Steaua Roşie, decembrie 1955 (Anul 4, nr. 339-352)
1955-12-03 / nr. 339
8 tfecemPríé '1955 Pe marginea proiectului Statutului modificat al P. M. R. Disciplina de partid — chezăşie a unităţii partidului Centralismul democratic presupune o disciplină de fier, obligatorie în egală măsură pentru toate organizaţiile şi pentru toţi membrii de partid. Tăria disciplinei proletare constă în faptul că este o disciplină conştientă, liber consimţită, izvorîtă din înţelegerea justeţei hotărîrilor luate de partid,din devotamentul comunistului faţă de cauza partidului. Disciplina de partid nu exclude ci, dimpotrivă, presupune lupta de păreri. După ce însă lupta de păreri a luat sfîrşit, după ce hotărîrea a fost adoptată de majoritate, toţi membrii de partid sînt obligaţi să se supună hotărîrii şi să acţioneze ca un singur om. Forţa partidului constă în unitatea de voinţă şi de acţiune a membrilor săi. Fiecare membru de partid — arată proiectul Statutului modificat — este obligat „să respecte cu stricteţe disciplina de partid şi de stat, obligatorie în egală măsură pentru toţi membrii de partid“. Disciplina de partid este nu o disciplină a vorbelor, ci a faptelor — ea se manifestă în lupta activă, de zi cu zi, pentru realizarea politicii partidului. „Pentru un membru de partid — se arată în proiectul de statut — nu este suficient să se declare de acord cu hotărîrile partidului. Orice membru de partid este obligat să lupte pentru înfăptuirea acestor hotărîri“. îndeplinirea sarcinilor de partid punctual şi pînă la capăt, în ciuda oricăror greutăţi şi cu preţul oricăror sacrificii — este o obligaţie a fiecărui membru de partid. In condiţiile regimului democrat-popular, în care partidul este forţa conducătoare a statului, comunistul este obligat deopotrivă să respecte şi disciplina de stat. Datorită muncii educative desfăşurate de partid, cea mai mare parte a comuniştilor respectă cu stricteţe disciplina de partid şi de stat, luptă cu energie şi abnegaţie pentru înfăptuirea politicii şi hotărîrilor partidului. Trebuie spus însă că mai există membri de partid care manifestă o atitudine formală Faţă de hotărîrile partidului, faţă de disciplina de partid şi de stat, muncesc de mîntuială, fără înflăcărare şi perseverenţă pentru îndeplinirea sarcinilor. Intr-o serie de întreprinderi sînt membri de partid care se numără printre elementele codaşe în producţie, încalcă disciplina muncii, dau rebuturi, nu luptă activ pentru înfăptuirea politicii partidului la sate, nu aplică metodele agro-zootehnice înaintate, nu-şi îndeplinesc cu conştiinciozitate obligaţiile faţă de stat. Atitudinea formală faţă de hotărîrile partidului, faţă de disciplina de partid se manifestă, din păcate, şi în activitatea altei organe şi activişti de partid. Cu toate că confernţa organizaţiei raionale de partid Botrin a obligat comitetul raional să analizeze activitatea organizaţiilor de bază din unele gospodării colective, membrii comitetului raional au lăsat să treacă luni de zile fără să întreprindă nimic în această privinţă. Aşa se şi explică faptul că în unele gospodării colective din acest raion lucrurile continuă să meargă prost. Nu sînt rare cazurile cînd organe de partid păşesc la îndeplinirea unor hotărîri în mod pur formal, organizează şedinţe în care acestea sînt jrelucrate, transmit instrucţiuni, dar uită tocmai esenţialul, şi anume măsurile practice pentru îndeplinirea hotărîrilor, asigurarea cadrelor, a condiţiilor materiale necesare, controlul viu pe teren, o incit din cele mai bune hotărîri nu se mai alege nimic. Atitudinea pasivă şi formală faţă de hotărîrile partidului duce la