Steagul Roşu, noiembrie 1971 (Anul 23, nr. 6949-6973)

1971-11-25 / nr. 6969

m--------------------- ------------------- steagul ROȘU m ÎNCHEIEREA VIZITEI ÎN ŢARA NOASTRĂ A TOVARĂŞULUI IOSIP BROZ TITO Toastul to Nicolae Ceauşescu Dragă tovarăşe Tito, Dragă tovarăşe Bredici, Dragi tovarăşi, îmi pare rău că timpul pe care aţi stabilit să-l petreceţi în România se apropie de sfirşit. Am însă satis­facţia să pot spune că aceste două zile au fost deosebit de folositoare. In primul rînd v-aţi putut întîlni cu zeci de mii de oameni ai mun­cii. Aţi putut constata că oamenii muncii din Timişoara, ca între feul nostru popor, ştiut să-şi primească bine prietenii, doresc să dezvolte relaţii de prietenie cu vecinii iugo­slavi, ca de altfel cu toţi vecinii. Aţi putut vedea — desigur în trea­căt — şi cite ceva din munca mun­citorilor, tehnicienilor şi inginerilor din Timişoara. Aţi avut posibilita­tea de a vedea că ceea ce v-am informat în legătură cu preocupă­rile poporului nostru de cons­trucţie socialistă constituie o rea­litate. De aceea, cred că, din acest punct de vedere, vizita — deşi scurtă — a fost deosebit de utilă. în al doilea rind, am discutat un cerc foarte larg de probleme. în ce priveşte relaţiile bilaterale, am constatat cu satisfacţie că ele au înregistrat o dezvoltare foarte puternică şi am ajuns la concluzia unanimă că există o bază trainică pentru ca ele să cunoască in vi­itorii ani un progres continuu. Este şi natural să fie aşa, deoarece sun­tem­ vecini şi întotdeauna între po­poarele noastre au fost relaţii de prietenie, nu a existat nici o pro­blemă care să întunece aceste re­laţii. Nu o dată în decursul istoriei, popoarele noastre au luptat împre­ună pentru eliberarea lor naţională şi socială. Construim cu succes so­cialismul şi noi şi dumneavoastră , suntem­ interesaţi să realizăm ase­menea forme de dezvoltare a rela­ţiilor care să asigure bunăstarea şi fericirea ambelor noastre popoare. De aceea există o bază foarte pu­ternică pentru o largă cooperare în toate domeniile de activitate.Am disputat, de asemenea, multe probleme internaţionale — şi este de înţeles aceasta pentru că con­struind socialismul în ţările noas­tre, dorim să avem condiţii de pace, spre a ne putea consacra eforturile în această direcţie. în a­­celaşi timp, înţelegem că nu­ se pot realiza progrese fără o largă colabo­rare cu toate statele — atît cu ţă­rile socialiste cit şi cu celelalte ţări. Suntem­ interesaţi ca în Balcani să se realizeze o zonă a păcii şi cooperării. Dorim ca zona Balcani­lor să nu mai poată fi niciodată manevrată de forţele imperialiste, ci dimpotrivă, să devină un puter­­nic centru al cooperării şi păcii. De asemenea, suntem interesaţi în realizarea securităţii în Europa. Considerăm că sunt condiţii favora­ble pentru a se ajunge la o con­ferinţă europeană, pentru a se pune bazele unor relaţii noi pe acest continent, care să excludă folosirea forţei sau ameninţarea cu forţa în raporturile dintre state, să asigure deplina egalitate intre toate statele, respectul independenţei şi securită­ţii tuturor naţiunilor, şi­ totodată să creeze condiţii pentru o largă cooperare economică, ştiinţifică şi culturală, fără nici o îngrădire. Ştim că realizarea securităţii euro­pene corespunde nu numai intere­selor statelor de pe acest corem­­­ent, dar şi cauzei cooperării şi Păcii în întreaga lume. Nu vreau să mă mai refer la ce­lelalte probleme pe care le-am dis­cutat- în convorbirile noastre noi am discutat şi despre Orientul A­­propiat, despre situaţia din Indo­china, despre agravarea relaţiilor dintre India şi Pakistan, precum şi despre necesitatea de a se depune eforturi pentru incetarea războiu­lui din Peninsula Indochineză, pen­tru a se ajunge la pace în Orientul Apropiat, pentru a se rezolva toate problemele litigioase pe calea trata­tivelor, în interesul păcii in lume. Ne-am preocupat, totodată, de avîntul luptei de eliberare naţiona­lă, de sprijinirea popoarelor care luptă pentru dreptul de a trăi libe­re şi de a-şi dezvolta patria lor, aşa cum o doresc. De asemenea, ne-am preocupat de dezvoltarea re­laţiilor între partidele noastre, de întărirea colaborării cu partidele comuniste şi muncitoreşti, cu toate forţele