Steaua Roşie, august 1958 (Anul 7, nr. 621-629)

1958-08-02 / nr. 621

ZIUA MARINEI Ziua de 5 august pentru Marina Republicii Populare Române consti­tuie minunatul prilej de trecere în revistă a măreţelor realizări ale poporu­lui nostru, a regimului democrat-popular in dezvoltarea şi întărirea con­tinuă a armatei noastre populare în care marina militară ocupă un loc de frunte. C­ontinuînd scumpele tradiţii ale marinei ţării noastre, tradiţii izvo­­rîte din trecutul glorios de luptă pentru libertate şi independenţă naţio­nală, forţele maritime militare îşi perfecţionează necontenit măiestria militară fiind gata oricînd pentru a da riposta cuvenită oricărui duşman care ar încerca vreodată să atenteze la viaţa şi libertatea poporului nostru. In istoria dezvoltării marinei noastre un joc de cinste îl ocupă tradi­ţionala frăţie de arme dintre marinarii romîni şi ruşi, care datează încă de pe vremea marelui conducător de oşti, generalisimul Suvorov. Salvele crucişătorului „Aurora“ care înainte cu 41 ani au vestit începerea prăbuşirii lumii capitaliste şi începutul unei ere noi şi lumi­noase în istoria omenirii, au stîrnit un puternic ecou în rîndurile mari­narilor romini. La Odesa, Sevastopol, pe unele nave romîneşti au luat fiinţă comitete revoluţionare. Vechii comandanţi au fost înlăturaţi, iar navele au primit denumiri noi: „Ion Roată“,­­ „Emanciparea“, ,',Repu­­blica Romînă“, „1907“. Echipajele romîneşti răsculate nu numai că au traittri­at tu­ marinarii ruşi, dar au participat efectiv la lupta împotriva gardiştilor albi a intervenţioniştilor străini care încercau să distrugă puterea sovietică, puterea muncitorilor şi ţăranilor. Aceste tradiţii de arme şi apoi cele ce au urmat in luptele de eliberare a Romîniei de sub jugul fascist sunt scumpe poporului nostru, marinarilor noştri şi ele sunt păstrate cu cea mai mare sfinţenie. Cu ocazia marii sărbători a marinei R.P.R., alături de cei ce stau de veghe hotarelor maritime şi fluviale ale patriei, cu mari şi frumoase realizări se prezintă şi marinarii din flota noastră comercială, muncito­rii, tehnicienii, inginerii din porturi şi de pe şantierele de construcţii na­vale. Cutreierînd mări şi oceane, vasele romîneşti pe a căror catarg fil­­fîie la adierea vîntului drapelul ţării — simbolul patriei noastre libere — fac ca roadele muncii harnicului nostru popor să fie cunoscute de cît mai multe popoare de pe glob, spară distanţele. Se citesc unghiuri, se fac calcule complicate cu o pasiune şi o dexteritate demnă de admirat. Însufleţirea cuprinde toată nava, de jos de la maşini, pînă sus la teugă. E clipa cea mare! Comandantul navei ordonă deschiderea focului asupra ţin­tei marine. îmi arunc privirile spre tunurile de la prova. Caporalul de marină Petre Pavel ordonă: „Asupra ţintei... încărcaţi..." Citeva miş­cări repezi, citeva ţăcănituri ... ţevile­­şi ridică gurile aprige ... „Foci" Un bubuit de trăsnet cutremură apele. Depărtarea şuieră. Ochii cată-n zare. Silueta ţintei se vede undeva departe, ca o pată de negură lunecind pe valuri. O trîmbă de apă se ridică în faţai ei. Se comandă pentru o nouă lovitură. Mecanismul tunului funcţio­nează ca o minunată maşinărie de oameni şi oţele. Acum trimba de apă se ridică mai aproape de obiectiv. A treia lovitură loveşte în plin. O bu­curie fără margini umple inimile ma­rinarilor. Pe fruntea tuturora citesc ho­tărire, dîrzenie, mindrie. . . Aceeaşi hotărire o exprimă braţele lor puter­nice, piepturile lor ca nişte stinci. Ma­rinarii oameni căliţi