Steaua Roşie, iunie 1958 (Anul 7, nr. 604-611)

1958-06-21 / nr. 609

Rezultate ale muncii politice Sprijinite îndeaproape de către co­mitetele de partid săteşti, comitetele executive ale sfaturilor populare din Sarmaş şi Subcetate, comune înve­cinate, au obţinut rezultate frumoase in munca lor. Antrenînd deputaţii pe circumscrip­ţii şi cu ajutorul agitatorilor, comi­tetele executive au desfăşurat o largă muncă politică în rîndul ţăranilor muncitori , în scopul satisfacerii obligaţiilor către stat, al organizării unor lucrări de interes obştesc etc. Succesele obţinute în urma muncii politice sunt din cele mai îmbucură­toare. Astfel, plănul anual la achi­tarea cotelor de carne este realizat la Sărmaş în proporţie de 95 la sută iar la Subcetate de 81 la sută. La Sărmaş s-au cărat prin muncă voluntară pentru construirea unei case de naştere şi a unui cămin cultural 50 m­c pietriş. La Subcetate, zilnic, peste 200 ce­tăţeni participă la munca voluntară pentru construirea drumului ce va lega comuna Subcetate de Remetea. Tot prin muncă voluntară s-a îngră­dit oborul comunal. Cetăţenii Mîndru Dumitru, Ţăran loan, Csíki Bálint, Roşea Ştefan şi Ţăran Ştefan din Sărmaş. Marcu Du­mitru, Marcu loan, Marcu Alexandru, Marcu Vasile, Gafton Luca, Cotfas Ioan, Moraru Mana Titea şi alţii s-au evidenţiat in mod deosebit în aceste acţiuni. BOCANCEA IOAN, corespondent ! Dragă redacţie Scrisoarea „Biblioteca sub lacăt“ pe care mi-aţi publicat-o în nr. 585 al ziarului, s-a soldat din partea sec­ţiei culturale a sfatului popular ra­ional cu luarea unor măsuri „serioa­se“. Ca atare, ca prin minune cheia de la lacătul bibliotecii din Lunca de Sus a apărut şi biblioteca a în­ceput să funcţioneze. In cele din ur­mă însă, directorul căminului cultu­ral, s-a gîndit că de cît să fie cri­ticat­e pentru inactivitatea căminului, te ai bine să-şi dea demisia. Zis şi făcut. El a fost înlocuit cu altul Din păcate însă, noul director nu şi-a luat în primire munca pînă în prezent, iar biblioteca se află în .. . „concediu“. Aşa că cheia de la bibliotecă a dispărut din nou. Nu ştim de ce sfatul popular nu pune odată la punct această proble­mă. Cît despre cei 16 învăţători din comuna noastră, ei privesc această situaţie cu multă nepăsare. De altfel aşa privesc ei întreaga muncă extraşcolară de culturalizare a ţăranilor muncitori. T. LÁSZLÓ PÉTER întreţinerea La gospodăria agricolă colectivă din Ernei, munca de întreţinere a cul­turilor se desfăşoară în bune condi­­ţ­ni. Pînă acum — ne scrie cores­pondentul voluntar Huszár Iosif — primul prăşit al sfeclei de zahăr, al porumbului, a! cartofilor s-a făcut pe o suprafaţă de 110 ha, al doilea oră-Pe şoseaua Borsec—Tulgheş se află aşezată comuna Corbu. Ca pretutin­deni în ţara noastră — ne scrie co­respondenţa Ganea Alexandrina — şi despre viaţa din prezent a corbenilor ar fi multe lucruri bune de spus. lată doar un singur aspect. Cu ani în urmă pentru o simplă consultaţie medicală, bolnavul trebuia să par­curgă zeci de km pe jos sau cu căruţa. Astăzi însă, la dispensarul din co­mună, medicul circumscripţiei Borsec, culturilor şit s-a făcut pe o suprafaţă de 70 ha, iar al treilea prăşit pe o suprafaţă de 20 ha. In acest timp au fost cosite peste 53 ha de nutreţ natural şi acum se lucrează la adunarea lui. In curind va începe valorificarea zarzavaturilor produse de gospodăria agricolă colectivă, ajutat de cele două felceriţe, veghează în permanenţă asupra sănătăţii locui­torilor din comtină. In ultimul timp, dispensarul a avut nevoie de ceva reparaţii, la care co­mitetul de femei din comună a con­tribuit cu multă bunăvoinţă. Pe lîngă aceasta femeile s-au ocupat şi de amenajarea şi ornarea dispensarului. Astfel, cu ajutorul muncii depuse de comitetul de femei din comuna