Steagul Roşu, iulie 1958 (Anul 4, nr. 1316-1342)
1958-07-01 / nr. 1316
Pag. 2-a Mai există şi azi oameni cărora le place să se joace cu banii. Ceea ce este mai grav, se joacă... cu banii statului. In această categorie intră şi inginerul Alexandru Rădulescu directorul întreprinderii de Gospodărie Orăşenească Alexandria. După el, banii nu fac... două parale, oricît de mulţi ar fi. Pentru acesta contează să aibă fonduri în bancă. Atunci îşi spune: „De ce mi le-a dat statul? Să le cheltuiesc?“ Bazat pe principiul de mai sus, începe să le irosească, ocupîndu-se de rezolvarea locuinţelor naţionalizate din oraş, în vederea măririi spaţiului de locuit. Iată cum procedează. In fiecare dimineaţă plecînd de acasă, directorul colindă străzile din Alexandria. Se opreşte ori de cîte ori vede o casă care dă semne de... adîncă bătrîneţe. Dacă însă i se pare că respectiva clădire are prea puţine „beteşuguri“, pentru repararea cărora nu s-au cheltuit multe fonduri, porneşte mai departe în căutarea uneia mai... a cătării planului său, concretizat în următoarea deviză: „Mai bine să se sfîrşească fondurile înaintea anului, decît să se sfîrşească anul înaintea fondului". Aşa a nimerit odată pe o stradă din centru. Aici, la un moment dat, inima i-a bătut mai tare iar ochii i s-au aprins ca două becuri de 200 lumini fiecare. .In fața lui, o clădire așa cum nici nu visase, atît de prăpădită, îneît unui străin de localitate i-ar fi putut fi prezentată drept o... ruină istorică. — Asta-i bună! S-a trezit vorbind singur directorul IG.O.-ului. — Care bună, că-i dusă de tot? I-a replicat un trecător care-1 auzise. — Totuşi, e bună pentru mine... — Vrei să te muţi dumneata în ea? l-a întrebat mirat cetăţeanul. — Nu, o să mut aici, o part.1 din fondurile noastre de investiţii! Şi, peste scurtă vreme, a început bătălia. Pentru ca să i se schimbe forma clădirii, s-a intrat în... fond. Mai bine zis, în fonduri. Şi atît de adînc, îneît localnicii comentau: — Casa asta de locuit s-a "transformat într-o casă de... bani! Şi, într-o bună zi, bună pentru director, lucrările s-au terminat pe acest şantier. Dar nu şi clădirea, care avea 10 apartamente şi incomode şi incomplete. După părerea directorului I.G.C.-ului, casa era gata, întrucît erau gata şi... fondurile alocate, în valoare de peste un milion de lei, sumă cu care se puteau construi 2 case noi. Atunci, dînsul a răsuflat mulţumit: — In sfîrşit, am scăpat de mai bine de un milion de lei! Pe urmă, se întoarse către omul de serviciu. Strigă la el: — De ce mi-ai luat ţigări Garpaţi în loc de Mărăşeşti? Ai uitat că mie îmi place să fac economii? !s Azi, mulţi se întreabă ce soluţie există pentru ca directorul I.G.C.ului Alexandria să devină mai cumpătat... şi cînd e vorba de banii statului ? Una ar fi să i se zidească toate ferestrele din birou, pentru ca să nu mai poată... arunca banii pe fereastră! Or mai fi şi altele... PETRE VOICU DESPRE O ŞCOALA PROFESIONALA DE MECANICI AGRICOLI... Şcoala profesională de mecanici agricoli Ciulniţa încheie un nou an de activitate rodnică. După terminarea examenelor, 30 de absolvenţi au părăsit şcoala cu calificarea de mecanici agricoli pentru staţiunile de maşini şi tractoare. Perioada de practică pe care aceştia au terminat-o nu de mult, a arătat că personalul didactic al şcolii şi în acest an a muncit bine. Acelaşi lucru se constată şi acum la examene. Temeinic pregătiţi în timpul celor trei ani de şcolarizare, elevii răspund bine la toate întrebările comisiei de examinare şi s-au descurcat foarte bine în timpul practicii de producţie. Colectivul de conducere şi tractoriştii de la S.M.T. Ciulniţa, staţiune în care cei 30 de elevi ai anului 111 şi-au făcut practica, au dat un ajutor continuu şi substanţial tinerilor mecanizatori. Conducerea şcolii s-a îngrijit ca la fiecare grupă să trimită profesori şi maiştri de specialitate care au urmărit practica. Maiştrii au mers la brigăzile de tractoare ale S.M.T.