Steagul Roşu, octombrie 1957 (Anul 4, nr. 1086-1111)

1957-10-02 / nr. 1086

O delegaţie A. R. L. U. S. a plecat în Uniunea Sovietică Mărţi dimineaţa a părăsit Capitala plecind in Uniunea Sovietică, dele­gaţia A.R.L.U.S. care la invitaţia Voks-ului va participa la sărbă­torirea Lunii prieteniei romiTM-so­vietice din acest an. Delegaţia este alcătuită din acad. prof. P. Constaratinescu-Iaşi, vice­preşedinte al A.R.L.U.S.-ului, condu­cătorul delegaţiei, prof. D. Prapor­,­gescu, rectorul­ Institutului de con­strucţii din Bucureşti, Alex. Roşea, ■prorector al Universităţii „Victor Babeş“ din Cluj, Mihai Patriciu, di­rector general al Combinatului me­talurgic Reşiţa, scriitorul­ Eugen Frunză, redactor responsabil all re­vistei „Flacăra“, Szenkalszki Endre, artist emerit, de la Teatrul maghiar de stat din Cluj, Aurelia Teodorescu, directoarea şcolii medii rar. 12 Bucu­reşti, şi Spiridon Bulete, secretar al Consiliului orăşenesc A.R.L.U.S. Bucureşti. Delegaţia a fost condusă la aero­portul Băneasa de Ofelia Manole şi Octav .Livezeanu, vicepreşedinţi ai A.R.L.U.S.-uilui, acad. M. Roller, Eugen Rodan, secretar al Consiliului General A.R.L.U.S. şi I. Moraru, se­cretar adjunct al Consiliului, general A.R.L.U.S., prof. Ecaterina Chivu, reprezentanţi ai Academiei R.P.R., Institutului remân pentru relaţiile culturale cu străinătatea, A.R.L.U.S.­­ului, oameni de artă şi cultură etc. Au fost de faţă A. A. Eprşev, am­basadorul Uniunii Sovietice la Bucu­reşti, şi alţi membri ai Ambasadei.­­Agerpres) In ziua aceea, toamna se arăta urî­­tă şi neprietenoasă. Cerul fumuriu, rezemat parcă pe vîrfurile desfrunzite ale salcîmilor, cernea fără contenire o ploaie măruntă şi deasă peste întin­derile mohorîte, iar porumbiştile tre­murau jalnic în straiul lor zdrenţuit, sărăcit pe alocuri de podoaba ştiu­­leţilor. Aşa cum se întindeau de o parte şi de alta a şoselei, riguros ali­niate şi desfăşurate în tarlale sime­trice către largul cîmpiei, păreau nişte armate învinse... Dar asta e o simplă impresie de suprafaţă. Căci bătălia, marea bătălie a culesului, abia a început. Cu toată împotrivirea îndîrjită a toamnei, care încearcă să-şi apere bogăţiile cernind peste fire şuvoiul duşmănos al ploilor şi r­ăsipîndind peste cîmp pretimpuria suflare de gh­iaţă a vîntului, drumurile dintre lanuri răsună de vocii omeneşti. Pe uliţele Vităneştilor, se întorc scîrţîind greoi sub povară, carele încărcate cu ştiuleţi. Nu mai e timp de aşteptat. Insăminţările de toamnă bat la uşă­ Ne-am abătut din şoseaua asfaltată, şi am pătruns pe aleea mărginită de copaci stufoşi în curtea asemănă­toare unui parc imens, a gospodăriei agricole de stat din localitate. E vre­mea prînzului şi muncitorii sunt adu­naţi la cantină, într-o clădire de ..peste pădure“. Cu toate astea, se simte şi aici, pretutindeni, o forfotă agitată. Undeva, în stingă, dincolo de perdeaua încă verde a pădurii, răsu­nă bocănituri ritmice, ca nişte topoare ce izbesc în copaci, sunt dulgherii care zoresc înălţarea păturilor supli­mentare, pentru depozitarea noii re­colte de porumb; de la atelierele me­canice răzbate duduitul unui tractor, iar în dreapta, către pivniţele gospo­dăriei, se fac auzite glasuri de oa­meni şi izbituri înfundate de ciocan, se pregătesc butoaiele imense pentru vinul cel nou. Deasupra, în sala de tescuire, mustul