Steagul Roşu, noiembrie 1959 (Anul 11, nr. 3230-3254)

1959-11-01 / nr. 3230

MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: In raportul său cu privire la situaţia internalioratlă şi politica externă a Uniunii Sovietice prezentat la S1 octom­brie la cea de-a III-a sesiune a Sovietului Suprem al U.P­.S.S. care se desfăşoară la Kremlin, N. S. Hruş­ciov a subliniat cu satisfacţie că dato­rită eforturilor depuse de Uniunea So­vietică şi celelalte ţări socialiste, pre­cum şi de toate forţele iubitoare de pace, ULTIMA PERIOADA S-A CA­RACTERIZAT PRINTR-O ÎMBUNĂTĂŢIRE VIZIBILA A SITUAŢIEI IN­TERNAŢIONALE. Principalul, a declarat el, constă în faptul că încordarea , în relaţiile din­tre state a slăbit considerabil iar perspectivele de întărire a păcii­­în în­treaga lume au devenit mai­ favora­bile. N- S. Hruşciov a subliniat că în prezent înt Occident începe să predo­mine o apreciere mai lucidă a situa­ţiei, o înţelegere mai realistă a ra­portului de forţe care­­ s-a creat pe arena internaţională. Un asemenea mod de a înţelege lucrurile duce în mod inevitabili la concluzia că calcu­lele cu privire la folosirea forţei mi­litare împotriva lumii socialiste tre­buie să fie date la arhivă. Viaţa însăşi reclamă ca statele cu orînduiri socia­­le diferite să ştie să trăiască împreu­nă pe planeta noastră, să coexiste paşnic. Subliniind că coexistenţa paşnică este un imperativ al vieţii, M. S­ Hruş­ciov a spus: Prin politica lor iubi­toare de pace, Uniunea Sovietică şi toate ţările socialiste au deschis în faţa omenirii calea evoluţiei societăţii fără războaie, pe bazele colaborării paşnice. In prezent nu se pune problema dacă coexistenţa paşnică trebuie sau nu trebuie să existe, •—r­ea, există şi va exista, dacă nu vrem nebunia unui război mondial în care ar fi folosite arme nucleare şi rachetă. Fondul chestiunii constă în a coexista pe o bază rezonabilă. Principiul coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferite, a declarat N., S. Hruşciov, înseamnă neamestec în treburile interne, nece­sitatea concesiilor reciproce, a com­promisurilor, sau, dacă doriţi, acomo­dării de ambele părţi , în domeniul relaţiilor internaţionale, în rezolvarea problemelor practice urgente, în in­teresul menţinerii şi întăririi păcii. Cum se aplică aceasta la condiţiile actuale? Să luăm bunăoară problema dezar­mării. Guvernul sovietic a prezentat propunerea cu privire la dezarmarea generală şi totală. Socotim că înfăp­tuirea acestei propuneri va asigura pacea pentru toate popoarele. Sîntem însă dispuşi să examinăm şi alte pro- o­­puneri pentru a se ajunge la soluţii reciproc acceptabile ale problemei de­zarmării.­­ Pe de altă parte, şi statele capita­liste fac anumite concesii. Se ştie, de pildă, că ele au recunoscut statul nos­tru sovietic, iar apoi şi majoritatea altor ţări socialiste, deşi cercurile guvernante capitaliste sunt adversare ale socialismului. Ele au relaţii di­plomatice cu ţările socialiste, poartă tratative cu ele, participă şi discută împreună cu ele problemele internaţio­nale în Organizaţia Naţiunilor Unite. Şi acestea sunt, desigur, concesii, sau, dacă vreţi, o acomodare din partea statelor capitaliste care sunt nevoite să ţină seamă de faptul real al exis­tenţei şi dezvoltării marilor sistemului mondial socialist. Nu trebuie însă să confundăm con­cesiile reciproce în interesul coexisten­ţei paşnice a statelor cu concesiile în ceea ce priveşte principiile, în ceea ce priveşte natura însăşi a orînduirii noastre socialiste, a ideologiei noas­tre. Aici nici nu poate fi măcar vorba de concesii sau de adaptare. Sîntem siguri de forţa adevărului nostru, a subliniat N­­S. Hruşciov, noi purtăm sus şi demonstrăm în faţa lumii întregi acest adevăr socialist, superioritatea socialismului. N. S. Hruşciov a calificat ca o de­naturare a esenţei marxism-leninismu­­lui afirmaţiile unor personalităţi bur­gheze care se pronunţă împotriva co­existenţei paşnice şi pretind că Uniu­nea Sovietică ar formula lozinca co­existentei paşnice numai ca o lozincă provizorie, din considerente tactice, deoarece marxism-leninismul, pretind ei, ar porni de fapt de la teza ne­cesităţii războiului pentru victoria so­cialismului. Marxismul, a subliniat el, a dus în­totdeauna o luptă neîmpăcată împo­triva militarismului şi