-ului la care elevii erau repartizaţi. La fiecare brigadă se controlau caietele de practică ale elevilor şi lucrările pe care aceştia le executau (îngrijiri zilnice la tractoare, arături, etc.). Elevii au mai fost ajutaţi să-şi însuşească necesarul de cunoştinţe de către şefii brigăzilor de tractoare, personalul calificat al staţiunii (ingineri mecanici, agronomi, mecanici controlori) şi de către tractoriştii cu mai multă experienţă. Toate acestea i-au ajutat pe elevi să stăpînească bine meseria. In timpul campaniei de primăvară, 7 elevi din anul III (ultimul an) au avut tractoare luate în primire pe bază de procese verbale. Aceştia au lucrat în cadrul schimbului I iar ceilalţi în schimbul 11. Elevii Barbu Florian, Pană Teodor, Nicolae Cristescu şi alţii din aceia care au avut tractoare luate în deplina lor răspundere, s-au descurcat foarte bine. Pe toată perioada de practică, tractoarele şi maşinile pe care au lucrat au funcţionat fără întrerupere. Aceasta înseamnă că ei au aplicat bine şi la timp îngrijirile tehnice necesare, că au remediat în condiţii bune defecţiunile ivite în brazdă. După terminarea campaniei de primăvară, elevii au lucrat efectiv la reparatul maşinilor pentru recoltat şi treieriş. Nicolae Garbovski, Constantin Budu, Petre Ţifrea şi Jenică Iordan, au dovedit multă pricepere şi sîrguinţă în munca de reparaţii la batoze şi secerători. In timpul iernii, elevii au făcut practica de atelier la Centrul Mecanic Ciulniţa. Aci au învăţat cum se face reparatul tractoarelor şi maşinilor agricole. Personalul centrului mecanic şi maiştrii şcolii au condus şi îndrumat pe elevi în timpul orelor de practică. Avînd la îndemînă utilaj de atelier modern şi mai ales maiştri cu o înaltă calificare, elevii au putut să-şi întregească şi consolideze bine cunoştinţele dovndite în orele de curs teoretic. Unii dintre ei cum sunt Nicolae Garbovski, Constantin Briotă, Jenică Iordan şi alţii, s-au descurcat cu uşurinţă în cele mai grele operaţiuni de reparaţii. Temeinicia cunoştinţelor căpătate în cursul celor trei ani s-a dovedit şi cu prilejul punerii în stare de funcţionare a celor 3 tractoare luate de la reformă. In prezent, aceste tractoare funcţionează normal şi sunt folosite de către elevi din anul I şi II pentru a învăţa conducerea. In felul acesta, s-a realizat o economie de aproape 30.000 lei. •••şi despre unele nevoi ale şcolilor de acest fel Tovarăşul inginer Mircea Apostolescu, directorul şcolii, ne-a vorbit însă şi de unele greutăţi. Şcoala a fost lipsită în tot timpul anului de învăţămînt de unele materiale didactice absolut necesare. Elevii nu au avut la îndemînă planşe schematice pentru tractoare U.T.Q.S. şi maşinile agricole de fabricaţie recentă (combine, semănători, cultivatoare, etc.). Manualele, editate de către Ministerul Agriculturii şi Silviculturii tratează destul de greoi despre tractoarele I.A.R. şi R.D., dar nu spun nici o vorbă despre tractoarele U.T.O.S. şi celelalte tipuri de maşini. In aceste condiţii, munca profesorilor şi a celorlalte cadre didactice este destul de grea. Nenumărate greutăţi s-au întîmpinat şi în ce priveşte repartizarea fondurilor. De curînd au început pregătirile pentru noul an şcolar. Personalul didactic al şcolii profesionale de mecanici agricoli din Ciulniţa s-a dovedit a fi la înălţimea sarcinilor. Eforturile depuse se soldează la sfîrşitul fiecărui an cu o serie de buni mecanizatori. Sînt cunoscute în regiunea noastră numele tractoriştilor Costică Mitrea, de la S.M.T. Ciulniţa, Alexe Mugur de la