Steagul Roşu, iulie 1958 (Anul 4, nr. 1316-1342)

1958-07-01 / nr. 1316

Pag. 2-a M­ai există şi azi oameni cărora le place să se joace cu banii. Ceea ce este mai grav, se joacă... cu banii statului. In aceas­tă categorie intră şi inginerul A­­lexandru Rădulescu directorul întreprinderii de Gospodărie Orăşe­nească Alexandria. După el, banii nu fac... două parale, ori­cît de mulţi ar fi. Pentru acesta con­tează să aibă fonduri în bancă. A­­tunci îşi spune: „De ce mi le-a dat statul? Să le cheltuiesc?“ Bazat pe principiul de mai sus, începe să le irosească, ocupîndu-se de rezolvarea locuinţelor naţionali­zate din oraş, în vederea măririi spaţiului de locuit. Iată cum procedează. In fiecare dimineaţă plecînd de acasă, direc­torul colindă străzile din Alexan­dria. Se opreşte ori de cîte ori vede o casă care dă semne de... adîncă bătrîneţe. Dacă însă i se pare că respectiva clădire are prea puţine „beteşuguri“, pentru repararea că­rora nu s-au cheltuit multe fon­duri, porneşte mai departe în cău­tarea uneia mai... a cătării planu­lui său, concretizat în următoa­rea deviză: „Mai bine să se sfîr­şească fondurile înaintea anului, decît să se sfîrşească anul înain­tea fondului". Aşa a nimerit odată pe o stra­dă din centru. Aici, la un mo­ment dat, inima i-a bătut mai ta­re iar ochii i s-au aprins ca două becuri de 200 lumini fiecare. .In fața lui, o clădire așa cum nici nu visase, atît de prăpădită, îneît unui străin de localitate i-ar fi putut fi prezentată drept o... rui­nă istorică. — Asta-i bună! S-a trezit vor­bind singur directorul IG.O.-ului. — Care bună, că-i dusă de tot? I-a replicat un trecător care-1 au­zise. — Totuşi, e bună pentru mine... — Vrei să te muţi dumneata în ea? l-a întrebat mirat cetăţea­nul. — Nu, o să mut aici­, o part.1 din fondurile noastre de investiţii! Şi, peste scurtă vreme, a înce­put bătălia. Pentru ca să i se schimbe forma clădirii, s-a intrat în... fond. Mai bine zis, în fonduri. Şi atît de adînc, îneît localnicii comentau: — Casa asta de locuit s-a "transformat într-o casă de... bani! Şi, într-o bună zi, bună pentru director, lucrările s-au terminat pe acest şantier. Dar nu şi clădi­rea, care avea 10 apartamente şi incomode şi incomplete. După pă­rerea directorului I.G.C.-ului, casa era gata, întrucît erau gata şi... fondurile alocate, în valoare de peste un milion de lei, sumă cu care se puteau construi 2 case noi. Atunci, dînsul a răsuflat mulţu­mit: — In sfîrşit, am scăpat de mai bine de un milion de lei! Pe urmă, se întoarse către omul de serviciu. Strigă la el: — De ce mi-ai luat ţigări Gar­­paţi în loc de Mărăşeşti? Ai uitat că mie îmi place să fac economii? !s Azi, mulţi se întreabă ce soluţie există pentru ca directorul I.G.C.­­ului Alexandria să devină mai cumpătat... şi cînd e vorba de banii statului ? Una ar fi să i se zidească toate ferestrele din birou, pentru ca să nu mai poată... arunca banii pe fereastră! Or mai fi şi altele... PETRE VOICU DESPRE O ŞCOALA PROFESIONALA DE MECANICI AGRICOLI... Şcoala profesională de mecanici a­­gricoli Ciulniţa încheie un nou an de ac­tivitate rodnică. După terminarea exa­menelor, 30 de absolvenţi au părăsit şcoala cu calificarea de mecanici a­­gricoli pentru staţiunile de maşini şi tractoare. Perioada de practică pe care aceştia au terminat-o nu de mult, a arătat