nu a conside­rat niciodată războiul între state ca fiind necesar pentru victoria clasei muncitoare. Experienţa istorică dove­deşte că războaiele au fost declan­şate nu de comunişti ci de imperialişti. Orientarea spre coexistenţa paşnică a statelor găseşte acum o înţelegere tot mai mare în Occident. Şi dacă în prezent toată lumea vede că începe o încălzire în domeniul re­laţiilor internaţionale, fireşte că la a­­ceasta au contribuit în mare măsură eforturile depuse de Uniunea Sovieti­că şi de celelalte ţări socialiste. N. S- Hruşciov a arătat că schim­bul de păreri pe care l-a avut cu pri­mul ministru al Marii Britanii, Mac­millan în, timpul vizitei acestuia în U.R.S.S., a avut un rol evident atît pentru îmbunătăţirea relaţiilor anglo­­sovietice, cit şi pentru însănătoşirea situaţiei internaţionale generale. El consideră înţelegerea cu privire la schimbul de "vizite între preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi preşedintele S.U.A. ca un pas deose­bit de important care deschide mari perspective în direcţia îmbunătăţirii radicale a relaţiilor dintre U.R.S.S. şi S.U.A. şi a destinderii generale a în­­cordării internaţionale. N. S. Hruşciov a relevat că, după cit se cere, poziţia Uniunii Sovietice este înţeleasă acum mai bine în Sta­tele Unite ale Americii. Convorbirile sale cu preşedintele Eisenhower au fost foarte utile şi au contribuit la realizarea unei anumite înţelegeri, la apropierea punctelor de vedere în ceea ce priveşte aprecierea situaţiei exis­tente în ansamblul ei, abordarea unor importante probleme concrete şi recu­noaşterea faptului că este necesară îm­bunătăţirea relaţiilor dintre U.R.S.S. şi S.U­ A. Aceasta, a subliniat N. S. Hruşciov, reprezintă o contribuţie sub­stanţială la întărirea păcii generale, contribuţie pe care o apreciem foarte mult. Referindu-se la înţelegerea realiza­­tă cu privire la în­tîlnirea sa cu pre­şedintele Republicii Franceze, genera­lul de Gaulle, N. S. Hruşciov a spus: Credem că această întîlnire va fi utilă pentru dezvoltarea relaţiilor dintre U.R.S.S. şi Franţa, pentru cauza în-,­tăririi păcii generale. El a subliniat că, în ansamblu, re­laţiile dintre Uniunea Sovietică şi­ Franţa evoluează normal, deşi parti­ciparea acesteia din urmă la blocuri militare, îndreptate împotriva U.R.S.S. pune o anumită amprentă pe politica sa. Oamenii sovietici ar vrea să tră­iască în pace şi prietenie cu poporul francez, ei doresc Franţei prosperitate şi măreţie. Privind în zare, a declarat N. S. Hruşciov, nu văd obstacole sau impe­dimente care ar putea stînjeni serios relaţiile bune, prieteneşti între ţara noastră şi Republica Franceză. Aş vrea să declar de la înalta tri­bună a Sovietului Suprem al U.R.S.S., că preţuim mult declaraţiile realiste ale preşedintelui de Gaulle şi ale pri­­mului ministru Debre, cu privire la caracterul imuabil al frontierelor de pe Oder-Neisse. Aceasta contribuie, fără îndoială, la întărirea păcii în Europa. N. S. Hruşciov a de­clarat că recentele propuneri ale preşedintelui, de Gaulle de a rezolva problema algeriană pe baza autodeterminării prin organiza­rea în Algeria a unui referendum al întregului popor pot avea un rol im­portant în reglementarea problemei algeriene. Ele vor avea acest rol dacă nu vor rămîne simple declaraţii, dacă vor fi întărite de măsuri reale care, ţinînd seama de drepturile populaţiei algeriene la o dezvoltare liberă şi in­dependentă, ar asigura totodată pu­nerea de acord a intereselor reciproce ale părţilor. Nu este greu de constatat că regle­mentarea paşnică a problemei alge­riene ar contribui la ridicarea presti­giului internaţional al Franţei şi a ro­lului ei de mare putere. Reglementarea problemelor nerezol­­vate constituie calea spre îmbunată­­ţirea continuă a situaţiei internaţio­nale, a constatat N. S. Hruşciov. Noi­ am reuşit să realizăm o anumită îm­bunătăţire a atmosferei internaţionale în ansamblu şi să deschidem calea tratativelor. Acum intrăm în faza unor astfel de tratative. Mai este mult de făcut pentru a topi aşa cum trebuie gheaţa „războiului rece" şi a obţine o îmbunătăţire considerabilă a relaţiilor dintre state. In mod concret, aceasta înseamnă în primul rînd a rezolva, în sfîrşit, problemele dezarmării, a pune capăt cursei înarmărilor. N. S. Hruşciov a subliniat că