S.M.T. Roseţi, Petrică Iordache de la S.M.T. Cuza Vodă, Vasile Casau, mecanic monteur la Centrul Mecanic Ciulniţa, şi ale multor mecanizatori fruntaşi, absolvenţi ai acestei şcoli. Se cere însă ca şcoala din Ciulniţa ca şi celelalte şcoli profesionale de mecanici agricoli ale Ministerului Agriculturii şi Silviculturii să se bucure de o mai mare atenţie din partea celor ce poartă această răspundere. Anul şcolar viitor trebuie să înceapă în condiţii cu totul noi. In primul rînd trebuie rezolvată problema manualelor şi a programei de învăţăîntrit. Cei care le întocmesc (direcţia învăţămînt din M.A.S. în colaborare cu Ministerul Invăţămîntului şi Culturii) au obligaţia să ţină seama de realitate, să fie în pas cu progresele pe care le face industria noastră socialistă în ce priveşte fabricarea de noi tipuri de tractoare şi maşini agricole. Manualele pe care le pun la dispoziţia elevilor şcolilor profesionale de mecanici agricoli trebuie să vorbească despre toate tipurile de tractoare şi maşini existente în S.M.T. şi G.A.S. Atelierul de material didactic al M.A.S. trebuie îndrumat să pună la dispoziţia acestor şcoli tot materialul intuitiv necesar. Toate acestea sunt indispensabile în egală măsură şi celorlalte şcoli Mai este vreme pentru ca toate problemele să-şi găsească deplina rezolvare. Se cere însă ca organele de resort să le acorde o mai mare atenţie decît pînă acum. A. NEDELCU VIZITA 11 Magazinele Cooperativelor de consum ALEXANDRIA Unde găsiţi un bogat sortiment de produse alimentare, textile, confecţii, încălţăminte, galanterie, parfumerie, metalo-chimice, articole de uz casnic, electrice, aparate radio, biciclete, articole tehnice, etc. Mărfurile prezentate sunt de bună calitate și unitățile sunt aprovizionate în permanență. Orariul magazinelor 7—12 și 18—20. Petreceri o seară plăcută grădina Restaurant „CIOCÂRLIA“ din URZICENI Bufet bine asortat, specialităţi la grătar în fiecare seară DANS-ANTREN-MUZICĂ ALEASĂ Ciută MIȚA PĂUN D arie la naşterea celui dinţii mare agronom român, Ion Ionescu de la Brad, s-au Împlinit 140 de Ion Ionescu de la Brad s-a născut la Roman, iar anii copilăriei i-a trăit la schitul de la Brad. Absolvind şcoala primară, a fost trimis la Iaşi, ca să urmeze cursurile secundare. Era în vremea cînd Gh. Asachi deschidea porţile învăţământului român copiilor doritori de învăţătură. Pe copilul venit de la schitul de la Brad l-a îndrumat el însuşi, i-a învăţat, l-a crescut. A urmat apoi la Academia Milibiieană unde a avut printre profesori şi pe Ion Ghica. Acesta îl povăţui să plece în Franţa, ca să înveţe agronomia, ceea ce a şi făcut. S a întors în Moldova în 1341 cu învinse şi adinei cunoştinţe ştiinţifice şi literare precum şi cu o bogată practică în toate ramurile agriculturii. Domnea atunci Mihail Sturza care a ştiut să stoarcă averi în fel şi chip. Entuziasmul tînărului învăţat a fost exploatat de domnitorul moldovean. La Academia Mihăileană, Ion Ionescu de la Brad a fost chemat să predea cele dinţii cursuri de agronomie, colaborînd în acelaşi timp la „Calendarul pentru bunul cultivator" condus de M. I Kogălniceanu. Activitatea scriitoriceas- Ică a lui Ionescu de la Brad a fost mult preţuită. Ea l-a pus în legătură cu intelectualitatea progresistă din capitala Moldovei şi l-a apropiat cu deosebire de N. Bălcescu, venit din Muntenia ca să ajungă la înţelegere cu fraţii moldoveni. Erau amîndoi deo- potrivă partizani ai unirii principatelor, ai emancipării ţăranilor, ai desf fiinţării privilegiilor boiereşti şi ai independenţei noului stat român. Ca să se poată dărui cu totul luptei revoluţionare, el renunţi la legăturile cu administraţia domnească şi, părăsind Iaşii, se stabili la Săbioani, unde s-a ocupat cu agricultura şi cu