Cor­bu, dispensarul a primit un aspect nou, mai frumos și mai plăcut. Din muzica comitetului de femei ­ote de călătorie Junfriera din Burfaua De-abia plecaţi din Bucureşti in grupul nostru se puteau auzi discuţii aprinse despre locurile şi oamenii ce-i vom întîlni. Nici unul dintre noi nu s a lăsat prins in mrejile lui Morf­eu, de grija de a nu scăpa ocazia de a vedea podul prieteniei romino-bulgare despre care fiecare auzise vorbindu se in ter­meni elogioşi. Intr-adevăr aşteptările nu ne-au fost înşelate. Construit în anii puterii populare, urişaul pod de peste Dunăre stă ca o mărturie vie a prieteniei de nezdruncinat dintre po­poarele român şi bulgar. Pilonii de beton străbătuţi de bare de oţel, ar­cadele imense de fier şi autostrada ce uneşte teritoriul celor două ţări ne-a uimit prin măreţia şi trăinicia lor de simbol. Prima oprire pe teritoriul bulgar am făcut-o la Ruse. Deşi era noapte, gara monumentală, ca un adevărat palat cu turnuri şi ziduri masive de piatră, cu săli spaţioase de aşteptare, ne-a făcut să uităm de oboseală şi s-o cercetăm în amănunţime. De aici, în zori, am ajuns la Pleven. In gară ne aştepta un autocar al asociaţiei turistice bulgare „Balcan turist“ care ne-a transportat printr-o regiune pi­torească la staţiunea Kailîk, unde am fost găzduiţi într-un hotel ultra-mo­dern, plasat într-un parc cu arbori bătrîni, cu bazine de înot şi de cano­taj, cu arene de sport şi cu un res­taurant unic în felul lui, ingenios construit într-o grotă spaţioasă şi înaltă de cel puţin 10 m, cu pereţii stîncoşi, iluminaţi cu neon. Berea băută din cupe de lemn sculptate, me­sele sculptate în piatră şi muzica an­trenantă de pe terasa din incinta peş­terii, fac pe vilegiaturist să părăseas­că cu greutate acest loc minunat de recreaţie. In decursul zilei am vizitat muzeul închinat frăţiei de arme româno-ruse din războiul din 1877, unde am putut admira bustul căpitanului erou Valter Mărăcineanu, apoi urmele redutelor de la Plevna şi de la Griviţa şi zecile de monumente ridicate în memoria armatelor eliberatoare. Am rămas viu impresionaţi de căldura cu care se vorbea despre curajul şi vitejia osta­şilor forrăni şi ruşi. Deşi frînţi de o­­boseală, noaptea ascultam vrăjiţi mi­nunatul mesagiu al miilor de păsări care cîntau în paradisul vegetal al parcului înconjurător. In zori am por­nit cu destinaţia Tirnovo. Cîmpurile dogorite de soare erau pline de har­nicii localnici. Pretutindeni pilcuri, pilcuri de colectivişti munceau pe ogoare. La amiază am sosit la Tirnovo, oraş medieval aşezat pe coline, cu străzi înguste, pavate cu piatră, cu clădiri etajate, subţiri şi înalte, con­struite în stil bulgăresc. Numeroase prăvălii de tot soiul animează oraşul, dîndu-i un caracter aparte. Tirnovo, înainte vreme capitala imperiului ro­­mano-bulgar, păstrează şi azi vesti­giile delimitării pe clase a populaţiei. Pe cea mai înaltă culme a oraşului, de unde se deschide în faţa privito­rului panorama minunată a oraşului străbătut de rîul lantra, se află rui­nele palatului ţarului care datează din secolele al XII-lea şi al XllI-lea. Ce­va mai sus, se văd resturile citorva pe­reţi ai bisericii din turnul căruia se dă­dea alarma in cazuri de primejdii, prin tragerea clopotelor. Pe o colină ceva mai jos era situată aristocraţia şi în ordine descrescîndă pe o altă colină clasa meseriaşilor şi a tîrgoveţilor, iar în vale, plebea. Istoria veacurilor ce au urmat a şters această împărţi­re nedreaptă, şi astăzi, oraşul se în­tinde biruitor pe toate colinele, indi­ferent la şoapta vechilor ziduri. In seara aceleiaşi zile am poposit la Gabrovo, oraş viu, în care se sim­ţea vîntul aducător de aer proaspăt de munte, oraş recunoscut în toată Bulgaria, după spusele translatoarei noastre pentru vinul bun şi fetele fru­moase. Şi