tre­buie eliminate din relaţiile internaţio­nale nodurile care sînt o moştenire a celui de-al doilea război mondial şi a perioadei „războiului rece“ care i-a urmat. El a relevat necesitatea rezol­vării unei probleme care este de multă vreme actuală — încheierea Tratatu­lui de pace german. N. S. Hruşciov a amintit totodată că în cursul convor­birilor sale cu preşedintele Eisenho­wer au căzut de acord că este de do­rit să se p­reia tratativele în problema germană. Şeful guvernului sovietic a consta­tat că, în ansamblu, situaţia din Eu­ropa continuă să inspire încă destul de multă nelinişte. In această regiune sunt concentrate forţe armate impor­tante ale celor două părţi, în Europa occidentală sunt amplasate numeroase baze militare aeriene şi navale străi­ne şi în afară de aceasta acolo se creează şi baze pentru arme rachetă şi arme nucleare. Armata vestgerma­­nă este înzestrată cu arme nucleare şi arme rachetă. Amintind că Uniunea Sovietică a prezentat nu odată propuneri asupra modalităţilor de destindere a atmos­ferei în Europa, N. S. Hruşciov a de­clarat: SINTEM GATA ATIT PEN­TRU ACTIUNI DE MARE PERS­PECTIVA IN ACEASTA DIRECTIE CIT SI PENTRU ORICE MASURI PARŢIALE REZONABILE. Nu dorim decît ca lucrurile să progreseze, ca situaţia din Europa să se îmbunătă­ţească, ca nodul european să nu ră­­mînă încurcat şi nedezlegat. Orientul Apropiat şi Mijlociu, a su­bliniat N. S. Hruşciov, continuă să fie una din regiunile neliniştite ale globului, fapt care ar putea duce la tot felul de complicaţii. Aici situaţia nu devine mai sănătoasă pentru că teritoriul unor state este folosit, ca şi înainte, şi uneori chiar într-o măsură şi mai mare, de către unele puteri străine, drept cap de pod pentru pre­gătiri militare împotriva unor terţe ţări. N. S. Hruşciov a atras din nou atenţia asupra prejudiciilor aduse in­tereselor întăririi păcii generale de ţările participante la blocuri agresive,, care îşi­­ oferă teritoriile pentru am­plasarea de baze militare străine. El s-a referit în această ordine de idei la Turcia, al cărei teritoriu este transformat în prezent într-un cap de pod militar şi unde pe deasupra ur­mează să fie amplasate şi rachete străine cu încărcătură nucleară. Este inutit să spunem că aceasta submi­nează în primul rînd securitatea Tur­ciei însăşi. Am vorbit nu odată des­pre primejdia pe care o reprezintă politica externă a Turciei şi am pre­zentat propuneri concrete în interesul stabilirii unor relaţii de bună vecină­tate între statele noastre, a spus N. S. Hruşciov. Dorim sincer ca re­laţiile noastre să fie pătrunse de spi­ritul prieteniei şi colaborării care a caracterizat trecutul relativ nu prea îndepărtat, cînd politica Turciei era stabilită de o personalitate atît de marcantă ca Kemal Ataturk. N. S. Hruşciov a declarat că relaţ­­iile dintre Uniunea Sovietică şi Iran lasă mult de dorit. Amintind că, în ultimii ani, guvernul sovietic a luat o serie de măsuri importante în scopul de a stabili relaţii bune, prieteneşti, cu această ţară, el a subliniat că în pofida intereselor naţionale ale ţării lor, conducătorii Iranului au preferat să se lege prin obligaţii militare în­dreptate împotriva Uniunii Sovietice. O asemenea politică nu corespunde intereselor întăririi păcii şi ale îmbu­nătăţirii relaţiilor sovieto-iraniene. Orientarea viitoare a politicii Iranu­lui va trebui să fie apreciată după ac­ţiunile concrete ale acelora care sta­bilesc politica acestei ţări In zilele noastre, a declarat N. S. Hruşciov, opinia publică internaţio­nală este serios neliniştită de proble­ma atitudinii S.U.A. şi altor cîteva puteri occidentale faţă de Republica Populară Chineză. Cercurile guver­nante ale statelor occidentale ar dori să transforme această mare ţară într-o putere de rangul al doilea. In occi­dent se mai fac încercări de a promo­va ideea că există nu o singură Chină, ci două. Ca urmare a poziţiei adop­tate de S.U.A. şi de aliaţii lor, drep­turile Republicii Populare Chineze în O.N.U. n-au fost încă restabilite, deşi aceasta este în contradicţie cu raţiu­nea. Locul ei în această organizaţie este ocupat de nişte impostori. In po­fida faptelor evidente şi a mersului evoluţiei istorice, S.U.A. continuă să se cramponeze de rămăşiţele regimu­lui d­anbaişist răsturnat. Amestecul în treburile interne