scrisul. A dat la iveală o lucrare prin care arăta cît de folositoare ar fi crearea unei ferme model şi a unui institut de agricultură, arătînd totodată cum trebuie înfăptuite şi cum vor trebui să funcţioneze aceste aşezăminte. Mişcarea revoluţionară de la 1848 n-a izbutit în Moldova. Aceasta pentru că nu s-a bizuit pe o avangardă muncitorească puternic închegată şi bine îndrumată. O asemenea forţă a lipsit, şi astfel conducerea mulţimii a căzut în mîini şovăelnice de boiernaşi şi chiar în mîini necurate de slujitori ai domnitorului. Ion Ionescu de la Brad s-a refugiat în Muntenia. Aici revoluţia de la 1848 reuşise să obţină o Constituţie. Masele populare au impus un guvern revoluţionar, la început inspirat de N. Bălcescu. Ion Ionescu de la Brad s-a pus cu tot entuziasmul la dispoziţia acestui guvern de la care a primit însărcinarea de a redacta proiectul pentru împroprietărirea ţăranilor, care trebuia să, însemne în acelaşi timp eliberarea ţăranilor de sub jugul exploatării boiereşti şi al vicleniei ciocoieşti. Ion Ionescu de la Brad îşi atrăsese ura boierilor care nu-i puteau ierta munca ce depusese pentru a scoate satele din întunericul neştiinţei. Cînd revoluţia de la 1848 a fost înăbuşită cu ajutor militar turcesc, el se văzu nevoit să se refugieze în Ardeal. Regimul habsburgic I a extrădat şi l-a predat autorităţilor turceşti, care l-au întemniţat un timp la Cotroceni, ca să-l ducă apoi la Constantinopol. Aici el fu salvat prin intervenţia lui Ion Ghica. In înţelegere cu I. Ghica el plecă în diferite ţinuturi stăpînite de puternici dregători ai Sultanului. O importanţă specială avea, însă, pentru el ţinutul Dobrogei, provincie turcească pe atunci. Nici o atenţie nu se dădea atunci acestei regiuni, pustiită de invazii şi oştiri duşmane, din care mulţi locuitori fugeau ca să scape de urgia care se abătuse asupra lor. Se întărise părerea că pămîntul dobrogean nu poate da rod şi că el este pentru vecie condamnat să rămînă sterp. Numai Ionescu de la Brad nu era de această părere. El era convins că o muncă metodică, ştiinţifică, poate combate pînă şi seceta, prefăcînd deşertul într-un izvor de bogăţie naturală. Sfaturile sale n-au fost urmate nici înainte, nici după războiul de la 1877, cînd Dobrogea a fost alipită Romîniei. Partidele burgheze care au guvernat ţara au ştiut să tragă foloase fie pe urma muncii truditorilor de pe ogoare, ca şi de pe urma vredniciei muncitorilor din fabrici, dar nu şi-au dat osteneala de a răsplăti această muncă, şi nu voiau să-şi dea seama că ea este temelia avuţiei obşteşti şi chezăşia propăşirii. Abia după îndepărtarea exploatatorilor de la crima statului s-a putut statornici o viaţă nouă de la un capăt la altul al ţării. N-au trecut decît 10 ani de la naţionalizarea mijloacelor de producţie şi de la organizarea instituţiilor agronomice întrevăzute de mintea clară a lui Ionescu de la Brad şi, prin acţiunea stăruitoare a partidului şi guvernului, Dobrogea a încetat de a mai fi cel mai înapoiat ţinut al ţării. Avem azi institute agronomice bine înzestrate. Ele se dezvoltă în condiţiuni de vădit progres. S-a pus la dispoziţia institutelor decercetări tot utilajul de care au nevoie. Mecanizarea şi electrificarea agriculturii se înfăptuiesc pe o scară tot mai întinsă. Se îmbunătăţesc utilajele agricole, se creează noi maşini care corespund celor mai moderne cerinţe tehnice agricole. In legumicultura, în pomicultură, în viticultură, aceeaşi înnoire cu rezultate care sunt o mîndrie pentru ţara noastră. Sute de ingineri, tehnicieni şi muncitori, ca şi milioanele de ţărani de pe întreg cuprinsul ţării, înscriu cu drag în pagina luminoasă a progresului, strădania lor pentru bunăstare. Numele lui Ion Ionescu de la Brad, hulit de