Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-01-14 / nr. 9
STEAUA ROMÂNIEI. tesce : Un transport de resboin au sosit acolo cu trupe. Comunicaţiunile cu Cheschau se aflau încă deschise. Sosirea trupelor la Ganpoie măreşte panica. Ganpole este plina de Circazieni cari fac pregătiri pentru fugă. Neguţitorii îşi încarcă mărfurile pe corăbii. Madrid, 24 (12) ianuarie. Căsătoria regelui Alfons AII s’au celebrat ieri într’un chip strălucit. Oraşul era iluminat şi înfrumuseţat cu covore şi stindarde. Regele au primit felicitări din partea tuturor suveranilor Europei. Bucuresci, 24 (12) ianuarie. Senatul şi Camera n’au ţinut şedinţa nici astăzi din cauza ca reprezentanţii nu se aflau în număr îndestulător. A ‘«t* ultime soiri telegrafice pe pagina a .‘5 a. laşi 13 Ianuarie. In aceste momente, ochii lume! întregi sînt aţintiţi asupra Chazanlicului, acest mic oraş, care va remăne celebru în istoria resboiului de faţă, pre cît este de celebră şi încantătorea vale a rozelor, în mijlocul căria se afla acest oraş De cîteva zile se ştie că Server şi Namic-paşa, delegaţii guvernului otoman, au sosit la Chazanlic spre a negoţia nu numai o suspensiune de arme, dar chiar bazele păcei. Pe cînd însă aici se urmează negoţierile, oştirile ruseşti strebat din victorieîn victorie cu o repegiune vertigindsa prinvăile Mariţei şi ameninţă de a ajunge la porţile Bosforului şi ale Dardanelilor. IViria în acesta mare restrişte, este gata de a încheia pacea cu orice condiţiunî i s’ar impune din partea Rusiei. Aceste condiţiuni astfel precum au fost formulate prin telegrama deja cunoscută, s ar reduce în esenţa lor la următorele puncte : „Rectificarea fruntariilor în Azia ; „Libertatea Dardanelilor ; „Independenţa României; „Programul Conferenţei pentru Bulgaria şi ’.Regularea chestiunei Serbiei, Muntenegrului şi a Bosniei printr’un congres. Este adevarat că aceste condiţiuni, erau indicate de Rusia înaintea victoriilor ce au repurtat la Şipca, Filipopoli etc, cu baze ale păcei ; astăzi însă, deşi nu se pote spune că acesta putere nu ar ridica şi alte pretenţiuni, totuşi chestiunea statornicirei bazelor păcei, devine cu totul secondară faţă cu marea chestiune de a se şti, dacă pacea definitivă se va încheia direct între puterile beligerante, sau că va face obiectul unui congres european. Deslegarea acestei chestiuni depinde de la faptul, daca şi celelalte puteri europene streine conflictului, vor avea interese capitale şi putinţa de a face ca pacea să nu se închee fără concursul şi asentimentul lor. Pană cînd viitorul cel mai apropiat va veni să ne deie soluţiunea acestei chestiuni, socotim că nu este fără interes ,de a pune sub ochii lectorilor noştrii, datorit precum se va vedea, pe cel unul mare diplomat, următorul articol pe care-l extragem din Agentin Jiussa şi care tratează chestiunea din tote punctele de vedere atît europene cît şi russe: „Cum se ntîmplă adeseori, chestiunea care ţine în acest moment în suspensiune cabinetele şi opiniunea, nu pare atît de perplesă, decit numai pentru că ea na a fost elucidată şi redusă la terminii seî cei mai simpli. „In fond de ce este vorba? „Un stat suveran şi independent, Rusia, au făcut resboiui unui alt stat suveran şi independent, Turcia. In acesta nu este nimic nou, nici anormal, dreptul resboiului fiind unul din acele care decurg direct din eserciţiul suveranităţei, după tote principiile dreptului ginţilor, vechili şi modern. „Acest resboiîi, însă, pe care Rusia lau făcut nu virtutea unui mandat formal şi