ale Chinei, încercă­rile de a „corecta" geografia şi de a crea situaţia artificială a existenţei a „două Chine“ sunt în contradicţie cu năzuinţa popoarelor spre lichidarea „războiului rece“ şi creează o situaţie încordată în Extremul Orient, a su­bliniat N. S. Hruşciov. N. S. Hruşciov a declarat că după convorbirile care au avut loc în cursul vizitei sale în S.U.A., cînd a fost abor­dată şi problema Chinei, secretarul de Stat Herter şi adjunctul său Dillon au dezlănţuit un fel de atac psiholo­gic împotriva Uniunii Sovietice, cău­­tînd în mod deliberat să denatureze caracterul relaţiilor dintre U.R.S.S. şi China, să pună la îndoială suverani­tatea Republicii Populare Chineze în rezolvarea problemelor ei de politică internă şi externă. NU ştiu cum se spune asta pe ame­­ricăneşte, a spus N. S. Hruşciov, dar pe ruseşte asemenea încercări pot fi numite logică de cal. China populară este un mare stat suveran, guvernul ei duce o politică internă şi externă de sine stătătoare. Şi, pe bună dreptate americanii înşişi ridiculizează părerile exprimate de reprezentanţii Departa­mentului de Stat. Domnii Herter şi Dillon ar trebui să ştie că procedeele de acest fel nu pot da nici un rezultat atunci cînd este vorba de Uniunea So­vietică şi de China populara. N. S. Hruşciov şi-a exprimat con­vingerea că Taiwanul şi celelalte insule se vor reuni cu restul Chinei. Orice ameninţări sau aluzii la ameninţări în acest domeniu sunt absolut nefondate. Cei care vorbesc despre răspunderea U.R.S.S. pentru acţiunile Chinei ar trebui să ştie că Republica Populară Chineză nu are nevoie de tutela ni­mănui". Guvernul popular duce o poli­tică proprie și reprezintă cu demnitate poporul său, Republica Populară Chi­neză. Dacă se vorbeşte însă despre Uniunea Sovietică ca aliat al Repu­blicii Populare Chineze, sîntem de a­­cord să purtăm această răspundere, a declarat N. S. Hruşciov. Uniunii So­vietice îi este apropiată dorinţa po­porului chinez şi a guvernului R.P. Chineze de a readuce în componenţa statului chinez Taiwanul şi celelalte insule care aparţin Chinei, însă sunt ocupate de trupe străine, şi ea înţelege această dorinţă. IN ACEASTĂ CHES­TIUNE NOI SPRIJINIM ŞI VOM SPRIJINI INTRUTOTUL GUVERNUL REPUBLICII POPULARE CHINEZE, PINA CIND VA OBŢINE REZOL­VAREA ACESTEI PROBLEME, DE­OARECE DREPTURILE JURIDICE ŞI MORALE SUNT DE PARTEA LUI. Referindu-se la problema coreeană, N. S. Hruşciov a spus: Avem impre­­sia că Statele Unite nu urmăresc în Coreea un conflict militar. Se creează condiţii favorabile pentru a­ pregăti pas cu pas rezolvarea definitivă a pro­blemei coreene. Acest lucru trebuie în­ceput prin retragerea trupelor străine din Coreea de Sud. Dacă în Coreea nu vor exista trupe străine şi dacă nu va exista un amestec din afară în treburile ei, coreenii înşişi vor a­­junge mai repede la o înţelegere cu privire la apropierea treptată între nord şi sud, ceea ce la rîndul său, ar crea premize pentru restabilirea uni­tăţii naţionale a Coreei pe o bază paş­nică şi democratică. Regretăm foarte mult, a spus în con­tinuare N. S. Hruşciov, incidentele pe­trecute în ultimul timp la frontiera dintre două state prietene cu noi — Republica Populară Chineză cu care sîntem uniţi printr-o indestructibilă prietenie frăţească şi Republica India, cu care dezvoltăm cu succes relaţii de prietenie. Regretăm deosebit de mult că aceste incidente s-au soldat cu victime ome­neşti atît dintr-o parte cît şi din cea­laltă. Nimic nu poate compensa pier­derile suferite de părinţii şi rudele ce­lor care şi-au pierdut viaţa. Am fi bucuroşi dacă incidentele de la fron­tiera chino-indiană nu s-ar repeta, dacă litigiile de frontieră existente ar fi rezolvate prin tratative prieteneşti, spre satisfacţia ambelor părţi. N. S. HRUŞCIOV A SPUS CA PRO­BLEMA DEZARMĂRII ESTE CEA MAI IMPORTANTA PROBLEMA A TIMPURILOR NOASTRE. De găsirea unei soluţii a acestei probleme depinde direcţia în care se va îndrepta ome­nirea — spre pace sau spre război. PENTRU A BARA CALEA RĂZ­BOIULUI ESTE NECESAR SA SE ÎNFĂPTUIASCĂ DEZARMAREA GE­NERALA ȘI TOTALA. Tocmai în acest scop a supus guvernul sovietic exami­nării O.N.U. binecunoscutele sale pro­puneri. Expunînd esența programului sovietic care prevede înfăptuirea în aproximativ patru ani a dezarmării ge­nerale și totale a