in şuierul fur­tunilor, în jăraticul soarelui, în valu­rile năprasnice ale mării. Privirile lor s-au oţetit veghind depărtările sinilii. Mintea lor s-a deprins cu tehidicameca­nismelor... Dragostea de patrie le dă aripi spre izbînzi tot mai mari. In vinele lor curge sîngele marinarilor revoluţionari din 1917—1918, care au suit cei dintîi steagul revoluţiei pe o navă romînească. Sînt fiii şi fraţii ce­lor ce-au luptat împotriva navelor fasciste, alături de glorioasa flotă so­­vietică. Sînt mîndri de trecutul de luptă. Sint mîndri de puterea lor de azi. Ei îşi iubesc nava, iubesc marea, care le-a călit braţele şi sufletul, iu­besc ţărmurile roditoare ale patriei pe care le mîngiie valurile ei... Şi nava îşi continuă drumul spre alte misiuni. GH. CONSTANTIN (Din revista „Viaţa militară“) Pe întinderile albastre Nava ieşi dintre farurile portului. Un pescăruş trecu prin faţa catargului fluturind aripa ca o batistă albă. — Poftiţi la prova — mă îndemnă caporalul de marină Rusa Vasile. De acolo se deschide în faţă tot largul. E minunat­. Caporalul acesta chipeş, neînfricat, vorbea ca un adevărat îndrăgostit de întinderile albastre. Ochii lui, scînteie­­tori ca două diamante, reflectau focul dragostei pentru nava, pentru marca cea necuprinsă. Era atita mindrie în ochii aceștia adîncit. Cîtva timp mai tîrziu...­­Au început exerciţiile de luptă. Comenzile se succed­­scurte şi precise. La posturile de luptă a crescut încordarea. Tunurile anti­aeriene îşi rotesc ţevile spre cer. De­schid focul. Comandanţii de tunuri, ochitorii, trăgătorii, împrospătătorii, toţi execută cu hotărâre fiecare co­mandă. O mină de oameni aleargă la timo­na de mină. Caporalul de marină Gu­ga Nicolae, soldatul fruntaş Rizea C-tin, soldaţii Condurăţeanu C-tin, Bădica Ioan, Iliescu Sabin şi Diaco­nu­ C-tin execută comanda. Nici o şoaptă. Nici o greşeală. Toţi ştiu ce au de făcut şi execută totul perfect. De sus, de pe puntea etalon apara­tele își îndreaptă obiectivele spre un punct pierdut în zare. Telemet­rele mă­ Excursie — prietenie Trenul forestier urca grăbit spre pădure. In urma sa, fumul râmine despletit, atîrnat parcă de crengile copacilor seculari. Platformele sînt ticsite de excursioniști, ca de obicei în toate duminicile verii. Dar astăzi altfel de excursioniști călătoresc spre inima pădurii. Sunt muncitorii de la întreprinderea „Sim­o Géza“ din Tg. Mureş care mergeau la Lăpuşna cu echipa lor artistică de 130 membri pentru a da un pro­gram artistic în faţa acelora care doboară, fasonează şi încarcă buş­tenii, pentru ca ei, la rîndul lor, să le transforme în mobile. Pe platforme se află alături de oaspeţi şi gazdele. Se încing discu­ţii, se înfiripă poveşti, se leagă de pe acum prietenii. Muncitorul Buta Iosif de la I.F.E.T. Reghin chiar în acest moment toarnă un vin chilimbariu într-un pahar de aluminiu şi ciocneşte cu unul din musafiri. Aerul e plin de mireasma florilor şi a răşinii. „Te îmbată acest aer“ — spune unul dintre excursionişti, încîntat. Cu cît trenul se apropia de Lăpuşna musafirii devin mai tăcuţi şi se gîndesc la programul pe care-l vor da în faţa tovarăşilor lor din pădure. Ei­ vor repeta şi completa programul dat înainte cu cîteva ore — simbătă seara — la căminul cul­tural al întreprinderii I.F.