că personalul didactic al şcolii şi în acest an a muncit bine. Acelaşi lucru se constată şi acum la examene. Temeinic pregă­tiţi în timpul celor trei ani de şco­larizare, elevii răspu­nd bine la toate întrebările comisiei de examinare şi s-au descurcat foarte bine în timpul practicii de producţie. Colectivul de conducere şi tracto­riştii de la S.M.T. Ciulniţa, staţiune în care cei 30 de elevi ai anului 111 şi-au făcut practica, au dat un ajutor continuu şi substanţial tinerilor me­canizatori. Conducerea şcolii s-a în­grijit ca la fiecare grupă să trimită profesori şi maiştri de specialitate care au urmărit practica. Maiştrii au mers la brigăzile de tractoare ale S.M.T.-ului la care elevii erau repar­tizaţi. La fiecare brigadă se contro­lau caietele de practică ale elevilor şi lucrările pe care aceştia le exe­cutau (îngrijiri zilnice la tractoare, arături, etc.). Elevii au mai fost aju­taţi să-şi însuşească necesarul de cunoştinţe de către şefii brigăzilor de tractoare, personalul calificat al staţiunii (ingineri mecanici, agro­nomi, mecanici controlori) şi de către tractoriştii cu mai multă experienţă. Toate acestea i-au ajutat pe elevi să stăpînească bine meseria. In timpul campaniei de primăvară, 7 elevi din anul III (ultimul an) au avut trac­toare luate în primire pe bază de procese verbale. Aceştia au lucrat în cadrul schimbului I iar ceilalţi în schimbul 11. Elevii Barbu Florian, Pană Teodor, Nicolae Cristescu şi alţii din aceia care au avut tractoare luate în deplina lor răspundere, s-au descurcat foarte bine. Pe toată pe­rioada de practică, tractoarele şi maşinile pe care au lucrat au func­­ţionat fără întrerupere. Aceasta în­seamnă că ei au aplicat bine şi la timp îngrijirile tehnice necesare, că au remediat în condiţii bune defec­ţiunile ivite în brazdă. După termi­narea campaniei de primăvară, elevii au lucrat efectiv la reparatul maşini­lor pentru recoltat şi treieriş. Nico­lae Garbovski, Constantin Budu, Pe­tre Ţifrea şi Jenică Iordan, au dove­dit multă pricepere şi sîrguinţă în munca de reparaţii la batoze şi sece­­rători. In timpul iernii, elevii au făcut practica de atelier la Centrul Meca­nic Ciulniţa. Aci au învăţat cum se face reparatul tractoarelor şi maşi­nilor agricole. Personalul centrului mecanic şi maiştrii şcolii au condus şi îndrumat pe elevi în timpul orelor de practică. Avînd la îndemînă utilaj de atelier modern şi mai ales maiş­tri cu o înaltă calificare, elevii au putut să-şi întregească şi consolideze bine cunoştinţele dovndite în orele de curs teoretic. Unii dintre ei cum sunt Nicolae Garbovski,­ Constantin Briotă, Jenică Iordan şi alţii, s-au­ descurcat cu uşurinţă în cele mai grele operaţiuni de reparaţii. Temeinicia cunoştinţelor căpătate în cursul celor trei ani s-a dovedit şi cu prilejul punerii în stare de funcţio­nare a celor 3 tractoare luate de la reformă. In prezent, aceste tractoare funcţionează normal şi sunt folosite de către elevi din anul I şi II pen­tru a învăţa conducerea. In felul a­­cesta, s-a realizat o economie de aproape 30.000 lei. •••şi despre unele nevoi ale şcolilor de acest fel Tovarăşul inginer Mircea Aposto­­lescu, directorul şcolii, ne-a vorbit însă şi de unele greutăţi. Şcoala a fost lipsită în tot timpul anului de învăţămînt de unele materiale didac­tice absolut necesare. Elevii