Steaua Roşie, septembrie 1954 (Anul 3, nr. 206-214)

1954-09-01 / nr. 206

4 (Urmare din pag. 3-a) medie la hectar a cartofilor de vară pină la 8.000 kg.; a cartofilor de toamnă pină la 13.000 kg.; a verzei pină la 20.000 kg.; a pătlăgelelor roșii pină la 17.000 kg.; a cepei pină la 9.000 kg.; să mărească livrările legumelor către stat în 1956 pina la 200.000 tone, cartofi pină la 100.000 tone şi seminţe de legume pină la 5.900 tone. Să se mecanizeze plantarea cartofului în anul 1956 pe 90% din suprafaţa cultivată cu cartofi. Să se asigure construirea a cel puţin 3 sere mari cu suprafaţa de 15.000 m. p. fiecare şi cel puţin 220.000 m. p. răsadniţe noi. Să se extindă metoda producerii răsadurilor în ghi­vece nutritive, mărindu se in anul 1956 canti­tatea de legume timpurii livrate cu 1,5 ori faţă de 1953. Să se organizeze în 13—20 gospodării agri­cole de stat producerea seminţelor de legume şi de cartofi rezistenţi la n­ia neagră. 4). Să se extindă în gospodăriile agricole de stat în anul 1956 suprafaţa viilor pină la 28.200 ha. şi suprafaţa livezilor pînă la 23.400 ha. Totodată să se complecteze golurile în li­­vezi pe o suprafaţă de 14.000 ha. Producţia viilor cu vită altoită şi soiurile hibride şi lo­cale să fie de cel puţin 4330­ kg. struguri la ha., iar la livezi, in medie de cel puţin 16,5 kg. fructe de fiecare pom. Producţia de vin să ajungă în anul 1956 pînă la 585.000 hl.. producţia de viţe altoite pînă la 11 milioane bucăţi, iar producţia de pomi fructiferi circa 5.000.000 bucăţi. In anii 1955—1956, să se ridice pe spaliere toate pepinierele pentru obţinerea portaltoilor, precum şi toate viile. Pînă în anul 1956 suprafaţa plantaţiilor de căpşuni să se mărească pînă la 240 ha., iar su­prafaţa arbuştilor fructiferi pină la 250 ha. 5. Se recomandă Ministerului Agriculturii şi Silviculturii: a) Pentru asigurarea creşterii efectivului de vaci în gospodăriile agricole de stat să se a­­chiziţioneze anual 5.000 viţele în vîrstă de 1­2 ani. b) Să se asigure în anul 1956 o producţie medie de cel puţin 2.400 litri lapte la o vacă furajată, producţia medie de onă la oi cu lină fină şi semifină de 3,6 kg. la fiecare şi la oi cu lină grosieră cite 2,2 kg. C) Să se mărească în anul 1956 cantitatea de lapte predată statului, pînă la 800.000 hl.; la lină pină la 2.000 tone. Să se organizeze îngrăşarea porcilor în gospodăriile agricole de stat şi să se mărească livrarea de porci în­grăşaţi pentru carne, pînă la 160.000 capete in anul 1955, respectiv pînă la 22.400 tone greu­tate vie; să se mărească livrările de carne pînă la 31.000 tone anual. d) Să se îmbunătăţească activitatea gos­podăriilor agricole de stat pentru creşterea a­­nimalelor de rasă, mărind considerabil pro­ductivitatea animalelor şi efectivul de anima­le tinere pentru reproducţie. Să se complecteze toate gospodăriile agricole de stat cu reprodu­cători de rasă de calitate superioară; e) Să se organizeze în mod raţional baza furajeră, ţinînd seama de asigurarea complectă a animatelor din gospodăriile agricole de stat cu cantitatea necesară de nutreţuri. Să se mă­rească producţia la ha., la lucernă şi trifoi pentru fin din culturile vechi, cel puţin pină la 4.200 kg. pe ha., pentru ierburi anuale — pînă la cel puţin 3.200 kg.; pentru rădăcinoase la cel puţin 24.000 kg.; pentru culturi de siloz — 25.000 kg.; să se asigure pregătirea şi admi­nistrarea raţională a furajelor; f) In scopul măririi resurselor furajere, du­pă culegerea culturilor timpurii să se facă în­­sămînţarea repetată în mirişte pentru mărirea producţiei de nutreţuri verzi, suprafaţa lor a­­jungind în anul 1956 pină la 45.000 ha.; g) Să se mecanizeze pînă în anul 1936 principalele lucrăi legate de producerea fura­jelor, de hrănirea şi îngrijirea animalelor. 