Î.L. Re­ghin, în faţa sutelor de spectatori care au răsplătit cu multe aplauze pe artiştii muncitori. In programul lor se află scenete satirice, dansuri naţionale, cîntece populare şi bucăţi muzicale executate de echipa de mu­zicuţe. „Distrăm pe tovarăşii noştri şi ne distrăm şi noi“ — spune respon­sabilul cultural al întreprinderii „Si­­mo Geza“. La lăpuşna, oaspeţii sînt primiţi cu cîrtiec şi voie bună. La margi­nea pîrîului se întind pături pe iarba verde. După-masa, pe scena special amenajată, artiştii amatori de la Tg. Mureş dau un frumos program ar­tistic în faţa muncitorilor de la pă­dure. Oaspeţii au un succes răsună­tor. Entuziasmul şi bucuria îi cu­prinde deopotrivă. Nici nu s-a dat­­ jos bine de pe scenă tînăra Portik Rozalia, muncitoare la ,,Simo Géza“, cînd, deodată, se urcă pe acoperi­şul unui vagon un muncitor fores­tier cu cămaşa înflorată, cu umerii laţi şi privirea limpede, şi se apucă să recite o poezie de toată frumu­seţea în care se vorbeşte despre lup­ta partidului şi despre viaţa de azi a forestierului. Cînd îl rugăm să ne dea să citim poezia, aflăm că el este şi autorul. „Iaca tovarăşi, e scris numai aci, şi în inima mea ..., n-am nici o hîrtie“. „Astfel de oameni, ca talentatul Harpa Mihai, muncitor forestier de la parchetul Secuieu, în brigada lui Peter Alexandru, cresc în pădurile noastre“ se mîndreşte şeful sectoru­lui Vajda Gáspár. Programul ia sfîrşit, oaspeţii se pregătesc din nou de drum, îmbrăţişări, stringeri de mină, cu­vinte româneşti şi maghiare. Flutura­tul batistelor exprimă calda priete­nie ce s-a legat între oaspeţi şi gazde, muncitori şi unii şi alţii, con­duşi de acelaşi ţel comun. Este demnă de toată lauda iniţia­tiva comitetelor de întreprindere „Simo Géza“ şi I.F.E.T. Reghin de a fi organizat astfel de întîlniri to­vărăşeşti. BALOSIN MARIA Maistrul fruntaş Baranyai László lu­­crînd la secţia un­­tărie a fabricii de unt din Tg. Mureş, obţine rezultate bu­ne in muncă. Femeile din Reghin protestează joi, 31 iulie a. c. Comitetul de femei al raionului Reghin a convocat în pa­latul cultural o adunare generală. Aproape 300 de femei au ascultat darea de seamă asupra lucrărilor ce­lui de al IV-lea Congres al F.D.I.F., ţinut între 1­5 iunie la Viena, şi au protestat contra agresiunii tîlhăreşti în Orientul arab. Adunarea a fost deschisă de Zamfir Dorina preşedinta comitetului raional de femei. Apoi tov. Truţa Firuţa şi Makisai Irina au prezentat în limbile romîna şi maghiară darea de seamă asupra lu’-urilor si hotărîrilor Con­gresului. După expunere, numeroase femei au luat cuvîntul. Printre altele Luca Ma­ria muncitoare la cooperativa Solida­ritatea, Cercean Margareta preşedinta comitetului orășenesc de femei, Rusu­ Ana directoare la şcoala de la Apali­­na, cerînd prin cuvinte simple dar pli­ne de revoltă încetarea imediată a a­­gresiunii imperialiste în Liban şi Ior­dania şi convocarea neîntîrziată a con­ferinţei şefilor de guverne ai marilor puteri, propusă de guvernul sovietic. In aceste zile în care oamenii de bună credinţă dornici de a trăi în pa­ce, în linişte activează, luptă în dife­rite forme pentru stăvilirea izbucnirii unui nou război, nu pot nici eu să tac. In aceste zile cînd întreaga omeni­re se frămîntă să ia din mîna ucigaşi­lor drăceasca jucărie a morţii atomice, nu pot să nu-mi alătur şi eu glasul la strădania milioanelor de oameni care urăsc războiul, îmi exprim cinstit, con­vins şi deschis părerea în privinţa răz­boiului. Nu mai vreau război ! Nu mai vreau să văd aşezări omeneşti, case, gări, depozite, fabrici şi uzine arzînd ! Nu mai vreau să aud bombardamente din avioane şi bubuituri de tunuri! Nu mai vreau să aud ţăcănit de mitralieră care lasă mormane de tuburi arse în­­tr-o parte şi... vai, mormane de tru­puri