din prima recoltă de struguri a şi început să fiarbă agitat în căzile enorme, aşteptînd să fie tras prin furtun,­­jos, în butoaie. Bi­rourile sînt goale. O parte din teh­nicieni sunt la masă, alţii pe teren. Unde? Greu de spus. E aşa de largă această noţiune aici, şi mai cu seamă acum în aceste zile de sfîrşit de sep­tembrie, încit cu greu îţi poate servi ca bază de orientare. — Cu tovarăşul director, am putea sta de vorbă ? — E pe teren... — Unde ? La porumb ? — S-ar putea... Pînă­­ la urmă, izbutim să-l desco­perim în sala de şedinţe, unde avea o consfătuire operativă cu elevii de la şcoala agricolă din Alexandria re­partizaţi pentru practică. La ordinea de zi, un singur punct: campania a­­gricolă de toamnă... Mai tirziu, cînd izbutim să-l prindem într-o discuţie de cîteva minute, tovarăşul Baltag Nicolae, directorul gospodăriei, măr­turiseşte cu vădită, mulţumire că, în ceea ce priveşte lucrările agricole de toamnă, nu prea are griji. Au mai rămas de urat terenurile care, deo­camdată, sunt ocupate cu lanurile de porumb. De aceea toate forţele sunt mobilizate în primul rînd pentru gră­birea recoltării la porumb. — Aveţi o recoltă frumoasă . — Mulţumitoare. In medie, 3.500 kg. la hectar, pe o suprafaţă de peste două sute de hectare. In orice caz, faţă de recolta anului trecut este un succes remarcabil. Dealtfel, şi pla­nul de livrări al crescătoriei noastre de porci — prin care valorificăm o parte a recoltei de porumb — a fost aproape dublat faţă de anul trecut: va trebui să furnizăm centrelor de îngrăşat peste 4.500 purcei, ceea ce n-o să fie chiar atît de greu... Numai din cantitatea de porumb recoltată peste plan, noi am putut ajuta încă patru gospodării de stat să crească acelaşi număr de purcai... Peste pădure, dulgherii şi-au înteţit lucrul la pătulele de porumb, umplînd împrejurimile cu bocănitul topoarelor; tractorul care huruia în faţa­­atelierelor s-a pierdut cu remor­ca după el printre lanuri,­ iar la piv­niţă au încetat zgomotele: acum se lucrează în linişte aici. Cu un gîlgîit abia auzit, ca susurul unui izvor, mustul se scurge încet prin furtunul de cauciuc umplînd rind pe rînd bu­toaiele aliniate în lungul cramei, sub supravegherea atentă şi severă a maistrului viticol. Ceea ce dovedeşte că, deşi burniţa plicticoasă continuă să se cearnă cu aceeaşi insistenţă peste fire, toamna se află, totuşi, în elementul ei: bo­gată, darnică, generatoare de încre­dere şi optimism. ION MACARIE Carnet de reporter Sfîrşit de septembrie la Vităneşti Cocktail oferit de ambasadorul R. P. Chineze la Bucureşti Marţi seara, ambasadorul extra­ordinar şi plenipotenţiar al R.P. Chi­neze la Bucureşti Ke Bo-nian, a o­­ferit un cocktail cu prilejul zilei de 1 octombrie, cea de a 4-a aniver­sare a proclamării Republicii Popu­lare Chineze. Au luat parte tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Ale­xandru Molchioroş, Constantin Pîr­­vulescu, Dumitru Coliu, Grigore Preoteasa, Leonte Răutu, general co­lonel Leonti­n Sălăjan, Ştefan Voi­­tec, Janos Fazekaş, Vladimir Gheor­­ghiu, acad. prof. dir. C. I. Partion, A. Bunaciu, secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Mihail Railea, preşedintele Institutului Român pen­tru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, A. Mălnăşan, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, conducători