Steagul Roşu, mai 1971 (Anul 23, nr. 6791-6815)

1971-05-01 / nr. 6791

Astăzi sărbătorim tradiţionala Zi a Muncii. 1 Mai este mai mult decât o tradiţie, este o che­mare permanentă la solidaritate internaţională, la luptă pentru libertate, democraţie şi progres so­cial, la activitate creatoare pentru fericirea omu­lui. 1 Mai s-a născut pe baricadele proletariatu­lui, din singele vărsat de clasa muncitoare în crîn­­cena bătălie purtată cu eroism împotriva exploa­tatorilor și asupritorilor. In patria noastră socia­listă, 1 Mai a devenit un simbol al muncii libere, al strădaniilor încununate de succes pe drumul înfloritor al făuririi noii orinduiri. Alături de intregul popor, oamenii muncii din judeţul Ilfov întimpină această zi de sărbătoare cu realizări de seamă în întrecerea socialistă con­sacrată aniversării semicentenarului Partidului Comunist Român. Colectivele de muncitori, ingi­neri şi tehnicieni din întreprinderile industriale au raportat îndeplinirea înainte de termen a pla­nului pe primele patru luni ale anului, obţinînd o producţie globală suplimentară în valoare­ de 50 milioane lei. Mecanizatorii, ţăranii cooperatori şi lucrătorii din I.A.S. au încheiat însămînţările de primăvară în timpul optim, întrecerea patrio­tică a dat oraşelor şi satelor noi frumuseţi. In laboratoare, în şcoli, în aşezămintele culturale pulsează intens energiile, oamenii îşi afirmă capa­cităţile, măiestria, îşi împlinesc năzuinţele. Este firesc ca Ziua Muncii să fie omagiată prin­­tr-un asemenea avînt rodnic. în aceste zile, che­marea lui 1 Mai în rîndurile maselor muncitoare din fabrici, de pe ogoare, din toate sectoarele de activitate, face să răsune puternic hotărîrea 1°» plenară de a înfăptui exemplar vastul program de făurire a societății socialiste multilateral dez­voltate, adoptat de Congresul al X-lea al parti­dului. Obiectivele din primul an al noului cincinal sînt în curs de realizare. Succesele de pînă acum sînt îmbucurătoare. Concomitent cu preocuparea stăruitoare pentru îndeplinirea sarcinilor curente în cadrul tuturor colectivelor se face simţită o cuprinzătoare emulaţie pentru ridicarea pregătirii profesionale, pentru perfecţionarea activităţii, ridi­carea eficienţei economice, dezvoltarea activităţii politice, sociale şi culturale. Aceste coordonate majore stabilite de partid, în virtutea cerinţelor obiective actuale ale construcţiei socialiste, consti­tuie principala caracteristică a zilelor noastre. Pre­tutindeni, făuritorii bunurilor materiale şi spiri­tuale întimpină sărbătoarea muncii angajaţi într-o luptă susţinută pentru ridicarea calitativă a acti­vităţii lor. Aşa va fi consemnat în istoria Româ­niei socialiste anul 1971. De 1 Mai se sădesc pomii roadelor de mîine. Nu este numai un simbol al renaşterii, al vieţii în veş­nică regenerare. Este şi un izvor de noi energii Din sensurile profunde ale acestei zile, oamenii muncii din ţara noastră işi trag seve proaspete păşind mai departe, cu forţe sporite, pe calea izbînzilor socialiste, a prosperităţii patriei. Toate acestea fac mai vibrant, mesajul de solidaritate internaţională pe care, astăzi, poporul român îi transmite oamenilor muncii de pe toate conti­nentele. TRĂIASCĂ 7 MAI ! ...