revoluţionare, de eliberare naţională, antiimperialiste. Fiind comunişti, suntem­ interesaţi in în­tărirea mişcării revoluţionare, a forţelor antiimperialiste, pentru ca ele s­ă joace un rol tot mai impor­tant în dezvoltarea omenirii pe ca­lea păcii şi progresului. Consider că tot ceea ce noi am discutat corespunde pe deplin inte­reselor partidelor şi popoarelor noastre, intereselor tuturor ţărilor socialiste, mişcării comuniste şi re­voluţionare şi izvorăşte din dorinţa sinceră de a face totul pentru triumful ideilor socialismului, păcii şi cooperării internaţionale. De a­­ceea, noi dăm o apreciere deosebită rezultatelor vizitei şi convorbirilor,­­ care sunt, de altfel, o continuare a celorlalte întilniri şi convorbiri pe care le-am avut şi doresc să ex­prim convingerea că ele vor fi ur­mate de noi asemenea întilniri, de adîncirea în continuare a colaboră­rii şi cooperării între partidele şi popoarele noastre. Dores­­ să ridic acest pahar pen­tru înflorirea continuă a relaţiilor româno-iugoslave şi să urez po­poarelor Iugoslaviei succese tot mai mari în construcţia socialismului. Urez tovarăşului Tito, tovarăşului Biedici şi celorlalţi tovarăşi un căl­duros drum bun şi îmi exprim spe­ranţa că vor duce cu ei cele mai bune sentimente din partea poporu­lui şi partidului nostru , le doresc moştă sănătate şi succes în activi­tatea lor ! Dragă tovarăşe Ceauşescu, Dragă tovarăşe Maurer, Dragi tovarăşi, Vă mulţumesc în modul cel mai deosebit pentru toastul dv. Vă mul­ţumesc foarte mult pentru primirea atît de ospitalieră pe care ne-aţi făcut-o aici, in aceste două zile. Mulţumesc, prin dv. tuturor lo­cuitorilor care s-au aflat zile în­tregi, şi chiar noaptea, pe străzile Timişoarei pentru a ne saluta, ex­­primînd cea mai grăitoare dorinţă pentru dezvoltarea unor relaţii bu­ne, aşa cum trebuie să existe între două ţări vecine. Cred că popu­laţia acestui oraş nu s-a înşelat în dorinţele şi speranţele sale, pentru că noi am lucrat în spiri­tul lor ; am in vedere, in primul rînd, dezvoltarea în continuare a relaţiilor noastre de colaborare multilaterală. Pe de altă parte, populaţia acestui oraş ştie că noi nu ne-am întilnit pentru a discu­ta numai despre relaţiile noastre bilaterale, ci că am fost interesaţi să discutăm şi despre relaţiile in­ternaţionale şi, desigur, şi despre acele relaţii internaţionale care nu sunt bune. Dorinţa popoarelor noas­tre ne obligă deci să acţionăm şi mai mult, să depunem şi mai mul­te eforturi, să fim şi mai prezenţi pentru calmarea acelor situaţii care pot ameninţa omenirea. Sunt total de acord cu cele spuse de tovarăşul Ceauşescu, în toastul rostit aici, de aceea nu aş dori să intru în detalii. Aş dori să subli­niez doar cîteva probleme, în pri­mul rînd, aceea a situaţiei din a­­ceastă zonă a Bălcanilor Nu aş putea spune că este vorba de o zonă nevralgică. Ar trebui să ac­ţionăm mai mult, să facem un aşa fel, incit situaţia din Balcani să aibă influenţe pozitive şi asupra situaţiei mai largi, internaţionale. Un Balan ferm, realized în acest sens, poate să constituie o im­portantă contribuţie la înfăptuirea dorinţei noastre mai largi — şi anume la asigurarea securităţii europene şi a păcii in lume. Timpul cînd Balcanii erau consideraţi un „butoi cu pulbere“ a trecut, este un timp depăşit de noi. De aceea, Balcanii trebuie să contribuie, prin reglementarea lucrurilor din aceas­tă zonă, la evoluţia intr-un mod pozitiv a situaţiei din întreaga lume. în măsura în care mai există încă unele elemente care mai apar în distonanţă, noi putem, prin eforturi, să le rezolvăm cu uşu­­rinţă. Aceasta este dorinţa noas­tră, acesta este lucrul pe care ni-l cer popoarele noastre. Şi această tendinţă a popoarelor noastre o vom înfăptui ! Aşa cum a spus to­varăşul Ceauşescu, în lume există încă multe probleme care-şi caută soluţionarea. Prin eforturi neîntre­rupte însă — ale popoarelor mici şi mijlocii, ale popoarelor mări» fiindcă şi popoarele ţărilor mari nu urmăresc altceva decit ceea ce urmărim şi noi, soluţionarea aces­tora — vom ajunge la aceste sco­puri pe care le urmărim, scopuri dorite de toate popoarele, indife­rent de mărimea lor. Popoare mici sau mijlocii sau popoare mari au scopul de a trăi