Steagul Roşu, septembrie 1972 (Anul 24, nr. 7206-7231)

1972-09-01 / nr. 7206

! O însemnată categorie de oa­meni ai muncii o formează pen­sionarii. Indiferent dacă ei bene­ficiază de pensie pentru limită de vîrsta, invaliditate (ca urmare a unor accidente de muncă sau boală­ etc., sau ca beneficiari de ajutor social, pensionarii trebuie să se bucure de toată atenţia şi solicitudinea din partea factorilor responsabili. Cu aceste gînduri am întreprins zilele trecute o anchetă la Oficiul de asigurări sociale şi pensii al judeţului Ilfov. Nepăsarea unora îngreunează munca altora Se ştie că cei doi factori care concură la traducerea în viaţa a dreptului fiecărui salariat la sie sunt unităţile de muncă şi ofi­ciile de pensii. La oficiul de pensii al judeţului Ilfov aveam să constatăm că în ceea ce priveşte stabilirea pensii­lor pentru limită de virstă, unită­ţile interesate au înaintat in ter­men dosarele de pensionare, iar la rîndul său, oficiul a emis la timp deciziile de pensionare care stabi­leau drepturile băneşti ale viito­rilor pensionari în spiritul preve­derilor legale. Această bună cola­borare nu s-a extins, din păcate, şi asupra pensiilor de invaliditate, la acest capitol unele unităţi de muncă dînd dovadă de o crasă ne­păsare faţă de respectarea obli­gaţiilor ce le revin. După cum se ştie, în urma unor accidente survenite în timpul pro­ducţiei, întreprinderile trimit ofi­ciilor de pensii dosarele muncito­rilor respectivi în vederea pensio­nării de invaliditate. Oficiile de pensii stabilesc pensiile şi trimit deciziile întreprinderilor. Acestea au obligaţia legală să comunice imediat oficiului ori încetarea ac­tivităţii salariaţilor, ori menţinerea lor pe mai departe în muncă. Nu toate unităţile însă respectă aceas­tă îndatorire legală. De exemplu, Regionala Căi Ferate București, di­vizia M.C., a înaintat oficiului do­sarul lui Gheorghe Meilă din Urzi­­ceni în toamna anului 1971 pentru stabilirea pensiei de invaliditate. La 9 octombrie 1971 oficiul a tri­mis decizia de pensionare la uni­tatea respectivă. Unitatea trebuia să comunice situaţia salariatului la apariţia deciziei, pentru ca în ca­zul în care acesta îşi încetase ac­tivitatea, oficiul să poată trece la achitarea pensiei cuvenite. Unita­tea însă nu a trimis comunicarea nici pînă în prezent, deşi oficiul a revenit cu două adrese în acest sens, la 9 decembrie 1971 şi 29 martie 1972. La fel se prezintă situaţia cu Dumitru Mărgărit din comuna Vasilaţi, salariat al I.A.S. Buciumeni, Petre Radu, din comu­na Bucşani, salariat la întreprin­derea Gospodăria Transportului Electric, Velicu Baltac din comuna Chirnogi, salariat la I.A.S. Chir­­nogi, Tănase Similea din comuna 30 Decembrie, salariat la I.A.S. 30 Decembrie) şi alţii. Am numărat­­ dosarele aflate în această situaţie : 87 ! ! Pe de altă parte, conform legi­lor în vigoare, unităţile care anga­jează pensionari de invaliditate gradul III, au obligaţia de a a­­nunţa acest fapt Oficiului de pen­sii pentru ca plata pensiei să nu se mai efectueze de către oficiu, ci de către întreprinderea respec­tivă din fondul de asigurări so­ciale. Nu toate întreprinderile însă respectă această elementară obli­gaţie, şi, ca urmare, oficiul con­tinuă să achite pensia, creîndu-se astfel debite complet nelegale. De aici ,răpirea de timp preţios pen­tru lichidarea debitelor şi aceasta în condiţiile cînd numărul total al pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social