boieri şi de ciocoi în vremea stăpînirii lor, este cinstit azi de întreg poporul român sub regimul democraţiei populare. B. SARATEANU ION IONESCU DE LA BRAD I Cel dintîi agronom romín STEAGUL ROŞU Prin contribuţie voluntară De mai bine de o săptămână de zile în jurul şcolii elementare din comuna Prundu, raionul Vidra, o echipă de zidari a ridicat schele şi a început lucrările de renovare generală a clădirii. Comitetul executiv al sfatului popular se străduieşte ca la toamnă odată cu începerea noului an de învăţământ copiii să găsească totul pregătit. Părinţii copiilor şi mai ales ţăranii muncitori Nicolae R. Tănase, Popa M. Gheorghe, Dumitru Grecu ,şi Ion Iordan au contribuit în mod voluntar la transportarea nisipului, pietrişului şi varului necesar reparării şcolii. Tot din fondurile strînse prin contribuţie voluntară, comitetul executiv al sfatului popular a început construirea unui puţ situat la punctul Golaşei. Lucrările sunt pe terminate şi în curînd noua sursă de aprovizionare cu apă potabilă va fi dată în folosinţa ţăranilor muncitori. GRIJĂ PENTRU EDUCAŢIA COPIILOR Educatoarea Cornelia Sculeanu de la căminul săptămânal al G.A.S. Dilga din comuna Dilga Nouă, raionul Lehliu, regiunea Bucureşti, citeşte copiilor povestea ,,Capra cu trei iezi’. Dejucînd planurile chiaburilor întovărăşiti din Borăneşti ■ ■ ■ au amenajat o orezarie Pe malul Ialomiţei, nu departe de comuna Coşereni, a apărut de cîteva luni o orezărie. La început cîţiva oameni au nivelat terenul, au amenajat jghiaburi de scurgere a apei. După ce au instalat şi motorul de pompat apă au făcut proba canalelor de scurgere. Cînd totul a fost pus la punct, întovărăşiţii au hotărît: ,,De mîine, la însămânţat". Cu cîteva zile în urmă, am vizitat onezăria întovărăşiţilor din Borăneşti, raionul Urziceni. Aici i-am, întîlnit pe Vlad P. Ion, Neculai N. Constantin, Dumitru Gh. Tudor şi alţi cîţiva întovărăşiţi, ocupaţi cu piivitul orezului. Plantele crescuseră mari şi dese. — O să avem recoltă bogată. •— remarca cu mîndrie Vlad Panait, unul dintre întemeietorii orezăriei. Soarele ne ardea în creştet. Aşa că pentru a continua discuţia, ne-am retras la umbră, undeva pe malul apei. In clipele acelea am aflat cît de mult au avut de luptat întovărăşirii pînă să ajungă să amenajeze orezăria. Lupta au dus-o împotriva unor chiaburi şi foşti negustori din Urziceni, care în calitate de „specialişti“ puseseră ochii pe terenul întovărăşirii, pe care vroiau să-l cultive ei cu orez. Au avut însă întovărăşiţii de trecut şi peste unele greutăţi, izvorîte din atitudinea unor gură-cască din comună şi de la raion. Dar să luăm firul faptelor de la capăt Mai curgeau sloiuri de gheaţă pe Ialomiţa la vale, cînd au venit în sat la Borăneşti, Mielu Pătraşcu, Ţîru Mihăilescu şi Ştefan Chiroianu, chiaburi şi foşti negustori din Urziceni. Au prezentat „ţidură“ de specialişti în cultura orezului. O serie de indivizi gură-cască le-au dat mină liberă. „Specialiştii“ s-au dus pe rînd pe la comitetele întovărăşirilor, încercînd să pună mina pe pămîntul de pe malul Ialomiţei. Dar în sat la Borăneşti mai sînt şi oameni care-i cunosc pe afaceriştii ce încercau acum să-i exploateze prin intermediul orezăriei. Vlad Panait, membru al întovărăşirii „Ogorul nou“ n-a uitat de vremea cînd lucra pe pământurile acestora. Ca Vlad Panait mai sînt şi alţii, printre care Constantin Dinescu, Dumitru C. Nicolae, care, cunoscindu-i, au ştiut să vadă dincolo de vorbele lor mieroase şi mîna întinsă ce vrea să le înşface pămînturile, pentru a mai suge ceva. Cum s-a aflat de intenţia chiaburilor, oamenii s-au ridicat. — Să convocam adunarea generală chiar astăzi, a propus Stan Ştefan. Şi chiar în aceeaşi zi, a avut loc adunarea generală. Oamenii eram