slăbirea capacităţii de luptă a partidului. Stîrpirea formalismului, a lipsei de răspundere şi a delăsării în îndeplinirea hotărîrilor partidului este o sarcină de seamă a organelor şi organizaţiilor partidului. In scopul întăririi partidului, proiectul de statut stabileşte că acelor membri de partid care, cu tot ajutorul primit, nu depun nici o activitate de partid, nu participă sub nici o formă la munca organizaţiei de partid, ci se poate retrage calitatea de membru de partid. „Partidul are o singură disciplină, — se spune în proiectul de statut — o singură lege pentru toţi membrii de partid, indiferent de funcţiile pe care le deţin şi de meritele lor“. Din păcate, la noi mai există cadre cu munci de răspundere, care îşi închipuie că la funcţia şi meritele lor nu mai au datoria să respecte obligaţiile ce revin unui simplu membru de partid, îşi permit să refuze sarcini de partid, nu respectă obligaţia pe care o are fiecare membru de partid de a studia, se eschivează de la munca poltică în mijlocul maselor. Sunt cadre care încearcă să transforme întreprinderile sau instituţiile încredinţate grijii şi conducerii lor într-o feudă personală, considered că pot sa nu ţină seama de legi, să pună interesele înguste, locale, mai presus de cele generale de stat, să încalce disciplina de plan, disciplina financiară. Partidul nu se poate împăca cu manifestările de boierie, de dispreţ faţă de disciplina de partid şi de stat. Asemenea cadre trebuie serios scuturate şi la nevoie înlăturate din posturile ce le ocupă, fără a ţine seama de meritele lor din trecut. (Fragment din articolul „Despre uinele principii şi norme ale vieţii interne de partid”, apărut în Scînteia nr. 3.445/1955). Ei au fost găzduiţi de muncitorii din Topliţa. Sfîrşitul dezbaterilor se oglindeşte dintr-o dare de seamă a conferinţei, din care redăm unele pasagii: „Conferinţa este conştientă de faptul că lichidarea completă a mizeriei clasei muncitoare exploatate se poate înfăptui numai după exproprierea mijloacelor de producţie ale capitaliştilor şi prin introducerea producţiei socialiste”. ... Interesele muncitorimii, indiferent de naţionalitate, sex şi profesiune, sunt aceleaşi... Muncitorii din Valea Mureşului se declară solidari cu muncitorimea din toată lumea... Cu ocazia reînfiinţării organizaţiilor noastre declarăm că înfierăm orice tendinţă care duce la colaborarea de clasă cu exploatatorii... Odată cu lupta pentru cerinţele zilnice, vom duce lupta pentru desfiinţarea completă a exploatării capitaliste”. Hotărîrile conferinţei în privinţa teroarei şi „listelor negre”, arată solidaritatea muncitorimii cu conducătorii ei şi priceperea de a alege cele mai juste metode de luptă împotriva teroarei. Iată hotărîrile aduse: „ Conferinţa considera ca o provocare la adresa mişcării muncitoreşti din Întreaga ţară orice concediere sau sancţionare a muncitorilor sub motivul participării la mişcarea sindicală. 2. Conferinţa declară că muncitorimea din Valea Mureşului se solidarizează cu cei sancţionaţi... Dacă muncitorimea nu va primi satisfacţie in această direcţie, se va recurge în ultimă instanţă la greva generală în toate fabricile de cherestea din Valea Mureşului. 3. Conferinţa cheamă muncitorimea din întreaga ţară să sprijine pe fraţii lor din Valea Mureşului cu hotărîri asemănătoare in caz de nevoie. 4. Conferinţa protestează împotriva măsurilor de concediere din ultimele săptămini şi împotriva ameninţărilor de sancţionare a participanţilor la conferinţă. 