Steaua Roşie, decembrie 1955 (Anul 4, nr. 339-352)

1955-12-03 / nr. 339

8 tfecemPríé '1955 Pe marginea proiectului Statutului modificat al P. M. R. Disciplina de partid — chezăşie a unităţii partidului Centralismul democratic pre­supune o disciplină de fier, o­­blig­atorie în egală măsură pen­tru toate organizaţiile şi pentru toţi membrii de partid. Tăria disciplinei proletare constă în faptul că este o disciplină con­ştientă, liber consimţită, izvorî­­tă din înţelegerea justeţei hotă­­rîrilor luate de partid,din devota­mentul comunistului faţă de cauza partidului. Disciplina de partid nu exclude ci, dimpotrivă, presupune lupta de păreri. După ce însă lupta de păreri a luat sfîrşit, după ce h­otărîrea a fost adoptată de majoritate, toţi membrii de partid sînt obligaţi să se supună hotărîrii şi să ac­ţioneze ca un singur om. Forţa partidului constă în unitatea de voinţă şi de acţiune a membrilor săi. Fiecare membru de partid — arată proiectul Statutului modi­ficat — este obligat „să respec­te cu stricteţe disciplina de partid şi de stat, obligatorie în egală măsură pentru toţi mem­brii de partid“. Disciplina de partid este nu o disciplină a vorbelor, ci a fapte­lor — ea se manifestă în lupta activă, de zi cu zi, pentru reali­zarea politicii partidului. „Pen­tru un membru de partid — se arată în proiectul de statut — nu este suficient să se declare de acord cu hotărîrile partidului. Orice membru de partid este o­­bligat să lupte pentru înfăptui­rea acestor hotărîri“. îndeplinirea sarcinilor de partid punctual şi pînă la capăt, în ciuda oricăror greutăţi şi cu preţul oricăror sacrificii — este o obligaţie a fiecărui membru de partid. In condiţiile regimului democrat-popular, în care parti­dul este forţa conducătoare a statului, comunistul este obligat deopotrivă să respecte şi disci­plina de stat. Datorită muncii educative des­făşurate de partid, cea mai mare parte a comuniştilor respectă cu stricteţe disciplina de partid şi de stat, luptă cu energie şi abnegaţie pentru înfăptuirea po­liticii şi hotărîrilor partidului. Trebuie spus însă că mai e­­xistă membri de partid care ma­nifestă o atitudine formală Faţă de hotărîrile partidului, faţă de disciplina de partid şi de stat, muncesc de mîntuială, fără înflăcărare şi perseverenţă pen­tru îndeplinirea sarcinilor. Intr-o serie de întreprinderi sînt mem­bri de partid care se numără printre elementele codaşe în pro­ducţie, încalcă disciplina muncii, dau rebuturi, nu luptă activ pen­tru înfăptuirea politicii partidu­lui la sate, nu aplică metodele agro-zootehnice înaintate, nu-şi îndeplinesc cu conştiinciozitate obligaţiile faţă de stat. Atitudinea formală faţă de ho­­tărîrile partidului, faţă de disci­plina de partid se manifestă, din păcate, şi în activitatea altei or­gane şi activişti de partid. Cu toate că confernţa organizaţiei raionale de partid Botrin a obli­gat comitetul raional să anali­zeze activitatea organizaţiilor de bază din unele gospodării co­lective, membrii comitetului ra­ional au lăsat să treacă luni de zile fără să întreprindă nimic în această privinţă. Aşa se şi expli­că faptul că în unele gospodării colective din acest raion lucru­rile continuă să meargă prost. Nu sînt rare cazurile cînd or­gane de partid păşesc la îndepli­nirea unor hotărîri în mod pur formal, organizează şedinţe în care acestea sînt j­relucrate, transmit instrucţiuni, dar uită tocmai esenţialul, şi anume mă­surile practice pentru îndeplini­rea hotărîrilor, asigurarea ca­drelor, a condiţiilor materiale necesare, controlul viu pe teren, o incit din cele mai bune hotă­rîri nu se mai alege nimic. Atitudinea pasivă şi formală faţă de hotărîrile partidului duce