in­egalitate, fără amestec din afară, de a-şi regle­menta fiecare problemele sale aşa cum doreşte. Evident că răspunde­rea cea mai mare apasă asupra marilor puteri. Dacă privim în urmă cu trei ani putem constata, de pildă, ce salt mare şi pozitiv s-a realizat în acest an în ce pri­veşte evoluţia situaţiei din lume. Această evoluţie pozitivă nu s-a născut de la sine, ea a venit în urm­a unor eforturi neîntrerupte, a unoi acţiuni continue, pozitive, care au influenţat şi asupra mari­lor puteri. Evident că aceasta s-a realizat în cea mai mare măsură prin in­termediul Naţiunilor Unite. Am obţinut anul acesta un lucru de­osebit de pozitiv in direcţia trans­formării Naţiunilor Unite intr-o organizaţie universală. Intrarea Chinei în Naţiunile Unite repre­zintă un succes deosebit de însem­nat în ce priveşte universalizarea organizaţiei ; deci şi structura in­­ternaţională s-a sch­imbat ; forţele progresiste se evidenţiază tot mai mult. In aceste zile ale vizitei noastre în R­omânia am avut, intr-adevăr, un program plin; am discutat foarte mult, am avut un schimb şi puţine clipe libere pentru a vizita două fabrici, împreună cu tova­răşul Ceauşescu, pentru a stabili contacte cu muncitorii de aici, că­rora — ca şi clasei muncitoare din întreaga Românie — le doresc succes deplin în îndeplinirea pro­gramului pe care îl au de realizat. Ne-am înţeles ca între ţările noas­tre colaborarea să i se extindă şi mai mult. Să colaborăm mai mult, nu numai in ce priveşte relaţiile noastre bilaterale, ci şi în ce pri­veşte situaţia internaţională. Cred că ne întoarcem din această ţară vecină, prietenă, cu rezultate bune. Vom avea ce spune popoarelor noastre, cărora le vom transmite simpatia de care ne-am bucurat din partea poporului dv.­in acest oraş; vom fi interpreţii fideli, la noi, ai acestei simpatii a oraşului dv., transmiţindu-le popoarelor noastre că au în poporul român un prieten foarte bun şi că pers­pectiva noastră este foarte pozi­tivă. Va trebui să facem totul pen­tru a asigura construirea noii orin­­duiri sociale în ţările noastre. A sosit timpul să încheiem to­tuşi vizita noastră in această foarte ospitalieră tară, să ne luăm rămas bun de la dumneavoastră, dragi tovarăşi. Ridic paharul în sănătatea dv., tovarăşe Ceauşescu şi tovarăşe Maurer, în sănătatea tuturor! Pentru prosperitatea României ! Pentru relaţiile de prietenie dintre ţările noastre ! Toastul tovarăşului Iosip Broz Tito (Urmare din pag. l­ a e­lectrice produse aici, în peste 60 de tipodimensiuni, sunt livrate în prezent în 37 de ţări. întreprinde­rea produce şi o gamă largă de bunuri de consum destinate popu­laţiei : aspiratoare, ventilatoare de masă sau de geam, radiatoare, cu ventilator pentru încălzire, execu­tate în serii anuale de sute de roii de bucăţi. Muncitorii, tehnicienii şi ingine­rii aflaţi în halele de producţie întâmpină pe tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, cu bucurie în onimii, cu multă căldu­ră. Ei raportează cu reîndire rezul­tatele dobîndite în înfăptuirea sar­­cinilor de plan, expresie grăitoare a entuziasmului și hotărârii cu care colectivul de aici, asemeni tuturor oamenilor muncii, traduce neobo­(Urmare din pag. l­ a) al Biroului Executiv al Prezidiu­lui U.C I, Mirko Tepavat, secretar federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului U.C.I., Du­­şan Gligorievici, membru al Con­siliului Executiv Federal, preşedin­tele părţii iugoslave în Comisia mixtă de colaborare economică iugoslavo română, şi de alte per­soane oficiale. Este ora 21,30, în vasta piaţă a gării, împodobită cu drapelele ro­mâne şi iugoslave, o gardă mili­tară prezintă onorul. Se intonează imnurile de stat ale celor două ţări. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito trec în revistă garda militară. Mulţimea prezentă scandează „Ceauşescu — Tito“, ,,Ceauşescu — P.C.R.