6. Pentru folosirea mai raţională a deşeuri­lor industriei alimentare, să se organizeze in 1954—1955 o producţie mărită de brichete fu­rajere şi furaje combinate. 7. Să se îmbunătăţească modul de utilizare a parcului de maşini şi tractoare de la gospo­dăriile agricole de stat; să se asigure îndepli­nirea normelor de lucru de către toţi tracto­riştii şi mecanicii; să se organizeze buna în­grijire tehnică a trotoarelor, combinelor şi a maşinilor agricole. Să se organizeze la fiecare gospodărie agri­colă de stat un atelier cu utilaj tip de maşini şi unelte, iar în perioada de vară să se orga­nizeze ateliere mobile. Avînd în vedere lipsa de piese și nerentabi­­litatea în exploatare, se consideră necesară în­locuirea treptată la lucrările de cîmp, pe mă­sura uzării lor, a tractoarelor Fordson, Lanz, Hanomag și alte tipuri învechite, existente în gospodăriile agricole de stat, raminind ca a­­ceste tractoare sa fie folosite mai departe la lucrări ușoare pe măsura capacității lor. 8. Să se repartizeze gospodăriilor agricole de stat în perioada 1955—1956 un număr de 1.870 tractoare, 325 combine, pentru cereale, 1.180 combine pentru alte culturi, 1.050 auto­camioane, 1.830 pluguri de tractor, 34.700 gra­pe complexe, 600 cultivatoare cu tracţiune me­canică, 830 semănători cu tracţiune mecanică, 450 secerători cu tracţiune mecanică, 350 gre­ble mecanice, 570 selectoare de cereale, 160 agregate de muls, 170 km, linie decauville pentru ferme zootehnice împreună cu vagoa­nele respective, adăpători automate cu ţevi şi rezervoare de apă pentru un număr de 16.500 vaci şi 11.400 scroafe, 1.700 diferite maşini pentru prelucrarea metalelor şi diverse alte maşini şi utilaj. 9. Să se elaboreze planul de electrificare a gospodăriilor agricole de stat pentru viitorii 2—3 ani în vederea folosirii energiei electrice în procesul de producţie. 10. Să se asigure îndeplinirea planului de construcţii in anii 1954—1956 in special pen­tr­u locuinţe, ateliere mecanice şi construcţii zootehnice, dîndu-se întiietate construcţiilor le­gate de producţie. 11. Pentru lărgirea atribuţiilor directorilor de gospodării agricole de stat, să se reducă numărul indicilor din planurile de producţie şi financiare, să se permită directorilor G.A.S. să organizeze în mod independent pe răspun­dere proprie, din­ fondurile generale ale gospo­dăriilor de sub conducerea lor, ramuri supli­mentare de producţie. In vederea reducerii preţului de cost, se vor lua măsuri odată cu întocmirea planurilor de producţie ale gospodăriilor agricole de stat, să se stabilească şi costul de producţie planificat pentru fiecare produs în parte. Să se întărească controlul departmental­­financiar şi de producţie al activităţii trustu­rilor şi G­A­S -urilor. 12. Avînd în vedere necesitatea păstrării şi refacerii la timp a fondurilor de bază ale G.A.S.-urilor, Ministerul Agriculturii şi Silvi­culturii şi Ministerul Finanţelor vor asigura calcularea şi vărsarea la timp de către G.A.S.­­uri a cotelor de amortisment la conturile speciale de la bancă, precum şi utilizarea acestor cote numai pentru refacerea bunurilor G.A.S.-urilor şi îndeosebi pentru reparaţii capitale. 13. Să se încadreze toate G.A.S.-urile cu teh­nicieni de calificare superioară şi medie. In funcţiile de conducere să fie repartizate elemen­te care posedă studii agricole de specialitate, sau practicieni cu cunoştinţele necesare in do­meniul agriculturii. 14. Ministerul Comerţului Interior şi Centro­­coopul să ia măsuri pentru mărirea numărului de unităţi comerciale în G.A.S.-uri (magazine, chioşcuri) şi îmbunătăţirea aprovizionării salaria­ţilor din G.A.S.