la slăbirea capacităţii de luptă a partidului. Stîrpirea formalis­mului, a lipsei de răspundere şi a delăsării în îndeplinirea hotă­­rîrilor partidului este o sarcină de seamă a organelor şi organi­zaţiilor partidului. In scopul întăririi partidului, proiectul de statut stabileşte că acelor membri de partid care, cu tot ajutorul primit, nu depun nici o activitate de partid, nu parti­cipă sub nici o formă la munca organizaţiei de partid, ci se poa­te retrage calitatea de membru de partid. „Partidul are o singură dis­ciplină, — se spune în proiectul de statut — o singură lege pen­tru toţi membrii de partid, indi­ferent de funcţiile pe care le de­ţin şi de meritele lor“. Din pă­cate, la noi mai există cadre cu munci de răspundere, care îşi în­chipuie că la funcţia şi meritele lor nu mai au datoria să respec­te obligaţiile ce revin unui sim­plu membru de partid, îşi per­mit să refuze sarcini de partid, nu respectă obligaţia pe care o are fiecare membru de partid de a studia, se eschivează de la munca poltică în mijlocul mase­lor. Sunt cadre care încearcă să transforme întreprinderile sau instituţiile încredinţate grijii şi conducerii lor într-o feudă perso­nală, considered că pot sa nu ţină seama de legi, să pună in­teresele înguste, locale, mai pre­sus de cele generale de stat, să încalce disciplina de plan, disci­plina financiară. Partidul nu se poate împăca cu manifestările de boierie, de dispreţ faţă de dis­ciplina de partid şi de stat. Ase­menea cadre trebuie serios scu­turate şi la nevoie înlăturate din posturile ce le ocupă, fără a ţi­ne seama de meritele lor din trecut. (Fragment din articolul „Despre ui­nele principii şi norme ale vieţii in­terne de partid”, apărut în Scînteia nr. 3.445/1955). Ei au fost găzduiţi de muncitorii din Topliţa. Sfîrşitul dezbaterilor se oglindeşte dintr-o dare de seamă a conferinţei, din care redăm unele pasagii: „Conferinţa este conştientă de faptul că lichidarea completă a mizeriei cla­sei muncitoare exploatate se poate în­făptui numai după exproprierea mij­loacelor de producţie ale capitaliştilor şi prin introducerea producţiei socia­liste”. ... Interesele muncitorimii, indife­rent de naţionalitate, sex şi profesiune, sunt aceleaşi... Muncitorii din Valea Mureşului se declară solidari cu mun­citorimea din toată lumea... Cu ocazia reînfiinţării organizaţiilor noastre de­clarăm că înfierăm orice tendinţă care duce la colaborarea de clasă cu exploatatorii... Odată cu lupta pen­tru cerinţele zilnice, vom duce lupta pentru desfiinţarea completă a exploa­tării capitaliste”. Hotărîrile conferinţei în privinţa teroarei şi „listelor negre”, arată so­lidaritatea muncitorimii cu conducă­torii ei şi priceperea de a alege cele mai juste metode de luptă împotriva teroarei. Iată hotărîrile aduse: „­ Conferinţa considera ca o pro­vocare la adresa mişcării muncitoreşti din Întreaga ţară orice concediere sau sancţionare a muncitorilor sub moti­vul participării la mişcarea sindicală. 2. Conferinţa declară că muncitori­mea din Valea Mureşului se solida­rizează cu cei sancţionaţi... Dacă muncitorimea nu va primi satisfacţie in această direcţie, se va recurge în ultimă instanţă la greva generală în toate fabricile de cherestea din Valea Mureşului. 3. Conferinţa cheamă muncitorimea din întreaga ţară să sprijine pe fraţii lor din Valea Mureşului cu hotărîri asemănătoare in caz de nevoie. 4. Conferinţa protestează împotriva măsurilor de concediere din ultimele săptămini şi împotriva ameninţărilor de sancţionare a participanţilor la conferinţă. 