ai instituţiilor centrale şi ai organizaţiilor obşteşti, generali­ ai Forţelor noastre Armate, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, reprezentanţi ai presei. Au luat parte şefii unor misiuni diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. (Agerpres). MENS SANA... Prima expresie latinească n-am învăţat-o la ora de limba latină, ci la cea de... gimnastică. Atunci dascălul respectiv ne-a enunţat emfatic străvechiul dicton latin: ,Mens sana in corpore sano“ Asta era acum două decenii... Dictonul de care am a­­mintit devenise de mult un paravan sonor cu efecte de ieftină reclamă. Oficialităţile trimbiţau pe toate drumu­rile: „Minte sănătoasă în corp sănătos“. Dar nimeni n-o credea, poate cel mult streinii care ne cunoşteau ţara din „Larousse“ sau din albumele de propagandă. Mi-am amintit, nu de mult, de acele vremuri definitiv inmormîntate sub cripta unei tragice istorii. Mă aflam în biroul secţiei sanitare raionale din Călăraşi unde am dat peste un dosar conţinind copii după adrese şi ra­poarte din anul 1940. L-am răsfoit cu interesul pe care ţi-l trezesc faptele ce au intrat in domeniul amintirilor. Una dintre aceste piese mi-a atras atenţia şi pe măsură ce citeam mi-a stîrnit o vie emoţie. Era emoţia aminti­rilor dureroase..." Să vedem ce spunea, printre altele In raportul său de ansamblu pe anul 1940, medicul şef al judeţului Ialomiţa: „Săptămâna curăţeniei care a devenit obligatorie în fie-­ care lună est© o acţiune în principiu lăudabilă, dar trebuie s-o spunem cu toată sinceritatea că e o acţiune de supra­faţă (nu din vina medicului sau a populaţiei), e o acţiune de publicitate largă. Fiindcă e o imposibilitate să cerem igienă corporală şi domestică unei majorităţi care: nu are apă bună (nici de băut nici de spălat); nu are săpun; nu are cu ce să-şi fiarbă rufele; nu are şi nici nu găseşte să cumpere lem­­ne în multe localităţi; nu dispune de o baie publică (chiar aşa zisele oraşe şi capitala judeţului n-are baie). Pentru efectuarea deparazitării nu se găsesc: var, petrol, ulei, maşini de tuns şi de călcat, iar oţetul a devenit un se­timent de lux. .­­ ... . Deşi avem în judeţ 18 cuptoare de­ deparazitare mobile (cu rezultate foarte discutabile) nu avem ce pune în ele tocmai din casele unde se cere deparazitarea, căci Intr-o cameră se găseau grămădite ette 2—3 familii, cu ette 8—10 copil Im­­brăcaţi în nişte zdrenţe şl cu picioarele goale. Iar femeile şl copiii mal mari, clmd aveau nevoie a ieşi din casă împrumutau pe rlnd aceeaşi haină mal groasă şl aceleaşi ghete rupte. Şi raportul continuă pe tonul acesta pagini întregi. E un document care nu poate să lase nemişcat pe nici un sceptic, ba aş putea spune un veritabil act de acuzare. Era pe vremea când a fi medic de ţară era o adevărată calamitate pentru orice om cinstit trimis să lucreze aci în condiţii cu adevărat medievale. Era pe vremea cînd femeile năşteau pe cîmp şi cină pelagra făcea parte din specificul naţional“. Vă amintiţi? Parcă a fost ieri şi parcă niciodată. Sînt zile şi dureri ce au trecut ca un vis urît... Acum pe meleagurile Ialomiţei ca şi peste, toată aşezarea Bărăga­nului viaţa a luat un nou curs. Am aflat că spitalul din Călăraşi a fost aproape dublat ca număr de paturi, că s-au creat secţii noi de nas, git şi urechi, boli