-uri cu mărfuri de larg consum. XI. Activarea organizatorico­­economică a gospodăriilor colec­­tive şi întovărăşirilor agricole In munca de consolidare organizatorico-eco­­nomică a gospodăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor agricole au fost realizate unele succese. Gospodăriile agricole colective şi întovărăşirile agricole nu folosesc însă nici pe departe posibili­tăţile mari de care dispun pentru mărirea pro­ducţiei agricole, pentru dezvoltarea gospodăriei obşteşti şi ridicarea nivelului material al mem­brilor gospodăriilor colective şi ai întovărăşiri­lor agricole. De aceea este necesar ca: 1. Organele şi organizaţiile de partid şi orga­nele de stat a) Să dea o atenţie mult mai mare decit pînă acum muncii de consolidare organizatorico-econo­­mică a întovărăşirilor agricole, formă a coopera­ţiei de producţie accesibilă unor mase largi de ţărani muncitori ; să ducă muncă politică de lă­murire şi convingere a ţăranilor muncitori pentru înfiinţarea de noi întovărăşiri agricole, precum şi de asocieri simple de cooperare în producţie, ca: asociaţii pentru cultura sfeclei de zahăr, cultura bumbacului, tutunului, legumelor şi altele care dau posibilitatea folosirii muncii mecanizate, spo­resc producţia şi veniturile ţăranului muncitor şi îl conving de superioritatea şi avantajele muncii în comun a pămîntului. b) Să ia măsuri ca în fiecare gospodărie agri­colă colectivă, cu peste 509 ha. teren, să fie un inginer agronom retribuit de către S.M.T.; în ce priveşte celelalte gospodării colective şi întovără­şirile agricole tehnicienii de la circumscripţiile agro-zoo-veterinare să răspundă direct de îndru­marea tehnică a muncii agricole. 2. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi co­mitetele executive regionale şi raionale să inten­sifice munca pentru organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor raţionale in gospodă­riile colective. In anul 1955 să se execute organi­zarea teritoriului şi introducerea asolamentelor in 250 gospodării colective, iar în anul 956, in 350. De asemenea, să ia măsuri ca în toate gospodă­riile agricole colective să fie introdusă o justă rotaţie a culturilor. 3. Cu începere din 1955 să se introducă plata suplimentară în natură şi in bani a muncii colec­tiviştilor pentru depăşirea sarcinilor de plan sta­bilite, în­ vederea obţinerii de recolte ridicate la culturile agricole şi de producţii mari la ani­male. 4. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, comi­tetele regionale şi raionale de partid şi comite­tele executive ale sfaturilor populare sunt obligate să îmbunătăţească radical îndrumarea gospodă­riilor colective în organizarea muncii, consolida­rea brigăzilor de producţie, repartizarea echipe­lor din cadrul brigăzilor pe culturi tehnice şi prăşitoare, legume, cartofi, livezi şi vii, pentru întărirea disciplinei în muncă şi participarea ac­tivă a membrilor gospodăriilor colective la pro­ducţia obştească. Se recomandă ridicarea minimului obligator de zile-muncă pentru gospodăriile colective din zonele de culturi tehnice, legumicole, viticole, pînă la 100 zile-m­uncă pe an pentru fiecare mem­bru al gospodăriei colective capabil de muncă. 5. Să se asigure un control sistematic și per­manent asupra respectării statutului, menit să pună capăt oricăror încercări de încălcare a pre­vederilor statutului, de risipire a pămîntului şi a avutului obştesc, de cheltuiri nejuste a zilelor­­muncă ; să ajute conducerile gospodăriilor agri­cole colective în mărirea avutului ro­ştesc şi a fondurilor indivizibile, în procurarea inventarului, în executarea construcţiilor, în dezvoltarea tutu­ror ramurilor de producţie şi mărirea veniturilor băneşti. 6. Să se stabilească un control sistematic asupra folosirii fondurilor indivizibile şi creditării gospo­dăriilor colective, ţinîndu-se­­seama de necesită­ţile reale şi de mijloacele proprii ale gospodăriilor, precum şi asupra acoperirii creditelor acordate gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole. 7. In legătură cu volumul mare al creditelor acordate agriculturii, se consideră necesară înfiin­ţarea unei Bănci pentru creditarea agriculturii. ..Banca Agricolă“, care să-şi înceapă activitatea de la 1 ianuarie 1955. 