se ridică la 33.293 ! ! Iată numai două exemple de a­­cest fel: întreprinderea avicolă de stat Crevedia a angajat la 15 mai a. c. pe pensionarul Maria Marin, din comuna Bulbucata, şi a anun­ţat oficiul de pensii abia la... 18 august 1972 : întreprinderea de nu­treţuri combinate Periş a angajat la 15 martie pe Elena Pîrlog, pen­sionară de invaliditate gr. III, şi a anunţat oficiul de pensii la 2 au­gust a. c. Străduinţele depuse de salariaţii oficiului de pensii — avînd în ve­dere volumul mare de muncă — sunt meritorii şi salutare. Dosarele sunt păstrate în ordine iar evi­denţa este clară. Trebuie remar­cate şi două iniţiative luate în anul 1971 de şeful oficiului de pensii, tov. Adriana Ianoliu. Prima este menită să evite formarea de debite nelegale la oficiu, iar a doua vine în sprijinul direct al pensionarilor, dovedind grijă şi so­licitudine faţă de aceştia. Aceste iniţiative se concretizează prin existenţa unor formulare tip pe care pensionarii de invaliditate gradul III le completează la fie­care revizie anuală a invalidi­tăţii, atestind dacă sunt sau nu încadraţi în cîmpul muncii. In felul acesta numărul debitelor a scăzut considerabil , şi prin exis­tenţa unei serii de imprimate­­pen­tru întocmirea de copii de pe di­ferite acte necesare, astfel că pen­sionarii nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze în oraş pentru asemenea forme legale. Bineînţeles că formu­larele se distribuie gratuit. Of-ul informaţiilor... La oficiul de pensii vin, fireşte, mulţi pensionari sau viitori pen­sionari cu diverse chestiuni. In a­­cest sens s-a stabilit un program pentru acordarea de informaţii. A­­cesta arată astfel : marţi şi vineri de la 8—15 iar restul zilelor din săptămînă de la 12—14. De unde să ştie însă pensionarii progra­mul ? Luni 21 august, la ora 7 dimineaţa, în curtea oficiului se aflau 7 pensionari, pentru ca pînă la ora 9 numărul lor să crească la 14. Chestiunile ce le aveau de rezolvat nu necesitau o interven­ţie imediată. Totuşi, ca de obicei, funcţionarii n-au avut încotro, şi-au lăsat treburile — şi sunt destule — şi l-au satisfăcut. Conducerea ofi­ciului ar trebui să mai studieze problema şi să găsească posibili­tăţi pentru a evita asemenea si­tuaţii neplăcute, generatoare de discuţii şi enervări inutile. ...şi al unor pensionari Dincolo de problema programu­lui, mai intervin însă şi altele. De pildă pensionarul Alexandru Petcu din Urziceni primeşte o a­­dresă din partea oficiului ca în ziua de 19 august 1972 sa se pre­zinte să-şi ridice biletul pentru o staţiune de odihnă. Omul vine, dar surpriză: funcţionara Elisabeta Mitroi, care trebuia să i-l elibereze, era plecată la Buftea şi neglijase să lase altcuiva biletul. Urmarea, pensionarul revine a doua zi şi-l ridică. Pe lîngă oboseala fizică, a fost nevoit să mai dea încă o dată bani la tren. Oare, în acest caz, paguba n-ar trebui suportată de neglijenţa funcţională? Nicolae Filotache din comuna Găiseni, satul Căscioarele, pensionar de invalidi­tate gr. III, se prezintă la comi­sia de expertiză la 24 iulie şi pri­meşte o nouă decizie, valabilă pînă la 13 august 1973. Din păcate, ofi­ciul omite să-i dea să completeze declaraţia că nu este încadrat în cîmpul muncii. La 8 august ofi­ciul îi face cunoscut că trebuie să completeze declaraţia. Omul vine din nou. De aici, cheltuieli de tren, timp pierdut, nemulţumire. Iată acum un caz mai regretabil. Ma­ria Dumitru, din comuna