de ochi, maternitate, se­cţie de copii, că s-au mai c­reat două policlinici, un spi­tal şi un dispensar T.B.C. şi „Sanepidul“ cu laborator de igienă şi staţie de malarie şi parazitologie. S-au făcut dotări cu utilaje moderne iar numărul medicilor a sporit de peste cinci ori. La sate s-au creat dispensare de circumscripţie, staţionare şi case de naştere. Cazuri de malarie şi tifos exantematic, boli considerate „specifice Bărăganului" nu s-au mai înregistrat din 1951—1952, morbiditatea prin febră tifoidă a scăzut cu peste 90 la sută, iar cazurile de difterie, antrax, etc., au devenit adevărate rarități. Dacă până în 1945 mortalitatea infantilă era de 25 la sută astăzi ea nu atinge nici 6 la sută. Aceasta e, în clteva cuvinte, situaţia asistenţei sanitare un raion. Poate că unii vor obiecta ci înşiruirea de realizări de mai sus e ceva de domeniul banalului. Pe noi cei care am pomenit „epoca de aur“ a bolilor endemice ne bucură o asemenea obiecţie, pentru că e un adevăr reconfortant să ne reamintim că am apucat să trăim h­dr-o vreme când asemenea realizări au devenit „banale“, obişnuite. După mai bine de două milenii, pe meleagurile unde hălăduim a prins viaţă vechiul dicton latinesc... AL. DRAGOMIRESCU PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! ORGANUL COMITETULUI REGIONAL BUCUREŞTI AL P.M.R. ŞI AL SFATULUI POPULAR AL REGIUNII BUCUREŞTI ANUL IV—Nr. 1086 Miercuri 2 octombrie 1957 4 pagini 20 bani Consfătuirea în legătură cu deschiderea noului an şcolar în învăţămîntul de partid Luni a avut loc la comitetul re­gional Bucureşti al­ P.M.R. o consfă­tuire la care au luat parte secretari ai comitetelor raionale de partid din regiune, directorii cabinetelor de par­tid şi responsabilii seminariilor per­manente, instructori ai comitetului regional de partid, activişti ai or­ganizaţiilor de m­asă. Consfătuirea a fost consacrată discutării ultimelor măsuri ce trebuie luate în vederea deschiderii în bune condiţii a noului an şcolar în Învăţămîntul de partid. Tovarăşii Constantin Stancea, se­cretar al comitetului raional de par­tid Turnu-Măgurele şi Gheorghe O­­laru, secretar al comitetului raional de partid Drăgăneşti-Vlaşca, au pre­zentat referate oglindind felul cum a fost desfăşurată munca pentru se­lecţionarea ş­i calificarea propagan­diştilor şi pentru organizarea cercu­rilor şi cursurilor de partid, iar tov. Gheorghe Radu, directorul cabinetu­lui de partid de pe lingă comitetul regional Bucureşti al P.M.R. a in­format participanţii la consfătuire a­­supra pregătirilor făcute în vederea deschiderii noului an şcolar. Expune­rile făcute şi discuţiile care au ur­mat au scos în evidenţă că în or­ganizarea noului an şcolar de lavă­­ţămînt de partid s-au obţinut rezul­tate mai bune decît în a­nul trecut, aceasta reflectindu-se în numărul mai mare de membri şi candidaţi de par­tid care s-au înscris în­­cercuri şi cursuri, în îmbunătăţirea compoziţiei propagandiştilor şi a pregătiirii aces­tora. In continuare, tov. Florea Şerbă­­nescu, şeful secţiei de propagandă şi agitaţie a comitetului regional Bucu­reşti al P.M.R. a dat o serie de in­dicaţii în legătură cu deschiderea a­­nului şcolar în învăţămîntul de par­tid şi pentru buna desfăşurare a ac­tivităţii cercurilor şi cursurilor. In încheierea consfătuirii tov. Gheorghe Fericeanu, secretar al