­­ ' , ' ziua solidaritatii internationale a celor ce muncesc! Sub steag de mai Acasă un Bărăgan Sub steagul tău, partid al biruinţei, Mă plec să sorb putere de voinic Şi să-mi călesc tăriile voinţei Ca înspre culmi, mai sus să mă ridic. Să fiu ostaş victoriilor tale în anii luminaţi de cer senin, Să îţi presar buchet de flori în cale, Să mă confund cu cei ce-au fost şi vin. Să fiu titan, asemenea cu tine, Ca să durez în viaţă temelii Să urce sus, spre soare, spre mai bine, Simbol al ne-nfricatei trăinicii. Şi braţele să mi le-ndrept spre ţară Ca să-i cuprind înfloritorul plai, Rodit de tine-a ţării primăvară, Ce te-ai născut sub roşul steag de mai. VIOREL COSMA Ne regăsirăm pe aleea vieţii, Eu trubadur, tu, scumpa mea, baladă, Mai mîndru astăzi lumea să te vadă, Cu funigei în trena dimineţii. Stai în pridvorul Ţării şi m-asculţi Ninsă de lună şi de pomi în floare, Tu, fericirea noastră viitoare, Prinsă de gura alor mei, desculţi, îmi acordezi ghitare şi te cînt, Cu mine-alături leatul şi poporul îşi curăţă de bălării ogorul, Cu tălpile lipite de pămînt. Soliştii dragi, privighetori şi greieri, Pe cite-un prag de casă-acum zidită, Privesc uimiţi făptura ta-mplinită, Azi, liberă prin suflet să cutreieri. Ridică-ţi mîna dreaptă sus, mai sus, Dă ton major cîntârii începute ; Ţăranii vin, puhoi, să te sărute, Că steaua suferinţei lor s-a dus. ŞTEFAN TANASE ­ Pădurile şi apele îngînâ O doină scrisă-n calendare vii, O doină românească şi bâtrînâ Păstrată-n oameni şi ciocîrlii. Din mătasea anilor, în goană, Se aprinde flacără înaltă, Tn grîne macii cresc din rană Şi în inimi sîngele tresaltă. DUMITRU DRAGAN Doină nu mai BROLITANI BÎti'TOAte Ţ­R­UI, M­ fST-VÂ, A ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN ILFOV AL P.C.R. SI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXIII —Nr. 6791 Simbătă 1 mai 1971 4 pagini 30 bani ....in ■ uimi­t in pagina a 4-a: ELOGIUL MUNCII" Imagine obişnuită astăzi, în oraşele judeţului. Se construieşte din plin, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai bine COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Cu prilejul zilei de 1 Mai — Ziua solidarităţii internaţionale a oame­nilor muncii — vă adresăm, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, în numele comuniştilor, al tuturor celor ce muncesc din judeţul Ilfov, un fierbinte salut tovărăşesc şi urarea de a obţine noi succese în activitatea plină de abne­gaţie pe care o desfăşuraţi în fruntea partidului şi statului nostru, înaltul spirit de răspundere comunistă, dăruirea de sine şi hotărîrea cu care munciţi neobosit pentru continua întărire a partidului, pentru înflo­rirea României Socialiste şi creşterea prestigiului ei internaţional consti­tuie pentru noi toţi un exemplu şi un îndemn. Sărbătorind ziua de 1 Mai în condiţiile în care întregul nostru popor întimpină cu nestăvilit entuziasm gloriosul semicentenar al Partidului Comu­nist Român, ne exprimăm recunoştinţa şi dragostea noastră fierbinte faţă de cel care — cu fermitate şi înţelepciune — ne conduce pe drumul lumi­nos al comunismului. Hotărîţi să-şi aducă din plin contribuţia la realizarea sarcinilor care stau în faţa judeţului Ilfov, comuniştii, toţi oamenii muncii de pe aceste meleaguri raportează îndeplinirea şi depăşirea încă de la 20 aprilie a.c. a angajamentelor luate în cinstea aniversării partidului. Integraţi în acelaşi avînt, lucrătorii din agricultura judeţului au ter­minat, la data de 26 aprilie, însămînţatul porumbului pe întreaga supra­faţă planificată de 160.000 hectare. Exprimînd profundul nostru ataşament faţă de conducerea partidului şi statului, vă asigurăm, scumpe tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că toţi co­muniştii, oamenii muncii dn judeţul Ilfov, mobilizaţi de organele şi organi­zaţiile de partid, îşi vor aduce, împreună cu întregul nostru popor, contri­buţia lor la