nu au avut la îndemînă planşe schematice pentru tractoare U.T.Q.S. şi maşinile agricole de fabricaţie recentă (com­bine, semănători, cultivatoare, etc.). Manualele, editate de către Ministe­rul Agriculturii şi Silviculturii tra­tează destul de greoi despre trac­toarele I.A.R. şi R.D., dar nu spun nici o vorbă despre tractoarele U.T.O.S. şi celelalte tipuri de ma­şini. In aceste condiţii, munca pro­fesorilor şi a­ celorlalte cadre didac­tice este destul de grea. Nenumă­rate greutăţi s-au întîmpinat şi în ce priveşte repartizarea fondurilor. De curînd au început pregătirile pentru noul an şcolar. Personalul di­dactic al şcolii profesionale de me­canici agricoli din Ciulniţa s-a do­vedit a fi la înălţimea sarcinilor. E­­forturile depuse se soldează la sfîr­­şitul fiecărui an cu o serie de buni mecanizatori. Sînt cunoscute în re­­giunea noastră numele tractoriştilor Costică Mitrea, de la S.M.T. Ciul­­­niţa, Alexe Mugur de la S.M.T. Ro­­seţi, Petrică Iordache de la S.M.T. Cuza Vodă, Vasile Casau, mecanic monteur la Centrul Mecanic Ciulniţa, şi ale multor mecanizatori fruntaşi, absolvenţi ai acestei şcoli. Se cere însă ca şcoala din Ciulniţa ca şi celelalte şcoli profesionale de meca­nici agricoli ale Ministerului Agri­culturii şi Silviculturii să se bucure de o mai mare atenţie din partea celor ce poartă această răspundere. Anul şcolar viitor trebuie să înceapă în condiţii cu totul noi. In primul rînd trebuie rezolvată problema ma­nualelor şi a programei de învăţă­­întrit. Cei care le întocmesc (direcţia învăţămînt din M.A.S. în colaborare cu Ministerul Invăţămîntului şi Cul­turii) au obligaţia să ţină seama de realitate, să fie în pas cu progresele pe care le face industria noastră so­cialistă în ce priveşte fabricarea de noi tipuri de tractoare şi maşini agri­cole. Manualele pe care le pun la dispoziţia elevilor şcolilor profesionale de mecanici agricoli trebuie să vor­bească despre toate tipurile de trac­toare şi maşini existente în S.M.T. şi G.A.S. Atelierul de material di­dactic al M.A.S. trebuie îndrumat să pună la dispoziţia acestor şcoli tot materialul intuitiv necesar. Toate acestea sunt indispensabile în egală măsură şi celorlalte şcoli Mai este vreme pentru ca toate pro­blemele să-şi găsească deplina re­zolvare. Se cere însă ca organele de resort să le acorde o mai mare a­­tenţie decît pînă acum. A. NEDELCU V­I­Z­I­T­A 11 Magazinele Cooperativelor de consum­ ALEXANDRIA Unde găsiţi un bogat sorti­ment de produse alimentare, textile, confecţii, încălţăminte, galante­rie, parfumerie, metalo-chimice, arti­cole de uz casnic, electrice, aparate radio, biciclete, articole tehnice, etc. Mărfurile prezentate sunt de bună calitate și unitățile sunt apro­vizionate în permanență. Orariul magazinelor 7—12 și 18—20. Petreceri o seară plăcută grădina Restaurant „CIOCÂRLIA“ din URZICENI Bufet bine asortat, specialităţi la grătar în fiecare seară DANS-ANTREN-MUZICĂ ALEASĂ Ciută MIȚA PĂUN D­ ar­i­­e la naşterea celui dinţii mare agronom român, Ion Ionescu de la Brad, s-au Împlinit 140 de Ion Ionescu de la Brad s-a născut la Roman, iar anii copilăriei i-a trăit la schitul de la Brad. Absolvind şcoala primară, a fost trimis la Iaşi, ca să urmeze cursurile secundare. Era în vremea cînd Gh. Asach­i deschidea por­ţile învăţământului român copiilor do­ritori