co­mitetului regional Bucureşti al P.M.R. a vorbit despre rolul propa­gandei şi agitaţiei în îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa partidului subliniind că numai strîrts legate de viaţă, de sarcinile concrete ale locu­lui de muncă, propaganda şi agitaţia vor avea eficacitate. Moda de toamnă De curînd, la cooperativa „Munca şi arta" din Calea Victoriei,­­ au fost prezentate noi modele d­e con­fecţii de damă. Armata R. P. R. - straja neclintită a independenţei si securităţii patriei Ziua de 2 octombrie a intrat în rindul tradiţionalelor sărbători scum­pe poporului nostru. In această zi oamenii muncii şi militarii sărbăto­resc Ziua Forţelor Armate ale Repu­blicii Populare Române, simbol al înaltei preţuiri de care se bucură armata noastră populară, straja de nădejde a păţii, securităţii şi inde­pendenţei patriei noastre. In urmă cu 14 ani, la 2 octombrie 1943, ca urm­are a muncii desfăşurate de Partidul Comunist Român în rîn­­durile maselor de prizonieri romîni aflaţi pe teritoriul­­U.R.S.S., cu apro­barea guvernului sovietic, a luat fiin­ţă prima mare unitate de voluntari romîni. Dragostea de ţară şi ura îm­potriva fasciştilor germani, sentimen­te de care erau animaţi mulţi dintre soldaţii şi ofiţerii romîni aflaţi prizo­nieri în Uniunea Sovietică, au sporit hotărîrea acestora de a lupta cu arma în mină împotriva adevăraţilor duşmani ai poporului român, fasciştii germani. Prima mare unitate de voluntari romîni a primit numele cu­noscutului revoluţionar român Tu­dor Vladimirescu. Divizia de volun­tari „Tudor Vladimirescu” a fost or­ganizată, instruită şi educată după modelul armatei sovietice. In cadrul diviziei a fost introdus aparatul po­litic, care a avut o contribuţie în­semnată la formarea unui ostaş-cetă­­ţean, conştient de rolul său. Pandurii diviziei „Tudor Vladimirescu“ au fost primii ostaşi din istoria armatei ro­mâne care s-au legat cu mina pe dra­pel să lupte cu preţul sîngelui şi vie­ţii lor nu pentru un rege trîndav, ci pentru poporul muncitor, pentru o Ro­­mînie liberă, independentă şi demo­crată. încă de la înfiinţarea sa Partidul Comunist Romîn a dus o intensă ac­tivitate de clarificare ideologică in rindurile soldaţilor din armata bur­­ghezo-moşierească. Această activitate s-a intensificat în primăvara anului 1944, cînd partidul comunist a trecut la organizarea insurecţiei armate, incepînd chiar cu ziua de 23 Au­gust 1944, la chemarea Partidului Comunist, formaţiunile patriotice şi armata, în rindurile căreia clocotea de mult ura Împotriva cotropitorilor fascişti, au trecut la luptă armată hotărîtă împotriva trupelor hitleriste. Prin intervenţia lor dîrză, imediată au anihilat acţiunile întreprinse de hitlerişti împotriva Bucureştiului, au apărat de la distrugere zona petro­liferă şi au împiedicat retragerea de general-locotenent VASILIU ALEXANDRU trupelor germane fasciste spre apus* Armata romîn­ă a luptat cot la cot cu armata sovietică pentru eliberarea­ tării noastre şi dincolo de hotarele ei pe teritoriul Ungariei şi Cehon­slovaciei, pînă la victoria asupra Ger­­maniei hitleriste. In iureşul crincenelor lupte împo­­triva duşmanului, s-a reluat firul secularei frăţii de arme romîno-ruse, punîndu-se bazele de nezdruncinat ale frăţiei de arme romîno-sovietice. In crearea forţelor noastre armate partidul s-a călăuzit