Steaua Roşie, iunie 1958 (Anul 7, nr. 604-611)
1958-06-21 / nr. 609
Rezultate ale muncii politice Sprijinite îndeaproape de către comitetele de partid săteşti, comitetele executive ale sfaturilor populare din Sarmaş şi Subcetate, comune învecinate, au obţinut rezultate frumoase in munca lor. Antrenînd deputaţii pe circumscripţii şi cu ajutorul agitatorilor, comitetele executive au desfăşurat o largă muncă politică în rîndul ţăranilor muncitori , în scopul satisfacerii obligaţiilor către stat, al organizării unor lucrări de interes obştesc etc. Succesele obţinute în urma muncii politice sunt din cele mai îmbucurătoare. Astfel, plănul anual la achitarea cotelor de carne este realizat la Sărmaş în proporţie de 95 la sută iar la Subcetate de 81 la sută. La Sărmaş s-au cărat prin muncă voluntară pentru construirea unei case de naştere şi a unui cămin cultural 50 mc pietriş. La Subcetate, zilnic, peste 200 cetăţeni participă la munca voluntară pentru construirea drumului ce va lega comuna Subcetate de Remetea. Tot prin muncă voluntară s-a îngrădit oborul comunal. Cetăţenii Mîndru Dumitru, Ţăran loan, Csíki Bálint, Roşea Ştefan şi Ţăran Ştefan din Sărmaş. Marcu Dumitru, Marcu loan, Marcu Alexandru, Marcu Vasile, Gafton Luca, Cotfas Ioan, Moraru Mana Titea şi alţii s-au evidenţiat in mod deosebit în aceste acţiuni. BOCANCEA IOAN, corespondent ! Dragă redacţie Scrisoarea „Biblioteca sub lacăt“ pe care mi-aţi publicat-o în nr. 585 al ziarului, s-a soldat din partea secţiei culturale a sfatului popular raional cu luarea unor măsuri „serioase“. Ca atare, ca prin minune cheia de la lacătul bibliotecii din Lunca de Sus a apărut şi biblioteca a început să funcţioneze. In cele din urmă însă, directorul căminului cultural, s-a gîndit că de cît să fie criticate pentru inactivitatea căminului, te ai bine să-şi dea demisia. Zis şi făcut. El a fost înlocuit cu altul Din păcate însă, noul director nu şi-a luat în primire munca pînă în prezent, iar biblioteca se află în .. . „concediu“. Aşa că cheia de la bibliotecă a dispărut din nou. Nu ştim de ce sfatul popular nu pune odată la punct această problemă. Cît despre cei 16 învăţători din comuna noastră, ei privesc această situaţie cu multă nepăsare. De altfel aşa privesc ei întreaga muncă extraşcolară de culturalizare a ţăranilor muncitori. T. LÁSZLÓ PÉTER întreţinerea La gospodăria agricolă colectivă din Ernei, munca de întreţinere a culturilor se desfăşoară în bune condiţni. Pînă acum — ne scrie corespondentul voluntar Huszár Iosif — primul prăşit al sfeclei de zahăr, al porumbului, a! cartofilor s-a făcut pe o suprafaţă de 110 ha, al doilea oră-Pe şoseaua Borsec—Tulgheş se află aşezată comuna Corbu. Ca pretutindeni în ţara noastră — ne scrie corespondenţa Ganea Alexandrina — şi despre viaţa din prezent a corbenilor ar fi multe lucruri bune de spus. lată doar un singur aspect. Cu ani în urmă pentru o simplă consultaţie medicală, bolnavul trebuia să parcurgă zeci de km pe jos sau cu căruţa. Astăzi însă, la dispensarul din comună, medicul circumscripţiei Borsec, culturilor şit s-a făcut pe o suprafaţă de 70 ha, iar al treilea prăşit pe o suprafaţă de 20 ha. In acest timp au fost cosite peste 53 ha de nutreţ natural şi acum se lucrează la adunarea lui. In curind va începe valorificarea zarzavaturilor produse de gospodăria agricolă colectivă, ajutat de cele două felceriţe, veghează în permanenţă asupra sănătăţii locuitorilor din comtină. In ultimul timp, dispensarul a avut nevoie de ceva reparaţii, la care comitetul de femei din comună a contribuit cu multă bunăvoinţă. Pe lîngă aceasta femeile s-au ocupat şi de amenajarea şi ornarea dispensarului. Astfel, cu ajutorul muncii depuse de comitetul de femei din comuna