Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-01-14 / nr. 9

STEAUA ROMÂNIEI. tesce : Un transport de resboin au so­sit acolo cu trupe. Comunicaţiunile cu Cheschau se aflau încă deschise. Sosirea trupelor la Gan­poie măreşte panica. Gan­pole este plina de Circa­­zieni cari fac pregătiri pentru fugă. Ne­­guţitorii îşi încarcă mărfurile pe corăbii. Madrid, 24 (12) ianuarie. Căsătoria regelui Alfons AII s’au celebrat ieri într’un chip strălucit. Oraşul era ilumi­nat şi înfrumuseţat cu covore şi stin­darde. Regele au primit felicitări din partea tuturor suveranilor Europei. Bucuresci, 2­4 (12) ianuarie. Sena­tul şi Camera n’au­ ţinut şedinţa nici astăzi din cauza ca reprezentanţii nu se aflau în număr îndestulător. A ‘«t* ultime soiri telegrafice pe pagina a .‘5 a. laşi 13 Ianuarie. In aceste momente, ochii lume! în­tregi sînt aţintiţi asupra Chazanlicului, acest mic oraş, care va remăne ce­lebru în istoria resboiului de faţă, pre cît este de celebră şi încantătorea vale a rozelor, în mijlocul căria se afla a­­cest oraş De cîte­va zile se ştie că Server şi Namic-paşa, delegaţii guvernului oto­man, au sosit la Chazanlic spre a ne­­goţia nu numai o suspensiune de arme, dar chiar bazele păcei. Pe cînd însă aici se urmează negoţie­­rile, oştirile ruseşti strebat din victorie­­în victorie cu o repegiune vertigindsa prin­­văile Mariţei şi ameninţă de a ajunge la porţile Bosforului şi ale Dardanelilor. IViria în acesta mare restrişte, este gata de a încheia pacea cu ori­ce con­­diţiunî i s’ar impune din partea Rusiei. Aceste condiţiuni astfel precum au fost formulate prin telegrama deja cunos­cută, s ar reduce în esenţa lor la urmă­­torele puncte : „Rectificarea fruntariilor în Azia ; „Libertatea Dardanelilor ; „Independenţa României; „Programul Conferenţei pentru Bul­garia şi ’.Regularea chestiunei Serbiei, Mun­­tenegrului şi a Bosniei printr’un con­gres.­ Este adevarat că aceste condiţiuni, erau indicate de Rusia înaintea victo­riilor ce au repurtat la Şipca, Filipo­­poli etc, cu baze ale păcei ; astăzi însă, de­şi nu se pote spune că acesta pu­tere nu ar ridica şi alte pretenţiuni, totuşi chestiunea statornicirei bazelor păcei, devine cu totul secondară faţă cu marea chestiune de a se şti, dacă pa­cea definitivă se va încheia direct în­tre puterile beligerante, sau că va face obiectul unui congres european. Deslegarea acestei chestiuni depinde de la faptul, daca şi celelalte puteri eu­­ropene streine conflictului, vor avea in­terese capitale şi putinţa de a face ca pacea să nu se închee fără concursul şi asentimentul lor. Pană cînd viitorul cel mai apropiat va veni să ne deie soluţiunea acestei chestiuni, socotim că nu este fără inte­res ,de a pune sub ochii lectorilor noştrii, datorit precum se va vedea, pe cel unul mare diplomat, următorul articol pe care-l extragem din Agentin Jiussa şi care tra­tează chestiunea din tote punctele de vedere atît europene cît şi russe: „Cum se ntîmplă adese­ori, chestiunea care ţine în acest moment în suspensiune cabinetele şi opiniunea, nu pare atît de per­­plesă, decit numai pentru că ea na a fost elucidată şi redusă la terminii seî cei mai simpli. „In fond de ce este vorba? „Un stat suveran şi independent, Rusia, au făcut resboiui unui alt stat suveran şi independent, Turcia. In acesta nu este ni­mic nou, nici anormal, dreptul resboiului fiind unul din acele care decurg direct din eserciţiul suveranităţei, după tote principii­le dreptului ginţilor, vechili şi modern. „Acest resboiîi, însă, pe care Rusia lau făcut nu virtutea unui mandat formal şi