Gîrbovi este pensionară I.O.V.R. în anul 1971, la cererea ei, i se întocmeşte un alt dosar deoarece vechiul do­sar, de la fostul raion Urziceni, se pierduse. Printre actele depuse fi­gura şi o adresă a Ministerului Muncii care atesta că Maria Du­mitru, primind pensie în anul 1945, beneficiază şi în prezent de acest drept. Oficiul trimite actele la Ministerul Muncii care dispune ca de la 1 iulie să fie plătită pen­sia. Oficiul însă nu trece la execu­tarea acestei hotărîri pe motiv că susnumita trebuie să facă dovada că soţul ei a murit în război! Abia luni 21 august îi comunică verbal fratelui pensionarei (aceasta este bolnavă netransportabilă) care păs­tra legătura dintre sora lui şi ofi­ciu, hotărîrea Ministerului Muncii. Şi astfel Maria Dumitru va primi abia în luna septembrie dreptu­rile băneşti ce i se cuveneau pe lunile iulie şi august. Ce denotă aceste cazuri ? Că la oficiul de pensii nu se acordă a­­tenţie maximă pensionarilor, care mai sunt purtaţi uneori pe drumuri. Este adevărat că astfel de cazuri sunt puţine, dar nu trebuie să se înregistreze nici măcar unul singur. De aceea se cere din partea tutu­ror funcţionarilor oficiului să se aplece asupra dosarelor cu toată conştiinciozitatea şi competenţa. C. VASILIU Ancheta NOASTRĂ OFICIUL DE PENSII — o instituţie cu maximă atenţie şi solicitudine! Pag.2 a Programul, oglinda căminului cultural Cînd facem referiri la munca cul­­tural-educativă, cel mai adesea a­­vem în vedere cîteva aspecte esen­ţiale ale acestui domeniu de acti­vitate. Astfel facem adesea referiri la noţiunea de continuitate a mun­cii culturale, în opoziţie cu frag­mentarea acesteia pe perioade, pe „campanii“. Urmărim în ce măsură activiştii culturali sunt în­ posesia unei concepţii de ansamblu, struc­turare a muncii cultural-educative, sau, dimpotrivă, activităţile se des­făşoară la întîmplare încercăm de asemenea să constatăm dacă pro­gramele de activitate au cuprinsă în ele, organic, ideea muncii dife­renţiate pe categorii de oameni ai muncii, dacă acţiunile orga­nizate sînt specifice locurilor şi cerinţelor beneficiarilor ori, din contră, ele se justifică foarte puţin. Toate aceste lucruri devin tot a­­tîtea întrebări cînd ai în faţă un program de activitate. Căminul cultural Budeşti, direc­tor G. Botgros (perioada 7—13 au­gust). Luni : repetiţie la cor, repe­tiţie la dansuri; marţi : activitate la club ; miercuri: simpozion­ .Car­tea ştiinţifică pentru educarea a­­teist-ştiinţifică a cititorilor“ ; joi­: seară distractivă la Aprozi ; vineri : „Cincinalul în patru ani şi jumă­tate“ — expunere la C.A.P. A­­prozi; sîmbătă : repetiţie cu orches­tra de mandoline, bal ; duminică : activitate sportivă. Ce se poate spune despre acest pro­gram de activitate ? Se încearcă aici (acest lucru rezultă şi din alte programe de activitate) o direcţio­nare a muncii cultural-educative. Activitatea însă nu este gîndită di­ferenţiat, deşi aceasta este o cerin­ţă imperioasă a concepţiei moder­ne. La Budeşti există o categorie destul de numeroasă de tineri (do­vadă existenţa unei orchestre de muzică uşoară), un număr mare de cooperatori etc. Se pot aşadar cău­ta şi găsi soluţii pentru realizarea de acţiuni separate, nu numai strict culturale, dar şi educative, cu toate aceste categorii de oameni. O altă observaţie care se impune este precăderea pe care o au ex­punerile în detrimentul dezbateri­lor. Săptămîna la care ne refe­rim nu este suficient de