5. Prezenta hotărire va fi trimisă atît Uniunii Generale a Industriaşilor din România, cit şi Uniunii Camerelor de Comerţ şi Industrie şi Inspectoratului Muncii din Tg. Mureş, pentru luarea de măsuri în vederea anulării sancţionărilor”. Raportul confidenţial al şefului poliţiei din Reghin, înaintat prefectului judeţului, oglindeşte atitudinea muncitorilor care „... au început o activitate intensă pentru organizarea lor în sindicate unitare, ţinînd adunări în căminul lor, cu ocazia cărora nu se mărginesc exclusiv la chestiuni de breslă, ci discută şi alte probleme. Aceste adunări se ţin fără a se anunţa autoritatea poliţienească.. Organizarea sindicatelor şi pregătirea luptei a continuat în primele trei luni ale anului 1929. In Valea Mureşului, Gheorghieni şi Valea Ghimeşului, aproape în fiecare localitate forestieră s-au înjghebat organizaţii sindicale. La sfîrşitul lunii februarie 1929, au fost organizate 28 organizaţii sindicale, cuprinzînd 4.000 muncitori, din 32 fabrici. Prima acţiune generală întreprinsă pe toată Valea Mureşului a fost lupta pentru cucerirea zilei de muncă de 8 ore. Prin delegaţi aleşi, în ziua de 8 martie, 1929, muncitorii din Valea Mureşului au adus la cunoştinţa direcţiunilor fabricilor că nu vor mai lucra 10 ore pe zi, ci numai 8. Memoriul înaintat cu această ocazie a cuprins următoarele revendicări: 1. Respectarea riguroasă a zilei de muncă de 8 ore. 2. Ore suplimentare vor fi efectuate numai cu aprobarea delegaţilor muncitorimii. 3. Recunoaşterea dreptului de organizare precum şi a bărbaţilor de încredere ai muncitorimii. 4. Lichidarea sistemului „listelor negre”. 5. Sistarea folosirii copiilor ca braţe de muncă. 6. Concediu plătit de 2 zile după 6 luni, 3 zile după un an de lucru, iar pentru fiecare an lucrat în plus cîte o zi. 7. Preavizul se dă prin anunţare reciprocă, cu 15 zile înainte. 8. Direcţiunea va instala băi pentru muncitori în fiecare întreprindere. 9. La fiecare întreprindere se va pune la dispoziţia muncitorilor o sală corespunzătoare pentru a lua masa şi pentru ţinerea adunărilor. 10. Convenţia este obligatorie pentru toate întreprinderile de cherestea din regiune. 11. Reglementarea salarizării să se facă pe baza unei liste care să cuprindă 6 categorii de salarizare, variind între 10—19 lei pe oră. Memoriul înaintat în numele muncitorimii a fost iscălit de 44 delegaţi împuterniciţi. La o şedinţă ţinută la Tg. Mureş, neavând încotro, fabricanţii au acceptat reducerea timpului de lucru, deoarece muncitorii au pus în vigoare ei singuri ziua de muncă de 8 ore, dar au respins revendicarea cu privire la ridicarea salariilor. In felul acesta au început conflictele. Intr-un raport adresat Siguranţei Generale, Serviciul special de siguranţa din Tg- Mureş după ce descrie evenimentele, spune următoarele: „Se vede că patronii vor acorda urcarea salariului cu un mic procent, prin care însă nu vor satisface cererea muncitorilor, aşa că după toate probabilităţile, muncitorii vor declara grevă. La această mişcare aderă toţi muncitorii forestieri de la fabricile din judeţele Mureş, Ciuc şi Odorhei, adică toţi acei ce aparţin sindicatelor f de nuanţă comunistă ...” Tratativele între fabricanţi şi delegaţia muncitorilor au avut loc în zilele de 21 martie, 10 aprilie şi 19 aprilie. Reprezentanţii fabricanţilor, conduşi de secretarul filialei U.G.I.R. (Uniunea Generală a Industriaşilor din România — N.R.) din Tg. Mureş, încă de la prima şedinţă (21 martie), au adoptat o atitudine provocatoare. „Fabricanţii — scrie ziarul „Famunkás” — au citit o declaraţie în care ei susţin că aplicarea legii timpului de muncă de 8 ore în fabricile lor este ilegală. De altfel, ei se vor adresa Ministerului pentru a decide că în fabricile de cherestea timpul de 8 ore nu este