statelor, N. S. Hruș­ciov a amintit că Uniunea Sovietică a propus instaurarea unui control inter­naţional strict, eficient şi atotcuprin­zător. Dezarmarea generală şi totală ar deschide o etapă nouă în dezvoltarea societăţii omeneşti, — etapa păcii fără războaie. Ea ar însemna de asemenea un avînt uriaş al bunăstării tuturor popoarelor. Problema dezarmării nu mai este acum un simplu obiect de tra­tative între diplomaţi şi de studiu pen­tru experţi, ci cea mai importantă pro­blemă a luptei sociale la care parti­cipă majoritatea covîrşitoare a ome­nirii. îmi face plăcere să constat, a spus N. S. Hruşciov, că domnul Eisenhower se pronunţă pentru necesitatea de a se căuta soluţia problemei dezarmării. Noi considerăm că reacţia primului ministru al Marii Britanii dl. Mac­millan, a primului ministru al Indiei dl. Nehru, a preşedintelui Indoneziei dl. Sukarno şi a altora la propunerile sovietice are o semnificaţie pozitivă pentru viitoarele tratative. Este îmbucurător să constatăm că în cursul discutării propunerilor noas­tre la actuala sesiune a Adunării Ge­nerale a O.N.U. majoritatea delegaţi­lor au exprimat sub o formă sau alta o atitudine favorabilă faţă de ideea dezarmării generale şi totale. S-a recunoscut unanim că Uniunea Sovietică este o mare putere mondială. Astăzi, Uniunea Sovietică nu mai este singură. Există marele lagăr al state­lor socialiste. In aceste condiţii nimeni nu poate afirma că propunerile noas­tre de dezarmare generală şi totală ar fi dictate de slăbiciune. DISPUNEM DE TOT CEEA CE ESTE NECESAR PENTRU A NE APARA ŢARA ÎM­POTRIVA ORICĂROR ATENTATE DINAFARA ŞI PENTRU A DA O RIPOSTA NIMICITOARE DUŞMA­NULUI. Sîntem în stare nu numai să asigurăm neamestecul în treburile noastre, dar şi să ajutăm ţările so­cialiste frăţeşti să-şi apere cuceririle, libertatea şi Independenţa. De aceea astăzi cînd prezentăm propunerile de dezarmare, este abso­lut evident că ele sunt dictate cu ade­vărat de ţeluri umanitare, urmărind excluderea războiului care în secolul armei termonucleare poate aduce ne­norociri îngrozitoare. Noi­ nu dorim să folosim în scopuri militare supe­rioritatea de care dispunem şi care va creşte pe măsura dezvoltării con­tinue a ţărilor socialiste. _ N. S. Hruşciov a arătat că în ţă­rile occidentale există personalităţi care denaturează propunerile sovie­tice cu privire la control, deşi atît în declaraţia pe care e făcut-o în faţa Adunării Generale a O.N.U. cît şi în declaraţia guvernului sovietic se a­­rată clar că în condiţiile dezarmării, generale, Uniunea Sovietică va fi gata să accepte controlul general. Uniunea Sovietică este de asemenea de acord să instituie organe cores­punzătoare, evident, sub egida O.N.U., în scopul asigurării unui con­trol eficient, pentru ca toate statele care îşi asumă obligaţii sacre în ce priveşte dezarmarea, să le respecte cu fermitate. Cei care se pronunţă pentru crea­rea unor forţe armate internaţionale, a spus şeful guvernului sovietic, nu urmăresc decît un singur scop — a­­cela de a împiedica ţările să adopte propunerile sovietice de dezarmare. N. S. Hruşciov a declarat că afir­maţia duşmanilor păcii care încearcă să discrediteze programul sovietic de dezarmare că U.R.S.S. ar propune dezarmarea generală şi totală şi nu ar mai fi de acord cu nimic altceva nu corespund realităţii. In propunerile sovietice se spune că dacă puterile occidentale nu vor fi dispuse să accepte dezarmarea ge­nerală şi totală, Uniunea Sovietică consideră că este posibil şi necesar să se ajungă la o înţelegere chiar şi numai în legătură cu măsuri parţiale în domeniul dezarmării. Uniunea Sovietică consideră că în categoria acestor acţiuni intră: in­terzicerea armei nucleare şi, în primul rînd, încetarea experimentării ei, crea­rea unei zone de control şi inspecţii concomitent cu reducerea trupelor străine pe teritoriile ţărilor respec­tive din Europa, crearea în Europa Centrală a unei zone denuclearizate, lichidarea bazelor militare de pe teri­torii străine, încheierea Pactului de neagresiune între statele membre ale N.A.T.O. şi statele membre ale Tra­tatului de la Varşovia şi altele. Se înţelege că guvernul sovietic este gata să examineze şi să discute atît amendamentele şi completările la propunerile noastre, cît şi alte propu­neri îndreptate spre rezolvarea