înfăptuirea grandiosului program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru progresul şi fericirea scumpei noastre patrii. COMITETUL JUDEŢEAN ILFOV AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN CONSILIUL POPULAR JUDEŢEAN Producţia, la cote superioare Tradiţionala sărbătoare a muncii şi marele eveniment al aniversării semi­centenarului P.C.R. găsesc colectivul Schelei Cartojani antrenat într-o pu­ternică întrecere in vederea obţi­nerii unei eficienţe superioare, des­coperirii şi valorificării resurselor proprii pentru creşterea producţiei şi sporirea productivităţii muncii. Drept rezultat al acestei ample întreceri socialiste, desfăşurate sub conducerea comitetului de partid, muncitorii, inginerii şi tehnicienii în­treprinderii au­­ raportat îndeplinirea şi depăşirea angajamentelor luate in cinstea zilei de 8 Mai. Rezultatele sunt deosebite: producţia globală, realizată peste plan, pe primele pa­tru luni ale anului curent este de 1.415.000 lei faţă de 873.000 lei cit era angajamentul iniţial pentru aceeaşi perioadă; producţia marfă — anga­jament 570.000 lei, realizat peste plan 1.265.000 lei. Aceste succese îşi au originea in eforturile substanţiale depuse de co­lectivul de muncă al schelei in scopul întăririi disciplinei de producţie, al organizării superioare a muncii, econo­misirii materiilor prime şi materia­lelor. Schela de extracţie Cartojani se mîndreşte cu brigăzile de interven­ţie 2, 3, 4 şi 5 din secţiile I şi II care în cinstea semicentenarului partidului şi-au realizat norma în procent de 109,39 la sută. întregul colectiv se mîndreşte cu Comuniştii Dumitru Boroi şi Dumitru Duţu (o­­dinioară agricultori, astăzi cunoscuţi maiştri în producţia de specialitate), cu Ion Butoi, Aristotel Girea şi Gheorghe Rizea — maiştri mecanici care cu înalta calificare contribuie la extragerea din adincuri a aurului negru, cu Dumitru Ordea, Ion Ţu­­ţuianu şi Vasile Stanciu care între­ţin cu pricepere aparatura şi liniile electrice, cu sondorii Petre Băjan şi Ion Lia care conduc cu multă price­pere operaţiuni de înaltă tehnicitate. Alpinism... la Şantierul Na­val Olteniţa. Aşa se naşte o nouă motonavă Precizie şi ingeniozitate în ac­ţiunea de autoutilare ce se desf­­ăşoară intens la S.N.C. Semne bune anul­are. Lanurile de grîu anunţă o recoltă bo­gată la C.A.P. Ulmeni La liceul din Hotarele, elevul şi profesorul, doi poeţi, trăiesc emoţiile crealiei Partidul Comunist Român­­stegar al culturii Arcul de Triumf al culturii româneşti ivit din noi vişine încă de la începuturi, de la Mioriţa şi Meşterul Ma­noie, se înalţă azi în soare mai strălucitor ca niciodată. In el, în acest Arc de Triumf sînt sufletele noastre, gîndurile noastre, spe­ranţele noastre, totul suind, — pe caii albaş­tri ai infinitului — sta­­tura­ ne de oameni ai visului. Nimeni de sea­mă n-a rămas în afara inimaginabilului pro­ces de statornicire a acestui monument tă­iat în piatra cea mai durabilă a unui timp de cărbune, a unui timp de aur. 8 Mai 1911. Iată o clipă de victorie. Româ­nia,­­ frumos nume ce vine din departe, de dincolo de Decebal şi de Traian, îşi poate nu­măra azi fără drept de apel pentru duşman, toate victoriile. In in­dustrie mii de coşuri-co­­lumb­e sparg văzduhul, vestind că a murit a­­cea ţară căreia i se spunea cu emfază „e­­minamente agricolă“. Drumul spre toate piscu­rile a fost deschis de la oţelul cel alb şi fierbinte la pămîntul cel negru şi gras, şi de aici la culmile albastre de miozotis, unde : poe­zia­, proza, dramaturgia, critica şi istoria litera­ră, folclorul, traducerile din limba română in limbile naţionalităţilor conlocuitoare şi invers, traducerile din limba universală au atins di­mensiuni impresionante întru cultura unui po­por harnic, talentat, a­­vid de frumos. 