu au lumină. Probabil, este ne­cesar ca după tragerea instalaţiei, să se tragă... la răspundere şi cei vinovaţi. De aceea, noi punem conducerea întreprinderii in cu­rent, ca la riodul ei aceasta să pună comuna in curent... electric. (După corespondenţe de la TR BARBALATA, GR. ROŞU, P. DU­­MITRAŞCU, M. MARINESCU si­­M. POROJAN). De ce nu merge... — Hai, nea Marine, nu mergi la praşilă? — Păi, hic... după cum văd, hîc... sinteţi destui! Desen de G. BADEA INSTANTANEE DIN MAI I Dintre genurile toate ' Mie-mi place poezia I Şi am criticat cu «Unsa ! Tot ce vreţi : birocraţia, ' Ingimfarea şi necinstea, i Tot ce este putregai... f Şi cum vreau şi azi să critic, , O să critic... luna mai 1 I 1. ) /numericul se lasa, E pustie-ntreaga stradă... 1 Ulisul a venit la dtnsa, . Ca să-i clnte-o serenadă. ' N-a venit să-i clive samba IDintr-un disc de patefon, * A venit cu o chitară ) Și se-așează sub balcon. Dar acolo nu e nimeni I ) Unde-o fi iubita obre ? .Clipele trec parcă-s veacuri... b Insflrșit, uite-o, apare l , Ca ’ N­Ce frumoasă este astăzi In balcon, iubita sa I O admiră în tăcere Şi incepe a-i ciuta... Dar la primele acorduri se-nfioară şi balconul, Ea li face semn cu mina: — Stai puţin, să-mi iau paltonul I­ntr-o staţie de tramvaie Stem de vorbă el şi ea. —■ Dragă, nu ai vrea să mergem Astăzi la un cinema 7 — Douăzeci şi cinci de puncte ! E-o idee minunată. Stabilim doar einci și unde, Și problema-i rezolvată. — Draga mea, e foarte simplu. Astă seară, după cină... — Foarte bine, insă unde 7 — La „Progresul" in grădină. Ea atuncea obiectează Calmă, fără supărare. —• La „Progresul" in grădină N-aș vrea, pentru că nu are... — Are aparate bune. Are filmul cu Don Juan. Are scaune comode... Ce nu are ? — Gaz metan!... Bulevardul lui oferă Cotidianu­l hărmălaie. Bi,­tri şi moto­ciclete. Autobuse şi tramvaie. Intr-un colţ, la o tarabă. Stă un om intr-un halat. Dă din minut şi din picioare. Gulerul şi-a ridicat... Fuge-n stingă, fuge-n dreapta, Şi pe loc nu stă de fel. Şi-a aprins şi o ţigară, Poate s-o-ncălzi niţel. Frigul i-a pătruns in oase, Şi e-nvineţit la faţă, Tremură grozav, sărmanul, Parcă-ar fi un sloi de gheaţă. Scena n-are haz, desigur, / Insă totuşi e hilară. / Fiindcă omu-acesta vinde I îngheţată populară I A. NOL

Next