de învăţătură. Pe copilul venit de la schitul de la Brad l-a îndrumat el însuşi, i-a învăţat, l-a crescut. A urmat apoi la Academia Milibiieană unde a avut printre profesori şi pe Ion Ghica. Acesta îl povăţui să plece în­ Franţa, ca să înveţe agronomia, ceea ce a şi făcut. S a întors în Moldova în 1341 cu învinse şi adinei cunoştinţe ştiinţifice şi literare precum şi cu o bogată prac­tică în toate ramurile agriculturii. Domnea atunci Mihail Stur­za care a ştiut să stoarcă averi în fel şi chip. Entuziasmul tînărului învăţat a fost exploatat de domnitorul moldovean. La Academia Mihăileană, Ion Ionescu de la Brad a fost chemat să predea cele dinţii cursuri de agronomie, col­abo­­­­rînd în acelaşi timp la „Calendarul­­ pentru bunul cultivator" condus de M. I Kogălniceanu. Activitatea scriitoriceas- I­că a lui Ionescu de la Brad a fost­­ mult preţuită. Ea l-a pus în legătură­­ cu intelectualitatea progresistă din­­ capitala Moldovei şi l-a apropiat cu­­ deosebire de N. Bălcescu, venit din­­ Muntenia ca să ajungă la înţelegere­­ cu fraţii moldoveni. Erau amîndoi deo-­­ potrivă partizani ai unirii principate­­­­lor, ai emancipării ţăranilor, ai des­­f fiinţării privilegiilor boiereşti şi ai in­­­dependenţei noului stat român. Ca să­­ se poată dărui cu totul luptei revo­­­­luţionare, el renunţi la legăturile cu­­ administraţia domnească şi, părăsind­­ Iaşii, se stabili la Săbioani, unde s-a ocupat cu agricultura şi cu scrisul. A dat la iveală o lucrare prin care arăta cît de folositoare ar fi crearea unei ferme model şi a unui institut de agricultură, arătînd totodată cum tre­buie înfăptuite şi cum vor trebui să funcţioneze aceste aşezăminte. Mişcarea revoluţionară de la 1848 n-a izbutit în Moldova. Aceasta pen­tru că nu s-a bizuit pe o avangardă muncitorească puternic închegată şi bine îndrumată. O asemenea forţă a lipsit, şi astfel conducerea mulţimii a căzut în mîini şovăelnice de boier­naşi şi chiar în mîini necurate de slu­jitori ai domnitorului. Ion Ionescu de la Brad s-a refugiat în Muntenia. Aici revoluţia de la 1848 reuşise să ob­ţină o Constituţie. Masele populare au impus un­ gu­vern revoluţionar, la început inspirat de N. Bălcescu. Ion Ionescu de la Brad s-a pus cu tot entuziasmul la dispoziţia acestui guvern de la care a primit însărcinarea de a redacta proiectul pentru împroprietărirea ţă­ranilor, care trebuia să, însemne în acelaşi timp eliberarea ţăranilor de sub jugul exploatării boiereşti şi al vicleniei ciocoieşti. Ion Ionescu de la Brad îşi atrăsese ura boierilor care nu-i puteau ierta munca ce depusese pentru a scoate satele din întunericul neştiinţei. Cînd revoluţia de la 1848 a fost înăbuşită cu ajutor militar turcesc, el se văzu nevoit să se refugieze în Ardeal. Re­gimul habsburgic I a extrădat şi l-a predat autorităţilor turceşti, care l-au întemniţat un timp la Cotroceni, ca să-l ducă apoi la Constantinopol. Aici el fu salvat prin intervenţia lui Ion Ghica. In înţelegere cu I. Ghica el plecă în diferite ţinuturi stăpînite de puter­nici dregători ai Sultanului. O impor­tanţă specială avea, însă, pentru el ţinutul Dobrogei, provincie turcească pe atunci. Nici o atenţie nu­ se dădea atunci acestei regiuni, pustiită de in­vazii şi oştiri duşmane, din care mulţi locuitori fugeau ca să scape de ur­gia care se abătuse asupra