intr-adevăr această faimă nu e o minciună. Aici am întilnit un medic bulgar care a studiat la Bucu­reşti, fericit că a întîlnit romini cu care poate să schimbe impresii despre frumoasa noastră patrie. A doua zi, in zori am părăsit oraşul, regretînd că ne-am îndepărtat de locu­rile şi oamenii atît de apropiaţi şi prietenoşi cu noi. Pe la orele 11 înainte de masă, parcurgind serpen­tinele şoselii vreunde am ajuns la punctul cel mai înalt al trecătorii Sipka (1.329 m) sau Steletov, după numele eroului bulgar căzut aici în războiul de independenţă, în onoarea căruia s-a ridicat un monument al libertăţii pe muntele cu acelaşi nu­me. Ne-am continuat ruta pe vestita vale a Kazanlîkului (Valea Trandafi­rilor), unde oprindu-ne la o staţiune experimentală ni s-a explicat amă­nunte în legătură cu modul de culti­vare al trandafirilor şi cel de prepa­rare a vestitului oleu de roze, care constituie una din bogăţiile naţionale ale Bulgariei. Gramul de oleu de ro­ză se vinde cu 80 de leva, producţia anuală ridicîndu-se pînă la 8.000 kg. Trecînd prin Stara Zagora, oraş ma­re, vestit pentru staţiunea de radio­difuziune ne-am continuat drumul pe Valea Măritei, printr-o regiune pito­rească, pînă in oraşul Plovdiv (Fili­­popoli), al doilea oraş al Bulgariei, avînd aproape 200.000 de locuitori. De la început am fost cîştigaţi de a­­mabilitatea şi căldura frăţească, cu care de altfel eram obişnuiţi de cinci au pus piciorul pe teritoriul Bulga­riei. Hotelul Trimontium, in care am fost găzduiţi, este numit astfel după cele trei coline ţuguiate, care se văd de pe terasă. Hotelul este ultra-mo­dern, cu patru etaje, mobilat luxos, cu o curte interioară in care se gă­seşte restaurantul uriaş, cu o terasă spaţioasă de dans, cofetărie şi cafenea. Aici am cunoscut un grup de ziarişti din Sofia, în tovărăşia cărora am pe­trecut clipe de neuitat. Din simpatia ce ne-o purtau ne-au însoţit cu turis­mul lor pe tot parcursul drumului pî­nă la Sofia, explicîndu-ne monumen­tele de artă şi locurile pe care le vi­zitam. — Plovdivul, oraş comercial şi industrial de prim rang, cu bule­varde largi şi case etajate, se întinde pe ambele maluri ale fluviului Mariţa. Numeroasele monumente de artă şi istorice, moscheea, muzeul arheologic şi etnografic atrag numeroşi vizita­tori. Oraşul vechi, datină de sute de ani are aspectul unei cetăţi, cu străzi înguste, pavate cu blocuri mari de piatră, cu case care prezintă la etaj cite o boltitură numită sugestiv ,,bîr­­felniţă“ după obiceiul femeilor care neavînd voie să coboare în stradă se adunau în aceste încăperi, din dosul geamurilor cărora puteau să comen­teze în voie viaţa străzii. In oraşul nou construit în ultimii ani se ţin tradiţionalele tîrguri internaţionale de mostre, unde şi ţara noastră are un pavilion. Ultima etapă a călătoriei noastre am făcut-o, cu o mică escală, la Be­reveţ — staţiune climaterică, asemă­nătoare cu Sinaia noastră, cu vile frumoase, păduri de brad, şi un cas­tel de vînătoare actualmente muzeu, unde am admirat dantelăriile sculp­turilor în lemn ale pereţilor şi nume­roasele păsări şi animale împăiate, vînate în pădurile împrejmuitoare. In drum spre Sofia ne-am oprit să vizi­tăm măreţul baraj „Stalin“ de pe flu­viul Mariţa, înalt de 67 m, la care au lucrat mii de tineri bulgari şi vo­luntari străini. Apa stăvilită va fer­tiliza un teren de peste 40.000 ha, iar pe marginea lacului de acumulare se va construi o staţiune balneo-clima­terică, unde oamenii muncii îşi vor putea petrece timpul liber. Apa cap­tată este condusă prin ţevi uriaşe subterane la o distanţă de 7—8 km şi la o adîncime de 200—300 m, pen­tru furnizarea energiei electrice. Ajunşi la Sofia, capitala cu cel mai mult spaţiu verde, şi una din cele mai sus situate capitale din Europa, îm­preună