special din partea Europei, ci cel puţin în virtutea unui mandat tacit, fiind­că au fost motivat de refuzul peremptoriu şi plin de trufie al Turciei de a consimţi la cere­rile repetate a­le puterilor, indeosebi mai întâi, şi apoi întrunite pentru acest scop in conferinţă. „Să notăm însă că Turcia cu atît mai puţin are astăzi dreptul de a reclama direct sau nu- i direct ajutorul lor, cu cît ele fâcindu-o a­­tentivă la consecvenţele şi refuzurile, sale succesive, s’au degajat oficial şi n mai mul­te rinduri respunderea lor, şi au lasat o în voia proprie a e­ serte. „Intr adevăr din momentul ce Turcia­­surdă fiind la sfaturile înţelepte şi amica­le a­le puterilor garante independente, şi întegrifeăţei sale, refuza de a admite con­­diţile ce aceste puneau pentru continuarea garanţiei lor, se nţălege de sine că ea re­nunţa din libera sa voinţă la aceste avan­taje şi le deslega ipso facto de ori­ce obligaţie ulteriora cătră dinsa. „Din acel moment, interesul imperiului ropriu zis, dispărind, prin faptul Turciei chiar, din sfera Preocupărilor puterilor nu mai remănea in picilre alt­ceva, decit interesele particulare, ce fiecare din ele puteau să aibă in chestiunea provocată prin resboiul ruso­­turc. „Ast­fel deci, de la începutul acestui res­­boiu, Rusia avea a să preocupa esclusiv de trei feluri—de interese dacă nu opuse, cel puţin diferite : 1 ) Interesul umanitar şi rus ;­­ 2) Interesul statelor învecinate cu Tur­cia şi 3) Interesul celorlalte state. „Pintre aceste din urma singurul gata de a reclama, sau mai bine zis, de a enun­­cia ceea ce el considera ca propriile sale interese particulare în chestiune, au fost Anglia. Acesta demarsă, dictată de un sen­timent de prevedere pacifică, forte lăudabil, au fost primită cu o desăvârşită deferinţă de cătră Rusia care i-au dat, asigurările liniştitore cele mai complecte asupra fie­cărui din interesele enuncidiate ca puţin a fi eventual angajate în luptă, asigurări ca­re au fost judecate chiar la Londra cu to­tul satisfăcătore. Nimic până acum n au survenit nici în fapt, nici în intenţiuni ca­re să modifice asemine asigurări. Egiptul, Suezul, Calea Indiilor, continua de a remă­nea terenul ecluziv al Angliei, de­asupra căruia nu planează nici chiar umbra unei ameninţări ruseşti; şi în ceea ce priveşte Constantinopol, Rusia este de părere, as­tăzi ca , atunci, că acesta este o chestiune rezervată Europei, şi ea persistă de a cre­de că nu ori şi ce chip şi ori ce s’ar în­­tîm­pla, oraşul acesta nu ar putea fi al ni­ci uneia din marele puteri. „Nimic prin urmare, sub acest raport, ni­ci în drept nici în fapt, nu pare a putea deveni subiect de contestaţiune între Ru­sia şi Anglia, sau vre-o altă putere. „A doa categorie de interese implicate în resboiul actual, adecă acele ale Austriei, României, Serbiei şi Muntenegru, state li­mitrofe cu Turcia.* Rusia pare să le fi res­pectat in deajuns în timpul resboiului, şi a vrui prea destul să le favorizeze la in­­cheerea păcei, pentru ca vre­una din ele să aibă pană acum de formulat vre-o re­­clamaţiune. Sub acest raport, grija cu ca­re Rusia îşi înţelese datoriile sale interna­ţionale fu aşa de scrupulosă, ca Austro- Ungaria, spre exemplu, neaparat cea mai interesată în chestiune, şi ca stat limitrof şi ca putere europeană, rezistă la cele mai stăruitoare solicitări din lăuntru şi din a­­fară, convinsă fiind că ea se va felicita mai târziu de a fi avut încredere în realitatea politicei imperiale. „Şi aici prin urmare, părţile fiind de ac­cord, motive de neînţelegere nu pot fi, nici un fapt, nici un drept

Next