proble­mei dezarmării. .Constatăm cu plăcere, a spus N. S. Hruşciov, că datorită înţelegerii rea­lizate între Uniunea Sovietică şi Sta­tele Unite ale Americii propunerile în problema dezarmării generale şi totale s-au bucurat de aprobare în Comitetul Politic al O.N.U. Salutăm cu căldură această hotă­­rîre unanimă, a spus șeful guvernu­lui sovietic. Cu toate acestea nu tre­buie să supraapreciem cele reali­zate, deoarece mai există forțe care vor face totul pentru a împiedica, a­­plicarea unor măsuri realiste în ve­derea dezarmării generale şi totale. Pentru ca speranţele luminoase ale popoarelor să poată deveni realitate, adversarii dezarmării trebuie demas­caţi şi trebuie să li se dea o ripostă hotărîtă. N. S. Hruşciov a subliniat în mod deosebit marea importanţă a înţele­gerii realizate cu preşedintele S.U.A., Eisenhower, potrivit căreia toate pro­blemele internaţionale trebuie să fie rezolvate nu prin folosirea forţei, ci prin mijloace paşnice , pe calea tra­tativelor. N. S. Hruşciov a declarat că a că­zut la înţelegere cu preşedintele Eisenhower asupra convocării confe­rinţei şefilor de guverne. De aseme­nea şi primul ministru al Marii Bri­tanii, dl. Macmillan, a declarat în re­petate rînduri că este pentru convo­carea conferinţei şefilor de guverne. Guvernul sovietic împărtăşeşte în­­trutotul părerea că este de dorit con­vocarea cît mai grabnică a acestei conferinţe. Sperăm că şi guvernele celorlalte state se vor situa pe o po­ziţie constructivă, în această proble­mă a spus N. S. Hruşciov. CU CIT ACEASTA CONFERINŢA VA FI CONVOCATA MAI REPEDE, CU ATIT VA FI MAI BINE PENTRU CAUZA PĂCII. Unii oameni de stat din Occident îşi exprimă­ în prezent părerea că conferinţa şefilor de guverne trebuie ţinută atunci cînd principalele pro­bleme litigioase vor fi rezolvate în prealabil­ şi, afirmă că numai în acest caz întîlnirea şefilor de guverne va fi eficientă. Dar aşa pot vorbi numai acei care nu ţin seama de situaţia reală sau doresc să inducă în eroare pe oamenii care se pricep puţin în po­­litică. Dacă principalele probleme s-ar rezolva pînă la întîlnirea şefilor de guverne, atunci aceasta ar fi o întîl­­nire nu pentru rezolvarea­ problemelor actuale ci pentru a prinde împreună peşte — eu însă nu sunt pescar, nu prind peşte, s- a audia concerte şi altele, adică pentru a petrece în mod plăcut timpul. Referindu-se la problemele care, după părerea Uniunii Sovietice, ar trebui să fie discutate la conferinţa şefilor de guverne, N. S. Hruşciov a spus că locul cel mai important tre­buie să revină problemei dezarmării care preocupă întreaga lume. UNIUNEA SOVIETICA CONSI­DERA CA, IN INTERESUL ÎNTĂRI­RII PĂCII, LA CONFERINŢA TRE­BUIE SA FIE EXAMINATA PRO­BLEMA ÎNCHEIERII TRATATULUI DE PACE CU GERMANIA ŞI RE­GLEMENTAREA SITUAŢIEI DIN BERLINUL OCCIDENTAL DE­­CURGIND DIN ACEASTA. Ar pu­tea fi examinate şi alte probleme in­ternaţionale care prezintă interes ge­neral. La succesul conferinţei la nivel înalt ar contribui hotărîrea fermă a tuturor statelor de a nu întreprinde nici un fel de măsuri care ar putea să înrăutăţească situaţia înainte de conferinţă, să sporească neîncrederea din relaţiile între participanţi, să se­mene sîimburele suspiciunii. In concluzie, N. S. Hruşciov a de­clarat că guvernul sovietic consideră de datoria sa faţă de poporul sovie­tic şi întreaga omenire să consolideze destinderea realizată în relaţiile inter­naţionale, să urmeze cu fermitate li­nia trecerii de la destindere la lichi­darea totală a încordării internaţiona­le, linia transformării destinderii reali­zate într-o pace trainică. In acest scop, a spus el, este nece­sar . Să se promoveze o politică activă de îmbunătăţire a relaţiilor dintre ţări. Să se realizeze pas cu pas rezol­varea in practică a tuturor probleme­lor internaţionale urgente pentru a a­­sigura o viaţă paşnică popoarelor. Să nu se slăbească vigilenţa faţă de forţele şi cercurile care vor sa în­toarcă evoluţia evenimentelor interna­ţionale inapoi, pe calea războiului rece şi a înrăutăţirii relaţiilor dintre ţări, să se demonstreze neobosit po­poarelor lipsa de temei, caracterul nefast şi prejudiciile pe care le aduce MOSCOVA 31 (Agerpres). TASS a La discuţiile pe marginea raportului prezentat de N. S. Hruşciov cu pri­vire la situaţia internaţională şi