cu Madridul, am fost izbit de numărul imens de clădiri construite în ultimii ani, printre care Preşedin­ţia Consiliului de Miniştri, magazinul universal şi hotelul „Balcan-turist“— construcţii monumentale care închid in triunghiul lor o frumoasă piaţă, în care se găseşte Mausoleul lui Gheor­­ghi Dimitrov. O altă operă de artă cunoscută şi peste hotare este cate­drala „Alexandru Nevski“ al cărui interior sculptat în marmoră albă, al­bastră şi roşie, împodobită cu chena­re de aur, fac pe vizitator să nu poată aprecia ce colţ este lucrat cu mai mul­tă măiestrie. Sofia, oraş cu bulevarde largi, cu­rate şi liniştite, atrage atenţia străi­nilor prin ordinea ce domneşte pe străzi, la spectacole sau în localuri, politeţea şi modestia de­­săvîrşită a localnicilor. Peste tot pe unde am trecut prin Bulgaria am vă­zut domnind acelaşi spirit patriotic de muncă, de încredere în viitor, am văzut realizări uriaşe săvîrşite cu conştiinciozitate şi în tăcere. Pretu-­ tindeni şantiere, schele de fabrici, şi activitate. Bulgaria este electrificată aproape sută la sută, iar agricultura este socialistă în procent de peste 90 la sută. Pomenind toate aceste lu­cruri prietenilor bulgari, îi făceam să zîmbească sfioşi, să schimbe vorba şi să remarce foarte simplu că aceasta este datoria generaţiei lor. Cu strîngere de inimă am părăsit Sofia, prietenii și atîtea amintiri scumpe pe care nu le vom uita nicio­dată. ZENO GHIȚULESCU Din munca de educare a tineretului în raionul Topliţa Regimul burghezo-moşieresc a lăsat multe urme grele. Pe teritoriul actual al raionului Topliţa nu funcţionau în trecut nici jumătate din şcolile existente azi. Starea de mizerie, propagarea mis­ticismului şi a obscurantismului au lăsat Topliţei peste 9.000 de analfa­beţi. In comuna Bilbor de exemplu, co­mună mare, ca întindere teritorială cît şi ca populaţie, în trecut funcţio­na o singură şcoală de 7 ani cu 2 sau 3 învăţători, şi aceştia necalifi­­caţi. Astăzi, aici, funcţionează 5 şcoli unde sunt cuprinşi toţi copiii de vîrstă şcolară, cu 16 cadre didactice bine pregătite. In ante, puterii populare în raion au luat fiinţă 32 şcoli. Astfel în prezent, funcţionează 52 şcoli cu 220 profesori şi învăţători care educă şi cresc un număr de peste 3.000 elevi viitoarele cadre ale patriei noastre. In afară de şcoli, ridicarea nivelu­lui de cunoştinţe al oamenilor mun­cii se face şi prin bibliotecile existen­te în fiecare comună, întreprindere şi instituţie, prin biblioteca raionului ca­re numără circa 10.000 volume precum şi prin cele 7 cinematografe. Deci, sunt create minunate condi­­ţii pentru ca sub conducerea organi­zaţiilor de partid, intelectualitatea să poată contribui la traducerea în viaţă a politicii partidului nostru, politică de construire a socialismului. In munca politică desfăşurată în pe­rioada formării celor 26 întovărăşiri agricole şi zootehnice, un ajutor pre­ţios au acordat intelectualii satelor evidenţiindu­-se în mod deosebit învă­ţătorii din Lunca Bradului şi Răstoliţa, comune aproape în întregime coope­­rativizate, precum şi cei din comuna Ruşii-Munţi unde la 1 decembrie 1957 s-a inaugurat o întovărăşire zootehni­că, cu un număr de 42 familii. Chrişt Constantin, Timaru Minodo­­ra, Savu Elvira, Ilovan Constantin şi mulţi alţii au constituit adevărate exemple în lupta pentru cooperativi­zarea agriculturii. La obţinerea rezultatelor, pe lîngă munca de lămurire de la om la om, un aport serios au adus prin conţi­nutul lor, şi­ programele culturale con­duse de învăţători In educarea comunistă a tineretu­lui, mulţi dintre ei s-au înrolat în in­terpretarea unor roluri în piese de tea­tru, în coruri, în brigăzi artistice de agitaţie, în echipe de dansuri şi în alte forme, calitatea programelor culturale crescînd