“. Cei doi preşedinţi şi persoanele oficiale care îi însoţesc se îndreap­tă spre peronul gării. Tovarăşul Tito­ şi ceilalţi condu­cători de partid şi de stat iugo­slavi îşi iau rămas bun de la con­ducătorii de partid şi de stat ro­mâni. înainte de despărţire, tova­răşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito se îmbrăţişează prie­teneşte. Un mare număr de cetăţeni pre­zenţi pe peronul gării aplaudă, ovaţionează îndelung pentru prie­tenia româno-iugoslavă, pentru dezvoltarea­­Colaborării dintre partidele şi popoarele celor două ţări, în aplauzele mulţimii trenul spe­cial cu care călătoreşte tovarăşul sit în viaţă politica marxist-leni­­nistă a Partidului Comunist Ro­mân. Nivelul tehnic de dotare al noilor capacităţi de producţie date în exploatare, liniile tehnologice cu flux continuu automatizat, con­cepute şi realizate de specialiştii uzinei, fac o impresie plăcută oaspeţilor. în discuţiile dintre oaspeţi şi gazde­le arată că larga acţiune de modernizare şi diversi­ficare a fabricaţiei, extinderea ac­ţiunii de autoutilare a contribuit la creşterea spectaculoasă a volumu­lui producţiei şi productivităţii muncii, la ridicarea nivelului cali­tativ al producţiei, la sporirea efi­cienţei activităţii în general, în cipcinalul trecut volumul produc­ţiei a crescut cu 66 la sută, intr-un ritm mediu anual de 11,6 la sută. în ultimii ani, „Electromotor“ Ti-Iosip Broz Tito, părăseşte gara Timişoara, îndreptîndu-se spre patrie. De la fereastra vagonului, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, răspunde urărilor de drum bun adresate de cei veniţi să conducă pe solii po­porului iugoslav. Pînă la punctul de frontieră Stamora-Moraviţa, tovarăşul Iosip Broz Tito şi ceilalţi oaspeţi au fost însoţiţi de tovarăşii Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Repu­blicii Socialiste România, Mihai Tejescu, membru supleant al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim secretar al Comitetu­lui judeţean­ Timiş al P.C.R., Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, precum şi de Iso Njego­­van, ambasadorul R.S.F. Iugoslavia la Bucureşti. în aceeaşi seară, preşedintele Iosip Broz Tito a sosit la Belgrad.­­ Intîlnirea dintre tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, con­stituie o nouă şi remarcabilă con­tribuţie la întărirea şi dezvoltarea continuă a relaţiilor româno-iugo­slave, pe multiple planuri. Opinia publică din ţara noastră a urmărit cu deosebite interes vi­­zita în Republica Socialistă Ro­mânia a solilor poporului iugo­slav, dînd o înaltă apreciere spiri­tului de cordialitate, deplină în­ţelegere şi încredere reciprocă, care a caracterizat întreaga des­făşurare a vizitei şi convorbirilor. Vişoara a devenit principalul fur­nizor de motoare electrice cu pu­teri cuprinse între 4 şi 37 kW. Nu­mai în două zile uzina realizează în prezent întreaga producţie va­lorică a anului 1948. Oaspeţii iugoslavi se interesează de unele aspecte ale procesului de producţie, de caracteristicile unor maşini şi utilaje, de activitatea pe care o desfăşoară Comitetul oa­menilor muncii din această între­prindere. Răspunzînd întrebărilor, gazdele informează despre realizările la zi ale întreprinderii. Oaspeţilor li se prezintă în continuare, în cadrul unei expoziţii organizate recent, o parte din cele circa 125 de pro­duse de bază şi derivate ale uzinei, în timpul vizitei, prin halele de producţie, muncitorii aplau­dă, salută cu deosebită ospi­talitate pe cei doi preşedinţi. To­varăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito răspund prieteneşte ură­rilor de bun venit, în încheierea vizitei în această unitate, cei doi preşedinţi mulţu­mesc gazdelor pentru primirea fă­cută şi le urează noi succese în activitatea viitoare pentru reali­zarea măreţelor sarcini ce le stau în faţă în actualul plan cincinal. ...Pe străzile oraşului, în drum spre o altă importantă unitate in­dustrială timişoreană — întreprin­derea „Industria linii“ veche cita­delă a mişcării muncitoreşti din ţara noastră. De-a lungul traseului, împodobit cu drapelele celor două ţări, cetăţenii salută cu bucurie pe tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito. Sosirea conducătorilor de partid şi de stat ai României şi Iugo­slaviei la această întreprindere prilejuieşte o puternică manifesta­re a sentimentelor de prietenie pe care poporul nostru le nutreşte faţă de popoarele Iugoslaviei, în secţia de filatură, directorul unităţii, Dumitru Vinereanu, infor­mează pe cei doi preşedinţi că această întreprindere s-a dezvoltat simţitor. Se arată că s-a construit o vopsi­torie nouă, s-a