Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-10-24 / nr. 213
Marii 21 Octomvre 1878. Anul 11. M. 213. STEAUA ROMÂNIEI ABONAMEHTE in las!, un an . ....................... Trei lun!......................................... Pentru străinătate se adaogă portul. Redacţiunea şi Administratîunea in Otelu 1 di* Europa, Straja !Mănuşneni Un esemplar 10 ban! ANUSCIURI bândul sau locul în pagina IV . . . .15 ban! Inserţiun! ?! reclame, rândul .... 25 Scrisor! nefrancate se refusa. 24 lei Raal. Octomvre Sunt doue septimbii pana la ziua de intaiu a alegerilor comunale şi cetăţenii iaşeni au şi ajuns intr’o frămîntare excesivă. Daca frigurile electorale la inceputul paroxismului lor sînt atît de sauenimătoare, ce vor fi ele, cînd acest paroxism va ajunge culminaţiunea sa? Toate ne spun că avem a trece de astă dată, prin o lupta electorală de acele de care Iaşii iiau văzut petrecânduse de mult timp. De ce lupta pentru alegerile municipale de es timp ameninţă de a fi aşa de aprinsa şi atit de înverşunată ? Pentru că tot ce Iaşii au generos şi inteligent s-a determinat a mîntui in fine prasim acesta, caste ce va casta, desectă de cîţiva oameni ignoranţi şi esploatatori cari ţin pre loc propăşirea lui materiala şi intelectuală, intrebuinţînd puterea de care s'au acaparat, spre a intoarce in folosul pungei lor, pe faţă şi prin toate mijloacele, averea publică. Pentru că toţi acei oameni de bine vad ca dacă afacerile noastre municipale cit şi puterile publice din urbea noastră vor mai remînea inca in mina unor individe cari de cînd posed aceste putere nu le-au Întrebuinţat decit spre căpătuirea lor şi spre decadenţa oraşului, Iaşii nu vor intarzica de a deveni un foculariu de demoralisare politică şi de reacţiune, de a perde prestigiul ce prin atîte titluri s’au câştigat intre oraşele României Consiliul comunal, ce este inca in funcţiune şi a căruia majoritate se compune astăzi din grupul cunoscutei fracţiuni, s’a făcut vinovat dinaintea cetăţenilor ieşeni. Nu ştiu pentru ce scop ei au negles interesele urbei in chipul cel mai patent. Aratatu sau ei atit de negligenți, spre a putea urmări mai bine interesele lor personale, sau aceasta negligenţă provine din necapacitatea lor ? In ambele caşuri ei sînt cu egalitate culpabili; și, precum un organism puternic adună veninul ce coroade un corp viu, şi prin a sforţa vitala i-l aruncă afară din el, astfeliu şi iaşanii, esasperaţi de a vedea decadenţa ce ameninţa societatea iaşiana in sorginţile vitali ţaţei sale, ei îşi intrunesc puterile lor cu energie, spre a scăpă urbea lor antică, din mînîle unei clici condemnabile şi osîndite. Acest suprem interes al urbei noastre, a făcut pre toţi oamenii de bine, pre toţi oamenii ce se interesază cu sinceritate de prosperitatea cetăţei lor, ori care ar fi grupul politic din carele ar face parte, de a se pune umor la umor spre a combate cu puteri întrunite. De aceea s’au şi făcut o alianţă intre partidul conservator şi intre acel al liberalilor moderaţi al cărui comitet central residează in Iaşi. Ambele partizi au înţeles că, oricare ar fi doctrinele credinţelor lor politice, şi fără a salorifica nimic din acele doctrine, ele trebue a se lupta cu putere întrunite la alegerile comunale de astă dată, spre a scapa municipiul nostru de nişte individe, cu mintea copleşită de ignoranţă şi de cupiditate. Lupta va fi dar teribilă şi înverşunată, căci acei ce sînt căzuţi supt condemnarea publică vor face storţele disperărei, spre a mai sta, cătva timp macar, spenzuraţi de puterea şi de veniturile ce ea procură. Ce este mai mulţi fracţiunea despune de toate puterile publice ale oraşului nostru: administraţie, poliţie, garda civică, intimidări, favori, toate vor fi puse in mişcare spre a-şi ajunge la scopul ce urmăresce. Noi ni se avem ferma speranţă că nici seducţiunile, nici ameninţările, nici cercul îngrozitor al poliţiei desemenate nu vor avea de astă dată influenţă asupra alegătorilor laşi ani, şi ca generoasele sforţe ale atîtor oameni de bine vor fi încoronate de un complet succes. Ele vor eşi triumfătoare din aceasta luptă, ce se dă de eatră oamenii ce urmăresc lumina şi progresul, in contra cupiditatei, a intunerecului şi a reacţiunei, practicate de eatră fracţiune in numele democraţiei, al patriotismului şi al libertăţei. Este cunoscut că nu târziu după subscrierea tractatului de Berlin, puterile cele mari europene au declarat că nu vor numi pe miniştrii lor plenipotenţiari pe lingă curtea din Bucureşti decit după ce mai întâiu guvernul român va face declaraţiuni în sensul admisiunei Evreilor la exerciţiul drepturilor civile şi politice. Consecvente acestor declaraţiuni, puterile au amînat până mai dăunăzi recunoascerea oficială a independenţei noastre şi numirea miniştrilor lor plenipotenţiari pe lingă cabinetul principelui Carol. Nu este mult timp de cind am venlut că unele dintre puteri au revenit de la hotârirea lor. Rusia, cea dintăiu, au acreditat pe d. baron Stuart în calitate de ministru plenipotenţiar, şi septămîna trecută reprezentantul Maiestăţei Sale Ţarului au şi inmînat cu ceremonialul diplomatic obicinuit Alteţei Sale Regale Domnitoriului nostru scrisorile sale de acreditare. Acum vedem că şi Italia şi Austria au urmat exemplului dat de Imperiul Rusiei, numind asemenea miniştră plenipotenţiari, şi ziarele asigură că în curînd şi Francia ne va trimite ministrul său. Aceste numiri, făcute în urma declaraţiunilor puterilor europeane că nu ne vor recunoaşte oficial noua noastră situaţiune politică decit după conformarea noastră deplină la prescripţiile tractatului de Berlin, sînt ele un succes diplomatic obţinut de guvernul nostru, sau din contra denotă o nouă capitulare şi în chestiunea Evreilor, în această chestiune vitală pentru existenţa şi viitoriul ţerei noastre ca şi în toate celelalte *