mânioşi, mai cu seamă că afaceriştii vin-turau prin sat felurite svonuri. — In ciuda chiaburilor, noi întovărăşiţi! vom cultiva orez, pentru că dacă vom lucra cu sîrg, fără îndoială vom dobîndi venituri mari — a zis cu glas răspicat, comunistul Dumitru C. Nicolae. Intr-un glas cu el au fost şi ceilalţi întovărăşiţi. Pe loc, au întocmit un tabel cu cei ce doreau să cultive orez. S-au înscris Vlad P. Ion, Stan Gh. Ion, Vlad T. Panait, Vişan P. Dumitru, Dobre C. Ion. Dar cînd chiaburii îşi vîră coada, lucrurile nu merg prea uşor. De îndată ce au întocmit tabelul şi s-au dus cu el spre aprobare, s-a ivit prima greutate. Preşedintele sfatului popular comunal , Aurel Manole, n-a fost de acord cu hotărîrea întovărăşiţilor. Au avut loc discuţii aprinse. Pe motiv că orezăria nu dispunea de 10 hectare, cererea întovărăşiţilor n-a fost acceptată. Comuniştii, vigilenţi, perseverenţi, nu s-au lăsat. — Dacă nu ne dă voie să creăm orezăria pentru că nu avem peste 10 ha, apoi vom mări suprafaţa. A doua zi s-a întocmit un nou tabel. De astă dată, lista cuprindea şi numele întovărăşiţilor Alexandru Nicolae, Stan Gh. Tass, Stan Gh. Angliei. Suprafaţa depăşise de astă dată 10 ha. Membrii celor două întovărăşiri „Scînteia“ şi „Ogorul Nou“ au mers cu actele la sfatul raional, unde în sfîrşit au găsit un tovarăş care să-i sprijine şi să-i îndrume. Planurile chiaburilor au fost dejucate. Acum, membrii celor două întovărăşiri din Borăneşti au o orezărie care stîrneşte admiraţia multor vizitatori. Aceasta este desigur victoria repurtată de către oamenii cinstiţi din comună în frunte cu comuniştii, care au ştiut să dea dovadă de vigilenţa şi să bareze calea chiaburilor. CORNEL POPESCU PRODUCĂTORI Obţineţi scutire la predarea cotei de lînă, preţuri avantajoase şi mărfuri prin comerţul de întîmpinare, dacă contractaţi şi predaţi staului pini la 15 iulie 1958, cîte: — 2,500 kg. lînă merinos sau spancă •— 1,200 kg. lînă ţigae — 1,000 kg. lînă stogoşe sau ţurcană pentru fiecare oaie, încheiați contractele cu unitățile raionale D.G.A. sau cu echipele D.G.A. care colectează tina. Ne scriu corespondenţii voluntari s-a Inaugurat iazul Membrii gospodăriei agricole collective „Octombrie Roşu“ din comunna Lupşanu, raionul Lehliu, hotărîseră de multă vreme să amenajeze un iaz pentru creşterea peştelui. Avînd pe suprafaţa gospodăriei un lac cu o întindere de 20.000 metri pătraţi şi-au pus în aplicare planul. Prestînd peste 2.000 ore muncă voluntară, colectiviştii au dat de curînd în folosinţă, iazul care este populat cu peste 100.000 kg. crap. Această frumoasă realizare va aduce gospodăriei importante venituri. P. BENONI 3.544 volume la biblioteca sătească Cu un an în urmă numărul volumelor de la biblioteca din Bărcăneşti, raionul Urziceni abia dacă atingea jumătate din cifra de mai sus. Astăzi biblioteca este înzestrată cu 3.544 cărţi. Numai într-o lună şi jumătate numărul cititorilor a crescut cu 80. CONSTANTIN CHIRIAC învățător . cum,iine, GHEORGHE ŢAPIRDEA cazangiu Două noi magazine la Alexandria Deschiderea celor două noi magazine în oraşul Alexandria a produs multă bucurie localnicilor. Unul dintre de este aprovizionat cu articole de în-’ călţăminte, satisfăcînd cerinţele cumpărătorilor atît în ceea ce priveşte calitatea cît şi cantitatea. Cel de al doilea este un magazin de parfumerrie care pune la dispoziţia cetăţenilor cele mai căutate articole de cosmetică şi parfumerie. Numărul umpărătorilor în cele două magădeschise de curînd, este tot mai GEICU CORNELIU student Brigada fruntaşă Zilele trecute brigada pentru mobitorul aparaturii de frîne, a fost confirmată pentru a doua oară fruntaşă pe secţia vagoane a uzinelor „23 August“. Deşi brigada a primit unele piese cu oarecare întîrziere