Steaua Roşie, septembrie 1958 (Anul 7, nr. 630-637)

1958-09-03 / nr. 630

Fabrica de zahăr e pregătită Mai bine de­ o jumătate de an, ce­lor ce au trecut pe lîngă fabrica de zahăr „Bernăth Andrei“ din Tg. Mu­reș, nu le-a fost dat să vadă fum­e­­gînd coșul fabricii sau să audă zgo­motul ritmic al centrifugelor din in­teriorul fabricii. Odată cu terminarea campaniei de prelucrare a zahărului, deasupra fabricii s-a lăsat liniştea. Dar iată că noua recoltă, de sfeclă de zahăr din ace­st an, peste citeva săptămîni, își va lua drumul spre fab­rica de zahăr. punct. De asemenea, în hala materiei brute s-au­ terminat lucrările de re­mont. La transportul borhotului s-au adus unele modificări la grebla trans­portoare,­­ astfel că spre deosebire de anii trecuţi grebla transportoare nu se va mai putea defecta. In prezent se fac ultimele lucrări de investiţii. Pentru pomparea siro­­pului de zahăr se înlocuiesc pompele cu piston cu pompe centrifuge ac-­­ ţionate de motoare electrice. Această­­ înlocuire asigură obţinerea unei mai­­ bune calităţi a zahărului, şi se lu- t crează mai higienic. D In ziua de 10 septembrie se va face * prima probă de funcţionare a maşi-­­ nilor, iar în ziua de 19 septembrie­­ a. c. la ora 6 dimineața va începe­­ prelucrarea sfeclei de zahăr. | ŞI STAŢIILE DE RECEPŢIE SUNT GATA încă de la începutul acestui an, inginerii agronomi din cadrul fabricii au dus o muncă asiduă pentru a con­vinge pe ţăranii colectivişti şi pe cei cu gospodării individuale despre avan­tajele ce le vor obţine la recoltare, prin aplicarea metodelor agrotehnice in lucrările agricole. Deşi însări,în ţă­­rile cu sfeclă de zahăr au început Urziu datorită timpului nefavorabil, totuşi majoritatea G.A.C.-urilor, în urma aplicării întocmai a metodelor agrotehnice au reuşit să obţină o ma­turitate industrială bună a sfeclei de zahăr. Faţă de anul trecut, anul aces­ta, sfecla de zahăr conţine un pro­cent de zahăr cu 0,6 la sută mai mare. Cele 150 de staţii de recepţie a sfeclei de zahăr sunt asigurate deja cu mijloace de transport în aşa fel ca procesul de producţie să se desfă­şoare în mod ritmic. LUCRĂRILE DE REMONT In incinta fabricii marea majoritate a lucrărilor de remont sînt terminate. Silozurile bine pregătite așteaptă pri­mele tone de sfeclă de zahăr. In hala mașinilor de spălat totul este pus la PROLETARI DIN TOATE TARffiE, (MNITI-VA f ............. m­­ VII Nr. 630 Miercuri, 3 septembrie 1958 1­6 PAGINI — 20 B.4N­ Din viața culturală a patriei De curînd s-a inaugurat la Petroşani un nou club în care echipa de dansuri populare pregătește un nou spectacol de est­ada. , O­ţ­e­s­d­t­o­a­r­e — Decembrie 1956. Stratul gros de zăpadă umplea uliţele oraşului Re­ghin. Din bolta cerului continua să cadă fulgi de zăpadă, care se zben­guiau nestingheriţi pe la geamurile caselor... — Vai, ce frumos ninge ! Mamă ne duci miine cu sania ? — au între­bat-o din nou copiii pe Cizmaş Ida. Nu dragii mamei. Dimineaţa mama se duce la lucru . .. — Stai mamă acasă — au încer­cat copiii cu drăgălăşie să-şi înduple­ce mama. — Vezi cum eşti ? Ne laşi chiar acum cînd e atita zăpadă. Şi-a