obligatoriu ... Pentru a împiedica greva, fabricanţii au recurs la concedierea delegaţilor şi a altor muncitori şi la denunţarea lor către jandarmerie, ca a unor răzvrătitori. Chiar în timpul tratativelor duse la Topliţa, s-au prezentat numeroşi muncitori care au relatat persecuţiile la care au fost expuşi de către fabricanţi şi jandarmerie, fiind concediaţi, evacuaţi din locuinţele lor, arestaţi şi maltrataţi. La tratative, delegaţii, în numele muncitorimii din Valea Mureşului au declarat: „Nu vom renunţa la revendicările noastre pentru care de zeci de ani am dus atîtea lupte şi am făcut atitea jertfe, indiferent ce părere va avea ministrul”. La tratativele din 10 aprilie, ţinute la Topliţa, s-au prezentat numeroşi muncitori din toate fabricile. In scopul intimidării muncitorimii, autorităţile au concentrat un detaşament de jandarmi în jurul localului unde se duceau tratativele, „în numele legii, pentru „aplanarea” conflictelor colective”. In această zi, ziarele au adus vestea atacării Căminului Muncitoresc din Timişoara de către armată şi a închiderii localurilor Sindicatelor Unitare din toată ţara. In ziua următoare (11 aprilie), a apărut hotărîrea guvernului cu privire la darea în judecată a Sindicatelor Unitare, spre a fi dizolvate. Fabricanţii au crezut că, in urma atacului împotriva Sindicatelor Unitare, organizaţiile muncitorimii din Valea Mureşului se vor destrăma şi vor abandona lupta. De aceea, ei au cerut din nou amînarea tratativelor, în speranţa că muncitorii nu se vor mai prezenta la tratativele viitoare, fixate pentru 19 aprilie. Dar reprezentanţii muncitorilor au venit la aceste ultime tratative ţinute la Tg. Mureş, menţinîndu-şi în întregime revendicările. Fabricanţii au respins toate revendicările, au declarat că nu acceptă ziua de muncă de 8 ore, şi că, de aceea nu tratează nici despre problema orelor suplimentare. Ei au negat existenţa „listei negre”, au declarat că recunosc dreptul de organizare „în limitele măsurilor prevăzute de autorităţile de stat”, dar nu recunosc sistemul cu oameni de încredere ; în ceea ce priveşte urcarea salariilor, ei au oferit să revizuiască sistemul existent, însă în mod individual, adică după bunul lor plac. Muncitorii au respins condiţiile fabricanţilor, astfel că tratativele au fost întrerupte. (Va urma) Premiera teatrală Colectivul Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mureş a prezentat vineri 2 decembrie într-o montare strălucită piesa ,,Mandragora“ de Machiavelli. Piesa a fost montată in regia lui Kovács György, Artist Emerit al R.P.R., Laureat al Premiului de Stat, care interpretează în acelaşi timp rolul lui Lîgurio. In rolul Lucreţiei a debutat pentru prima oară pe scena Teatrului Secuiesc de stat actriţa Daminescu Rodica. S-au mai remarcat artiştii Andrási Márton, în rolul lui Nicia, Kőszegi Margit în rolul Sostratei şi Csorba András, în rolul lui Callimacco. STEAUA ROŞIE „3 Experienţa noastră în exercitarea controlului tehnic de calitate Importanţa şi rolul controlului de calitate este acela de a pune la dispoziţia consumatorilor produşe de calitate din ce in ce mai bună, mai frumos prezentate, mai atrăgătoare, de a înlătura tot ceea ce este necorespunzător pentru a ajunge pe piaţă. Lucrul acesta a impus revizuirea modului de efectuare a controlului de calitate, lărgirea cîmpului de activitate a controlului calitativ, fixarea unor obiective mai precise, mai coordonate, intensificarea lui şi cointeresarea în lupta pentru calitate atît a muncitorilor din producţie, cit şi a celor din controlul calităţii. In acest scop s-au organizat în întreprinderea noastră forme mai active