Steaua Roşie, iunie 1958 (Anul 7, nr. 604-611)

1958-06-11 / nr. 606

In întreaga Germanie occidentală mari mitinguri împotriva înarmării atomice „Totul în jur fierbe şi clocoteşte“ Despre actuala situaţie din Germa­nia occidentală ziarul „Neue Rheinzei­tung“ scrie: „Totul în jur fierbe şi clocoteşte“. „Campania împotriva înar­mării atomice devine o mişcare popul ară“. Zilele trecute în localităţile Nieders­hausen, Odesbach şi Biesenbach, din landul Hessen, s-au organizat primele referendumuri populare referitoare la înarmarea atomică a R.F.G. Rezulta­te.1 . DE LA 91 LA 91% DIN CEI IN­TEROGAŢ! S-AU PRONUNŢAT ÎM­POTRIVA ÎNARMĂRII ATOMICE! Autorităţile de la Bonn încearcă să interzică organizarea de referendumuri populare. In ciuda acestor încercări, s-a prevăzut organizarea de referen­dumuri populare la Hamburg şi Bre­men, Frankfurt pe Main şi Offenbach, Darmstadt şi Braunschweig şi într-o serie de alte localităţi. La această mişcare participă 44 de cunoscuţi savanţi vest-germani, peste 150 de oameni de cultură de vază, peste 400 politicieni şi militanţi pe tărâm social, 250 de catolici cunoscuţi, 300 de activişti sindicali şi social-de­­mocraţi, care au ridicat un protest plin de mînie împotriva înarmării ato­mice a Bundeswehrului. Peste 40 milioane de muncitori or­ganizaţi în sindicate au formulat ce­rerea privitoare la organizarea unei greve generale. După cum a declarat la 7 iunie cunoscutul militant pe tărîm social şi luptător pentru pace vest-ger­­man Hageman, dacă tribunalul federal de la Karlsruhe va interzice sau va tărăgăna un­ referendum popular „pa­sul următor trebuie să fie greva gene­rală“. Adversarii înarmării îşi unesc forţele BONN (Agerpres).­­ In cursul zi­lelor de 7 şi 8 iunie s-au desfăşurat in întreaga Republică Federală mari mitinguri împotriva înarmării atomi­ce. La mitingul de la STUTTGART peste 5.000 persoane au adoptat o re­zoluţie în care se subliniază că popu­laţia oraşului va sprijini prin toate mijloacele lupta poporului german împotriva înarmării atomice. La DUISBURG sute de demon­stranţi au parcurs străzile oraşului cu pancarte pe care erau înscrise lozinci ca: „NU VREM ARME ATOMICE!“, „LUPTAM ÎMPOTRIVA MORŢII A­­TOMICE!“ etc. Referindu-se la acţiunile împotriva înarmării atomice, care se ţin lanţ în întreaga Germanie occidentală, cores­pondentul din Bonn al ziarului englez „Tribune“ scrie: „OSTILITATEA POPULATIEI VEST-GERMANE FA­TA DE ÎNARMAREA ATOMICA ESTE EVIDENTA NICI CIND N-A EXIS­TAT IN GERMANIA UN ASEMENEA PUTERNIC CURENT DE OPINIE ÎMPOTRIVA UNOR PLANURI MI­LITARE ALE GUVERNULUI. GER­MANII SUNT ÎNGROZIŢI DE CONSE­CINŢELE UNUI RĂZBOI ATOMIC ŞI EI AR FI FERICIŢI SA SE VADA INCLUŞI INTR-O ZONA LIPSITA DE ARMAMENT ATOMIC“. LONDRA: Luni au intrat în grevă 20.930 docheri Agenţia Reuter anunţă că peste 20.000 docheri londonezi au declarat luni dimineaţă grevă, paralizînd lucrul pe aproximativ 120 vase. Greva nu este sprijinită de conducerea sindicatelor britanice. AUTOMOBILE AERIENE Avionul „Albina“ și helicopterul „Ka-18“ sunt cunoscute sub denumirea de „vehicole aeriene". „Albina“ a fost construită la Kiev, sub îndrumarea inginerului O. Anto­nov. Dotat cu două motoare de cîte 260 C­P fiecare, acest avion poate lua pe bordul său 6 persoane și o încărcătură de 150 kg și poate atinge o viteză de 250 km pe oră. Pentru decolare n-are nevoie decit de un teren de 70, pînă la 100 m lungime. „Albina“ poate