Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-01-01 / nr. 1

i Duminică 1 Ianuarie 1878. Anul 11. Redacfiunea şi Administraţiunea ser/i: la Tipo-Utografia H. Goldner, strada Primăriei.—ABONAMENT!.. In Iaşi Un an 11 lei. Şese luni 12 lei. Trei luni 7 lei. Pentru străinătate se adaoge portul. NUNCIUIE. Rîndul «au locul in pagina IV 15 bani—Inserţiuni şi reclame rîndul 2b bani.—Scrisori nefrancate se refusă — DN KSKMlUB 10 BANI. Rugăm pe toţi d-nii abonaţi din provinţie cit şi din Iaşi să sie triimeta cit mai neîntârziat costul abomineratului ce ne datoresc. SERVICIUL TJ . A „STELEI R (Agenta Roma, 1o Ianuarie. In o proclamaţie a sa, noul Rege Humbert I exprimă durerea de marea pierdere ce au avut Italia ; el promite de a urma marile exemple date de defunctul , devotamentul pentru patrie, amorul pentru progres şi credinţa în instituţiunile liberale cari nu mor niciodată. Burrr?«tî' 11 Ianuarie. O ştire sosită din Cetinist» că fortereţa Antivari s’au predat fără condiţiun! în rr.între Muntenegi , . iusiasmul este forte mare. jiten* ii Ta’ uarie. Dl. Bulgaris, vechio preZidisiliîi, au'murit în urma unuî at , : -;.v ; «plexie. Este cumcă ministrul de resboiu s'ar fi l-i- - iunea ; acest ministru este în cel ml perfect acord de idei cu restul cabinei Guve c mese au luat deciziunea a ţinea sub crupele întăia clasă a rezervei care numeră 1oc de omeni. Izbucnirea insurecţiunei în Macedonia este iminertă. Constant nopol, 11 Ianuarie. Ministrul de interne Hamdy-paşa este numit mare vizir în locul Iu! Edhem-paşa.. Cetinia, 11 Ianuarie. Cu ocaziunea luărei cetăţel Antivari, 1400 de prizonieri Turci căzură în mînile Muntenegrinilor. Turcii mai pierdură In luptă 400 de omeni. A se vedea ultime serii telegrafice pe pagina a 4-a. Iaşi, Bl Decemvre, 1877. Anul 1877 au ajuns în sfîrşit la capătul ostenitelor sale călătorii ! Numaicîteva ore ne despart de minuntul cînd !pentru totdeuna are a se cufunda şi acest a fi în sinul veciniciei din care cu sgomot a ieşit ! înainte de a lasa locul urmaşului seu care aparte nu mai puțin sgomotos, înainte de a-l primi ultima sa salutare de pe marginea mormîntului său, să cerem socoteala acestui an expirând, să reamintim iute faptele mai bătătore la ochi îndeplinite în cursul domniei sale. Iată în scurt evenimentele cele mai însemnate petrecute în aceste trei sute șesezeci și cinci de zile . Cînd pentru întăia oră acest memorabil an s’au ivit pe orizontul planetei nostre, ei au aflat o întinsă parte a ei scăldată în sînge. Peninsula Balcanilor, aceastâ regiune odată avută, liberă și civilisată, de cinci veacuri însă saracă, robită şi înselbătăcită, acesta frumosă parte a Europei se slătia dureros în ghiarele sfăşiitoire ale uneia din cele mai crude dominaţiunî. Muntenegrinii şi Herţegovinenii aparau cu desperare vizuinile munţilor lor, transformaţi în locuri de scapare pentru nenorocitele lor familii. Serbii, cari luaseră azinele pentru apararea fraţilor lor de sînge şi de suferinţe cadeau sdrobiţi sub loviturile oştirilor turceşti conduse de prudentul capitan otoman, temporizatorul Abdul-Kerim, în urmă dis- graţiatul serdar-ekrem al oştirilor turceşti de la Dunărea. Alexinaţul, bulevardul Serbiei, era părăsit de apărătorii sec şi valea Moravei era întregă deschisă năvălirilor oştire otomane. Bulgaria şi o întinsă parte din Rumelia ca şi Bosnia şi Herţegovina erau cadrul scenelor celor mai îngrozitore. Incendiurile, pustierile, spînzurătorile şi măcelurile aratau areopagului european, cum, în secolul al XIX-lea, unul din membrii acestui areopag înţelege a face ordine în sinul provinciilor sale resculate, învingerea Şerbilor şi intervenţiunea diplomatică a Rusiei, Angliei şi Austriei au adus pacea din luna lui Martie. Aşa Serbia au scapat de o mare cumpănă ! Tote puterile europene recunoscuseră mai de mult că administraţiunea turceascâ este nesuferită pentru populaţiunile creştine. Nota lui Andrassy, susţinută de Germania şi Rusia, nu fusese altă decît un întâiu advertisment dat Turciei în aceasta privință în numele Europei întregi. Turcii deprinși a nu ține samă de cererile Europei, crezură că vor putè și de astă dată îmbrobodi lucrurile, proclamând punerea în lucrare a constituțiunei lui Midhat-paşe, aceasta parodie nerușinată a Marei charte englezeşti. Anglia este stăpînă la Stambul : ambasadorul englez de aici face şi disface la Sultani : epilepticului Murad , îi succedeaza fratele seu Abdul-Hamid, instrument inconscient ca şi fratele seu, al diplomaţiei britanice. Conferinţa din Constantinopole este născocită de cabinetul lordului Beaconsfield pentru a mai încurca lucrurile şi pentru a da timp Turciei de a termina pregătirile sale militare. In zadar aceasta conferinţa au redactat un program de reforme, minimul concesiunilor credite indispensabile pentru îmbunătăţirea adrteî populaţiuniior preoţipe din Turcia europeană. Plorta, împinsă pe sub mînă de Layard, ambasadorul englez din Constantinopole, refuză categoric punerea în lucrare a acestui program, care însă era primit chiar de cătră Salkisbury, reprezentantul extraordinar al Angliei de la conferenţă. Mulţumită acestei manopere perfide, puterile europene, inspirate de intenţiuni pacifice şi binevoitore, erau nedemn jucate. Cerchezii şi cu fraţii lor başibuzucî, aceşti sprijinitori selbateci al împărăţiei otomane, continuară în pace şi linişte opera lor de ucidere şi distrugere ! Protocolul de la Londra, încheiat la începutul lui Aprile, au venit din nou să arăte lumea neputinţa unei politice strîmte, şubrede şi egoiste. Pe cînd diplomaţia îşi pierdea vremea cu redactarea unor programe şi protocole imposibile, gemetele și suspinele sutelor de mii de victime chiamau cu desperare un resbunător. In sfirșit, glasul omenirei, batjocorite în tot ceea are mai sfînt, găsi un puternic resunet în sufletul unui măre și generos Suveran. Țarul Alexandru II scose viteza sa spadă pentru a pune la rezon'J pe acel ce de veacuri î?i fac rîs, nepedepsițî, de averea.