poli­tica externă a Uniunii Sovietice care au avut loc la 31 octombrie în cadrul sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S, a luat cuvîntul ALEKSANDR BAKU­LEV, preşedintele Academiei de Şti­inţe Medicale a U.R.S.S. El a arătat că ideea dezarmării generale şi totale formulată de şeful guvernului sovietic la O.N.U., corespunde celor mai bune aspiraţii ale omenirii. In continuare, A. Bakulev a subliniat că oamenii de ştiinţă sovietici sunt de părere ca fon­durile de stat din toate ţările să fie cheltuite nu pentru scopuri militare, ci pentru munca paşnică constructivă. Luînd cuvîntul în cadrul dezbateri-­­lor, WALTER KLAUSON, vicepreşedin­te al Consiliului de Miniştri al R.S.S. Estone, a declarat că vizita istorică în S.U.A. a lui N. S. Hruşciov şi pre­zentarea de către el în cadrul Adu­­nării Generale a O.N.U., a propunerii cu privire la dezarmare au­ pus în mişcare toate popoarele lumii. Pe în­treg globul s-a simţit o adiere de primăvară. A urmat la cuvînt VIKTOR BLA­­JENOV, mecanic la depoul de loco­motive Moscova. El a spus că baro­metrul relaţiilor internaţionale indică „timp frumos“. Acesta este meritul politicii iubitoare de pace a Uniunii Sovietice. Statul nostru, a spus în continuare deputatul, este de acord să se ducă tratative cu statul american de la egal la egal. Coexistenţa paşnică este singura ieşire justă din încorda­rea internaţională. In numele munci­torilor sovietici, Viktor Blajenov a aprobat politica externă a guvernului sovietic expusă în raportul lui N. S. Hruşciov. Luînd cuvîntul în continuarea dis­cuţiilor, A. A. GROMIKO, ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S., a sub­liniat că vizita în S.U.A. a lui N. S. Hruşciov şi întrevederile lui cu pre­şedintele Eisenhower au dat o lovitu­ră adepţilor războiului rece. Această vizită a însemnat începutul unei noi ere pe calea spre stabilirea unor rela­ţii noi dintre state. S-a pus o temelie favorabilă pentru înălţarea unui edi­ficiu trainic al păcii. Fireşte, a declarat A. A. Gromîko, că toate problemele nereglementate nu pot fi rezolvate dintr-odată. Tre­buie depuse mari eforturi, trebuie re­zolvate problemă cu problemă. Printre problemele care nu suportă amînare, Gromîko a subliniat proble­ma dezarmării — cea mai importan­tă problemă a timpurilor noastre. Pro­blema dezarmării generale necesită­­o rezolvare curajoasă. Propunerile U­­niunii Sovietice prezentate spre exa­minarea O.N.U., constituie un pas principal şi calitativ nou. Faptul că a fost cu putinţă să se facă o asemenea propunere, a spus A. A. Gromîko, se datorează situaţiei internaţionale, forţei crescînde a sis­temului socialist, progresului realizat omenirii această poziţie a cercurilor militariste războinice. Dacă vor fi puse în acţiune toate forţele care sunt pentru reglementarea paşnică a problemelor internaţionale, dacă cercurile conducătoare care sta­bilesc politica ţărilor occidentale vor înţelege că­ în vremurile noastre este imposibil sâ se ducă o altă politică decît politica coexistenţei paşnice, dacă­ popoarele îşi vor spune cuvîn­­tul răspicat împotriva războiului, a de­clarat N. S. Hruşciov, încă în viitorul apropiat se vor face paşi hotârîtori pe calea înlăturării primejdiei de război şi se va deschide o cale lim­pede, luminoasă spre pace pentru în­treaga omenire. IN CEEA CE IL PRIVEŞTE, GUVER­NUL SOVIETIC VA FACE TOT CE-I STA IN PUTINTA PENTRU ÎNDEPLI­NIREA ACESTEI SARCINI MĂREŢE. N-­S. Hruşciov a declarat cu un sentiment de adîncă satisfacţie că toa­te ţările sistemului mondial al socia­lismului sint mai unite ca oricînd. Ele acţionează în front unit pentru îndeplinirea sarcinii istorice — aceea de a izbăvi omenirea de războaie şi de a asigura dezvoltarea popoarelor pe calea păcii şi progresului social. Ingăduiţi-mi,a spus N. S. Hruşciov, să transmit în numele dv­, în numele poporului sovietic, fraţilor noştri din ţările de democraţie populară un fierbinte salut şi să le urez noi suc­cese în construirea socialismului.