fi condusă de auto­­mobiliști care urmează cursuri spe­ciale de scurtă durată. Helicopterul a fost construit sub îndrumarea inginerului N. Kamov din Moscova. Acest „Ka—18“ poate realiza o viteză de 150 km pe oră şi se ridică la 3.000 m­ înălţime. Pe bordul său pot fi transportate 4 per­soane. Poate parcurge 500 km fără escală. Helicopterul poate zbura în condiţiile unor vînturi puternice, noaptea, şi fără vizibilitate. In ca­zul avariei motorului, el aterizează fin, datorită autorotaţiei elicelor sale. CEA MAI PUTERNICA EXPLOZIE Cea mai puternică explozie în U.R.S.S., în scopuri industriale, a fost efectuată recent în Urali. In cî­­teva secunde, încărcătura de 3.100 tone a realizat un lucru gigantic, săpînd pentru rîul Kolonga un canal de derivaţie de o lungime de 1.150 m, de 100 m lăţime şi 25 m adînci­me. Explozia a fost realizată în aşa manieră încă nu a mai fost necesar să se recurgă ulterior la lucrări de finisaj. UN STUDIU DESPRE LIMBA ŞI CULTURA MUCENIANA De mult timp savanţii au încercat să descifreze Inscripţiile creto-myce­­niene­, descoperite de arheologi pe insula Creta. Cercetările întreprinse de specialiştii britanici au fost con­tinuate de profesorul S. Lurie, mare specialist sovietic al filologiei clasice După ce a citit inscripţiile, el a tras concluzii care au îmbogăţit cu mult cunoştinţele in legătură cu această problemă. Acest material stă la baza studiului său „Limba şi cultura gre­cilor din Mycena". . III. FERASTRAIE PLUTITOARE In Uniunea Sovietică, unde con­­strucţia centralelor hidroelectrice ia o amploare din ce în ce mai mare, barajele creează noi mări şi lacuri artificiale. Inginerii din Leningrad au pus la punct proiectul unei maşini pentru tăierea arborilor scufundaţi. După cum confirmă specialiştii, acest sistem este cel mai simplu, şi mai comod decît acela de a tai­a arborii înaintea slobozirii apei în lacurile artificiale. Această mașină combinată plutitoare va decupa trunchiurile cu ajutorul unor ferăstraie cu lanțuri coborîte în adîncime sub apă. Uzina metalurgică „G. I. Petrovsk“, fosta Uzină Briansk, din orașul Dne­propetrovsk, de la a cărei întemeiere se împlinesc anul acesta şaptezeci de ani, a făcut mari progrese tehnice. In comparaţie cu anul 1913 productivi­tatea pe cap de muncitor a crescut de 5,5 ori. In foto: Furnalele Uzinei, Revizionismul contemporan trebuie combătut pînă la capăt (Urm­are din pag. 5-a­­tele respective) apuicîndu-le o serie întreagă de etichete pline de răutate ? Dacă Uniunea Comuniştilor din Iugo­slavia consideră că „Iugoslavia nu are dreptul să se preocupe numai de ea“, atunci de ce alte ţări trebuie să se preocupe numai de ele ? De ce Iu­goslavia atentează chiar şi la dreptul unor ţări socialiste relativ mici, veci­ne cu ea, ca de pildă, Albania şi Un­garia de a se preocupa numai de ele însele ? Curioasă logică ! Ea însăşi acţionează în spiritul proverbului chi­nez care spune că guvernanţii pot să aprindă chiar un incendiu, iar cetăţe­nii de rînd nu au dreptul să aprindă nici măcar lămpi. Primind o contralo­­vitură, ea a luat de îndată o poziţie deplorabilă, spunind că, de, „nu exis­tă situaţie bazată pe egalitate în drep­turi“ ... Ajunge, totul este limpede ! Revizioniştii iugoslavi mai deţin incă de o armă deplorabilă. Ei spunea de mult au aceste concepţii şi întrea­­bă de ce abia acum sunt ţinta unei a­­semenea critici ? Concepţiile revizio­niste ale grupului