edifica­toare în acest sens, dar oricum, problema înlocuirii tot mai frec­vente a caracterului expozitiv al unei acțiuni cu dezbaterea, care implică participarea activă, rămîne o chestiune care trebuie să intere­seze în mod foarte direct pe toţi responsabilii acestui domeniu de activitate. Mai lipsesc din acest program acţiunile destinate satelor Gruiu şi Crivăţ. Căminul cultural din Afumaţi, director Costică Sebastian (perioada 14—21 august). Marţi : „Prelucrarea documentelor Conferinţei Naţio­nale“ ; miercuri : „Prelucrarea do­cumentelor Conferinţei Naţionale“ (la legumicultura), acţiune cu femeile la : „Şcoala mamei şi a copilului“; joi: întîlnirea tinerilor cu un fost combatant al războiului antihitlerist ; vineri : activitate cu femeile ; sîmbătă : seară distrac­tivă ; duminică : conferinţă, specta­col Se adaugă la acestea repetiţiile curente cu formaţiile artistice, acti­vitatea cu filmul. O oarecare mo­notonie se desprinde din compoziţia acestui program, deşi el este con­ceput în sensul modern al cuvîn- tului. Expunerile se fac pe diverse categorii de oameni, ne referim în special la prelucrarea documente­lor Conferinţei Naţionale pe sec­toare de activitate, ceea ce implică o înţelegere adecvată a ideilor iz­­vorîte din lucrările Conferinţei: Căminul cultural Frumuşani, di­rector G. Rotaru. Marţi : Conferin­ţa : „Orientările şi direcţiile dezvol­tării economico-sociale a României în deceniile următoare ; miercuri: informare politică ; joi: dezbatere cu tineretul . ..Noul Cod al mun­cii“ ; vineri: prezentarea cărţii so­­cial-politice ; sîmbătă : prezentarea filmului : „Fredy şi cîntecul pree­­riei“ ; duminică, dimineaţă de basm, dans, film artistic. Prin ce se deosebeşte acest pro­gram de activitate de celelalte ? Am spune mai întîi că el întruneşte calităţile unei varietăţi, mai mari a acţiunilor propuse, dar şi a fac­torilor antrenaţi (bibliotecă, film etc.). Din păcate însă caracterul excesiv expozitiv este prezent şi aici iar majoritatea acţiunilor se fac în căminul cultural, ceea ce ridică semne de întrebare în le­gătură cu eficienţa lor atotcuprin­zătoare. Am putea spune, cu referire la cele trei programe de activitate, că în general ele nu aprofundează su­ficient ideea activităţii diferenţiate, deşi Comitetul judeţean pentru cul­tură şi educaţie socialistă a dat in­dicaţii precise în acest sens. Dife­renţierea, acolo unde ea există, e limitată deoarece din punctul nos­tru de vedere, ea poate merge pînă la activităţi specifice cu intelectu­ali, cu bătrînii comunei etc. De asemenea trebuie înlăturat cu mai multă hotărîre caracterul ex­pozitiv al diferitelor acţiuni, înlo­cuit fiind cu dezbateri creatoare care implică o adevărată partici­pare. In sfîrşit, aceste programe se cuvin în primul rînd urmărite pentru îndeplinirea lor constantă, în aşa fel încît noţiunea de con­tinuitate să se impună întregii ac­tivităţi desfăşurate. Ar mai fi de spus de asemenea cîteva lucruri despre relaţia realitatea comunei — oglindirea ei în program, dar o vom face cu altă ocazie. Remarcăm totuşi că la Afumaţi, ca şi la Fru­muşani, s-a înţeles indicaţia spre deosebire de alte cămine culturale­­, de a exclude din programul de activitate destinat publicului, repe­tiţiile cu formaţiile artistice, care alcătuiesc un capitol al muncii in­terne, de pregătire.! ADRIAN COSTACHE Olteniţa­­ pe coordonatele continuei modernizări — Ce noutăţi au fost înscrise în ultimele zile pe cartea