­­Şeful guvernului sovietic a declarat că Uniunea Sovietică păşeşte cu în­credere înainte, îndeplinind cu suc­ces sarcinile construirii comunismu­lui trasate de Congresul a XXI-lea al­ P.C.U.S- Ţara se află într-o perioa­dă de mare avînt. Este îndeplinit şi depăşit cu succes planul primului an al septenalului care a fost marcat cu noi realizări importante în dezvol­tarea industriei, agriculturii, culturii şi ştiinţei, prin ridicarea bunăstării poporului. CUM SA NU NE BUCURAM, CUM SA NU NE MINDRIM CU IZBINZI ALE OAMENILOR SOVIETICI CA LANSAREA CU SUCCES NUMAI IN CURSUL UNUI SINGUR AN, 1959, A TREI RACHETE COSMICE, CARE AU TREZIT ADMIRAŢIA ÎNTREGII OMENIRI, a spus N. S. Hruşciov. In numele guvernului sovietic, al Sovietului Suprem al U.R.S.S., al Co­mitetului Central al Partidului Comu­nist, N. S. Hruşciov a felicitat cu toată căldura pe savanţii-eroi, pen­tru fotografierea reversului Lunii, a­­rătînd că aceasta este o glorioasă realizare ştiinţifică. (Sublinierile­­aparţin redacţiei) In domeniul ştiinţei şi tehnicii. După cum a arătat în mod just N. S. Hruşciov, coexistenţa paşnică repre­zintă o necesitate obiectivă dacă nu vrem să împingem în mod conştient lumea în prăpastia unui nou război. Contrar afirmaţiilor unor sceptici din Occidernt, a declarat vorbitorul, dezarmarea generală este mai realistă decît o dezarmare parţială. Dezarma­rea generală exclude teama ca nu cumva să-ţi greşeşti socotelile să te dezarmezi mai mult decît vecinul tău. In cazul unei dezarmări generale, toţi se vor găsi într-o situaţie privilegiată fără să mai vorbim de faptul că în acest caz exercitarea unui control va fi mai uşoară decît în cazul dezarmă­rii parţiale. A. A. Gromîko a subliniat că pro­gramul sovietic al dezarmării genera­le şi totale prevede un control rigu­ros. Dar acest control, a spus el, nu trebuie rupt de problema dezar­mării şi cu atît mai mult, nu trebuie să i se substituie. Vorbitorul a demascat declaraţiile perfide ale unor personalităţi occi­dentale care pretind că se pronunţă pentru un control general şi total. El a subliniat că aceste personalităţi vor să organizeze o reţea, de spionaj în ţările socialiste, şi în primul rînd în Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică nu vrea să transforme controlul în­tr-un serviciu de spionaj, a declarat A. A. Gromîko. Problema controlului total, a subliniat el, trebuie să fie strîns legată de programul dezarmă­rii totale. Referindu-se la reluarea la Geneva a tratativelor cu privire la încetarea experiențelor cu arme nucleare, A. A. Gromîko a subliniat că guvernul so­vietic va depune toate eforturile pen­tru ca aceste tratative sa fie încunu­nate de succes. In cuvîntarea sa, GHEORGHI JU­KOV, preşedintele Comitetului de Stat pentru legăturile culturale cu ţă­rile străine de pe lîngă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S., a subliniat rolul important al schimbului de valori culturale între ţări în domeniul lup­tei pentru destinderea încordării in­ternaţionale. El a citat cifre vădind năzuinţa statului sovietic de a extin­de legăturile culturale. In ultimii ani, peste 2 milioane de oameni sovietici au fost îr­ străinătate şi peste 1.500.00­1 de­ străini au vizitat Uniu­nea­ Sovietică. In instituţiile sovietice de învăţămînt superior studiază peste 10.000 de studenţi şi aspiranţi străini. La rîndul lor, sute de studenţi şi as­piranţi sovietici învaţă în străinătate. In încheierea discuţiilor pe margi­nea raportului prezentat de N. S. Hruşciov, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat o hotărîre în care aprobă politica exterfină a guvernului sovie­tic. De asemenea Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat apelul adresat par­lamentelor tuturor ţărilor lumii Cu aceasta cea de-a­ treia sesiune a So­vietului Suprem al U.R.S.S. şi-a în­cheiat lucrările. LUCRĂRILE SESIUNII SOVIETULUI SUPREM AL U. S. S. II r I Prin politica lor de pace, ILR*S*S* şi toate ţările socialiste au deschis în faţa omenirii calea evoluţiei societăţii fără războaie, pe bazele colaborării paşnice — Raportul tovarăşului M. S. HRUŞCIOV cu privire la situaţia internaţională şi politica externă a Uniunii Sovietice — V ÎNCHIDEREA LUCRĂRILOR sesiunii Sovietului Suprem al U. R. S. S. N. S. Hrușciov prezentind raportul la sesiunea Sovietului Suprem al U.R.SiS. (Telefoto : AGERPRES) STEAGUL ROŞU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Piaţa „Scînteii". Tel. 17.60.40. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii din întreprinderi şi instituţii. Tiparul: Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“ i

Next