conducător al Uniu­nii Comuniştilor din Iugoslavia exista intr-adevăr de mult, şi tocmai aceasta a servit drept temei pentru adoptarea în anul 1­948 a rezoluţiei Biroului In­formativ. Pe atunci insă, concepţiile revizioniste ale grupului conducator al Uniunii comuniştilor din Iugoslavia nu erau încă sistematizate. Nici după reluarea relaţiilor dintre ţările socia­liste şi Iugoslavia, grupul conducător al Uniunii Comuniştilor din Iugosla­via nu şi-a exprimat niciodată aceste concepţii intr-o formă atît de sistema­tizată ca acum­. Incepînd din 1954 s pina la convocarea congresului a VH-lt.­ a­ Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, partidele comuniste din diferite ţări au purtat în repetate rin­duri discuţii deschise sau închise ci grupul conducător al Uni­unii Comu­niştilor din Iugoslavia. Toţi ştiu că aceste discuţii au atins punctul la cum­inant in anul 1956, după rebeliu­nea contrarevoluţionară din Ungaria Toate aceste discuţii nu au dus la ■ schimbare a poziţiilor grupului condu­cător al Uniunii Comuniştilor din Iu­goslavia, dar acest grup a dat glas­e repetate rînduri dorinţei sale de a se pune capăt acestor discuţii, exprimîn­­du-şi de asemenea dorinţa de a con­tinua să menţină şi chiar de a întări relaţiile de prietenie cu ţările socia­liste şi cu partidele comuniste din di­ferite ţări. In noiembrie 1957, deşi grupul conducător al Uniunii Comu­niştilor din Iugoslavia nu a luat parte la lucrările Consfătuirii de la Mosco­va a partidelor comuniste din ţările socialiste, el a participat însă la lu­crările Consfătuirii celor 64 partide comuniste şi a semnat Manifestul Păcii. Toate acestea au dat atunci partidelor comuniste din diferite ţări temei să nutrească anumite speranţe. Grupul conducător al Uniunii Comu­niştilor din Iugoslavia a dat însă din nou dovadă de perfidie, plătind binele cu răul. El a rupt mod unilateral acordurile cu privire la lărgirea şi întărirea colaborării dintre Iugoslavia şi ţările socialiste, realizate în urma repetatelor tratative sovieto-iugoslave, care au avut loc în anii 1955, 1956, şi 1957. El a respins în mod unilateral poziţia principială, exprimată in Mani­festul Păcii în privinţa situaţiei inter­naţionale, promovînd un program re­vizionist de la început pînă la sfîrşit, înainte de deschiderea congresului al VlI-lea al Uniunii Comuniştilor din­­ Iugoslavia, partidele­­ comuniste din unele ţări au dat Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia staturi tovărăşeşti, pro­punîndu-i să elimine din proiectul de program analiza situaţiei internaţio ■ nale, care este în vădită contradicţie cu marxism-leninismul. Grupul condu ■ cător al Uniunii Comuniştilor din Iu­goslavia n-a dat însă nici o atenţie­­ esenţei acestor sfaturi. Mai mult decî­t atît. La Congres, el a pornit un atac­t concentrat împotriva Uniunii Sovieti­­­ce, care a acordat Iugoslaviei un aju­­­tor frăţesc generos, împotriva tuturo­r ţărilor socialiste şi partidelor comu­­­niste din diferite ţări, căutînd în te­i şi chip să fie pe placul imperialismu­­ lui american — duşmanul de moarte­­ al popoarelor din lumea întreagă - , şi exprimîndu-i mulţumire şi recunoş­­ tinţă. Aşadar, abia după ce timp îndelun­­­gat partidele comuniste din diferit­e ţări au depus toate eforturile, dînd dovadă de maximum de bunăvoinţă, după ce toate aceste eforturi s-au în­cheiat cu un eşec, ele au început să dea acestui mic grup de