de vi­zită a oraşului Olteniţa ? ! La această întrebare ne-a răs­puns cu amabilitate vicepreşe­dintele Consiliului popular oră­şenesc Olteniţa, tov. PETRE NASTASE. —­ In primul rînd aş aminti darea în folosinţă la termenul stabilit a 20 apartamente şi a 45 garsoniere. Printre cei ce s-au mutat în casă nouă sînt mecanicii Marin Chira şi Tudor Filimon, tîmplarul Virgil Madi­­noaia de la S.N.C., şoferul Gheorghe Calciu de la între­prinderea de industrie locală, ti­nerele filatoare Paraschiva Etic şi Ecaterina Nachiu, farmacista Ecaterina Dumitrescu. Bucuria trăită de ei o vor încerca în cu­­rînd şi alţi oameni ai muncii din oraşul nostru. — Suntem­ gata să notăm şi alte evenimente... — O veste care, de bună sea­mă, o să-i bucure pe părinţi. A început construirea unei creşe de 100 locuri. Sperăm ca pînă la sfîrşitul anului să o putem inaugura, transformînd astfel în realitate o doleanţă mai veche a cetăţenilor. — Despre ce alte fapte ne mai puteţi vorbi ? — Lucrările de modernizare a oraşului, de înfrumuseţare a lui, se materializează continuu. Aşa de pildă pe strada 2­3 Aprilie, care urmează a fi pavată în în­tregime, au şi fost executate două tronsoane. S-a turnat asfalt pe circa 600 metri şi pe strada Dunării, acţiuni similare între­­prinzîndu-se în momentul de fa­ţă pe străzile Cuza Vodă, C.A Rosetti şi Argeşului. Ţin să re­marc în mod deosebit aportul pe care-l aduc la activităţile de modernizare şi înfrumuseţare a oraşului deputaţii Elena Pascale, laborantă la Baza de recepţie Maria Voicu, cooperatoare, Con­stantin Manea, muncitor la S.N.C. Elena Presa, casnică, EUGEN CHIRCULESCU STEAGUL ROŞU Noi realizări ale edililor din orașul Buftea LEGEA 57 ÎN VIAŢA JUDEŢULUI Iniţiative in folosul sănătăţii publice • IMPLICAŢIILE DESCENTRALIZĂRII. • „CHEIA" SOLUŢIILOR POLIVALENTE. • COMUNA SI-A SPUS CUVANTUL. URMEAZA DIRECŢIA JUDE­ŢEANĂ Obligate prin lege să asigure buna funcţionare a unităţilor sani­tare, consiliilor populare comunale din judeţul nostru li s-au conferit posibilităţi mereu lărgite de exer­citare plenară a competenţelor în materie, prin transferul unor atri­buţii de la nivel judeţean, precum şi prin majorarea fondurilor buge­tare destinate cheltuielilor de între­ţinere şi funcţionare. Realizată prin măsuri hotărîte de organul judeţean, această descentralizare a creat deci cadrul necesar organelor comunale pentru realizarea atribuţiilor spo­rite prevăzute de legea 57. Cu alte cuvinte, s-a realizat premisa, tere­nul pe care urmează să rodească iniţiativa, experienţa, răspunderea fiecărui consiliu comunal. Cum a fost fertilizat acest teren, cum au fost valorificate premisele create, cum a înţeles consiliul popu­lar să-şi înfăptuiască atribuţiile ? Iată cîteva din întrebările pe care le-am adresat primarului, secreta­rului comitetului executiv, unor de­putaţi şi cetăţeni din MOARA VLA­­SIEI, cu prilejul unui recent po­pas în această comună. Aproape în toate cazurile, ni s-a răspuns cu o... întrebare : „Aţi vizitat noul nos­tru dispensar ?