5. Prezenta hotărire va fi trimisă atît Uniunii Generale a Industriaşilor din România, cit şi Uniunii Camerelor de Comerţ şi Industrie şi Inspectora­tului Muncii din Tg. Mureş, pentru lua­rea de măsuri în vederea anulării sancţionărilor”. Raportul confidenţial al şefului poli­ţiei din Reghin, înaintat prefectului judeţului, oglindeşte atitudinea mun­citorilor care „... au început o acti­vitate intensă pentru organizarea lor în sindicate unitare, ţinînd adunări în căminul lor, cu ocazia cărora nu se mărginesc exclusiv la chestiuni de breslă, ci discută şi alte probleme. Aceste adunări se ţin fără a se anunţa autoritatea poliţienească.. Organizarea sindicatelor şi pregă­tirea luptei a continuat în primele trei luni ale anului 1929. In Valea Mure­şului, Gheorghieni şi Valea Ghimeşu­­lui, aproape în fiecare localitate fo­restieră s-au înjghebat organizaţii sin­dicale. La sfîrşitul lunii februarie 1929, au fost organizate 28 organizaţii sin­dicale, cuprinzînd 4.000 muncitori, din 32 fabrici. Prima acţiune generală întreprinsă pe toată Valea Mureşului a fost lupta pentru cucerirea zilei de muncă de 8 ore. Prin delegaţi aleşi, în ziua de 8 mar­tie, 1929, muncitorii din Valea Mureşu­lui au adus la cunoştinţa direcţiunilor fabricilor că nu vor mai lucra 10 ore pe zi, ci numai 8. Memoriul înaintat cu această ocazie a cuprins următoarele revendicări: 1. Respectarea riguroasă a zilei de muncă de 8 ore. 2. Ore suplimentare vor fi efectuate numai cu aprobarea delegaţilor mun­citorimii. 3. Recunoaşterea dreptului de orga­nizare precum şi a bărbaţilor de încre­dere ai muncitorimii. 4. Lichidarea sistemului „listelor negre”. 5. Sistarea folosirii copiilor ca bra­ţe de muncă. 6. Concediu plătit de 2 zile după 6 luni, 3 zile după un an de lucru, iar pentru fiecare an lucrat în plus cîte o zi. 7. Preavizul se dă prin anunţare reciprocă, cu 15 zile înainte. 8. Direcţiunea va instala băi pentru muncitori în fiecare întreprindere. 9. La fiecare întreprindere se va pune la dispoziţia muncitorilor o sală cores­punzătoare pentru a lua masa şi pen­tru ţinerea adunărilor. 10. Convenţia este obligatorie pentru toate întreprinderile de cherestea din regiune. 11. Reglementarea salarizării să se facă pe baza unei liste care să cuprindă 6 categorii de salarizare, variind între 10—19 lei pe oră. Memoriul înaintat în numele mun­citorimii a fost iscălit de 44 delegaţi împuterniciţi. La o şedinţă ţinută la Tg. Mureş, neavând încotro, fabricanţii au acceptat reducerea timpului de lucru, deoarece muncitorii au pus în vigoare ei singuri ziua de muncă de 8 ore, dar au res­pins revendicarea cu privire la ridica­rea salariilor. In felul acesta au înce­put conflictele. Intr-un raport adresat Siguranţei Generale, Serviciul special de sigu­ranţa din Tg- Mureş după ce descrie evenimentele, spune următoarele: „Se vede că patronii vor acorda ur­carea salariului cu un mic procent, prin care însă nu vor satisface cererea muncitorilor, aşa că după toate pro­babilităţile, muncitorii vor declara grevă. La această mişcare aderă toţi mun­citorii forestieri de la fabricile din ju­deţele Mureş, Ciuc şi Odorhei, adică toţi acei ce aparţin sindicatelor f de nuanţă comunistă ...” Tratativele între fabricanţi şi dele­gaţia muncitorilor au avut loc în zilele de 21 martie, 10 aprilie şi 19 aprilie. Reprezentanţii fabricanţilor, conduşi de secretarul filialei U.G.I.R. (Uniu­nea Generală a Industriaşilor din Ro­mânia — N.R.) din Tg. Mureş, încă de la prima şedinţă (21 martie), au adop­tat o atitudine provocatoare. „Fabricanţii — scrie ziarul „Famun­kás” — au citit o declaraţie în care ei susţin că aplicarea legii timpului de muncă de 8 ore în fabricile lor este ilegală. De altfel, ei se vor adresa Mi­nisterului pentru a decide că în fabri­cile de cherestea timpul de 8 ore nu este