strîns copiii la piept, le-a po­vestit că miine îşi începe meseria de ţesătoare. I-a convins (?) că aşa trebuie să ţie. Ca orice mamă, Ida a pregătit de cu seară toate cele necesare copiilor şi soţului, pentru a doua zi. S-a pre­gătit şi ea. Gindul îi zbura departe, la anii copilăriei, îşi pierduse pă­rinţii la virsta de 4 ani. Rămasă or­fană a crescut pe la casele străini­lor, care­­iţi dau de, „toate" afară de dragostea părintească. Nu ştia cum se lucrează In „fabrică“ (aşa denu­mea atelierul de ţesut rulouri pen­tru geam). Că nu se va face de ru­şine era sigură, îşi cunoştea iuţeala mîinilor. A ţesut doar at­tea in Via­ţa ei, pentru alţii, incit de la Reghin la Tg. Mureş ar trebui să calce doar pe covoare, prosoape, preşuri şi cear­şafuri. Totuşi aici e altfel parcă. In loc de suveică se introduce un beţişor de grosimea unui cui şi lung de aproape 2 m. încolo nu e prea mare deosebirea intre războiul de ţesut pe lingă care a crescut şi cel de la fabrică. ■ir Cizmaş Ida e o femeie mică de statură. Slăbuţă. Are ochi căprui, cercetători. Părul castaniu e prins Intr-o basma înflorată. Nu e vorbă­reaţă. E modestă. Cu greu am putut să scot cîte ceva despre munca ei şi a brigăzii pe care o conduce. Să vor­bească alţii despre munca mea şi a brigăzii. Eu mă străduiesc să-mi fac datoria... De fapt aşa-i stă bine unui­­ fruntaş. Alţii să-l laude. Aşa­­a făcut­­ şi tov. Cizmaş. Nu s-a lăudat. Alţii au spus însă despre ea tot ce se poate spune bine despre un fruntaş. Depăşirea cu regularitate a planului de producţie, nu a dat, de la înce­putul începutului nici­odată rebuturil­e iute la mînuirea spatei, nici una din cele 80 de ţesătoare nu o întrec în cantitatea şi calitatea muncii, ciştigă lunar între 900 şi 1.000 lei. E disciplinată în muncă, îşi ajută cu drag tovarăşele din brigadă, îm­părtăşeşte experienţa şi practica sa începătoarelor; in două luni a stăpî­­nit tăind meseriei. Cred că acestea sim­t suficiente pentru a o aprecia la adevărata ei valoare pe Ida. Tovarăşa Cizmaş a rămas şi azi aceeaşi femeie timidă de acum a­­proape 2 ani. Cu toate acestea, a­­tunci cind vorbeşte de viaţa de azi, în comparaţie cu cea din trecut, se înflăcărează. Obrajii ei palizi capătă culoare. „Pînă la 18 ani am ştiut ce înseamnă să lucrezi pentru alţii .Era greu... Soţul e romín. Eu sînt un­guroaică. In 1943 cind ne-am luat, neamurile m-au ocărit, de ce mă mărit cu un romín. Dar pîn-la urmă s-au convins însă şi ele că românii şi ungurii se pot înţelege foarte bi­ne. Şi se înţeleg. Viaţa de azi n-aş schimba-o cu cea din trecut, pentru tot aurul din lume“ — şi-a încheiat spusele interlocutoarea mea. Femei şi mame ca Cizmaş Ida gîndesc multe azi în ţara noastră. Şi au de ce. Cizmaş Ida e munci­toare. In familie se înţeleg bine. Şi-au cumpărat mobilă nouă şi o­­dată cu ea toate cele necesare casei. Ea şi soţul ei sunt bine îmbrăcaţi. Copiii la fel. Da. Cizmaş Ida a lucrat şi ea cu drag la cele 10.000 bucăţi rulouri, din care abia 13 au fost respinse. Mîinile ei slăbuţe, dar însemm­atice, şi-au adus contribuţia la ţesutul ce­lor peste 30.000 m­p de rulouri pen­tru geam executate anul acesta la Iprodcoop Reghin. Ea a contribuit, alături de întregul colectiv de mun­citoare de aici la realizarea celor 30.138 lei economii de materiale şi fond de salarii, făcute anul acesta.