“ Acesta era, va să zică, esenţialul : înfăptuirea unei propuneri mai vechi, realizarea u­­nor condiţii optime de activitate sa­nitară în satul Moara Vlăsiei. Şi trebuie s-o spunem : mîndria lo­cuitorilor este deplin justificată. Nu numai prin aspectul frumos al me­diului şi gradul de dotare, dar şi prin conştiinţa contribuţiei tuturor la amenajarea lui. Pînă acum, „istoria“ punctului sanitar din satul Moara Vlăsiei a fost destul de uşor de consemnat. Deşi acesta este satul de reşedinţă, baza materială nu a permis pînă acum amenajarea unui dispensar şi, la punctul sanitar existent, condi­ţiile erau şi ele improprii. Ba mai mult, aceleaşi condiţii au determi­nat şi desfiinţarea casei de naşteri. Se punea deci problema găsirii şi amenajării unui alt sediu. Şi atunci, consiliul popular s-a angajat să re­zolve această problemă, iar anga­jamentul a fost înscris la loc de cinste în răspunsul dat chemării la întrecere lansată de comuna Pe­cheş­­Pentru găsirea soluţiei, comi­sia permanentă de resort a efectuat un studiu şi a înaintat propuneri concrete comitetului executiv, în­scrise în ordinea de zi a uneia din şedinţele comitetului executiv, pro­punerile au fost dezbătute şi fina­lizate în decizia de cumpărare a unui imobil din centrul satului, ne­locuit de moştenitorii fostului pro­prietar. Iată deci, un prim pas. După care, a urmat o vastă acţiu­ne pentru repararea şi amenajarea localului pînă ce acesta a ajuns ceea ce este azi. Prin contribuţia deputaţilor şi cetăţenilor Nicolae Florea, Dumitru Dobre, Tom­a Po­rumbel, Aurel Simion şi mulţi alţii, s-au efectuat prin muncă patriotică lucrări în valoare de 13.000 lei. ...Şi punctul sanitar s-a mutat în noul local. Iar cum fostul sediu a devenit disponibil, iată deschisă şi calea realizării unui al doilea dezi­derat : înfiinţarea unor secţii de croitorie şi cişmărie în cadrul co­operativei de consum. Există însă şi o a treia propunere. ..promovarea“ punctului sanitar din­ satul Moara Vlăsiei la rangul de dispensar. Motivaţia : «dispensarul comunal­­cu 3 medici şi 4 cadre sanitare medii funcţionează (în bune condiţiuni, este adevărat) în­­ satul Căciulaţi (cu 1.800 locuitori), în timp ce la punctul sanitar din centrul civic funcţionează perma­nent numai cadre medii (tot 4) şi numărul locuitorilor se ridică la 4.000 Este adevărat că satele sunt apropiate dar, în acelaşi timp, ele se întind pe o lungime de 9 km., astfel că deplasarea unor bolnavi pentru consult medical la Căciulaţi este dificilă. Soluţionarea acestei propuneri, ca şi reînfiinţarea casei de naşteri, nu mai depind de con­siliul popular comunal. Comuna şi-a spus cuvîntul, asigurînd condi­ţiile necesare bunei funcţionări a unor asemenea unităţi. In continua­re, are cuvîntul Direcţia sanitară Ilfov. NADIA CONSTANTINESCU La plimbare... Foto : F. GRONSKI ă ESS Şl 0E LA CAPĂT Remuneraţie pentru... absenţe Oricît tie paradoxal ar părea, dar remunerarea absenţei de la servici este un fapt împlinit in comuna Bărcăneşti. Un control al corpului unic financiar intern de pe lîngă Comitetul executiv al Consiliului popular judeţean, a scos la iveală faptul că mai multe cadre didactice de la şcoala din localitate au lipsit de la catedră 232 ore, fără a li se reţine din salariu suma de 3.601 lei, care trebuia să li se impute. Cum s-ar spune, ei au trecut­­ clasa de... salarizare, dar aten-­­­ţia contabilului a rămas cori­jentă ! Dresură de înalta clasa Nu e vorba de arena circului, ci de I.I.L. „Steagul roşu“ din Giurgiu, unde nişte şoricei au fost puşi să execute un număr deosebit de dificil : perforarea cămăşilor aflate în depozitele magaziei.­ Reprezentaţiile susţi­nute pînă acum s-au soldat cu jertfirea a 56 de cămăşi, în va­loare de 1.414 lei. Cum s-ar spune, regia spectacolului est® încărcată , dar cînd e vorba de amorul artei.