trădători, ca­re s-a acoperit de ruşine, riposta cu­venită. Grupul conducător al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia acuză a­­cum pe alţii de lipsă de atitudine to­vărăşească faţă de el, de nerespecta­­rea promisiunilor făcute. Se naşte în­trebarea : pe cine vrea el să prosteas­că ? La drept vorbind, cine poate to­lera o asemenea prostire ? Sarcina cea mai actuală a popoare­lor din lumea întreagă este în prezent apărarea păcii. Lupta împotriva revi­zioniştilor iugoslavi constitue oare o piedică în apărarea păcii de către po­poarele din diferite ţări? Un articol de fond, apărut în ziarul american „New York Times“ din 1 iunie, ne ajută să răspundem la această între­bare. In acest articol de fond se spune că : „în următoarele cîteva luni ar putea să survină evenimente neaş­teptate care sunt greu de prevăzut în prezent şi aceste evenimente vor duce probabil, la o situaţie în care alte ţări, unde se află la putere partide comuniste, ar putea să ni se adreseze cu rugămintea de a le acorda aju­tor Pentru noi ar fi de dorit să sa­tisfacem aceasă rugăminte... Intr-ade­văr, ştiri sosite în ultimile zile din Belgrad şi Moscova dau temei să se presupună că elasticitatea de care a dat dovadă America în trecut în ceea ce priveşte ajutorul acordat Iugosla­viei, a fost înţeleaptă din punctul de vedere al intereselor noastre“. Să as­culte aceasta cei care nu văd clar pri­mejdia revizionismului iugoslav! Sta­­tele Unite nutresc speranţa că exem­plul Iugoslaviei va încuraja pe unii de t teapa lui Imre Nagy, care se ascund ■ în rîndurile partidelor comuniste din ţările socialiste, şi că, probabil, aceş­­­tia din urmă vor provoca „în viiloa­■ rele cîteva luni“ „evenimente neaştep­­­­tate care sunt greu de prevăzut în prezent“, ceea ce va duce la cucerirea­­ puterii de către ei, după care ei se­­ vor adresa la fel ca și Iugoslavia. S.U.A. cu rugămintea de a li se­­ acorda ajutor. c Deşi toate acestea nu sînt deocam-­­ dată decît visuri ale imperialiştilor * 1 * 3 1 americani, se poate vedea totuşi care I este rolul revizionismului iugoslav în­­ realizarea planurilor subversive ale im- s­perialismului american şi ce importan-­­­ţa are pentru cauza apărării păcii lup-­­ ta împotriva revizionismului iugoslav. ( Totodată nu este greu sa vedem ca c i­ne este deosebirea dintre revizionismul­­ iugoslav şi neutralisatul obişnuit, de- i obicei ţările neutre nu pot juca un­­ rol subversiv, aşa cum le este nece­sar Statelor Unite, ci, dimpotrivă, ade­seori ele însele sunt obiectul activită­ţii subversive a S.U­.A. Lupta împo­triva revizionismului Uniunii Comuniş­tilor din Iugoslavia urmăreşte nu nu­mai să tragă o linie precisă de demar­caţie între marxism-leninism şi anti­­marxism­-antileninism, să facă în aşa fel, ca toţi oamenii care luptă pentru socialism, să­ vadă limpede adevărata faţă a grupului conducător al Uniu­nii Comuniştilor din Iugoslavia, ceea ce ar corespunde intereselor întăririi lagărului socialist şi a mişcării mun­citoreşti internaţionale — nucleul cau­zei păcii, ci şi ca toţi oamenii care luptă pentru pace să vadă limpede adevărata faţă a imperialismului, în­deosebi a imperialismului ameri­can, să vadă limpede în ce constă primejdia unui război, ceea ce va sluji, desigur, şi mai mult cauza păcii. Or, a trasa o linie de demarcaţie precisă, nu înseamnă cîtuşi de puţin a rupe relaţiile dintre ţări. Grupul con­ducător