de atotbiruitoa­rea învăţătură marxist-leninistă, al aplicat în mod creator, la specificul ţării noastre şi potrivit condiţiilor concrete existente in perioada cînd s-a pus această problemă, experienţa militară a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Trebuie arătat că activitatea pe care Partidul Comunist Român a des­­făşurat-o în rindurile militarilor ar­matei burghezo-moşiereşti pentru cla­­rificarea lor ideologică, activitatea, desfăşurată pentru crearea de unităţi militare de voluntari pe teritoriul Uniunii Sovietice, victoria insurecţiei armate de la 23 August 1944, parti­ciparea întregii armate, cot la cot (Continuare in pag. 6-a) Grăbirea însămînţărilor fie toamnă sarcină de frunte Colectiviştii însămînţează griul VIDRA, (de la corespondentul nostru). Colectiviştii de la Dobreni, au ob­ţinut în acest an recolte bogate la păioase. Este rezultatul unei munci desfăşurate la un ridicat nivel agro­tehnic. Intr-o discuţie cu tov. Jean Cristescu, preşedintele G.A.C.-ului am aflat că pentru recolta de păioa­se din anul viitor s-au făcut pre­gătiri intense. Mai bine decît în alţi ani s-au făcut arăturile terenului destinat semănării griului, sămînţa a fost selecţionată cu multă grijă, etc. De cîteva zile a şi început semă­natul griului. Pînă acum, s-au însă­­mînţat 14 ha. cu grîu şi munca in­tensă continuă.. Se vor însămînţa mai multe hectare cu grîu decît a­­nul trecut. Araturi de toamna care se vor termina la... primăvara? Cu cîteva zile în urmă la secţia agricolă a sfatului popular al raio­­nului Roşiori s-a primit obişnuita si­tuaţie a executării lucrărilor agricole pregătitoare pentru campania de toamnă. Departe de a fi mulţumitoa­re, această situaţie arată cu cită su­perficialitate este privită de către organele tehnice agricole, de către sfa­turile populare comunale, problema asigurării bunei desfăşurări a cam­paniei agricole de toamnă. Si­tuaţia centralizatoare de la secţia a­­gricolă ne-a pus în faţa unor cifre ce vorbesc de la sine. Aşa, bunăoară, în ceea ce priveşte arăturile pantru Insăminţările de toamnă, acestea s-au executat pe suprafeţe ce nu treceau de 70 hectare, numai î­n 3 comune şi anume Albeşti, Belitori şi Dobroteşti. Totalul arăturilor pentru însămînţări­­le de toamnă însuma pe raion o suprafaţă ce nu trecea de 150 hecta­re. Cit priveşte arăturile adînci de toamnă pentru insăminţările de pri­măvară, acestea erau executate de­­abia pe 3.800 hectare, cu toate că In fiecare comună există cele mai bune condiţii pentru efectuarea acestei lu­crări, pe Întreaga suprafaţă planifi­cată. Mai sunt comune ca Beuca, Ciurari, Cucuieţi, Drăgăneşti, Merigoaia, Scrioaştea, Sfinţeşti şi Socetu unde nu s-au făcut arături adinei de toam­nă pe­rfld­ un Hectar. La secţia agricolă a Sfatului popu­lar raional — şeful secţiei inginer Tom­a Olaru — ar putea să se for­muleze cauze obiective, precum că însimînţărle de toamnă se fac de regulă In porumbişte, sau că datorită unor lucrări statistice la comune s-au ivit reţineri în executarea arăturilor adinei pentru Insăminţările de pri­măvară. Campania agricolă din toam­na acestui an reclamă executarea tu­turor lucrărilor într-un timp cit mai scurt, ori aşa cum se observă în ra­­ionul Roşiori, inginerii şi tehnicienii agronomi, comitetele executive ale sfaturilor populare comunale nu