omeneşti în altă parte! Nu mai vreau să stau ca şobolanii pe sub pă­­mînt, în tranşee ! Susţin cu puternică convingere aces­tea cu atît mai mult cu cît am avut parte să gust două războaie. In pri­mul război am pierdut pe tata, iar în al doilea mi-am pierdut sănătatea şi cei mai frumoşi ani ai vieţii. Cu toate că din ultima campanie m-am ales, pentru acte de bravură, cu mai multe decoraţii, medalii, ordine, eu totuşi u­­răsc din tot sufletul războiul. Dacă învăţămintele istoriei nu au nici o înrîurire asupra acelora care cu cîţiva ani în urmă strigau „Drang nach Osten“, cred că toţi oamenii de omenie trebuie să lupte pe toate căile, cu toate metodele pentru a aduce a­­minte acelora care nu vor să pricea­pă că omenirea, după atîtea suferinţe, simte trebuinţa statornicirii unei vieţi liniştite, de care toţi avem atîta nevoie pentru a crea, a produce. Să nu propagăm lozinca mult trîmbiţatului „spaţiu vital“ avem ne­voie, şi susţinem lozinca „coexis­tenţei paşnice“, a „colaborării“, a „ne­amestecului în treburile altora“. în­cercarea înfăptuirii visului bolnav a! „spaţiului vital“, al „rasei superioare“ a costat milioane de vieţi şi imense valori culturale distruse, pe cînd în­făptuirea celei de-a doua lozinci nu costă decît bunăvoinţă, înţelegea a mersului istoriei. Pămîntul ne p­ate hrăni pe toţi fără război. Enormele cheltuieli pentru înarmare dacă ar fi folosite în scopuri paşnice ar schimba faţa societăţii. Şi nu voiesc aceasta duşmanii omenirii, duşmanii păcii. Este adevărat că nu toţi nebunii sînt internaţi în ospicii, ba mai mult, unii conduc chiar destinele unor ţari, unor popoare. Noi trebuie să-i facem să înţeleagă că omenirea a învăţat mult şi că ea nu se mai lasă dusă de nas şi tîrîtă, degeaba în război pentru ambiţiile nimănui. Sentimentul de pietate care-mi zgu­duie fiinţa cînd mă gîndesc la sutele de cimitire presărate în ţară şi peste hotare, dispare pentru a-i lua locul re­volta nestăvilită împotriva acelora ca­re din ambiţia de a cîştiga mai mult voiesc să dea din nou foc lumii. Gîndiţi-vă stimaţi cititori, ai acestor rînduri, că mulţi dintre noi, începînd cu „15 martie 1939“ n-am mai ştiut ce-i aceea linişte, tihnă, familie, pînă după 9 mai 1945. Ne amintim ce spuneau nemţii care mergeau orbeşte fără convingere ci „pentru ei judecă Führerul“. Dacă a­­cum 17 ani oamenii s-au lăsat duşi ca vitele la abator într-un război care n-a­­fost al lor, apoi acum lucrurile s-au schimbat radical. Omenirea ştie care-i este duşmanul adevărat. Nu vreu să spun că în ţara noastră curge lapte şi miere şi că fericirea şi bunăstarea au ajuns la culme. Nu. Dar oricum să ne uităm fiecare în ju­rul nostru şi vom vedea că multe s au mai făcut în ultimii ani. Ţara întrea­gă-i un şantier de construcţie a vie­ţii noi. Şi multe se vor mai face. Pe toate acestea se cuvine să le apărăm. Să nu admitem nici unui aventurier să ne prefacă în cenuşă strădania noastră. „Să apărăm cultura cu ajuto­rul păcii şi pacea cu ajutorul culturii“ — cum a spus tov. M. Calea zileie trecute la Congresul de la Stocks, holm. ŞTEFAN PAŞCANU Cadre noi sulamiiste Avantajele mari, pe care ie au con­ducătorii auto care împreună cu auto-­­ vehicolele pe care le conduc îşi depă- 1 şesc normele de parcurs între două reparaţii, fac ca din zi în zi să apară noi cadre sulamiiste. Astfel pînă la 23 iulie 1958 conducă­torul auto Szabó Mihai de la Autobaza Tg. Mureş a parcurs cu camionul nr. 25.609 o distanţă de 114.574 km, fără reparaţii, iar conducătorul auto Dan­­ciu Gheorghe tot