Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-09-19 / nr. 186
STEAUA ROMÂNIEI, după care guvernul austriac ar fi decis definitiv de a amîna operaţiunile spre Novi-Bazar până la primăvara viitoare. „Acesta încercare au mişcat viu pe Sultan şi pe miniştri, şi în aceeaşi zi s’au făcut perchiziţii şi arestări la toţi omenii cari puteau fi bănuiţi a fi în înţelegere cu sofrapa din chestiune“. O scrisore din Constantinopole, publicată de „Noua presă liberă“ declară că Sultanul continuă de a fi surd la proiectele de reformă din Azia-Mir prezentate de d. Layard. Aceste proiecte cuprind multe paragrafe care violeză prerogativele Suitinului. D. Layard cere organizarea unei poliţii streine şi dreptul, pentru rezidenţii englezii, de a controla apărarea legilor inaintea tribunalelor; numirea membrilor cari vor compune acesta tribunale va trebui să fie aprobată de guvernul englez. Ambasadorul englez cere asemine cesiunea Trapezuntei. Se zice că trimisul emirului de Afganistan, care au sosit de curînd la Constantinopole, se silesc de a hotări pe Portă să invhce o alianţă cu Rusia. — Se comunică din Filipopoli . O ordine de zi a comisariului imperial rus din Bulgaria dispune că toţi tinerii Bulgari de la 21—22 ani vor fi chiamaţi sub arme. Conscripţiunea va funcţiona mai intăiu in distratele Rusciur, Vidin, Tîrnova, Sofia şi Plevna. Se va infiinţa probabil o şcolă de sub-ofiţeri. Generalul Dodukof se ocupă cu organizarea instruiţiunei. Fiecare district va avea un inspector de invăţălment. Se creeză trei gimnasii, la Sofia, Gabrova şi Rusciuc ; 2 scule normale, la Arbanae şi Somokovo ; o scolă comercială la Sistov, una de agricultură la Plevna şi o şcolă de industrie la Slivno. — Ofiţerii italieni, colonelul de stat-major Rossi şi căpitanul Fanfani, sosiţi de curînd in Bucureşti, nu au nici-o misiune militară, ci au venit ca să viziteze timpul de barae de peste Dunărea. „Peşti Naplo“ asigură că la congresul din Berlin principele de Bismarck s’au opus energic la cererea formulată de cătră delegaţii austriaci a ţinut mandat european pentru ocuparea Bosniei şi a Herţegovinei. Numai după ce comtele au ameninţat că va părăsi congresul, cancelariul german au incuviinţat clauzula relativă la ocupare, introdusă asupra propunerei principelui de Bismarck. „Gazeta Germaniei de Nord.“respunzînd lui „Peşti Naplo“ declară aserţiunile sale de invenţiuni de o rară audacie. „Gazeta“ susţine că nu numai cabinetele ci şi alte persone ştiu că un congres propunerile plenipotenţiarilor austriaci, relative cît la Bosnia cît şi la celelalte chestiuni au aflat totdeauna din partea principelui de Bismarck sprijinul cel mai solid, precum se înţelege acesta din raporturile de intimă amiciţie care domnesc intre ambele împărăţii. „Gazeta de Colonia“ anunţă că San Stefano şi imprejurimele lui au fost ocupate in ziua de 23 de către Turci in urma evacuărei lor de cătră Ruşi. Aceştia se retrag incet spre Adrianopole. — Se comunică din Neplie că erupţiunea Vesuvului sporeşte, şi că lava au început a curge pe costele muntelui. — „Daily News“ publică o depeşă din Viena Programul politicei lui Leon XIII. O scrisore de curînd adresată de papa cardinalului Nina cuprinde programul politicei Satului Scaun. Scrisorea aminteste cu durere mointea cardinalului Franchi. Ea lauda iscusința în afaceri, fermitatea și spiritul cardinalului Nina la care se adreseaza papa facendu-i cunoscute ideile sale. Papa aminteşte că îndată după înalţarea lui la tronul pontifical, au adresat tuturor episcopilor o enciclică, care deplînge desordinile societăţei actuale şi expune binefacerile Bisericei care posede şi astăzi totă puterea spre a vindica ranele morale ale societăţei. Papa, condus de aceste simţimente, s’au adresat, la capii naţiunilor, chiar la aceia cari nu sînt legaţi cu Satul Scaun prin legăturile religiunei catolice, invitându-i să nu refuze Bisericei puternicul lor sprijin. Ei s’au adresat, prin urmare, la ilustrul împarat al