­­ GH. TOCACIU Lăzile cu rulouri pentru geam sunt pline. Destinaţia U.R.S.S. [ A 70-a unitere socialistă în raionul Lenhin ^ ‘întovărăşire agro-zootehnică la Habicu I In urmă cu vre­o 300 de ani, pe­­ locul unde se află astăzi satul Lia­ble, un cioban a poposit cu turmele­­ sale. Păşune şi fînaţe, pădure pen-­­ tru adăpost şi apă ca să-şi adape turmele se găseau din belşug. Urmaşii ciobanului s-au­­ înmul­ţit, pădurile s-au rărit, iar satul a crescut. Au rămas de strajă multă vreme 7 fagi falnici de la care de altfel se trage şi numele satului ungureşte: Hét­brifck. Era o vreme cînd datorită unui grof puternic, Hab­icul a devenit reşedinţă de pla­să. Bătrînii își amintesc că feciorii de prin împrejurimi mergeau de obicei acolo, la „numărus“. Cu timpul, datorită terenului priel­nic, locul pădurilor i-au luat ogoare­le dar mai ales pomii fructiferi, printre frunzișul cărora casele se pierdeau. Datorită acestui fapt într-o vreme pe cind Habicul era comună, purta numele de grădini. Dar această „grădină“ era plină de analfabeţi, cămin cultural nu avea, cooperativă nici aşa, iar de biblio­tecă nici pomeneală. Dar să venim la zilele noastre, în anii regimului democrat-popular. In aceşti ani analfabetismul din Habic a dispărut. S-au construit un cămin cultural, o cooperativă și multe, chiar foarte multe case. Da­că pînă la cel de al doilea război mondial majoritatea adăposturilor erau acoperite cu paie, acum în tot satul dacă au mai rămas doar vreo 6—7 case de acest fel. Pînă după cel de-al doilea război mondial, pe dealurile ce înconjoară satul nu era nici pomeneală de viţă de vie. Acum nu găseşti gospodar în sat care să nu cultive viţă de vie. Satul n-avea nici drum ca lumea, care să-i facă legătura cu împreju­rimile. Oamenii au tăiat curmătura, au umplut gropile şi şi-au făcut drum. Oamenii din Habic vor să-şi construiască o şcoală nouă şi să aibă şi grădiniţă în sat. După cît se vede, cu toate că ha­bicenii sînt departe de o şosea prin- I cipală, în sat au fost frămîntări şi destule, oamenii au schimbat Înfiţi-­ şarea satului, au clădit mult şi şi-au­­ dat copiii la şcoală. Ti In satele din împrejurimi au luat­, fiinţă întovărăşiri agricole, zooteh-V nice, despre care au auzit şi au şiH văzut rezultatele obţinute, rămînînd­ mulţumiţi de ele. . fţ Oamenii au început să se sfăta-l, iască, să discute. Voiau să facă ţfV ei în sat o întovărăşire. Şi părerea ei a prins rădăcini. " V Primele cereri au fost­ depuse­­terţ către Gliga Alexandru, Butnara­ Zaharie, Cotîrlă Vasile, Bercea Ale-­x­xandru, Itu Teodor, Bercea Mihăilă,­ apoi au mai depus cereri Butnara I Vasile, Cotîrlă Ioan, Man Alexan-V­dru şi alţii. 