reutilat complet filatura de lină cardată şi pieptă­nată, iar recent a fost dată în funcţiune o nouă hală de produc­ţie pentru filatură, care a dus la creşterea capacităţii acestui sector cu 650 tone pe an. Importante lu­crări de investiţii s-au făcut şi pentru dezvoltarea sectorului de ţesătorie, a cărui capacitate a cres­cut în ultimul an cu circa 1 mi­lion mp ţesături. Oaspeţii sunt invitaţi să viziteze apoi o expoziţie cu produse ale in­dustriei uşoare, fabricate de între­prinderile timişorene, care deţin o pondere însemnată în producţia in­dustriei uşoare naţionale. Sunt apre­ciate aici varietatea confecţiilor fabricate de întreprinderea „1 Iu­nie“, a ţesăturilor realizate de U­­zinele textile, pantofi purtînd mar­ca fabricii „Guban“ a fabricii de încălţăminte „Victoria“, produsele Fabricii de mănuşi şi ale altor în­treprinderi. Pretutindeni, prin toate secţiile vizitate oaspeţii sînt înconjuraţi cu dragoste şi căldură. Un­­grup de muncitoare se apropie de tova­răşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, le oferă flori, le string m­îinile. Oamenii îşi manifestă sen­timentele de profundul internaţio­nalism de care sunt animaţi, ex­­primîndu-şi, totodată, dragostea faţă de conducătorul încercat al partidului şi statului nostru, tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Se face, apoi, un popas în noul cartier muncitoresc „Zona tipo­grafilor“ unde se vizitează unităţi de desfacere a produselor alimen­tare din cadrul marelui complex comercial de pe bulevardul Leon­­tin Sălăjan. Aici, oaspeţii se inte­resează îndeaproape de modul în care este organizată buna aprovi­zionare a populaţiei, apreciind va­rietatea produselor, organizarea vînzării. Intîlnirea oaspeţilor cu colecti­vele de muncă din cele două mari întreprinderi timişorene, cu zecile de mii de cetăţeni ai oraşului, care au ţinut să-i salute cu bucu­rie şi entuziasm, a constituit o nouă şi grăitoare manifestare a sentimentelor de preţuire şi stimă ale poporului nostru pentru po­poarele Iugoslaviei socialiste. Aşa cum sublinia în toastul rostit la recepţia de miercuri seara, tova­răşul Nicolae Ceauşescu : ,,Aţi pu­tut constata că oamenii muncii din Timişoara, ca întregul nostru popor, ştiu să-şi primească bine prietenii, doresc să dezvolte relaţii de prietenie cu vecinii iugoslavi, ca de altfel cu toţi vecinii­“. Aceste întîlniri directe cu oa­menii muncii din Timişoara au îmbogăţit agenda vizitei tovarăşu­lui Iosip Broz Tito în ţara noas­tră, încheiată cu rezultate deosebit de fructuoase. Reportajul vizitei realizat de: ION MARGINEA­NU MIRCEA S. IONESCU în sănătatea dumneavoastră­­ Vizită prin întreprinderi timişorene Plecarea din Timişoara I Pag.­á 3-a | România printre cele mai bune opt echipe din Europa d­in ultimul joc al grupei 1-a, am învins Ţara Galilor cu 2-0 (1-0) Dacă ar fi să sintetizăm atmos­fera dinaintea meciului cu Ţara Ga­lilor şi jocul însuşi, am putea să spunem : mult zgomot pentru nimic. Am fi nedrepţi dacă nu am recu­noaşte că partida aceasta, ultima şi cea mai importantă din cadrul pri­mei grupe preliminare a campiona­tului Europei, a fost pregătită cu cea mai mare seriozitate, poate cu o prea mare seriozitate faţă de ceea ce avea să ne arate adversarul. De fapt aşa este bine şi iată că acum avem prilejul să ne bucurăm din toată inima că echipa de fotbal a României s-a calificat printre cele mai bun­e opt formaţii ale Europei, lată un succes pe care-l salutam şi suntem­ gata să-l comparăm, fireşte, respectind proporţiile, cu calificarea la turneul final al campionatului mondial. Echipa României se află la sfîrşi­­tul acestui an intr-o grupă­­de elită a fotbalului continental, alături de Italia, U.R.S.S., R. F. a Germaniei, Iugoslavia, Belgia, Ungaria şi pro­babil Anglia. Iată pentru ce băieţii merită toate felicitările şi dragos­tea noastră. Jocul cu Ţara Galilor ne-a stre­curat multe temeri în suflet, dar oricum eram mai optimişti decit îna­intea partidei cu Cehoslovacia, pas­te şi pentru că am fost mulţumiţi de comportarea în general bună a majorităţii componenţilor echipei noastre. Pericolul cel mai mare îl prezenta forţa fizică a oaspeţilor şi, de ce nu, tenacitatea lor, puterea de luptă atît de