Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)

1878-07-01 / nr. 144

STEAUA ROMANIEI pot spune nimica oficial senatorilor şi de­putaţilor, şi că ceea ce pot spune oficial este că partea Basarabiei, restituită Româ­niei în 1856, va fi retrocedată Rusiei. Ei au adaos că trebue să se aştepte comuni­carea oficială a deciziunei congresului. Până la acea comunicare oficială, guver­nul şi representanţii ţării vor avea timpul de a medita asupra resoluţiunei ce va tre­bue neîntârziat să fie statul român. Această chestiune a resoluţiunei ce avem de luat preocupă pe diferitele ziare din capi­tală, cari­tate, fără deosebire de cutare po­litică, recunosc gingăşia excepţională a si­tuaţi­unei ţerei şi necesitatea de a desfă­şura în această ocaziune tact, linişte, cum­păt şi o rară prudenţă. Intrega pi­esă română, chiar şi acea care pănă mai alalta­ ieri se arăta forte resboi­­nică şi desfineţare, recomandă astăzi o ex­tremă rezervă, o atitudine de potolire şi o matură cumpănire, demonstrând în acelaşi timp marea primejdie, în care s’ar arunca orbeşte România, dacă s’ar împotrivi decizi­­unilor congresului. Au trebuit să se vadă nenorocirea cu ochii, pentru ca mintea şi judecata sănă­­tosă să facă loc uşurinţei şi lipsei de chib­­zuire.... Chestiunea formei în care trebue să se facă cederea Basarabiei şi primirea Dobro­­giei, fără ca să ne umilim şi fără ca să ne expunem la urgia Europei, au început a fi disbătută de cătră unele din organele de publicitate ale capitalei. „Pressa“ de marţia trecută, examinînd cu maturitate totă gravitatea situaţiunei, fără de a da vre­o soluţiune, pune următdrea serie de chestiuni în scopul de a deştepta Studiul şi cugetarea omenilor competenţi: A ne declara contra otărîrei Congresu­lui, zice organul centrului, ar fi a sfida toate Puterile mari, ar fi o faptă de nebun. Dar iarăşi, a putea pretinde aceste mari Puteri ca noi să consimţim şi să declarăm singuri că primim şi că este bun faptul desmembrărei ţerei noastre ? De la o na­ţiune, în­­­­ună şi plină de viaţă, şi care ţine a avea stima tuturor, se poate pre­tinde una ca aceasta ? Iată o chestiune. S’ar putea chiar pretinde ca noi să pri­mim Dobrogea în schimb pentru Basa­rabia? Dar a schimba nu este a aliena? Şi a lua Dobrogia, în schimbul Basarabiei, nu ar fi a consimţi la înstrăinarea ei, sau chiar a trafica cu ea? Aceasta este încă o ch­esti­­e. Trebue incă a se mai cugeta la această c­hes­iune, şi sub uit punct de vedere , da­că, adică am putea priimi Dobrogea, ce ne-o oferă Europa, nu ca schimb pentru Basarabia, ci n­u declaraţionea că o luăm ca o simplă anec­are de pământ, dupe cum asemenea ane­xări s’au dat şi Serbiei, şi Muntenegrului, pentru sacrificiele ce am făcut prin parti­­­parea noastră la resbel ? Asemenea chestiuni şi încă altele, pot fi, pe cari noi numai le punem, spre a a­­trage atenţiunea şi a provoca cugetarea a­­supra lor. Nu putem însă să le formulăm destul de precis, până nu vom cu­noas­e mai anteiu tecstul tractatului din Berlin. Aşa, asupra chestiunei Israeliţilor, nu putem încă formula nici o chestiune, fiind­că aud­im mai multe versiuni despre modul cum s’ar esprima Puterile în astă privinţă, şi nu putem sei care din versiuni va fi cea adevărată. Insă o chestiune, care ne priveşte mai mult pe noi, este aceea de a şei , dacă vom avea trebuinţă de o Constituantă. Nici a­­ceasta chestiune nu este facilă , şi face rea „Românul“ de ieri de a o considera nu­mai ca o tactică a nu­sei a căror reacţi­onari, cari ar voi să restituia Constitu­­ţiunea. Ea este mai importantă de­cât a­­tât. Mai întâi, noi unii mărturisim că am dori să nu avem asta curând o Constitu­antă, am dori s’o avem cât mai târziu, da­că ea va fi necesară. Dar nu este vorba de dorinţele noastre, acum , ci este vorba că, chestiunea, ca prin­ipiu, trebue pusă şi discutată ; cât despre oportunitatea sau timpul când s’ar convoca o Constituantă, aceasta e o chestiune de aplicare, la care guvernul are o mare parte. Ne întrebăm, prin urmare, mai întâiu, în privința Dobrogei, că daca luarea ei în posesiune s’ar putea—silind oare-cum tex­turile— a se face prin o lege ordinară, tot aşta ar fi şi cu refusul de a ni se adăoga acel teritoriu, presupunând că am voi să-l refusăm? Guvern şi Adunări, cari nu sunt de­cât niste mandatari, pot refusa un te­ritoriu, care se dă