se îngrijorează de fel de soarta recoltei anului viitor. Rămînerea în urmă cu arăturile în raionul Roşiori trebuie să fie anali­zată cu toată seriozitatea de către comitetul executiv al sfatului popu­lar raional. Pregătirea terenului pen­tru însămînţările de toamnă este prima condiţie de care depinde suc­cesul campaniei de toamnă. Orien­tarea Întregului aparat de tehnicieni şi ingineri agronomi, a comitetelor executive ale sfaturilor populare co­munale către grăbirea executării a­­răturilor trebuie să fie aşa­dar una din măsurile ce urmează a fi luate. Ţăranii muncitori din cuprinsul ra­ionului trebuie să primească tot spri­jinul şi îndrumarea agrotehnică ne­cesară pentru a porni hotăriţi la pre­gătirea* * * în cel m­ai scurt timp a tere-­ nurilor­­planificate pentru însâminţă­­rile de toamnă. C. DORNESCU OR­DINUL Ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Romíne nr. M. 29 2 Octombrie 1957 Bucureşti Tovarăşi soldaţi, marinari şi sergenţi, Tovarăşi ofiţeri şi generali. Sărbătorim astăzi, împreună cu oamenii muncii din patria noas­tră, Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romíne. Cu prilejul acestei aniversări salut şi felicit întregul personal al Forţelor Armate ale R. P. Romíne. Urez soldaţilor, marinarilor şi sergenţilor noi succese în pregă­tirea de luptă şi politică, în întărirea ordinei şi disciplinei militare, în desfăşurarea mai largă a întrecerii socialiste pentru cunoaşterea, m­înui­­rea şi păstrarea armamentului şi tehnicii de luptă din înzestrare. „ Urez ofiţerilor şi generalilor succese noi în ridicarea pe­ o treap­­ta mai înaltă a măiestriei lor militare, a capacităţii lor organizatorice şi pregătirii politico-ideologice, în munca de sporire continuă a numă­­ruli*A. j militari şi subunităţi fruntaşe, de întărire permanentă a capa­cităţii de apărare a patriei noastre. 1 * . ! . ‘ • In cinstea acestei sărbători, ORDON Astăzi, 2 octombrie, ora 21,00, în Capitala patriei noastre — oraşul Bucureşti — se vor trage în semn de salut 21 salve de ar­tilerie. Trăiască Forţele Armate ale Republicii Populare Rominai Trăiască Guvernul Republicii Populare Române ! Trăiască Partidul Muncitoresc Romîn în frunte cu Comitetul său Central! Trăiască scumpa noastră patrie — Republica Populară Romînă ! Ministrul Forțelor Armate ale Republicii Populare Romíne General-colonel LEONTÍN SALAJAN Prima zi de şcoală După ce directoarea şcolii mixte nr. 19 şi-a pronunţat cuvîntul de deschide­re, fiecare profesor şi-a luat elevii în primire. — Acuma veniţi cu mine, copii! Ţineii dintr-a-ntîia parcă s-au speriat. Spontan, privirile lor s-au îndreptat spre mulţimea părinţilor din curtea şcolii. S-or fi întrebat : Rămînem sin­guri ? Pleacă tătica şi mămica ? Cîteva clipe, — şi micii elevi au res­pirat parcă uşuraţi, pentru că profeso­rul adăugă : — Veniţi şi dvs., părinţi. Mergem cu toţii în clasă. Ceea ce a urmat a fost o lecţie. Pri­ma lecţie de şcoală, al cărei program, cu părinţii de faţă, nici nu-l bănuiam. Iată-ne în clasă, împreună cu elevii.­­ BINE AŢI VENIT COPII! Clasa are un aspect sărbătoresc. Ne atrage mai întâi privirea o ura­re a profesorului, primele litere scrise pe tablă în acest început de an şco­lar : „Bine aţi venit, copil !" Le-au citit vreunul dintre copil ! Credem că nu. Părinţii, însă, le-au pri­vit Îndelung. 