caracteristică fotba­lului insular. Am crezut sincer in victoria echipei noastre, pentru că altă alternativă a calificării nu era, dar aceasta aşteptam să o obţinem cu un joc asemănător celui practi­cat împotriva Cehoslovaciei. Mai ales că numai după cîteva schim­buri de mingi ne-am dat cu toţi seama, că adversarul era mult in­ferior partenerilor de la 14 noiem­brie. Oare acest fapt nu l-au sesi­zat şi jucătorii noştri ? Graţie unei incursiuni a lui De­­leanu, terminată cu un şut puter­nic deviat de portar în corner, am înscris un gol splendid, operă de mare fineţe a excelentului nostru fundaş Lupescu, venit la executa­rea cornerului. Era minutul 9 şi ne eliberasem de acea stare a nesigu­ranţei. Oare ne era suficient un gol şi pentru liniştea şi mai ales pentru­­prestigiul şi valoarea echi­pei noastre ? Pentru ceea ce urmă­ream, calificarea desigur că această zestre minimă era suficientă, dar pentru­ siguranţă, pentru linişte în nici un caz. Băieţii noştri au înce­put să se joace cu ocaziile, să se lase antrenaţi în jocul de uzură al oaspeţilor organizat la mijlocul te­renului, ba chiar au început sa fie neobişnuit de individuali in joc. Ior­­dănescu, probabil tinzînd după glo­ria lui Dobrin, a vrut cu tot dina­dinsul să arate că şi el este un maestru al driblingului, Deleanu a ţinut şi el mult prea mult mingea. Lucescu încerca să se ascundă în cinte un colț de teren de unde nu mai putea să se descurce. Radu Nü­nweiller se îndrăgostise și el de minge. Era oare aceasta un fel de a tempera jocul, de a măcina ad­versarul ? In minutele 25 și 27 Iordănescu a avut două ocazii cu­ roata caru­lui de mari, dar odată a trimis cu capul mingea în bară, iar a doua oară, de la 6 metri direct in... bra­ţele portarului. Aveam nevoie de goluri, de cit mai multe goluri care să marcheze o evidentă superiori­tate a echipei noastre chiar şi fi­zică, capitol unde oaspeţii­ se anun­ţau foarte tari. Repriza se încheie cu acel minim avantaj şi cu regretul că echipa noastră pare mulţumită de rezul­tat. Poate că pauza va produce un reviriment, o ambiţionare a jucă­torilor noştri. Prudenţa, fireşte, tre­buie înţeleasă altfel decât teama. Nu mai aveam de cine să ne te­mem. Pe stadionul nostru am în­trecut echipe mult mai puternice decit formaţia Ţării Galilor. Atacăm, este foarte adevărat, dar ne lăsăm uşor dominaţi, oferind timp larg de acţiune oaspeţilor pînă în apropierea careului nostru. Am văzut ceva cu totul nou la echipa noastră reprezentativă şi nu pot în­ţelege că la mijloc era o tactică. Supărător de multe mingi trimise chiar de la centrul terenului spre propriul nostru portar. Mingile tri­mise „acasă“, mai ales cînd te afli în faţa unei echipe incontestabil in­ferioară, trădează anumite slăbi­ciuni, o lipsă de încredere chiar. Şi în afară de aceasta să renunţi la atac, la dorinţa de a înscrie goluri în favoarea unor combinaţii ieftine numai pentru a ţine mingea şi a lăsa să se scurgă timpul, nu cred că este pe măsura unei echipe re­prezentative de valoarea celei ro­mâneşti. In repriza secundă jocul ratărilor a continuat cu o mare ocazie a lui Dembrovschi care, singur cu por­tarul trimite afară, a lui Iordă­­nescu şi mai ales a lui Dobrin care şterge rădăcina bării, după ce de­păşise portarul. Toată admiraţia pentru inteligenţa lui Lucescu care a urmărit o cursă a lui Iordănescu (pentru prima oară lipsit de egoism în joc), a interceptat­ centrarea şi a trimis mingea în gol. Era minutul 74 şi echipa noastră conducea cu 2-0. Două minute mai tîrziu, bara l-a salvat pe Răducanu la un şut trimis de Cyril Davyes, dealtfel sin­gura situaţie în care oaspeţii au prezentat un pericol pentru poarta hazosului Răducanu (a mai făcut o fentă de baschetbalist ca să ne de­monstreze că stăpîneşte perfect pro­cedeul ascunderii mingei). Ne-am obişnuit să nu ne lăsăm copleşiţi de bucuriile care, fireşte ne încălzesc inimile. Am dorit foarte mult această calificare pentru că intr-adevăr valoarea echipei noastre reclamă prezenţa ei în fotoliul de o­­noare al fotbalului european. Ne-am calificat în dauna echipei Cehoslo­vaciei şi acum nimeni nu mai poate spune că victoria noastră asupra ei obţinută la Guadalajara, a fost un joc al hazardului. Calificarea în