Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-05-05 / nr. 99

M 00. ABONAMENTE In Iasi, un an..................................... Treî lunî............................................ Pentru străinătate se adaugă portul. . 24 lei . . . Vineri 5 Mai 1878. Anul 77. STEAUA ROMÂNIEI Redacţiunea şi Administraţiunea se află provisoriu la Tip. Buciumului Romăn.­­ Un esemplar 10 bani­­............. ... -----­ ANUNCIURI Rândul sa fi locul în pagina IV . . . .15 bani Inserţiunî și reclame, rândul.................25 „ Scrisori nefrancate se refusă. Inși, 4 Mai ^ Declaraţiunile, facile de cătră miniştrii­ preside^i^ă^j^lor doue părţi ale monarchiei halSllowgS­olovene, iu sinul representaţiunilor naţionali, sînt de o însemnătate foarte mare. Principele Auersperg, respunglînd la o interpelare privitoare la pretinsa in­trare a oştirei austriace în Bosnia şi Herţegovina, au desminţit în modul cel mai formal această ştire şi au declarat fără nici-un încunjur că guvernul aus­triac nici-o­data n’au­ avut intenţiunea de a scoate cestiunea Bosniei şi a Her­­ţegovinei din sfera aprecierilor congre­sului, care singur este în drept de a regula într’un mod definitiv toate afa­cerile aşa zrise ale Orientului. Principe­le Auersperg au respins departe din sfera politicei austriace ideea de a as­pira re­dobândirea unei soluţiuni prin cooperarea unei singure puteri. Primul-ministru al Ungariei au fost încă şi mai explicit asupra intenţiunilor guvernului în cestiunea Orientului, în genere, şi a tratatului de San-Stefano, în particular, când au declarat în camera deputaţilor din Pesta, cu ocasiunea dis­­cuţiunei proiectului pentru acoperirea creditului de 60 milioane, că, stipulaţiu­­nile acelui tratat, atât acelea cari pri­vesc partea occidentală a peninsulei Balcanice, cât şi acelea cari se rapor­tează la partea orientală, simt în con­­tra-ţu­cere cu interesele monarhiei Aus­­tro-maghiare. Guvernul, adause d. Tisza, este dis­pus în cas când n’ar isbuti congresul, a lucra în înţelegere cu puterile cari urmăresc în deslegarea cestiunei orien­tale acelaşi scop ca şi Austria. Deci, din declaraţiunile forte solemne şi,neîndoiese, ale şefilor celor două­cabine­­te din Cisleitania şi Transleitania, resultă din nou încredinţarea că politica urmărită de cabinetele din Viena şi Pesta în ces­­tiune Orientului, departe de a merge mînă în mînă cu politica cabinetului de St- Petersburg, se află dimpotrivă intr’o făţişă impondişare cu aceasta. Primii miniştri ai celor doue părţi ale monarhiei au­stro-maghiare se rostesc astfel incă odată fără şovăire contra pu­nerilor la cale statornicite in peninsula Balcanică prin faimosul tractat de la 3 Marte. Declaraţiunile d.lor Aulesperg şi Tisza, pe lingă avantagiul ce au de a da o noua forţă morală acelei puteri care sau făcut aparatoarea sfinţeniei trac­tatelor şi a dreptului public european, vor contribui puternic la risipirea ulti­melor ilusiuni ce ar mai pute conserva diplomaţii de pe ţermurile Nevei, in pri­vinţa modului cum este privită de ma­joritatea statelor europeene, pretinsa o­­peră de emancipare şi civilisare. Desaprobarea aproape unanimă, pro­­testaţiuni şi revolte, neîncrederea, dis­preţul şi indignaţiunea universală . Iată fructele ce au produs pretenţiunile exor­bitante şi nedreptăţile strigătoare la cer ale unei politice necumpatate şi neîn­­ţelepte ! Se culege ceea ce s au samanat... Atentatul comis contra împăratului W­ilhelm întimpină în toată lumea con­damnarea cea mai irevocabilă. Simpa­tiile şi felicitările, ce se manifestează din partea guvernelor ca şi din partea presei tuturor ţerilor, pentru scaparea norocoasă a elitelor Şefului Germaniei, sunt o dovadă netăgăduită despre ma­rele progrese ce s’au realizat în veacul nostru, nu numai pe tărîmul material şi intelectual, ci chiar şi pe acel moral. Odinioară se găsiau oameni, cetăţi întregi chiar, cari onorau şi divinisau pe aceia ce atentau la vieaţa Domni­torilor. Arestogiton şi Harmodiu, o­­moritorii lui Hiparc, fiiul atenianului Pisistrate, au fost puşi de cătră Ateni­­ani în rîndul eroilor şi celebraţi ca niş­te salvatori ai patriei. Astăzi lumea întreagă, toate partiţii­le, fie monarchiste, fie republicane, fie socialiste, fie clericale, şi chiar iesu­­itice, osîndese, trebue să osîndească toate, cu nemilostivire crimele, cari totdeauna rămân crime, ori cari ar fi fost mobilurile acelora cari leau îndeplinit. Astăzi simţul moral s’au îmbunătă­ţit, căci astăzli este respândită în toate spiritele opiniunea ca nici-o­dată prin crime nu sau putut realiza nici un bi­ne pe faţa pămîntului. Adunarea noastră au votat in şedin­ţa de ieri o lege forte folositore, voim să zicem aceea prin care se statorni­­cesce ca să se aprovizioneze oştirea cu postavul trebuitor din fabrica de postav de la Neamţ a d.lui Eugeniu Aicaz. Prin acestă măsura, camera română au făcut primul pas serios in calea pro­­tecţiunei industriei naţionale. Efectele bine-făcătoare ale acestui fericit ince­­put, nu vor intărzia de a se simţi în do­­m­enul economiei naţionale : rămînerea in ţeală a unei însemnate sume de bani, sporirea preţului materiilor brute, cum este in caşul de faţă a lânei, prin ur­mare un beneficiu pentru proprietarii de oi, ocuparea unui mare număr de braţe, ascuţirea minţei locuitorilor prin introducerea procedimentelor mecanice ; aceste şi alte foloase vor fi resultatele întroducerei în România a diferitelor ra­muri de industrie naţională. Cîte­va legi încă de feliul acesteia, in favoarea fabricelor de hîrtie, de piei etc., şi numai de cît, văd­end cu ochii, industria va incepe a se împământeni şi în ţeara noastră şi a lua un avînt puternic şi neaşteptat.

Next