lor. Se întărise părerea că pămîntul do­brogean nu poate da rod şi că el este pentru vecie condamnat să rămî­­nă sterp. Numai Ionescu de la Brad nu era de această părere. El era con­vins că o muncă metodică, ştiinţifică, poate combate pînă şi seceta, prefă­­cînd deşertul într-un izvor de bogăţie naturală. Sfaturile sale n-au fost ur­mate nici înainte, nici după războiul de la 1877, cînd Dobrogea a fost ali­pită Romîniei. Partidele burgheze care au guvernat ţara au ştiut să tragă foloase fie pe urma muncii truditorilor de pe ogoare, ca şi de pe urma vredniciei muncitorilor din fabrici, dar nu şi-au dat osteneala de a răsplăti această muncă, şi nu voiau să-şi dea seama că ea este temelia avuţiei obşteşti şi chezăşia propăşirii. Abia după îndepărtarea exploatato­rilor de la crima statului s-a putut statornici o viaţă nouă de la un capăt la­ altul al ţării. N-au trecut decît 10 ani de la naţionalizarea mijloacelor de producţie şi de la organizarea in­stituţiilor agronomice întrevăzute de mintea clară a lui Ionescu de la Brad şi, prin acţiunea stăruitoare a parti­dului şi guvernului, Dobrogea a înce­tat de a mai fi cel mai înapoiat ţinut al ţării. Avem azi institute agronomice bine înzestrate. Ele se dez­voltă în condiţiuni de vădit progres. S-a pus la dispoziţia institutelor de­­cercetări tot utilajul de care au nevoie. Mecanizarea şi electrificarea agricul­turii se înfăptuiesc pe o scară tot mai întinsă. Se îmbunătăţesc utilajele agricole, se creează noi maşini care corespund celor mai moderne cerinţe tehnice agricole. In legumicultura, în pomicultură, în viticultură, aceeaşi înnoire cu rezultate care sunt o mîn­drie pentru ţara noastră. Sute de in­gineri, tehnicieni şi muncitori, ca şi milioanele de ţărani de pe întreg cu­prinsul ţării, înscriu cu drag în pa­gina luminoasă a progresului, stră­dania lor pentru bunăstare. Numele lui Ion Ionescu de la Brad, hulit de boieri şi de ciocoi în vre­mea stăpînirii lor, este cinstit azi de întreg poporul român sub regimul de­mocraţiei populare. B. SARATEANU ION IONESCU DE LA BRAD I Cel dintîi agronom romín STEAGUL ROŞU Prin contribuţie voluntară De mai bine de o săptămână de zile în jurul şcolii elementare din comuna Prundu, raionul Vidra, o e­chipă de zidari a ridicat schele şi a început lucrările de renovare ge­nerală a clădirii. Comitetul executiv al sfatului popular se străduieşte ca la toamnă odată cu începerea noului an de învăţământ copiii să găsească totul pregătit. Părinţii copiilor şi mai ales ţăranii muncitori Nicolae R. Tănase, Popa M. Gheorghe, Dumitru Grecu ,şi Ion Iordan au contribuit în mod voluntar la transportarea ni­sipului, pietrişului şi varului necesar reparării şcolii. Tot din fondurile strînse prin con­tribuţie voluntară, comitetul executiv al sfatului popular a început con­struirea unui puţ situat la punctul Golaşei. Lucrările sunt pe termi­nate şi în curînd noua sursă de a­­provizionare cu apă potabilă va fi dată în folosinţa ţăranilor muncitori. GRIJĂ PENTRU EDUCAŢIA COPIILOR Educatoarea Cornelia Sculeanu de la căminul săptămânal al G.A.S. Dilga din comuna Dilga Nouă, raionul Lehliu, regiunea Bucureşti, citeşte copiilor povestea ,,Capra cu trei iezi’. Dejucînd planurile chiaburilor întovărăşit­­i din Borăneşti ■ ■ ■ au amenajat o orezar­ie Pe malul Ialomiţei, nu departe de