sferturile de finală ale Cupei Eu­ropei este rodul strădaniilor şi ta­lentului acestor admirabili jucători care au ştiut să lupte şi în acelaşi timp să suporte ironiile şi laudele noastre, par să spunem că Sătmă­­reanu a fost slab, că Dumitru nu a jucat la adevărata sa valoare, că mulţi dintre băieţii pe care-i iubim atît de mult au jucat mai mult pen­tru ei şi mai puţin pentru echipă. Vom avea o iarnă liniştită, aşa cum am dorit-o cu toţii, dar va fi o iarnă care ne obligă la pregătiri pentru marile furtuni de primă­vară în această prestigioasă com­petiţie. Nu putem să incheiem fără a sul­- . linia excelentul arbitraj al bel­gianului A. Delcourt. PETRE CRISTEA Iată clasamentul final al grupei I-a a campionatului european de fotbal : 1. România — 9 puncte (gol­averaj 11—2) ; 2. Cehoslo­vacia — 9 puncte (11—4) ; 3. Ţara Galilor — 5 puncte (5— 6); Finlanda— 1 punct (1—16). Un joc excelent şi o zestre care dă mari speranţe arădanilor U.T.A.—Vittoria Setubal 3-0 (2-0) ARAD 24 (Agerpres). — Echipa U.T. Arad îşi continuă seria suc­ceselor în competiţia europeană de fotbal „Cupa U.E.F.A.“. După ce în tururile anterioare, a eli­minat formaţiile Austria Salzburg şi Zaglebie Walbrzych, ieri pe te­ren propriu, fotbaliştii arădeni au învins în primul joc cu scorul de 3—0 (2—0) puternica echipă Vitto­ria Setubal, clasată pe locul trei în­ campionatul portughez. încă din primele minute ale partidei de la Arad, oaspeţii s-au arătat decişi să facă totul pentru a obţine un rezultat cît mai avan­tajos. Avînd în componenţa sa cîteva individualităţi remarcabile, echipa portugheză s-a arătat încă din primele acţiuni a fi un ad­versar redutabil. Dar odată depă­şite primele momente dificile ale jocului, arădenii şi-au intrat în ritmul lor normal şi au pus stă­­pînire pe centrul terenului, de unde Domide, astăzi in formă ex­celentă, a distribuit numeroase mingi utile incisivilor Kun II, Broşovski şi Both. Primul gol al echipei arădene a fost înscris în minutul 9 de către Domide într-o manieră senzaţională. El a şutat­ de la peste 30 m sus în colţul lung al porţii lui J. Torres, în­scriind un gol de neuitat. încura­jaţi puternic de inimoşii lor sus­ţinători, fotbaliştii români au con­tinuat să preseze careul advers şi după şase minute au majorat scorul la 2-0 prin Sima, în continuare jocul s-a mai echi­librat ; oaspeţii reuşesc la rîndul lor cîteva acţiuni ofensive spre poarta apărată de Vidac. Apărarea arădeană s-a dovedit însă de ne­trecut, avînd în „veteranul“ Lere­­ter un adevărat stîlp care a reu­şit să-l păzească cu străşnicie pe cunoscutul internaţional Jose Torres. Ultimul punct al partidei a fost marcat în minutul 67 de către Kun II, care a executat impecabil o lovitură de pedeapsă de la marginea careului de 16 m. Arbitrul Antoine Quendeville (Luxemburg) a condus Următorii de­formaţii I U. T. Arad , Vidac, Bi­­rău, Lereter, Pojoni, Popovici, Uo­­mide, Petescu, Brosovski, Sima, Kun II, Roth , Vittoria Sembal : Joaquim Torres. — Carpicq, Men­­des, Correia, Ribelo, Matiné, Jose Maria, Octavio, Jacinto Joao, Jose Torres, Guerreiro. . Un concurs de mare priză (Urmare din pag. 1 -a) tact cu volantul l-am avut la vîrsta de 7—8 ani. Tata e şofer, îmi plăcea să mă urc la ei in ca­bină şi să mă joc la pedala de la ambpeiaj. — Tov. Petre Rădulescu, tatăl dumnealui lucrează de 23 de ani la noi şi n-a fost sancţionat nici­odată, a ţinut să adauge tov. Mihai Gruia, preşedintele Comitetului sindical de la Autobaza 2 — Giu­­leşti. — Căror factori datoraţi succe­sele pe care le-aţi obţinut ? — Aş începe cu disciplina... De aici îngrijirea maşinii, exploa­tarea ei raţională, consumul de benzină corespunzător normelor. Toate acestea au contribuit la de­păşirea pianului cu 117 la sută. Nicolae Ailenei: La noi în Au­tobază concursul „Stăpin pe vo­lan“ a avut multă priză în rîndul tuturor colegilor. La faza de pre­­selecţie au participat peste 200 de şoferi. Aş vrea să adaug că în ceea ce priveşte pregătirea noastră a existat un spirit colectiv, de în­trajutorare aş spune. Tematica, materialul bibliografic au fost studiate individual şi urmate de seminarii practice şi teoretice. Re­zultatele au depins, fireşte, de mo­dul de înţelegere şi de participare al fiecăruia dintre noi la realiza­rea sarcinilor profesionale. Toţi băieţii au fost sti­mulaţi în pre­gătirea lor de îndemnurile tov. David Cristea, secretar al orga­nizaţiei de partid şi tov. Jean Mi­­hăilescu, preşedintele Comitetului sindical. S-au organizat dezbateri pe marginea unor probleme mai greu de înţeles. Cei ce au săvârşit accidente au fost puşi în discuţia colectivului şi opinia noastră faţă de faptele lor a avut efectele do­rite. Numărul accidentelor s-a re­dus simţitor. ...