obligatoriu ... Pentru a împiedica greva, fabricanţii au recurs la conce­dierea delegaţilor şi a altor muncitori şi la denunţarea lor către jandarme­rie, ca a unor răzvrătitori. Chiar în timpul tratativelor duse la Topliţa, s-au prezentat numeroşi muncitori care au relatat persecuţiile la care au fost expuşi de către fabricanţi şi jan­darmerie, fiind concediaţi, evacuaţi din locuinţele lor, arestaţi şi maltra­taţi. La tratative, delegaţii, în numele muncitorimii din Valea Mureşului au declarat: „Nu vom renunţa la reven­dicările noastre pentru care de zeci de ani am dus atîtea lupte şi am făcut atitea jertfe, indiferent ce părere va avea ministrul”. La tratativele din 10 aprilie, ţinute la Topliţa, s-au prezentat numeroşi muncitori din toate fabricile. In scopul intimidării muncitorimii, autorităţile au concentrat un detaşament de jan­darmi în jurul localului unde se du­ceau tratativele, „în numele legii, pen­tru „aplanarea” conflictelor colective”. In această zi, ziarele au adus ves­tea atacării Căminului Muncitoresc din Timişoara de către armată şi a în­chiderii localurilor Sindicatelor Uni­tare din toată ţara. In ziua următoare (11 aprilie), a apărut hotărîrea guver­nului cu privire la darea în judecată a Sindicatelor Unitare, spre a fi dizol­vate. Fabricanţii au crezut că, in urma atacului împotriva Sindicatelor Uni­tare, organizaţiile muncitorimii din Valea Mureşului se vor destrăma şi vor abandona lupta. De aceea, ei au cerut din nou amînarea tratativelor, în speranţa că muncitorii nu se vor mai prezenta la tratativele viitoare, fixate pentru 19 aprilie. Dar reprezentanţii muncitorilor au venit la aceste ultime tratative ţinute la Tg. Mureş, menţi­­nîndu-şi în întregime revendicările. Fabricanţii au respins toate revendi­cările, au declarat că nu acceptă ziua de muncă de 8 ore, şi că, de aceea nu tratează nici despre problema orelor suplimentare. Ei au negat existenţa „listei negre”, au declarat că recunosc dreptul de organizare „în limitele mă­surilor prevăzute de autorităţile de stat”, dar nu recunosc sistemul cu oameni de încredere ; în ceea ce pri­veşte urcarea salariilor, ei au oferit să revizuiască sistemul existent, însă în mod individual, adică după bunul lor plac. Muncitorii au respins condiţiile fa­bricanţilor, astfel că tratativele au fost întrerupte.­­ (Va urma) Premiera teatrală Colectivul Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mureş a prezen­tat vineri 2 decembrie într-o montare strălucită piesa ,,Man­dragora“ de Machiavelli. Piesa a fost montată in regia lui Kovács György, Artist Eme­rit al R.P.R., Laureat al Pre­miului de Stat, care interpre­tează în acelaşi timp rolul lui Lîgurio. In rolul Lucreţiei a de­butat pentru prima oară pe sce­na Teatrului Secuiesc de stat actriţa Daminescu Rodica. S-au mai remarcat artiştii Andrási Márton, în rolul lui Nicia, Kő­szegi Margit în rolul Sostratei şi Csorba András, în rolul lui Callimacco. STEAUA ROŞIE „3 Experienţa noastră în exercitarea controlului tehnic de calitate Importanţa şi rolul controlului de calitate este acela de a pune la dis­poziţia consumatorilor produşe de ca­litate din ce in ce mai bună, mai fru­mos prezentate, mai atrăgătoare, de a înlătura tot ceea ce este necorespun­­zător pentru a ajunge pe piaţă. Lucrul acesta a impus revizuirea modului de efectuare a controlului de calitate, lărgirea cîmpului de ac­tivitate a controlului calitativ, fixa­rea unor obiective mai precise, mai coordonate, intensificarea lui şi coin­teresarea în lupta pentru calitate atît a muncitorilor din producţie, cit şi a celor din controlul calităţii. In acest scop s-au organizat în în­treprinderea noastră forme mai active de