comun­a Coşereni, a apărut de cîteva luni o orezărie. La început cîţiva oa­meni au nivelat terenul, au amenajat jghiaburi de scurgere a apei. După ce au instalat şi motorul de pompat apă au făcut proba canalelor de scurgere. Cînd totul a fost pus la punct, întovă­­răşiţii au hotărît: ,,De mîine, la însă­mânţat". Cu cîteva zile în urm­ă, am vizitat onezăria întovărăşiţilor din Borăneşti, raionul Urziceni. Aici i-am, întîlnit pe Vlad P. Ion, Neculai N. Constantin, Dumitru Gh. Tudor şi alţi cîţiva înto­vărăşiţi, ocupaţi cu pi­ivi­tul orezului. Plantele crescuseră mari şi dese. — O să avem recoltă bogată. •— remarca cu mîndrie Vlad Panait, unul dintre întemeietorii orezăriei. Soarele ne ardea în creştet. Aşa că pentru a continua discuţia, ne-am re­­tr­as la umbră, undeva pe malul apei. In clipele acelea am aflat cît de mult au avut de luptat întovărăşirii pînă să ajungă să amenajeze orezăria. Lupta au dus-o împotriva unor chiaburi şi foşti negustori din Urziceni, care în calitate de „specialişti“ puseseră ochii pe terenul întovărăşirii, pe care vroiau să-l cultive ei cu orez. Au avut însă întovărăşiţii de trecut şi peste unele greutăţi, izvorîte din atitudinea unor gură-cască din comună şi de la raion. Dar să luăm firul faptelor de la capăt Mai curgeau sloiuri de gheaţă pe Ia­lomiţa la vale, cînd au venit în s­at la Borăneşti, Mielu Pătraşcu, Ţîru Mihăilescu şi Ştefan Chiroianu, chia­buri şi foşti negustori din Urziceni. Au prezentat „ţidură“ de specialişti în cultura orezului. O serie de indivizi gură-cască le-au dat mină liberă. „Spe­cialiştii“ s-au dus pe rînd pe la co­mitetele întovărăşirilor, încercînd să pună mina pe pămîntul de pe malul Ialomiţei. Dar în s­at la Borăneşti mai sînt şi oameni care-i cunosc pe afaceriştii ce încercau acum să-i exploateze prin intermediul orezăriei. Vlad Panait, membru al întovărăşirii „Ogorul nou“ n-a uitat de vremea cînd lucra pe pământurile acestora. Ca Vlad Panait mai sînt şi alţii, printre care Cons­tantin Dinescu, Dumitru C. Nicolae, care, cunosci­ndu-i, au ştiut să vadă dincolo de vorbele lor mieroase şi mîna întinsă ce vrea să le înşface pămînturile, pentru a mai suge ceva. Cum s-a aflat de intenţia chiaburi­lor, oamenii s-au ridicat. — Să convocam adunarea generală chiar astăzi, a­­ propus Stan Ştefan. Şi chiar în aceeaşi zi, a avut loc adunarea generală. Oamenii eram mâ­nioşi, mai cu seamă că afaceriştii vin-­turau prin sat felurite svonuri. — In ciuda chiaburilor, noi întovă­răşiţi! vom cultiva orez, pentru că dacă vom lucra cu sîrg, fără îndoială vom dobîndi venituri mari — a zis cu glas răspicat, comunistul Dumitru C. Ni­col­ae. Intr-un glas cu el au fost şi cei­lalţi întovărăşiţi. Pe loc, au întocmit un tabel cu cei ce doreau să cultive orez. S-au înscris Vlad P. Ion, Stan Gh. Ion, Vlad T. Panait, Vişan P. Dumitru, Dobre C. Ion. Dar cînd chiaburii îşi vîră coada, lucrurile nu merg prea uşor. De în­dată ce au întocmit tabelul şi s-au dus cu el spre aprobare, s-a ivit pri­ma greutate. Preşedintele sfatului popu­lar comunal , Aurel Manole, n-a fost de acord cu hotărîre­a întovărăşiţilor. Au avut loc discuţii aprinse. Pe mo­tiv că orezăria nu dispunea de 10 hectare, cererea întovărăşiţilor n-a fost acceptată. Comuniştii, vigilenţi, perse­verenţi, nu s-au lăsat. — Dacă nu ne dă voie să creăm orezăria