al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia se plînge că critica la a­­dresa servilismului lor faţă de impe­rialismului american ar avea drept scop să-l silească să rupă relaţiile lor cu S.U.A. Aceasta înseamnă să încurci cu premeditare şi neruşinare două lu­cruri cu totul diferite. In felul acesta ei vor să intimideze oamenii, afirmînd că critica partidelor comuniste din ţă­rile socialiste la adresa revizionismu­­l­ui Uniunii Comuniştilor din Iugosla­­­­via este o repetare a istoriei din pe­rioada anilor 1948—1954 o primej­­­­duire a relaţiilor diplomatice ale aces­tor ţări cu Iugoslavia. Aceasta nu este­­ însă de natură să sperie lumea. , Istoria de după 1948 nu se va repeta. , Dacă vom vedea mai clar adevărata faţă­­ a revizioniştilor iugoslavi, ne va fi relativ uşor să punem capăt subminării de către aceştia a lagărului socialist şi a mişcării muncitoreşti internaţionale. O revenire la situaţia existentă înain­te de 1954 ar fi nejustă. Oricum ar fta lucrurile, oamenii muncii din Iugo­slavia doresc să meargă pe calea so­­cialismului, doresc să fie prieteni cu popoarele tuturor ţărilor socialiste. Dedată ce statele socialiste pot întreţi­ne relaţii diplomatice cu ţări capita­­liste, de ce nu ar putea întreţine ase­menea relaţii cu Iugoslavia? Totuşi, dacă conducătorii Iugoslaviei nu do­resc să stabilească relaţii frăţeşti cu ţările socialiste, atunci relaţiile dintre Iugoslavia şi ţările socialiste se vor re­duce, ceea ce este absolut firesc la rela­ţii diplomatice obişnuite şi aceasta nu trebuie să-i mire nici pe ei, nici pe alţii. In programul Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia se subliniază în multe locu­ri că Iugoslavia luptă pentru pace. Deşi aceasta nu este suficient pentru a exprima caracterul marxist al aces­tui program, totuşi dacă Iugoslavia are dorinţa de a acţiona astfel, atunci sîntem convinşi că ţările socialiste vor continua în mod cert să colabo­reze cu Iugoslavia în problema apă­rării păcii la fel cum pot colabora în această chestiune cu unele ţări capita-­ liste şi unele forţe politice burgheze. Luptînd împotriva oportuniştilor, Lenin dădea următorul citat din Marx: „Da­că trebuie să vă uniţi — scria Marx conducătorilor de partid — atunci în­cheiaţi acorduri pentru satisfacerea obiectivelor practice ale mişcării, dar nu îngăduiţi vreo tocmeală cu privire la principii, nu faceţi concesii teoreti­ce“. Aceste indicaţii ale lui Marx şi Lenin sînt pentru noi o călăuză în acţiune. Noi socotim că împotriva re­vizionismului contemporan trebuie să luptăm pînă la capăt şi că în această chestiune nu poate fi loc pentru con­cesii. Totuşi ca şi înainte, atît Re­publica Populară Federativă Iugosla­via şi ţările socialiste, cît şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia şi partide­le comuniste din diferite ţări pot „în­cheia acorduri“ şi în viitor. Cît pri­veşte problema dacă în cele din urmă pot fi „încheiate acorduri" şi ce fel de „acorduri“ anume, aceasta va de­pinde în primul rînd de poziţiile pe care se va situa în viitor grupul con­ducător al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. I­iparul: INT­R­EPRI­N­DE­REA POLIGRAFICA Ig. Mureş. Redacţia şi administraţia: I­g. Mureş, bir. Gheorgne şi instituţii, uorsa rvr. v. leieron: evw. tzTM­Tipografia: 264a Abonamentele , tac­ta oficiile poştale, factorii poştali şi difuzor­ii voluntari din intreprinderi Comanda Nr. 3118,

Next