special din partea Europei, ci cel puţin în virtutea unui mandat tacit, fiindcă au fost motivat de refuzul peremptoriu şi plin de trufie al Turciei de a consimţi la cererile repetate ale puterilor, indeosebi mai întâi, şi apoi întrunite pentru acest scop in conferinţă. „Să notăm însă că Turcia cu atît mai puţin are astăzi dreptul de a reclama direct sau nu- i direct ajutorul lor, cu cît ele fâcindu-o atentivă la consecvenţele şi refuzurile, sale succesive, s’au degajat oficial şi n mai multe rinduri respunderea lor, şi au lasat o în voia proprie a e serte. „Intr adevăr din momentul ce Turciasurdă fiind la sfaturile înţelepte şi amicale ale puterilor garante independente, şi întegrifeăţei sale, refuza de a admite condiţile ce aceste puneau pentru continuarea garanţiei lor, se nţălege de sine că ea renunţa din libera sa voinţă la aceste avantaje şi le deslega ipso facto de orice obligaţie ulteriora cătră dinsa. „Din acel moment, interesul imperiului ropriu zis, dispărind, prin faptul Turciei chiar, din sfera Preocupărilor puterilor nu mai remănea in picilre altceva, decit interesele particulare, ce fiecare din ele puteau să aibă in chestiunea provocată prin resboiul rusoturc. „Astfel deci, de la începutul acestui resboiu, Rusia avea a să preocupa esclusiv de trei feluri—de interese dacă nu opuse, cel puţin diferite : 1 ) Interesul umanitar şi rus ; 2) Interesul statelor învecinate cu Turcia şi 3) Interesul celorlalte state. „Pintre aceste din urma singurul gata de a reclama, sau mai bine zis, de a enuncia ceea ce el considera ca propriile sale interese particulare în chestiune, au fost Anglia. Acesta demarsă, dictată de un sentiment de prevedere pacifică, forte lăudabil, au fost primită cu o desăvârşită deferinţă de cătră Rusia care i-au dat, asigurările liniştitore cele mai complecte asupra fiecărui din interesele enuncidiate ca puţin a fi eventual angajate în luptă, asigurări care au fost judecate chiar la Londra cu totul satisfăcătore. Nimic până acum n au survenit nici în fapt, nici în intenţiuni care să modifice asemine asigurări. Egiptul, Suezul, Calea Indiilor, continua de a remănea terenul ecluziv al Angliei, deasupra căruia nu planează nici chiar umbra unei ameninţări ruseşti; şi în ceea ce priveşte Constantinopol, Rusia este de părere, astăzi ca , atunci, că acesta este o chestiune rezervată Europei, şi ea persistă de a crede că nu ori şi ce chip şi ori ce s’ar întîmpla, oraşul acesta nu ar putea fi al nici uneia din marele puteri. „Nimic prin urmare, sub acest raport, nici în drept nici în fapt, nu pare a putea deveni subiect de contestaţiune între Rusia şi Anglia, sau vre-o altă putere. „A doa categorie de interese implicate în resboiul actual, adecă acele ale Austriei, României, Serbiei şi Muntenegru, state limitrofe cu Turcia.* Rusia pare să le fi respectat in deajuns în timpul resboiului, şi a vrui prea destul să le favorizeze la incheerea păcei, pentru ca vreuna din ele să aibă pană acum de formulat vre-o reclamaţiune. Sub acest raport, grija cu care Rusia îşi înţelese datoriile sale internaţionale fu aşa de scrupulosă, ca Austro- Ungaria, spre exemplu, neaparat cea mai interesată în chestiune, şi ca stat limitrof şi ca putere europeană, rezistă la cele mai stăruitoare solicitări din lăuntru şi din afară, convinsă fiind că ea se va felicita mai târziu de a fi avut încredere în realitatea politicei imperiale. „Şi aici prin urmare, părţile fiind de accord, motive de neînţelegere nu pot fi, nici un fapt, nici un drept