8. Să se ia măsuri pentru organizarea unui control permanent asupra executării lucrărilor de construcţii în gospodăriile colective şi să se acorde sprijin gospodăriilor colective in stabili­rea obiectivelor de construit şi amplasării lor. Să se asigure repartizarea materialelor nece­sare pentru construcţii în gospodăriile agricole colective. 9. Să se ia măsuri pentru îmbunătăţirea evi­denţei contabile operative şi a dărilor de seamă anuale în gospodăriile colective, recomandîndu­­se micilor gospodării agricole colective să folo­sească evidenţa contabilă după sistemul simplu. Se va simplifica formularistica actuală de pla­nificare a producţiei şi de finanţare. 10. Pentru îmbunătăţirea valorificării produse­lor agricole de către gospodăriile,agricole colec­tive şi întovărăşirile agricole direct pe pieţele oraşelor şi în centrele muncitoreşti, să se amena­jeze gherete şi să se repartizeze inventarul ne­cesar (cîntare, vase, ş.a.m.d.). 11. S.M.T.-urile să acorde un ajutor tot mai mare gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole nu numai în executarea lucrărilor cu tractoare şi maşini, ci şi la organizarea muncii, la repartizarea veniturilor, introducerea asola­­mentelor raţionale la introducerea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii înaintate în producţia agri­colă. S.M.T.-urile să poarte răspunderea îndeplini­rii planului de producţie la gospodăriile colecti­ve pe care le deservesc. XII. Cointeresarea materială a ţărănimii muncitoare în creşterea producţiei agricole Pentru a stimula eforturile ţărănimii munci­toare de a spori producţia agricolă, de a livra cantităţile de produse contractate şi obligatorii şi de a vinde in pieţe, tirguri şi oboare cantităţi cit mai mari de produse agro-alimentare, se con­sideră necesar ca: 1) Incepînd din anul 1955 să se îmbunătă­ţească sistemul de colectare a laptelui şi a linii, prin micşorarea numărului de categorii de gospodării agricole, astfel incit ţăranii muncitori să fie stimulaţi la creşterea unui număr cit mai mare de animale. 2) Să se renunţe la sistemul de calculare a impozitului agricol după venit, trecindu-se, cu începere din anul 1955, la calcularea impozitu­lui agricol pe hectar. 3) Să se îmbunătăţească sistemul de contrac­tare a culturilor tehnice, punindu-se la bază principiul cointeresării materiale a producători­lor la extinderea suprafeţelor însăminţate, la ob­ţinerea recoltelor bogate şi la predarea întregii producţii contractate. Să se prevadă în noile condiţii de contractare a culturilor tehnice îmbunătăţirea sortimentului de mărfuri industriale, intre care şi mijloace de producţie ca: pluguri, prăşitoare, grape, cosi­toare, semănători etc; de asemenea să se pre­vadă în contracte vînzarea către producători a porumbului, griului, orzului şi ovăzului, astfel ca aceşti cultivatori să-şi asigure cerealele pen­tru alimentaţia lor şi furajele pentru animale. Să se îmbunătăţească actualul sistem de con­tractare şi achiziţii a legumelor şi cartofului, fi­­xîndu-se preţuri diferenţiate pentru culturile principale pe sezoane de producţie şi dîndu-se sprijin producătorilor de a-şi valorifica la piaţă produsele legumicole şi cartofii. XIII. Despre cadre şi învăţămîntul agricol Pentru asigurarea îndeplinirii măsurilor pre­văzute în directivele de dezvoltare a agriculturii in următorii 2—3 ani se impune îmbunătăţirea sistemului de pregătire a cadrelor de specialişti în agricultură şi justa lor folosire în producţie. 