control al calităţii prin secţia de control tehnic de calitate şi colecti­vul de calitate. Prin aceste două forme se urmă­reşte calitatea producţiei şi se inter­vine pentru îmbunătăţirea ei continuă. Controlul tehnic general de cali­tate are ca scop efectuarea unui con­trol permanent asupra tuturor sec­toarelor de activitate productivă a fabricii, şi este format dintr-un număr de 6 controlori pe faze, un controlor tehnic şi şeful controlului de calitate. Controlorii pe faze au fost recru­taţi din rîndul muncitorilor cu o ca­lificare corespunzătoare întregului proces de producţie. Ei efectuează un control permanent sistematic la fie­care loc de muncă, la fiecare fază intermediară a procesului de produc­ție. Personalul din controlul pe faze este repartizat conform unor planuri săptămînale în diferite puncte de control care diferă de la săptămb­ră la săptămîni. Aceasta presupune o ma­re mobilizare a personalului de con­trol care nu este definitiv numit într-un singur punct sau fază de pre­lucrare. Prin rotaţia care se face cu personalul din controlul tehnic, fie­,­care persoană poate să vină în con­tact cu toate fazele­ de prelucrare, poate să-şi dea seama de consecinţe­le ce le suferă producţia cînd semi­fabricatul nu e bine prelucrat. Munca efectivă a controlorilor con­stă în supravegherea pe care o fac asupra producţiei. Ei constată dacă producţia este corespunzătoare sau nu, acceptă ca produsul corespunzător să treacă în faza de prelucrare ce ur­mează, iar cel găsit necorespunzător este dat pentru refabricare. Evidenţa controlului se ţine prin­ grafice orare în care se notează ca­litatea producţiei. In regulamentul pentru controlul calităţii sunt prevă­zute norme de clasificare a calităţii in care sunt cuprinse caracteristicile produsului şi nota ce se cuvine fie­cărei caracteristici. Notările se fac de la 10 la 4. Produsul notat cu o notă sub 6 e considerat necorespunzător scopului şi este refuzat. La sfîrşitul zilei de lucru graficele sînt strînse şi totalizate, făcîndu-se media zilnică a maşinii. In fiecare zi se poate vedea care maşină a lucrat cel mai bine, care şi-a depăşit norma de calitate. Pentru o mai bună reliefare a cali­tăţii produselor, la două din ateliere s-au întocmit tablouri cu normele de clasif­icare, aplicînd produse care oglindesc fiecare caracteristică a nor­melor de calitate. Aceste tablouri vor fi extinse la toate atelierele. In scopul antrenării în lupta pen­­tru calitate a întregii mase de mun­citori din fabrică, s-a organizat colec­tivul de calitate. Acest organ de masa este format din trei muncitori fruntaşi în producţie, un tehnician, inginerul şef, şeful producţiei şi şeful secţiei de control tehnic al calităţii. Colectivul analizează problemele calităţii muncii şi a produselor, dezbate pe larg su­gestiile şi iniţiativele muncitorilor, analizează amănunţit lipsurile şi de­ficienţele privitoare la calitatea pro­duselor, stabilind măsuri de îndrep­tare. Colectivul de calitate colaborează strîns cu secţia de control tehnic şi conducerea fabricii. In şedinţele de producţie se analizează munca din luna precedentă, se dezbat problemele calităţii produselor specifice atelieru­lui respectiv, se evidenţiază echipele fruntaşe, se iau angajamente de îm­bunătăţire­ a calităţii de către fiecare echipă în parte. In întreprinderea noastră sunt 10 brigăzi de calitate care lucrează după metoda Ciutkih. Ca urmare a meto­delor noastre de muncă şi a avintului cu care se luptă pentru întîmpinarea Congresului partidului, în luna octom­brie noi am ridicat nota de calitate la 8,67, iar în luna noiembrie la 8,70. Ing. HAŞEGANU MINERVA de la fabrica de ţigarete Sf. Gheorghe.

Next