Corbu, dispensarul a primit un aspect nou, mai frumos și mai plăcut. Din muzica comitetului de femei ote de călătorie Junfriera din Burfaua De-abia plecaţi din Bucureşti in grupul nostru se puteau auzi discuţii aprinse despre locurile şi oamenii ce-i vom întîlni. Nici unul dintre noi nu s a lăsat prins in mrejile lui Morfeu, de grija de a nu scăpa ocazia de a vedea podul prieteniei romino-bulgare despre care fiecare auzise vorbindu se in termeni elogioşi. Intr-adevăr aşteptările nu ne-au fost înşelate. Construit în anii puterii populare, urişaul pod de peste Dunăre stă ca o mărturie vie a prieteniei de nezdruncinat dintre popoarele român şi bulgar. Pilonii de beton străbătuţi de bare de oţel, arcadele imense de fier şi autostrada ce uneşte teritoriul celor două ţări ne-a uimit prin măreţia şi trăinicia lor de simbol. Prima oprire pe teritoriul bulgar am făcut-o la Ruse. Deşi era noapte, gara monumentală, ca un adevărat palat cu turnuri şi ziduri masive de piatră, cu săli spaţioase de aşteptare, ne-a făcut să uităm de oboseală şi s-o cercetăm în amănunţime. De aici, în zori, am ajuns la Pleven. In gară ne aştepta un autocar al asociaţiei turistice bulgare „Balcan turist“ care ne-a transportat printr-o regiune pitorească la staţiunea Kailîk, unde am fost găzduiţi într-un hotel ultra-modern, plasat într-un parc cu arbori bătrîni, cu bazine de înot şi de canotaj, cu arene de sport şi cu un restaurant unic în felul lui, ingenios construit într-o grotă spaţioasă şi înaltă de cel puţin 10 m, cu pereţii stîncoşi, iluminaţi cu neon. Berea băută din cupe de lemn sculptate, mesele sculptate în piatră şi muzica antrenantă de pe terasa din incinta peşterii, fac pe vilegiaturist să părăsească cu greutate acest loc minunat de recreaţie. In decursul zilei am vizitat muzeul închinat frăţiei de arme româno-ruse din războiul din 1877, unde am putut admira bustul căpitanului erou Valter Mărăcineanu, apoi urmele redutelor de la Plevna şi de la Griviţa şi zecile de monumente ridicate în memoria armatelor eliberatoare. Am rămas viu impresionaţi de căldura cu care se vorbea despre curajul şi vitejia ostaşilor forrăni şi ruşi. Deşi frînţi de oboseală, noaptea ascultam vrăjiţi minunatul mesagiu al miilor de păsări care cîntau în paradisul vegetal al parcului înconjurător. In zori am pornit cu destinaţia Tirnovo. Cîmpurile dogorite de soare erau pline de harnicii localnici. Pretutindeni pilcuri, pilcuri de colectivişti munceau pe ogoare. La amiază am sosit la Tirnovo, oraş medieval aşezat pe coline, cu străzi înguste, pavate cu piatră, cu clădiri etajate, subţiri şi înalte, construite în stil bulgăresc. Numeroase prăvălii de tot soiul animează oraşul, dîndu-i un caracter aparte. Tirnovo, înainte vreme capitala imperiului romano-bulgar, păstrează şi azi vestigiile delimitării pe clase a populaţiei. Pe cea mai înaltă culme a oraşului, de unde se deschide în faţa privitorului panorama minunată a oraşului străbătut de rîul lantra, se află ruinele palatului ţarului care datează din secolele al XII-lea şi al XllI-lea. Ceva mai sus, se văd resturile citorva pereţi ai bisericii din turnul căruia se dădea alarma in cazuri de primejdii, prin tragerea clopotelor. Pe o colină ceva mai jos era situată aristocraţia şi în ordine descrescîndă pe o altă colină clasa meseriaşilor şi a tîrgoveţilor, iar în vale, plebea. Istoria veacurilor ce au urmat a şters această împărţire nedreaptă, şi astăzi, oraşul se întinde biruitor pe toate colinele, indiferent la şoapta vechilor ziduri. In seara aceleiaşi zile am poposit la Gabrovo, oraş viu, în care se simţea vîntul aducător de aer proaspăt de munte, oraş recunoscut în toată Bulgaria, după spusele translatoarei noastre pentru vinul bun şi