91 parcă le-au încălzit sufletele. Pe fiecare bancă se găseşte cite un bucheţel de floricele de cîmp, iar pe catedră buchete mari de gladiole. Sunt daruri cu care unii dintre elevi au pă­şit treptele şcolii, oferindu-le profe­sorilor lor. Ce frumos este la şcoală... O LECŢIE DE NEUITAT Nu ştiu dacă elevii vor păstra în mintea lor imaginea lecţiei care a ur­mat. Noi, părinţii, n-o vom uita. Nici nu poate fi uitată. După indicaţiile date, băieţii s-au a­­liniat în stînga, iar fetiţele, cu nelip­situl buchet al fundei de panglică, cu apret şi de un alb imaculat, în dreapta Sălii. . Profesorul, care arborează aproape în permanenţă un zîmbet atrăgător, cu­ Tinde cu privirea, admirativ, întreaga sală. Apoi exclamă satisfăcut :­­ — Ia te uită, ce elevi cuminţi am ! Acum trebuie să ne aşezăm în bănci. Cu cine să-ncepem ? Cu fetele, sau cu băieţii ? Din ultimele rlnduri a răsunat un­ glas cristalin: — Cu fetele! — Da ? Foarte frumos ! Apoi s-a apropiat de o fetiţă din primele rlnduri : — Cum te cheamă pe tine ? — Rodica. — Ia te uită ce frumos a te călcat şorţuleţul tău. Şi ce fundă frumoasă! Să ştiţi corpii, că mie îmi place să veniţi la şcoală cu uniforma foarte curată. Şi mîinile, de asemenea, să fie curate. Ia să vă povestesc eu ceva. Odată, la o şcoală am găsit un elev cu nişte unghii, uite-aşa, ca de cocoş... Rid copiii. Rid cu poftă , şi ma­mele înţeleg unde vrea să ţintească profesorul. Se aude o şoaptă : 1— Asta e pentru părinţi... CATALOGUL Cu vorbi bb­odă, sfaturi înţelepte «s cu cite o glumă care provoacă zhri« bete şl veselie — profesorul tşl aşează copiii tn bănci invăluindu-i cu o caldă privire. Din ghiozdane se 600t abece­darele, aşezate frumos lingă buchetele de floricele de cîmp , şi se strigă ca­talogul. Rînd pe rînd, răspund copiii. Dar profesorul nu se mulţumeşte cu atît. Se opreşte la fiecare nume, stă de vorbă cu elevii, îi întreabă ce adresă au acasă, telefonul , şi multe altele. Uneori, cînd vreunul se încurcă, inter­vin părinţii. Dar profesorului nu-i con­vine lucrul acesta. — Vă rog, tovarăşi... Nu Interveniţii Este vorba de un exerciţiu. Şi apoi... acuma sînt copiii mei... Acasă, — al d-voastră... Da, are dreptate. După felul cum lei vorbeşte, parc-ar fi copiii lui... Aşa ne-am spus noi, părinţii. Şi desigur că şi copiii ar fi spus, în această lecţie de neuitat: — Ce bun este profesorul nostru !.„­ M. LIGI ! La şcoala elementară No. 97 din Splaiul Unirii, elevii oferă buchete de flori profesoarei care le va îndruma paşii spre învățătură în noul an școlar. Sosirea unui grup de oameni de ştiinţă sovietici • Luni a sosit în Capitală un grup de oameni de ştiinţă sovietici, repre­zentanţi ai institutelor de cercetări chimice din Uniunea Sovietică, care urmează să stabilească legături di­recte cu­­ institutele ştiinţifice simi­lare din ţara noastră, conform pro­tocolului de­­ colaborare tehnico-ştiin­­ţifică încheiat între R.P. Romînă şi­­U.R.S.S. Delegaţia este­ formată din acad. V. N. Kondratev, conducătorul delegaţiei, acad. P. A. Rebinder, M.­I. Kabacicik, A. D. Petrov, K. V. Cimutov, membri corespondenţi ai Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., prof. E. I. Rode, doctor în ştiinţe chimice, N. I. Hitarov, candidat în ştiinţe biologice şi mineralogice, şi L. G. Scerbakova, candidat în ştiinţe chi­mice. (Agerpres)

Next