şi organizatorii Gheorghe Marlinescu — preşe­dintele Consiliului „Tineret mun­citoresc", al Comitetului judeţean al U.T.C.. Concursul „Stăpîn pe volan“ s-a bucurat şi se bucură de largi rezonanţe în rîndul tine­rilor de la I.T.A. E o activitate permanentă care stă în atenţia or­ganizaţiei U.T.C. pentru perfecţio­narea pregătirii profesionale şi educarea tinerilor şoferi în spiri­tul eticii şi echităţii socialiste şi comuniste. Consider că trebuie să ne ocupăm mai mult de organi­zarea şi desfăşurarea acestei ac­ţiuni în fiecare întreprindere. Cîşti­­gătorii fazei judeţene se pot numi cu adevărat stăpîni pe volan. Dar Să ne gîndim că aceştia sunt doar 5 din 745. Pe parcurs s-au ob­servat mari decalaje în pregătirea tinerilor. Concluziile desprinse în urma fazei judeţene ne deschid un cîmp larg de acţiune pentru noua fază de masă, unde va trebui să ne gîndim la noi forme de cu­prindere şi de stimulare a tineri­lor participanţi, extinzînd , con­cursul şi în celelalte unităţi socia­liste din judeţul nostru. Ion Geantă — ofiţer în cadrul Serviciului de circulaţie al Inspec­toratului judeţean al miliţiei! „Concursul a fost şi este bine ve­nit. Câştigătorii sunt, ce-i drept, stăpîni pe volan, denumire simbo­lică, exprimînd sensul perfecţiunii. Se constată că unii băieţi manifes­tă timiditate, alţii neatenţie. Aceş­tia nu se asigură la depăşiri şi la plecările din joc. Este una din cauzele cele mai frecvente ale ac­cidentelor grave, întoarcerile în locuri interzise, în intersecţii, ne­­asigurarea din spate sunt, de ase­menea, pericole de accidente. Aş dori să fac şi unele observaţii ! Nu înţeleg de ce s-a organizat acest concurs numai la I.T.A. şi nu au fost atrase şi celelalte unităţi cu parc auto din judeţ ? Nu am fost solicitaţi în etapa de masă, deşi consider că ar fi fost utilă prezen­ţa noastră şi atunci, poate p­ai mult decît acum. Să nu uităm că avem încă mult de făcut în ceea ce priveşte prevenirea şi reducerea numărului de accidente. Şi accentul trebuie să fie pus în primul rînd pe munca de educaţie continuă, pe dezvoltarea conştiinţei tînărului conducător auto. Valentin Mirescu — director cu probleme de exploatare în cadrul întreprinderii de Transporturi Aulo — Bucureşti. In unităţile în care concursul a fost pregătit, am avut şi rezultate mai bune, privind în­treţinerea parcului auto, asigura­rea circulaţiei. Asemenea rezul­tate au fost la autobazele Giurgiu şi Olteniţa unde s-a redus mult numărul accidentelor de circulaţie. Concursul a contribuit mult la în­deplinirea indicatorilor planului de producţie, realizaţi pînă acum în procent de 104 la sută, iar preţul de cost a fost redus cu 2,5 milioa­ne lei. La Autobaza 5 şi la Ol­teniţa a fost îmbunătăţit coeficien­tul de utilizare a parcului auto. Au existat şi cazuri de a­ccidente grave de circulaţie la Autobaza 2 — Giuleşti. Abaterile au fost ju­decate în public. Va trebui să muncim mai organizat şi cu per­severenţă pentru a crea acea opi­­nie de masă pentru prevenirea tu­turor prejudiciilor aduse de încăl­carea legalităţii transporturilor. Mă refer la Autobaza 1, chiar două, paradoxal, cîştigătorul concursului reprezintă această unitate. Este de apreciat contribuţia organizaţiei U.T.C. din întreprinderea noastă în organizarea şi desfăşurarea a­­cestei acţiuni în sensul diversifică­rii activităţilor educative. în cola­borare cu organizaţia de sindicat şi­­sub conducerea organizaţiei de partid, organizaţia U.T.C. a spriji­nit acţiunile legate de campania de recoltare, activitatea din şantere­­le de construcţii, s-au organizat multe acţiuni de muncă voluntar­­patriotică. Desigur asemenea acti­vităţi ca şi concursul de astăzi tre­buie continuate pe o treaptă supe­rioară.

Next