de la aceeaşi autoba­ză cu camionul nr. 25.785, 110.740 km fără reparaţii. ■ Prin depăşirea normei de parcurs cei doi conducători auto cu cele 2 ca­mioane au făcut pînă în prezent o eco­nomie de 98.000 lei. Exemplul lor es­te urmat cu mult interes și de condu­cătorii auto de la autobaza Odorhei ca Cseke Ştefan, Gido Ladislau, Sând­­a Gavril și Peter Francisc, care pînă în prezent au economisit suma de 63.938 lei din care 15.997 lei se acordă ca primă celor patru conducători auto. CONDUCĂTORI AUTO EVIDENŢIAŢI IN CAMPANIA DE RECOLTARE A CEREALELOR La 2 iulie 1958, un număr de 46 con­ducători auto de la I.R.T.A. Tg. Mu­reş, cu 39 camioane Csepel, 3 camioa­ne Skoda, şi 4 camioane Steagul roşu au fost îndrumaţi spre regiunea Galaţi, pentru a executa transporturi de ce­reale la gospodăriile agricole de stat din această regiune. Cu gîndul că fie­care bob de grîu cîştigat în plus şi fără stricăciuni înseamnă mai multă pîine şi mai multe bunuri pe piaţă, conducătorii auto au primit cu bucurie această sarcină măreaţă, de care s au achitat cu cinste. Deşi din cauza drumurilor grele şi a timpului nefavorabil munca lor nu a fost uşoară, totuşi ei au căutat tot timpul să mărească viteza camioane­lor încărcate cu grîu, parcurgînd zil­nic pînă la 300 km fiecare, reuşind ca de la 2 iulie şi pînă l­a 23 iulie 1958 să transporte cantitatea de 1.100 vagoane grîu, fapt pentru care colectivele de conducere de la aceste G.A.S.-uri au trimis telegrame de mulţumire la I.R.T.A. Tg. Mureş. Printre conducătorii auto care s au evidenţiat în mod deosebit sunt Csen­­der Ioan cu camionul Csepel nr. 2215, care nu a staţionat nici o zi şi a lucrat cîte 13—15 ore zilnic, transported 454 tone şi efectuînd 13.173 tone/km. A­­cest exemplu a fost urmat cu mare in­teres şi de conducătorii auto Pălfi Zol­tán, Benedek Andrei, şi Tamás Árpád. HAŞMAŞAN IOSIF corespondent Consfătuirea tinerilor inovatori din raionul Reghin Comitetul raional şi orăşenesc U. T. M. din Reghin a organizat miercuri 30 iulie prima consfătuire a tinerilor inovatori din raionul Re­ghin. La consfătuire au participat peste 50 de tineri inovatori din în­treprinderile oraşului. Referatele au analizat răspunsul tinerilor din raion la chemarea ti­nerilor de la „Encsel Mauriciu“ din Tg. Mureş, participarea utemiştilor la activitatea A.S.I.T. din întreprin­deri şi felul cum sprijină comite­tul raional şi orăşenesc U.T.M. or­ganizaţiile de baza în mişcarea de inovatori din rîndurile tineretului. Tinerii ingineri Cota Nicolae, Blaj Traian, Heilinger Eugen au prezen­tat cele 30 inovaţii făcute de tine­rii întreprinderii I.F.I.L. Reghin în cea de-a treia etapă a concursului de inovaţii. Inovaţiile tinerilor de la I.F.I.L. au adus întreprinderii o eco­nomie de peste 60000 lei. Darie Nicolae e tehnician la I.F.E.T. Reghin. Deşi tînăr, el are mai multe inovaţii aplicate. La consfătuire, ute­­mistul Darie Nicolae Şi-a luat anga­jamentul ca în cinstea zilei de 23 August să termine ultima sa ino­vaţie care constă într-un dispozitiv de protecție adaptat la tractorul R. D. 35 care va proteja tractorul de loviturile ce-i sunt pricinuite la tra­sul buștenilor. DIRECŢIA ÎNTREPRINDERILOR COMUNALE ORĂŞENEŞTI TIRGU-MUREŞ aduce la cunoştinţa celor interesaţi DE INSTALAŢIE ca recent a luat fiinţa o secţie­­ care se angajează să execute instalaţii de gaz metan la ţară cu asigurarea tuturor materialelor necesare. Comenzile se pot face la secţia Instalaţii gaz, str. Fabricii nr. 1, Tîrgu-Mureş, telefon 3549. _______________

Next