1. Munca de lămurire pentru înscrie-)­ rea în întovărăşire s-a desfăşurat­­ tocmai în perioada treierişului. A-Li ceastă lucrare a decurs în condiţiunî­­ foarte bune. Satul Habic a fost­ primul pe comună care a terminat­­ treierişul. I La 31 august a. c., 23 familii şi 1 alături de ele putem spune tot sa-­­ tul, cu mic cu mare au sărbătorit­­ inaugurarea întovărăşirii agro-zoo-­­ tehnice „Albina“. „ Oamenii s-au înscris deocamdată­­ cu 24 ha şi cu 14 oi. Pentru ca­­ lucrurile să meargă bine întovărăşi-­­ ţii şi-au ales şi un comitet de con-­­ ducere, în care Ilieş Vasile deţine­­ funcţia de preşedinte, Mera Ioan ) cea de secretar-casier, iar Butnariu­­ Zaharie, Gliga Alexandru şi Butna-­­ riu Vasile sînt membri. „ Pentru ca întovărăşirea să se­­ dezvolte, să-şi creeze şi un fond de­­ bază membrii au hotărît să plă­­tească fiecare cîte 50 lei şi să tea e cite o oaie. De asemenea, au hotă- ^ rit să lucreze pămîntul cu mijloace- f le mecanizate ale S.M.T.-ului, să , adune sămînţa necesară la semănar­e şi să atragă noi membri in întovă- j răşire. V _ _ R. CIMPEANU ( întovărăşire agricolă la Dăneşti-Ciuc " In decursul anilor pe cuprinsul raio­nului Ciuc, majoritatea întovărăşirilor agricole şi zootehnice şi-au format fonduri de bază. Veniturile întovără­­şiţilor cresc din an în an. Ţăranii cu gospodării individuale au urmărit cu interes succesele întovărăşiţilor, care la rîndul lor se mîndreau cu ele. Aşa stînd lucrurile, o parte din ţă­ranii muncitori din Dăneşti—Ciuc s-au hotant sa formeze o întovărăşire agricolă. Duminică, 31 august a. c., 37 familii cu o însemnată suprafaţă de pămînt au sărbătorit inaugurarea întovărăşirii în satul lor. Pe lîngă altele, întovărăşiţii au hotărît să-şi dezvolte fermele anexe, să întărească şi să dezvolte necontenit întovărăşi­rea lor. A început însămînţatul cerealelor de toamnă Zilele trecute în raioanele Gheor­­ghieni şi Sîngeorgiu de Pădure a în­ceput însămînţatul secarei, respectiv al orzului de toamnă. In raionul Gheorghieni sînt însămînţate peste 60 ha cu secară, iar în raionul Sîngeor­giu de Pădure peste 36 ha cu secară de toamnă. Paralel cu aceste lucrări se lu­crează intens la pregătirea terenului pentru însămînțările de toamnă. Pe întreaga regiune sunt arate peste 8.500 ha. De asemenea, au fost tran­sportate pe cîmp 274.030 tone, gunoi de grajd. — o—— Au terminat treierișul Acolo unde munca a fost bine or­ganizată, ea a dat și rezultate. Pe cu­prinsul regiunii treierişul a fost termi­nat complet în 62 gospodării agricole colective, 127 întovărășiri agricole și 50 comune. Mersul colectărilor de carne Majoritate­a ţăranilor muncitori de pe ogoare au căutat din timp să-şi achite obligaţiile ce le au faţă de stat în ceea ce priveşte cota de carne. Pe raioane situaţia la 31 august se prezintă astfel: carne total: Odorhei 95 la sută, Ciuc 92,8 la sută, Tg. Mu­­­­reş 92,6 la sută, Sf. Gheorghe 91,7 la­­ sută, Topliţa 91,6 la sută, Cristur 89,4 la sută, Reghin 86,2 la sută, Gheor­ghieni 85,74 la sută, Singeorgiu de Pădure 80,9 la sută şi Tg. Secuiesc 79 la sută. Total pe regiune colectările sunt efectuate la total carne în pro­porţie de 89,6 la sută, din care carne de porc 88,6 la sută. Datoria patriotică a fiecărui ţăran muncitor este de a-şi achita cit mai curînd cota de carne ce o mai are de mredat.­­ „ ............ La Păltiniş Cantina şi bucătăria Şcolii profesionale

Next