naţiunei germane, care din cauza grelelor condiţni făcute catolicilor din aceasta ţară, chiamă cu deosebire solicitudinea Satului Scaun. Acesta demarsă, scrie Santitea Sa, inspirată numai de dorinţa de a restitui Germaniei pacea religiosă, au fost primită favorabil de împarat şi au avut bunul efect de a începe negoţieri aliate în cari intenţiunea nostră n’au fost de a dobîndi un simplu armistiţiu, ci o pace adevarată , solidă şi durabilă. însemnătatea acestui!t scop, drept apreţuită de înalta înţelepciune a acelora cari ţin în mînile lor destinurile imperiului, îi va conduce, avem încrederea, de a ne întinde o mină amică spre a-l realiza. Biserica fără îndoila ar fi fericită de a vedea pacea restatornicită în Germania , dar imperiul ar fi nu mai puţin fericit, căci conştiinţele fiind pacinice, el ar afla, ca şi alta dată, în fiii Bisericei catolice supuşii sei cei mai credincioşi şi cei mai generoşi. Atenţiunea noistră se îndreptă şi spre ţerile Orientului unde evenimentele pregătesc Bisericei este un viitor mai bun. Sfiutul Scaun va face tot ce-i va sta prin putinţă spre a favoriza interesele religiunei în aceste ţeri. Scopul nostru este deci de a exercita o acţiune binefacetore a Bisericei şi a Papatului în mijlocul societăţei actuale întregi. Cardinalul Nina, continuă scrisorea pontificală, va trebui să-şi îndrepte atenţiunea lui cea mai seriosa asupra grelei situaţiuni create pontificelui suveran la Roma în urma despoierei care l’au făcut să piardă puterea sa temporală. Papa declară în urmă că nu voesce să se întindă asupra drepturilor Sintului Saun nici asupra îngrijitei în care se află catolicii veciend pe părintele lor lipsit de libertate. Dar el nu se poate dispensa de a observa că, în vreme ce puterea spirituală are trebuinţă, în condiţiunile actuale, de o libertate forte completă, el întimpină, din contra, încălcări ce fac forte greu guvernul Bisericei universale. Papa aminteşte, în acesta privinţă, plîngerile lui Piu IX relative la suprimarea corporaţiilor religiose, la recrutarea armatei, la statornicirea in Roma a biseriilor şi a scolelor eretice, şi la o instrucţiune fără credinţă. Papa se plînge de necesitatea exequaturei guvernului pentru numirea episcopilor, de refuzul guvernului de a recunoişte pe unii episcopi sau de lungimea formalităţilor pentru recunoscerea lor. El zice că patronagiul regal nu dă drepturi contrarie acelora a Bisericei. Papa în lee declarând că în aceste condiţiuni deplorabile, nu şiie cari sînt datoriile ministeriului seu apostolic. Pregătirile Angliei contra Afganistanului. Din Bombai, cu data de 24, se telegrafieze „Standardului „Nu se va face nici o încercare nouă, sre a îndupleca pe Sir Ali să primească la curtea sa un trimis englez. Misiunea au fost disolvată. Peste trei zie vor pleca 8.000 de omeni spre a intări gurnizona de la Guettah. See consideră ca sigur că oştirile vor înainta de în acest punct spre Candahar, mişcare ce ar avea de resultat tăierea comunicaţiunilor între Cibui şi Herat. In acelaş timp, 6.000 omeni vor merge la Kobat , vor intra in Afganistan prin valea Curum. O a treia colonă va străbate prin strîmtorea Khaiber.“ O depeşă din Simla adresată ziarului „Daily News“ vesteşte că emisarul vice-regelui Indiei au fost din Cabul rechiamat, şi că in cazul unei năvăliri a Afganitanului, trei starea Khaiberului va fi înconjurată. Guvernul indian nu are intenţiune de a ataca Cabulul, ci probabil de a efectua o demonstraţiune spre a arăta emirului că nu are nici-o şansă de a trage in partea sa printr’o purtare amicală pe triburile de la hotară. De altă parte, ziarului „Daily Telegraph“ i se anunţă, asemine din Simla, că negoţierile spre a deslipi populaţiunile Kibaiberiene de Sir-Ali înaintează, şi că este speranţa că vor isbuti, căci aceste populaţiuni au şi nemulţumit chiar pe emir prin chipul amical cu care au primit misiunea engleză. Se telefieză din Berlin „Standardului“ : „Se anunţă din St.Petersburg că Rusia au de-