« Bilanţul bogat al unor cercetări speologice Cetăţile Ponorului, gigantica peşteră din Munţii Apuseni, al cărei tavan atinge înălţimea d­e 100 m­, a fost cercetată timp de mai mulţi ani de un colectiv de oameni de ştiinţă români şi francezi. Ultima expediţie, a şaptea, care s-a încheiat recent, a stabilit că „cetăţile“ nu sunt închise, că există reale speran­ţe de a se găsi ieşirea în Izbu­cni Gabriei, spre valea cu ace­laşi nume. Bilanţul cercetărilor speologice de pînă acum este deosebit de bogat. A fost alcă­tuită o nouă hartă în care sunt consemnate 1800 metri de gale­rii principale, s-au recoltat eşan­tioane de cristale de calcit ce vor fi studiate paralel la Bucu­reşti, Cluj şi Lyon şi s-au des­coperit noi insecte cavernicole. De asemenea specialiştii au rea­lizat un interesant film docu­mentar. Ordinatorul şi diagnosticul In ultima vreme se vorbeşte foarte mult despre maşinile e­­lectronice puse în slujba medi­cinii, în special despre cele care înlocuiesc chiar medicul în fixa­rea diagnosticului. Unele publi­caţii străine sunt însă sceptice în ce priveşte exactitatea acestor diagnostice. Revista vest-germa­­na „Stern“ a publicat un desen reprezentînd un Bolnav în fața unui ordinator. Alături, operato­rul îl informează pe medic : — maşina noastră nu ne poate spune boala de care suferă pa­cientul, în schimb a făcut o so­coteală foarte precisă asupra onorariului ce trebuie încasat: 1 248 de mărci! Spectacolul din Berlington Acum 20 de ani, cînd împli­nea 70 de ani, fermierul Jim Gerard din localitatea Berling­ton (Colorado), a organizat o re­petiţie generală a înmormîntării sale, vrînd să asiste la propriile funeralii. De atunci, originala şi ciudata „punere în scenă“ s-a repetat cu regularitate, în fieca­re an, la „înmormîntarea“ lui Gerard participînd majoritatea populaţiei micului oraş. împlinind anul acesta 90 de ani, fermierul a declarat că „spectacolul“ va continua pînă la înmormîntarea adevărată, pe care o doreşte cît mai îndepăr­tată. Era şi timpul Singaporezul Tak Almán Bui Aji a împlinit recent 83 de ani. El deţine recordul mondial în materie de divorţuri : 78 ! In 77 din ele, el a fost cel care a ce­rut despărţirea, numai al 78-lea divorţ a fost intentat de ultima soţie. Aflînd despre acţiunea nevestei, octogenarul a exclamat cu amărăciune: „Am început să îmbâ*trînesc“ ! FABRICA DE ZAHĂR GIURGIU ANGAJEAZĂ DE URGENŢĂ 2 MAŞINIŞTI MAŞINI TERASAMENTE (EXCAVATORIŞTI) PENTRU SECTORUL AGRICOL, cu respectarea prevederilor legii 12/1971 şi H.C.M. 914/1968. Prezentarea la sediul Fa­bricii de zahăr Giurgiu, strada Păcii nr. 60. UZINA DE MAŞINI ELECTRICE BUCUREŞTI ANGAJEAZĂ URGENT: —­­ administrator cantină — cu respectarea condiţii­lor legale. — strunguri metale, frezori universali, turnători metale feroase şi neferoase, curăţitori sablatori, împachetatori miezuri magnetice şi muncitori necalificaţi din municipiul Bucureşti şi judeţele: Ilfov, Ialomiţa, Dîmboviţa şi Tele­orman care pot face naveta. Doritorii se vor adresa la Serviciul Personal­ învăţămînt, telefon : 31.37.81. ÎNTREPRINDEREA CANAL APĂ BUCUREŞTI str. Oteteleşanu nr. 2 ANGAJEAZĂ URGENT: — Dragori pentru dragi NZ 12 — Tractorişti­ rutierişti — Electricieni pentru înaltă tensiune — Şefi de echipaj cu brevet MTANA Pentru angajaţii nefamilişti întreprinderea asigură ca­zare la dormitor comun. Informaţii suplimentare se pot obţine la ICAR — Gos­­podara construcţii — Splaiul Independentei nr. 235 tele­fon 49.58.30 interior 40, tramvai 13,14. ­

Next