fetele frumoase. Şi intr-adevăr această faimă nu e o minciună. Aici am întilnit un medic bulgar care a studiat la Bucureşti, fericit că a întîlnit romini cu care poate să schimbe impresii despre frumoasa noastră patrie. A doua zi, in zori am părăsit oraşul, regretînd că ne-am îndepărtat de locurile şi oamenii atît de apropiaţi şi prietenoşi cu noi. Pe la orele 11 înainte de masă, parcurgind serpentinele şoselii vreunde am ajuns la punctul cel mai înalt al trecătorii Sipka (1.329 m) sau Steletov, după numele eroului bulgar căzut aici în războiul de independenţă, în onoarea căruia s-a ridicat un monument al libertăţii pe muntele cu acelaşi nume. Ne-am continuat ruta pe vestita vale a Kazanlîkului (Valea Trandafirilor), unde oprindu-ne la o staţiune experimentală ni s-a explicat amănunte în legătură cu modul de cultivare al trandafirilor şi cel de preparare a vestitului oleu de roze, care constituie una din bogăţiile naţionale ale Bulgariei. Gramul de oleu de roză se vinde cu 80 de leva, producţia anuală ridicîndu-se pînă la 8.000 kg. Trecînd prin Stara Zagora, oraş mare, vestit pentru staţiunea de radiodifuziune ne-am continuat drumul pe Valea Măritei, printr-o regiune pitorească, pînă in oraşul Plovdiv (Filipopoli), al doilea oraş al Bulgariei, avînd aproape 200.000 de locuitori. De la început am fost cîştigaţi de amabilitatea şi căldura frăţească, cu care de altfel eram obişnuiţi de cinci au pus piciorul pe teritoriul Bulgariei. Hotelul Trimontium, in care am fost găzduiţi, este numit astfel după cele trei coline ţuguiate, care se văd de pe terasă. Hotelul este ultra-modern, cu patru etaje, mobilat luxos, cu o curte interioară in care se găseşte restaurantul uriaş, cu o terasă spaţioasă de dans, cofetărie şi cafenea. Aici am cunoscut un grup de ziarişti din Sofia, în tovărăşia cărora am petrecut clipe de neuitat. Din simpatia ce ne-o purtau ne-au însoţit cu turismul lor pe tot parcursul drumului pînă la Sofia, explicîndu-ne monumentele de artă şi locurile pe care le vizitam. — Plovdivul, oraş comercial şi industrial de prim rang, cu bulevarde largi şi case etajate, se întinde pe ambele maluri ale fluviului Mariţa. Numeroasele monumente de artă şi istorice, moscheea, muzeul arheologic şi etnografic atrag numeroşi vizitatori. Oraşul vechi, datină de sute de ani are aspectul unei cetăţi, cu străzi înguste, pavate cu blocuri mari de piatră, cu case care prezintă la etaj cite o boltitură numită sugestiv ,,bîrfelniţă“ după obiceiul femeilor care neavînd voie să coboare în stradă se adunau în aceste încăperi, din dosul geamurilor cărora puteau să comenteze în voie viaţa străzii. In oraşul nou construit în ultimii ani se ţin tradiţionalele tîrguri internaţionale de mostre, unde şi ţara noastră are un pavilion. Ultima etapă a călătoriei noastre am făcut-o, cu o mică escală, la Bereveţ — staţiune climaterică, asemănătoare cu Sinaia noastră, cu vile frumoase, păduri de brad, şi un castel de vînătoare actualmente muzeu, unde am admirat dantelăriile sculpturilor în lemn ale pereţilor şi numeroasele păsări şi animale împăiate, vînate în pădurile împrejmuitoare. In drum spre Sofia ne-am oprit să vizităm măreţul baraj „Stalin“ de pe fluviul Mariţa, înalt de 67 m, la care au lucrat mii de tineri bulgari şi voluntari străini. Apa stăvilită va fertiliza un teren de peste 40.000 ha, iar pe marginea lacului de acumulare se va construi o staţiune balneo-climaterică, unde oamenii muncii îşi vor putea petrece timpul liber. Apa captată este condusă prin ţevi uriaşe subterane la o distanţă de 7—8 km şi la o adîncime de 200—300 m, pentru furnizarea energiei electrice. Ajunşi la Sofia, capitala cu cel mai mult spaţiu verde, şi una din cele mai sus situate capitale