naţiunei, pre când ei, prin Constituţiune, au oare­cum mandatul de a primi adaose de teritoriu, nu au în­să și mandatul de a refuza asemenea adaose? Când însă Constituanta nu s ar convoca pentru această chestiune, și, presupunând­ că Dobrogea am primi-o prin o lege or­dinară, nu va trebui oare să convocăm o Constituantă, spre a se modifica art. 7 din Constituţiune , căci, prin adecsarea Dobro­­giei, o sumă de musulmani (adică nu de rit creştin ) vor deveni de drept cetăţeni români. In fine, sunt mulţi cari cred că, o­dată ce Statul român devine independente şi recunoscut de Europa, ar fi mai bine ca, şi numirea sa, şi calitatea Suveranului seu, să fie mai în acord cu ierarchia şi usuri­­le internaţionale, şi ca România să ia nu­mele şi rangul de R­e­g­a­t, nume şi rang, cari sunt mai potrivite şi cu importanţa noului Stat şi cu stabilitatea şi garanţia ce trebui să ofere ca monarchie constitu­a­ţionale. Intr’un asemenea cas, negreşit că numai o Constituantă va fi în drept a de­clara România de Regat, şi pe Suveranul ei de Rege. „România liberă“ in numeral seu de joi, exprimă urmatorea părere in chestiunea Dobrocrei :­­ „Europa simte necesitate, ca intre Rusia şi slavii de sud să fie o barieră, pentru aceasta ne dă Dobrogea. Putem fi siguri că, dacă nu o vom primi noi, are să se găseas­că alt stat neslav, ca să o primească , iar noi nu ne-am alege de­cat cu o satisfacţi­une reu inţeleasă şi am­­eşi din oferit inte­reselor europene. „Ştim că Dobrogea, şi geograficesce şi et­­nograficesce şi prin starea sa de cultură,are* să fie o greutate pentru România, ce se va ve­dea silită a cheltui mult din puterile sale,s pre a o mişca pe drumul inain ţării. Nu trebue insă să uităm, că, ori­cat de mari pagube materiale am avea de­ocam­dată, această ţară a fost odinidră a noastră,—că această ţară ne duce la un întins ţer­m de mare şi ne ţine ast­fel in legături economice cu lumea, cum n’am fi dacă am remănea in graniţele dinainte de tratatul de Paris,— că această ţară alipită la România ne leagă, de mari interese europene“. Congresul din Berlin. Adele şi discursurile plenipotenţiarilor A. S. PRINCIPELUI CAROL I al Romăniei. Berlin, 12 (24) Iunie, 1878. Alteţei Sale Principelui de Bismarck, Pre­şedinte al Congresului. Domnule Preşedinte, Sub­semnaţii, spre a da urmare cererei ce ş’au luat libertatea de a adresa Alteţei Vostre, la data de 1 (13) curent, au onore de a ve presenta, spre a fi supus înaltei Adunări presidată de Alteţa vos­­tră, alăturatul memoriu, în care se află resumate puncturile ce România solicită a fi primite de Eu­ropa, întru ceea ce o privesce pe dânsa. Esprimând din nou speranţa că nu se va lua vre-o decisiune în privinţa României, mai nainte ca sub­semnaţii, plenipotenţiari ai Inălţimei Sale Domnitorului Carol I, să fie ascultaţi, venim a ru­ga pe Alteţa Vostră de a bine-voi să primescă espresiunea preînoită a simţimântelor de prea in­­naltă consideraţiune şi de prea adine respect, cu care avem onoare de a fi ai Alteţei Vostre, &. A. [Sub­scrişi] : I. C. Brătianu, M. Cogǎlniceanu. Berlin, 1 (13) Iunie, 1878. Alteţei Sale Principelui de Bismarck, Preşe­dinte al Congresului. Alteţă, Sub­semnaţii, miniştri ai Inălţimei Sale Princi­pelui României, având şi deplin împuternicirile sa­le, au onore de a se adresa către Alteţa Vostră, spre a o ruga ca să supună la Escelenţele Lor Plenipotenţiarii Marilor Puteri, a lor cerere, de a fi admişi în sinul congresului, spre a espune şi a­­pera acolo drepturile ţarei lor. Sub­semnaţii, basaţi pe spiritul de dreptate şi pe bun­ă-voinţă cu care Europa s’a arătat puru­rea către Romănia, cuteză a spera, că Marile Pu­teri vor bine-voi a-i asculta, mai nainte de a de­libera asupra intereselor romănesci. Rugăm pe Alteţa Vostră, să bine-voiască a pri­mi omagiele adâncului respect, cu care avem onoare de a fi ai Alteţei Vostre prea plecaţi şi supuşi servitori. [Sub­scrişi] : I. C. Brătianu, M. Cogâlniceanu. [Urmezâ Memoriul]. Escelenţi­lor lor domnul Brătianu şi domnul Co­­gâlniceanu, etc. etc. etc. Principele de Bismarck, cancelar al Imperiului, conformându-se unei decisiuni a Congresului, lu­ată la şedinţa de astă-zli, are onore a însciinţa pe Escelenţiele lor d. Bratianu şi d. Cogălnicanu, mi­niştri ai Inălţimei Sale Principelui Carol al Ro­­maniei, ci Congresul stă gata a asculta, in şedinţa.

Next