de control al calităţii prin secţia de control tehnic de calitate şi colectivul de calitate. Prin aceste două forme se urmăreşte calitatea producţiei şi se intervine pentru îmbunătăţirea ei continuă. Controlul tehnic general de calitate are ca scop efectuarea unui control permanent asupra tuturor sectoarelor de activitate productivă a fabricii, şi este format dintr-un număr de 6 controlori pe faze, un controlor tehnic şi şeful controlului de calitate. Controlorii pe faze au fost recrutaţi din rîndul muncitorilor cu o calificare corespunzătoare întregului proces de producţie. Ei efectuează un control permanent sistematic la fiecare loc de muncă, la fiecare fază intermediară a procesului de producție. Personalul din controlul pe faze este repartizat conform unor planuri săptămînale în diferite puncte de control care diferă de la săptămbră la săptămîni. Aceasta presupune o mare mobilizare a personalului de control care nu este definitiv numit într-un singur punct sau fază de prelucrare. Prin rotaţia care se face cu personalul din controlul tehnic, fie,care persoană poate să vină în contact cu toate fazele de prelucrare, poate să-şi dea seama de consecinţele ce le suferă producţia cînd semifabricatul nu e bine prelucrat. Munca efectivă a controlorilor constă în supravegherea pe care o fac asupra producţiei. Ei constată dacă producţia este corespunzătoare sau nu, acceptă ca produsul corespunzător să treacă în faza de prelucrare ce urmează, iar cel găsit necorespunzător este dat pentru refabricare. Evidenţa controlului se ţine prin grafice orare în care se notează calitatea producţiei. In regulamentul pentru controlul calităţii sunt prevăzute norme de clasificare a calităţii in care sunt cuprinse caracteristicile produsului şi nota ce se cuvine fiecărei caracteristici. Notările se fac de la 10 la 4. Produsul notat cu o notă sub 6 e considerat necorespunzător scopului şi este refuzat. La sfîrşitul zilei de lucru graficele sînt strînse şi totalizate, făcîndu-se media zilnică a maşinii. In fiecare zi se poate vedea care maşină a lucrat cel mai bine, care şi-a depăşit norma de calitate. Pentru o mai bună reliefare a calităţii produselor, la două din ateliere s-au întocmit tablouri cu normele de clasificare, aplicînd produse care oglindesc fiecare caracteristică a normelor de calitate. Aceste tablouri vor fi extinse la toate atelierele. In scopul antrenării în lupta pentru calitate a întregii mase de muncitori din fabrică, s-a organizat colectivul de calitate. Acest organ de masa este format din trei muncitori fruntaşi în producţie, un tehnician, inginerul şef, şeful producţiei şi şeful secţiei de control tehnic al calităţii. Colectivul analizează problemele calităţii muncii şi a produselor, dezbate pe larg sugestiile şi iniţiativele muncitorilor, analizează amănunţit lipsurile şi deficienţele privitoare la calitatea produselor, stabilind măsuri de îndreptare. Colectivul de calitate colaborează strîns cu secţia de control tehnic şi conducerea fabricii. In şedinţele de producţie se analizează munca din luna precedentă, se dezbat problemele calităţii produselor specifice atelierului respectiv, se evidenţiază echipele fruntaşe, se iau angajamente de îmbunătăţire a calităţii de către fiecare echipă în parte. In întreprinderea noastră sunt 10 brigăzi de calitate care lucrează după metoda Ciutkih. Ca urmare a metodelor noastre de muncă şi a avintului cu care se luptă pentru întîmpinarea Congresului partidului, în luna octombrie noi am ridicat nota de calitate la 8,67, iar în luna noiembrie la 8,70. Ing. HAŞEGANU MINERVA de la fabrica de ţigarete Sf. Gheorghe.