de la secţiile respective totuşi, brigadierii în frunte cu tovarăşul Constantin Enache, responsabilul brigăzii, depunînd o muncă susţinută, au reuşit să-şi îndeplinească la timp sarcinile de plan. Cheia succeselor au găsit-o în buna organizare a lucrului, în folosirea deplină a timpului de muncă. Merită menţionat în mod deose-bit aportul adus de tovarășii Iacob Lasek, Sergiu Hogea, Stanciu Popa și Ivan Nicolae. Pe scena căminului Echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Slobozia-Moară, raionul Răcari Ecaterina Popescu din Tr. Măgurele, str. Mircea Vodă 41, ne întreabă care sînt drepturile de moştenire ale copilului rezultat din căsătorie, în cazul decesului unuia din părinţi? Răspuns: In ceea ce priveşte bunurile comune, adică bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, soţul supravieţuitor moşteneşte o jumătate iar cealaltă jumătate se împarte între el şi copilul rezultat din căsătorie (soţul un sfert şi copilul trei sferturi). Din bunurile proprii ale soţului decedat, soţul supravieţuitor moşteneşte un sfert iar copilul rezultat din căsătorie trei sferturi. M. Polcovnicu din Bucureşti ne întreabă dacă o adopţie încuviinţată înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei poate fi transformată în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fireşti? Răspuns: Adopţia încuviinţată înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei (1/11/1951) — poate fi transformată în înfiere cu efectele unei filiaţii fireşti, reglementată de art. 79 din Codul Familiei. Aceasta se poate face la cererea comună a celor îndreptăţiţi să consimtă la înfiere, adică a cehii care a adoptat copilul şi a părinţilor fireşti ai celui adoptat dacă acesta este minor. In cazul cînd adoptatul este minor, autoritatea tutelară căreia i se adresează cererea poate încuviinţa transformarea adopţiei în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fireşti, fără consimţămîntul celui adoptat, chiar dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. (Se ştie că în general, pentru încuviinţarea înfierii este nevoie şi de consimțămîntul celui înfiat, daci acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. In cazul de mai sus, legea prevede că nu mai este necesar acest consimţămînt). De la data cînd înfierea cu efectele unei filiaţii fireşti îşi produce efectul* înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile şi îndatoririle izvorîte din filiaţie între cel înfiat şi părinţii săi fireşti încetează* Ştefan D. Vasile din comuna Otopenii de Sus, str. 23 August 16 Bucureşti, ne întreabă la ce distanţă de hotarul dintre două pro- prietăţi se pot sădi garduri vii? Răspuns: Art. 607 din Codul Civil prevede că această distanţă este în funcţie de regulamentele existente în partea locului sau de obiceiuri constatate şi recunoscute. In lipsa lor, distanţa legală este de o jumătate de metru de hotar. Vecinul interesat poate cere ca gardul viu sădit la o distanţă mai mică să fie scos. Lidia Vasiliu din Bucureşti, ne întreabă dacă fiind salariată, are drept la alocaţia de stat pentru un copil, care nu se mai acordă soţului? Răspuns: Aveţi dreptul la alocaţia pentru copil în condiţiile prevăzute de lege, în cazul cînd soţul dvs. a pierdut acest drept. Se exceptează cazul cînd soţul a pierdut dreptul pentru motivul că i s-a mărit salariul la peste 1200 lei lunar. In acest caz nici soţul dvs. nici dvs. nu aveţi drept la alocaţie, avind numai un copil. Zamfira Niculescu din Bucureşti* ne întreabă dacă, fiind beneficiară a pensiei de urmaşă în urma decesului soţului, pierde acest drept în caz de recăsătorire? Răspuns: In caz de recăsătorire, soţul beneficiar al pensiei de urmaş în condiţiile Deciziei 4/953, îşi menţine dreptul la pensie.