din Europa, împreună cu Madridul, am fost izbit de numărul imens de clădiri construite în ultimii ani, printre care Preşedinţia Consiliului de Miniştri, magazinul universal şi hotelul „Balcan-turist“— construcţii monumentale care închid in triunghiul lor o frumoasă piaţă, în care se găseşte Mausoleul lui Gheorghi Dimitrov. O altă operă de artă cunoscută şi peste hotare este catedrala „Alexandru Nevski“ al cărui interior sculptat în marmoră albă, albastră şi roşie, împodobită cu chenare de aur, fac pe vizitator să nu poată aprecia ce colţ este lucrat cu mai multă măiestrie. Sofia, oraş cu bulevarde largi, curate şi liniştite, atrage atenţia străinilor prin ordinea ce domneşte pe străzi, la spectacole sau în localuri, politeţea şi modestia desăvîrşită a localnicilor. Peste tot pe unde am trecut prin Bulgaria am văzut domnind acelaşi spirit patriotic de muncă, de încredere în viitor, am văzut realizări uriaşe săvîrşite cu conştiinciozitate şi în tăcere. Pretu- tindeni şantiere, schele de fabrici, şi activitate. Bulgaria este electrificată aproape sută la sută, iar agricultura este socialistă în procent de peste 90 la sută. Pomenind toate aceste lucruri prietenilor bulgari, îi făceam să zîmbească sfioşi, să schimbe vorba şi să remarce foarte simplu că aceasta este datoria generaţiei lor. Cu strîngere de inimă am părăsit Sofia, prietenii și atîtea amintiri scumpe pe care nu le vom uita niciodată. ZENO GHIȚULESCU Din munca de educare a tineretului în raionul Topliţa Regimul burghezo-moşieresc a lăsat multe urme grele. Pe teritoriul actual al raionului Topliţa nu funcţionau în trecut nici jumătate din şcolile existente azi. Starea de mizerie, propagarea misticismului şi a obscurantismului au lăsat Topliţei peste 9.000 de analfabeţi. In comuna Bilbor de exemplu, comună mare, ca întindere teritorială cît şi ca populaţie, în trecut funcţiona o singură şcoală de 7 ani cu 2 sau 3 învăţători, şi aceştia necalificaţi. Astăzi, aici, funcţionează 5 şcoli unde sunt cuprinşi toţi copiii de vîrstă şcolară, cu 16 cadre didactice bine pregătite. In ante, puterii populare în raion au luat fiinţă 32 şcoli. Astfel în prezent, funcţionează 52 şcoli cu 220 profesori şi învăţători care educă şi cresc un număr de peste 3.000 elevi viitoarele cadre ale patriei noastre. In afară de şcoli, ridicarea nivelului de cunoştinţe al oamenilor muncii se face şi prin bibliotecile existente în fiecare comună, întreprindere şi instituţie, prin biblioteca raionului care numără circa 10.000 volume precum şi prin cele 7 cinematografe. Deci, sunt create minunate condiţii pentru ca sub conducerea organizaţiilor de partid, intelectualitatea să poată contribui la traducerea în viaţă a politicii partidului nostru, politică de construire a socialismului. In munca politică desfăşurată în perioada formării celor 26 întovărăşiri agricole şi zootehnice, un ajutor preţios au acordat intelectualii satelor evidenţiindu-se în mod deosebit învăţătorii din Lunca Bradului şi Răstoliţa, comune aproape în întregime cooperativizate, precum şi cei din comuna Ruşii-Munţi unde la 1 decembrie 1957 s-a inaugurat o întovărăşire zootehnică, cu un număr de 42 familii. Chrişt Constantin, Timaru Minodora, Savu Elvira, Ilovan Constantin şi mulţi alţii au constituit adevărate exemple în lupta pentru cooperativizarea agriculturii. La obţinerea rezultatelor, pe lîngă munca de lămurire de la om la om, un aport serios au adus prin conţinutul lor, şi programele culturale conduse de învăţători In educarea comunistă a tineretului, mulţi dintre ei s-au înrolat în interpretarea unor roluri în piese de teatru, în coruri, în brigăzi artistice de agitaţie, în echipe de dansuri şi în alte forme, calitatea programelor culturale