1. Să se considere ca urgentă profilarea învă­­ţămîntului agricol superior, mediu şi profesio­nal. a) Să se revizuiască facultăţile existente din institutele de invăţămînt superior agricol, des­­fiinţindu-se secţiile cu o specializare îngustă şi asigurindu-se pregătirea specialiştilor cu profil larg. Inginerii agronomi specializaţi în producţia plantelor, pedologie, selecţie, etc., necesari in­stitutelor de invăţămînt şi institutelor de cerce­tări ştiinţifice, să fie pregătiţi din rîndurile in­ginerilor agronomi cu profil larg, prin cursuri de aspirantură şi cursuri speciale. Să se stabilească pentru tinerii specialişti în agricultură, care termină şcolile agricole supe­rioare şi medii, o durată de muncă de trei ani direct în producţie. b) Specialiştilor şi tehnicienilor din agricultu­ră, care lucrează nemijlocit în producţie, să li se asigure condiţiile materiale, loturi şi credite pentru construirea de locuinţe şi organizarea de gospodării personale. c) Să se revizuiască reţeaua de şcoli agricole medii pentru pregătirea specialiştilor în agri­cultură cu calificarea medie, asigurîndu-se ca­pacitatea de şcolarizare în raport cu cerinţele agriculturii. d) Să se îmbunătăţească redactarea şi edita­rea manualelor didactice pentru învăţămîntul a­­gricol, dîndu-se o deosebită atenţie conţinutului ştiinţific şi expunerii didactice. 2. Incepînd cu anul şcolar 1954—1955, să se asigure primirea în institutele de învăţămînt a­­gricol, în fiecare an, a cel puţin 1.600 studenţi, iar in şcolile agricole medii, cel puţin 4.800 e­­levi la cursuri cu frecvenţă şi cite 1.000 de studenţi şi elevi la cursuri fără frecvenţă. Să se îmbunătăţească simţitor munca didac­tică şi practica de producţie la şcolile agricole profesionale cu durata de doi ani. Să se lărgească în şcolile din sistemul Minis­terului Invăţămîntului, care funcţionează in me­diul rural, cunoştinţele agronomice şi­­să se in­troducă în manualele acestor şcoli cunoştinţe de agronomie corespunzătoare nivelului claselor respective. 3. Să se ia măsuri pentru îmbunătăţirea bazei tehnico-maier­ale a institutelor de invăţămînt a­­gricol. In acest scop să se prevadă fonduri de investiţii pentru lucrările de construcţii, de în­zestrare cu utilaj de laborator şi cu maşini şi unelte agricole. Gospodăriile didactice experimentale ale insti­­tutelor agricole şi ale şcolilor agricole medii şi profesionale să fie transformate in gospodării agricole model. 4. Să se lichideze metoda nejustă a folosiri specialiştilor din agricultură in munci adminis­trative, în timp ce S.M.T.-urile, gospodăriile a­­gricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole şi circumscripţiile agrono­mice, zootehnice şi veterinare sunt lipsite de ca­dre de îndrumare tehnică. 5. Complectarea cu cadre de specialişti a S.M.T.-urilor, gospodăriilor agricole de stat, gospodăriilor agricole colective şi circumscrip­ţiilor agro-veterinare, să se facă din rîndul ab­solvenţilor şcolilor superioare şi medii, din rîn­dul cadrelor existente la raioane, prin justa lor repartizare. Ministerele şi departamentele să prezinte Con­siliului de Miniştri liste complecte ale ingine­rilor, zootehniştilor, medicilor veterinari, ingi­nerilor agronomi, horticoli şi viticoli, ale specia­liştilor în agricultură cu studii superioare şi medii, urmând ca aceştia să fie eliberaţi de ac­­tualele lor funcţii, dacă nu lucrează in speciali­tatea lor, sau într-o funcţie de conducere hotărî­­tă de partid şi guvern, pentru a fi încadraţi în S.M.T.-uri, gospodării agricole de stat, gospo­dării agricole colective, circumscripţii agro-zoo­­veterinare. Să se interzică de a se încredinţa specialiştilor in agricultură munci in alte mi­nistere si instituţii, fără avizul Ministerului A­­griculturii şi Silviculturii. (Continuare in pag. 5-a) Proiectul C. C. al P. M. R. Directivei© Congresului al ll-lea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii in următorii 2-3 ani STEAUA ROȘIE 1 septembrie 1954

Next