astfel în mod sim­ţitor. Repertoriile interpretate au avut ca teme problema privind educarea ti­neretului în spiritul patriotismului so­cialist, al internaţionalismului prole­tar, al disciplinei conştiente, al atitu­dinii noi faţă de om şi de muncă, al dragostei faţă de realizările regimului de democraţie populară. La Borsec, de exemplu, s-au organizat piv de curiozităţi ştiinţifice în cadrul­­■cărora se expun cele mai noi desco­periri ale ştiinţei, se vorbeşte despre fenomenele naturii ş. a. S-a organizat simpozionul închinat expoziţiei de la Bruxelles, iar pentru fete s-a prezentat jurnalul modei şi s-a organizat un cerc de artă culinară. Există aici o brigadă artistică de agi­taţie care dă spectacole frumoase, iar în cadrul concursului „Iubiţi cartea“ sunt peste 25 purtători ai insignei. De asemenea s-au organizat medalioane geografice, procese literare pe tem­e despre familie, dragoste etc. Cartea şi presa, au fost răspîndite pînă în cele mai îndepărtate cătune ba chiar şi la gurile de exploatare a lem­nului. O altă formă prin care se asigură educarea comunistă sunt muncile de folos obştesc la care tineretul parti­­cipă cu drag, pentru înfrumuseţarea comunelor şi oraşelor, prin plantarea de puieţi, construirea de baze sportive şi altele. Să desfăşurăm cu şi mai multe roa­de munca de educare comunistă a ti­neretului, de culturalizare a maselor! La sate, în munca noastră de edu­care, să arătăm tineretului sarcinile măreţe reieşite din documentele con­sfătuirii de la Constanţa şi să luptăm pentru aplicarea lor în viaţă. In întreprinderi să punem un mai mare accent pe ridicarea producţiei şi productivitatea muncii, pentru reduce­rea preţului de cost. Să producem mai bun, mai mult şi mai ieftin ! MERA VASILE Instructor al comitetului regional U. T. M. S-a deschis cursul de perfecţionare cu frecvenţă a cadrelor didactice din regiunea noastră La Tg. Mureş s-a deschis cursul de perfecţionare cu frecvenţă a cadrelor didactice (ciclul L), din re­giunea noastră. Cei aproape 900 cursanţi au fost salutaţi cu acest pri­lej de reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, de conducătorii cursului. Durata acestui curs de per­fecţionare este de o lună de zile. In această vreme cadrele didactice din regiunea noastă îşi vor îmbogăţi cu­noştinţele de marxism-leninism, peda­gogie şi specialitate. Cadrele didactice din regiunea noastră vor avea de ase­meni prilejul să transforme cursul într-un adevărat schimb de experien­ţă în cadrul căreia învăţătorii şi edu­catoarele fruntaşe vor putea să îm­părtăşească celorlalţi dascăli din me­todele lor de muncă. După cum s-a subliniat în c­uvînhul de salut rostit la deschiderea cursului, partidul şi guvernul nostru pune in faţă învăţătorilor, profesorilor şi edu­catorilor sarcini de onoare ca, aceea a educaţiei în spirit comunist a tine­rei generaţii. Prin deschiderea cursu­lui de perfecţionare de o lună la Tg.­­Mureş, această atenţie se manifestă odată în plus. Rămîne de datoria fie­cărui cursant prezent la Tg.-Mureş de a răspunde cum se cuvine atenţiei pe care partidul şi guvernul le-o acordă, prin a-şi însuşi în mod conştiincios ce­le predate la curs, iar odată întorşi in oraşul sau în satul de unde au ve­nit, să traducă în viaţă cele învăţate. ANUNŢ I.I.S „PETŐFI SÁNDOR“ Fabrica de piei şi mânuşi Tîrgu-Mureş, str. Cîmpului nr. 18. Telefon 3563 angajează un planificator cu studii superioare economice, cu o practică de cel puţin trei ani, care să cunoască şi limba maghiară ANUNŢ Aducem la cunoştinţa publicului consumator că s-a deschis restaurantul de vară „L­IGE­T“ din­ Tg.-Mure­ş Grătar. Băuturi răcite la ghiaţă. Deservire atentă. Muzică, dans. Deschis de la ora 37 pînă la ora 1. Trustul de Alimentaţia Publică Locală [~­Baulazp5ie |v|

Next