crescînd astfel în mod simţitor. Repertoriile interpretate au avut ca teme problema privind educarea tineretului în spiritul patriotismului socialist, al internaţionalismului proletar, al disciplinei conştiente, al atitudinii noi faţă de om şi de muncă, al dragostei faţă de realizările regimului de democraţie populară. La Borsec, de exemplu, s-au organizat piv de curiozităţi ştiinţifice în cadrul■cărora se expun cele mai noi descoperiri ale ştiinţei, se vorbeşte despre fenomenele naturii ş. a. S-a organizat simpozionul închinat expoziţiei de la Bruxelles, iar pentru fete s-a prezentat jurnalul modei şi s-a organizat un cerc de artă culinară. Există aici o brigadă artistică de agitaţie care dă spectacole frumoase, iar în cadrul concursului „Iubiţi cartea“ sunt peste 25 purtători ai insignei. De asemenea s-au organizat medalioane geografice, procese literare pe teme despre familie, dragoste etc. Cartea şi presa, au fost răspîndite pînă în cele mai îndepărtate cătune ba chiar şi la gurile de exploatare a lemnului. O altă formă prin care se asigură educarea comunistă sunt muncile de folos obştesc la care tineretul participă cu drag, pentru înfrumuseţarea comunelor şi oraşelor, prin plantarea de puieţi, construirea de baze sportive şi altele. Să desfăşurăm cu şi mai multe roade munca de educare comunistă a tineretului, de culturalizare a maselor! La sate, în munca noastră de educare, să arătăm tineretului sarcinile măreţe reieşite din documentele consfătuirii de la Constanţa şi să luptăm pentru aplicarea lor în viaţă. In întreprinderi să punem un mai mare accent pe ridicarea producţiei şi productivitatea muncii, pentru reducerea preţului de cost. Să producem mai bun, mai mult şi mai ieftin ! MERA VASILE Instructor al comitetului regional U. T. M. S-a deschis cursul de perfecţionare cu frecvenţă a cadrelor didactice din regiunea noastră La Tg. Mureş s-a deschis cursul de perfecţionare cu frecvenţă a cadrelor didactice (ciclul L), din regiunea noastră. Cei aproape 900 cursanţi au fost salutaţi cu acest prilej de reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, de conducătorii cursului. Durata acestui curs de perfecţionare este de o lună de zile. In această vreme cadrele didactice din regiunea noastă îşi vor îmbogăţi cunoştinţele de marxism-leninism, pedagogie şi specialitate. Cadrele didactice din regiunea noastră vor avea de asemeni prilejul să transforme cursul într-un adevărat schimb de experienţă în cadrul căreia învăţătorii şi educatoarele fruntaşe vor putea să împărtăşească celorlalţi dascăli din metodele lor de muncă. După cum s-a subliniat în cuvînhul de salut rostit la deschiderea cursului, partidul şi guvernul nostru pune in faţă învăţătorilor, profesorilor şi educatorilor sarcini de onoare ca, aceea a educaţiei în spirit comunist a tinerei generaţii. Prin deschiderea cursului de perfecţionare de o lună la Tg.Mureş, această atenţie se manifestă odată în plus. Rămîne de datoria fiecărui cursant prezent la Tg.-Mureş de a răspunde cum se cuvine atenţiei pe care partidul şi guvernul le-o acordă, prin a-şi însuşi în mod conştiincios cele predate la curs, iar odată întorşi in oraşul sau în satul de unde au venit, să traducă în viaţă cele învăţate. ANUNŢ I.I.S „PETŐFI SÁNDOR“ Fabrica de piei şi mânuşi Tîrgu-Mureş, str. Cîmpului nr. 18. Telefon 3563 angajează un planificator cu studii superioare economice, cu o practică de cel puţin trei ani, care să cunoască şi limba maghiară ANUNŢ Aducem la cunoştinţa publicului consumator că s-a deschis restaurantul de vară „LIGET“ din Tg.-Mureş Grătar. Băuturi răcite la ghiaţă. Deservire atentă. Muzică, dans. Deschis de la ora 37 pînă la ora 1. Trustul de Alimentaţia Publică Locală [~Baulazp5ie |v|