8 Mai­­ 1921, întemeie­rea Partidului Comunist Român, rampa de lan­sare a tuturor visurilor omului om. Am umblat din anii mei cei mai tineri pe acest drum. Ce fascinant, ce frumos, şi ce dramatic a fost să fie ! Fiarele pîndeau cu dinţii lor roşi de ură de după fiecare colţ de univers, înfigînd veninul lor în noi de ori de cite ori se ivea, ori nu se ivea, prilejul. Şi totuşi... Manifeste­le de foc spărgeau în­tunericul impus, tulbu­rau adine somnul co­misarilor de avangardă criminală. Tradiţiile re­voluţionare erau pre­luate de noi cu sufletul şi cu mintea, cu însăşi viaţa noastră, întru du­cerea lor în mai de­parte. Versul de foc al lui Eminescu — „Sfăr­­maţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă“, a­­cordurile de vis ale In­ternaţionalei ne sunau în urechi, dind foc ari­pilor noastre, mai teri­bile decit acelea şti­ute şi neştiute ale Icarului desprins din sol spre soare. Um­blam, prin noi, cu divine urme de a­r­­gint: Spartacus, Byron, Walt Whitman, Petőfi, Gorki, spre a afla di­mensiunile vieţii. Şi după ani şi ani, după suferinţe fără de margi­ni, am suit pe treapta istoriei de pe care se poate vedea bine contu­rat Arcul de Triumf al culturii noastre socialis­te. Da! Era fascinant să încerci, şi, mai ales să reuşeşti, ca in dunga gratiilor negre, sub cheile de rugină, sub revolverele de crimă, să împlînţi în viitor fascicolul de lumină care se concretiza prin noi de 1 Mai, de 7 No­iembrie şi... întotdeau­na, prin momente lite­rare, cîntec­e, versuri din clasici şi versuri proprii, sentimente ar­gintate in cuvinte de o autenticitate unică. Nu degeaba susţinem noi, vechii comunişti, că închisorile noastre erau nişte universităţi care se defineau sui-generis prin noi. Literele de foc ale presei comuniste în frunte cu Scînteia, — scînteia visurilor noas­tre — trecînd prin ca­podopera „Baroane“ a lui Tudor Arghezi, tre­cînd prin toate drumu­rile pindite de primej­dii, s au învins. Tot ceea ce mai înainte era zămislit între zidurile de granit ale ilegalită­ţii, la lumina unui o­­paiţ, un opaiţ însă de dimensiuni cosmice, a devenit azi un fluviu de flăcări care au cuprins un întreg popor. Azi, visurile unui A­­lexandru Sahia, căzut pe baricada timpului, a­le unui M. Gh. Bujor, acest poet revoluţionar care a fost supus tor­turii, tăcerii, din parcă evul lui Torquemada, inchizitorul de groază. Ah ! calvarul acesta de a nu vorbi ani lungi, lungi ca firul vîntului, grei ca greul pămintu­­lui — au rămas în urmă. Ţara întreagă este un vast şantier, un şantier al culturii. Şcoala, în­­cepînd de la învăţămân­tul de 10 ani şi pină la învăţămîntul universitar este o lege, o lege a înălţării sufletului or­oului. Cuvîntul fierbin­te din paginile publica­ţiilor de foc : Scînteia, Bluze albastre, Facla, Azi, Cuvîntul liber şi pînă la dimensiunile cu­­vintului rostit de un Sadoveanu, de un Că­­linescu, de un Arghezi, cuvîntul rostit de toţi scriitorii contemporani intru slava literelor române, intarsiate in epoca de aur a so­cialismului, nu este altceva decit o punte infinită dintre ieri, azi şi mîine. 8 Mai 1971. Clipă de bilanţ. De bilanţ pozi­tiv. Cultura româneas­că urcă treaptă de treaptă spre dimensiu­nile Olimpului înregis­trării victoriilor epocale in marşul lor continuu pe sub Arcul de Triumf al unei ere de foc, era socialistă. ION BANUTA

Next