pentru că nu avem­ peste 10 ha, apoi vom mări suprafaţa. A doua zi s-a întocmit un nou ta­bel. De astă dată, lista cuprindea şi numele întovărăşiţilor Alexandru Ni­­colae, Stan Gh. Tass, Stan Gh. An­gliei. Suprafaţa depăşise de astă dată 10 ha. Membrii celor două întovărăşiri „Scînteia“ şi „Ogorul Nou“ au mers cu actele la sfatul raional, unde în sfîrşit au găsit un tovarăş care să-i sprijine şi să-i îndrume. Planurile chiaburilor au fost deju­cate. Acum, membrii celor două înto­vărăşiri din Borăneşti au o orezărie care stîrneşte admiraţia multor vizi­tatori. Aceasta este desigur victoria repurtată de către oamenii cinstiţi din comună în frunte cu comuniştii, care au ştiut să dea dovadă de vigilenţa şi să bareze calea chiaburilor. CORNEL POPESCU PRODUCĂTORI Obţineţi scutire la predarea cotei de lînă, preţuri avantajoase şi mărfuri prin comerţul de întîmpinare, dacă contractaţi şi predaţi sta­­ului pini la 15 iulie 1958, cîte: — 2,500 kg. lînă merinos sau spancă •— 1,200 kg. lînă ţigae — 1,000 kg. lînă stogoşe sau ţurcană pentru fiecare oaie, încheiați contractele cu unitățile raionale D.G.A. sau cu echipele D.G.A. care colectează tina. Ne scriu corespondenţii voluntari s-a Inaugurat iazul Membrii gospodăriei agricole col­­lective „Octombrie Roşu“ din comun­na Lupşanu, raionul Lehliu, hotărîse­­ră de multă vreme să amenajeze un iaz pentru creşterea peştelui. Avînd pe suprafaţa gospodăriei u­n lac cu o întindere de 20.000 metri pătraţi şi-au pus în aplicare planul. Prestînd peste 2.000 ore muncă vo­luntară, colectiviştii au dat de curînd în folosinţă, iazul care este populat cu peste 100.000 kg. crap. Această frumoasă realizare va aduce gospodăriei importante venituri. P. BENONI 3.544 volume la biblioteca sătească Cu un an în urmă numărul volu­­melor de la biblioteca din Bărcăneşti, raionul Urziceni abia dacă atingea jumătate din cifra de mai sus. Astăzi biblioteca este înzestrată cu 3.544 cărţi. Numai într-o lună şi ju­mătate numărul cititorilor a crescut cu 80. CONSTANTIN CHIRIAC învățător . cum,­iine, GHEORGHE ŢAPIRDEA cazangiu Două noi magazine la Alexandria Deschiderea celor două noi magazine­ în oraşul Alexandria a produs multă bucurie localnicilor. Unul dintre de este aprovizionat cu articole de în-’ călţăminte, satisfăcînd cerinţele cum­­părătorilor atît în ceea ce priveşte calitatea cît şi cantitatea. Cel de al doilea este un magazin de parfumer­­rie care pune la dispoziţia cetăţeni­lor cele mai căutate articole de cosmetică şi parfumerie. Num­ărul umpărătorilor în cele două magă­­deschise de curînd, este tot mai GEICU CORNELIU student Brigada fruntaşă Zilele trecute brigada pentru mob­i­torul aparaturii de frîne, a fost con­­firmată pentru a doua oară fruntaşă pe secţia vagoane a uzinelor „23 August“. Deşi brigada a primit une­le piese cu oarecare întîrziere de la secţiile respective totuşi, brigadierii în frunte cu tovarăşul Constantin Enache, responsabilul brigăzii, depu­­nînd o muncă susţinută, au reuşit să-şi îndeplinească la timp sarcinile de plan. Cheia succeselor au găsit-o în buna organizare a lucrului, în fo­losirea deplină a timpului de mun­că. Merită menţionat în mod deose-­­bit aportul adus de tovarășii Iacob Lasek, Sergiu Hogea, Stanciu Popa și Ivan Nicolae. Pe scena căminului Echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Slobozia-Moară, raionul Răcari Ecaterina Popescu din Tr. Mă­gurele, str. Mircea Vodă 41, ne întreabă care sînt drepturile de moştenire ale copilului rezultat din căsătorie, în cazul decesului unuia din părinţi? Răspuns: In ceea ce priveşte bunu­rile comune, adică bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, soţul supravieţui­tor moşteneşte o jumătate iar cealaltă jumătate se împarte între el şi copi­lul rezultat din căsătorie (soţul un sfert şi copilul trei sferturi). Din bunurile proprii ale soţului de­cedat, soţul supravieţuitor moşteneşte un sfert iar copilul rezultat din căsă­torie trei sferturi. M. Polcovnicu din Bucureşti ne întreabă dacă o adopţie încuviin­ţată înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei poate fi trans­formată în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fireşti? Răspuns: Adopţia încuviinţată îna­inte de intrarea în vigoare a Codului Familiei (1/11/195­1) — poate fi transformată în înfiere cu efectele unei filiaţii fireşti, reglementată de art. 79 din Codul Familiei. Aceasta se poate face la cererea comună a celor îndrep­tăţiţi să consimtă la înfiere, adică a cehii care a adoptat copilul şi a pă­rinţilor fireşti ai celui adoptat dacă a­­cesta este minor. In cazul cînd adop­tatul este minor, autoritatea tutelară căreia i se adresează cererea poate încuviinţa transformarea adopţiei în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fi­reşti, fără consimţămî­ntul celui adop­tat, chiar dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. (Se ştie că în general, pentru încu­viinţarea înfierii este nevoie şi de consimțămîntul celui înfiat, daci aces­ta a împlinit vîrsta de 10 ani. In ca­zul de mai sus, legea prevede că nu mai este necesar acest consimţămînt). De la data cînd înfierea cu efectele unei filiaţii fireşti îşi produce efectul* înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al a­­cestora din urmă, iar drepturile şi în­datoririle izvorîte din filiaţie între cel înfiat şi părinţii săi fireşti încetează* Ştefan D. Vasile din comuna O­­­topenii de Sus, str. 23 August 16 Bucureşti, ne întreabă la ce dis­tanţă de hotarul dintre două pro-­ prietăţi se pot sădi garduri vii? Răspuns: Art. 607 din Codul Civil prevede că această distanţă este în funcţie de regulamentele existente în partea locului sau de obiceiuri consta­­tate şi recunoscute. In lipsa lor, dis­tanţa legală este de o jumătate de metru de hotar. Vecinul interesat poate cere ca gar­­­dul viu sădit la o distanţă mai mică­ să fie scos. Lidia Vasiliu din Bucureşti, ne întreabă dacă fiind salariată, are drept la alocaţia de stat pentru un copil, care nu se mai acordă so­ţului? Răspuns: Aveţi dreptul la alocaţia pentru copil în condiţiile prevăzute de lege, în cazul cînd soţul dvs. a pier­dut acest drept. Se exceptează cazul cînd soţul a pierdut dreptul pentru motivul că i s-a mărit salariul la pes­te 1200 lei lunar. In acest caz nici soţul dvs. nici dvs. nu aveţi drept la alocaţie, avind numai un copil. Zamfira Niculescu din Bucureşti* ne întreabă dacă, fiind beneficiară a pensiei de urmaşă în urma dece­­­sului soţului, pierde acest drept în caz de recăsătorire? Răspuns: In caz de recăsătorire, so­ţul beneficiar al pensiei de urmaş în­ condiţiile Deciziei 4/953, îşi menţine dreptul la pensie.

Next