Steaua Roşie, iunie 1959 (Anul 8, nr. 708-715)

1959-06-13 / nr. 711

Retribuţia suplimentara — mijloc de sporire a producţiei Frînturi din drumul parcurs de Eueren! Locuitorii satului Lueriu sînt vestiţi nu numai ca buni dansatori sau cîntăreţi, ci şi ca buni gospo­dari şi pricepuţi crescători de ani­male. Despre colectiva din Lueriu, despre membrii ei şi despre fapte­le lor s-a scris de nenumărate ori şi se va mai scrie. Sînt oameni harnici şi merită să se scrie des­pre ei. In anul 1950, cînd cei din Luie­­riu au format gospodăria agrico­lă colectivă, doar 49 familii erau hotărîte să pornească pe acest drum. Fondul de bază al gospo­dăriei colective era de 120.000 lei. Anii s-au scurs chiar dacă unii n-au vrut să-i numere. Şi fiecare an încheiat de colectiviştii din Lu­eriu era o izbîndă pentru ei, iar pentru acei care erau pe dinafară erau ani plini de învăţăminte. Nu e cazul să facem o statisti­că din care să reiasă cum a cres­cut numărul membrilor în gospo­dăria agricolă colectivă, a hecta­relor, veniturilor și a fondului de bază. E de ajuns să amintim că tocmai aceste rezultate au făcut ca în anul 1958, la 16 noiembrie, ultima familie din sat s-a prezen­tat la sfatul popular cu cererea pentru a fi primită în întovărăşi­rea din sat. De la acea dată Lue­­riul a trecut în rîndul satelor cu agricultura complet cooperativi­­zată. Sfîrşitul aceluiaşi an a adus o altă izbîndă pentru colectivişti. Fondul de bază al gospodăriei co­lective a ajuns la 1.168.059 lei, iar numărul membrilor a crescut la 136 familii. Cifrele vorbesc mai mult decît comentariile ce ar ur­ma să fie făcute pe marginea lor. Dorinţa comuniştilor şi a co­lectiviştilor din Literiu este de a munci în aşa fel încît să obţină producţii tot mai mari la hectar, să sporească numărul de animale, să mărească veniturile gospodă­riei. Discuţii, propuneri au fost destule. Din documentele Consfă­tuirii de la Constanţa, colectiviştii au învăţat multe. Membrii de par­tid au arătat că acolo se vorbeşte şi despre retribuirea muncii nu numai după zilele muncă ci şi du­pă producţia obţinută. Ce-ar fi dacă şi la Lucriu s-ar pune în practică acest procedeu. Li s-a ex­plicat oamenilor, iar aceştia au fost de acord. S-a hotărît ca plata muncii după acest principiu să fie făcută pentru început la culturile de sfeclă de zahăr, porumb şi car­tofi. E suficient să amintim că plivi­­tul cerealelor păioase s-a făcut de două ori, lucrare care în alţi ani se făcea doar odată. La toate cul­turile praşila I s-a făcut la timp. La sfecla de zahăr s-a terminat şi praşila 11-a precum şi răritul. Fiind vorba de calitatea muncii, de un alt fel de retribuire a mun­cii, e nevoie şi de un control mai atent. Oamenii nu muncesc toţi la fel. Unii lucrează mai bine, alţii... Tocmai pentru a preveni unele ne­înţelegeri, în cadrul gospodăriei s-a format o comisie de recepţio­­nare a lucrărilor. Comisia e for­mată din preşedintele gospodăriei, brigadieri, şefi de echipă şi mem­brii comisiei de revizie. Orice re­cepţie se face numai la 3 zile du­pă terminarea lucrărilor. In felul acesta se poate constata starea culturii, dacă buruienile au fost tăiate etc. La ultima recepţie care a avut loc, brigada întîi condusă de Poe­­naru Teodor a ieşit fruntaşă, întrecerea pentru o muncă de calitate se desfăşoară nu numai între brigăzi ci şi între echipe. De data aceasta echipa fruntaşă pe gospodărie este cea condusă de Morar Feronica care de altfel e una din cele mai harnice colecti­viste. ★ Pe colectiviştii din Lueriu îi in­teresează şi felul cum se dezvoltă sectorul zootehnic. Anul acesta ei au cumpărat 100 oi, au crescut din prăsilă 120 mieluţe, au cum­părat 8 vaci cu lapte, cresc peste 800 pui, au mărit numărul stupi­lor cu încă 10 şi au sporit numă­rul porcilor. Rezultatul acestei gospodăriri este faptul că numai în primul tri­mestru oile şi vacile le-au adus un venit de peste 55.000 lei, ne­mai­socotind şi avansul primit după sfeclă de zahăr, care depă­şeşte suma de 10.000 lei. Şi aici ca şi în cultura mare, sunt oameni vrednici. Colectivistul Săcălean Ilie e cel mai bun în­grijitor de vite. El i-a întrecut în muncă atît pe Oprea loan cît şi pe Morar loan. S-ar putea scrie multe despre însufleţirea cu care muncesc co­lectiviştii din această gospodărie, despre dorinţa lor de a obţine producţii cît mai mari, pentru a-şi spori veniturile, pentru a-şi dez­volta gospodăria şi de a fi exem­plu pentru colectiviştii din împre­jurimi. Deocamdată lăsăm ca faptele să dovedească justeţea celor scrise mai sus, întrecerea care există să scoată noi fruntaşi în muncă. A­­lături de numele lui Morar Floa­rea şi Banea Iacob care s-a în­scris de curînd în colectivă, să fie trecute alte nume şi multe la nu­măr, iar pe lîngă cei 4 lei împăr­ţiţi drept avans colectiviştilor să fie adăugaţi mulţi alţii. R. CIMPEANU Poenaru Teodor, cîştigător al. Morar Feronica, cîştigătoarea întrecerii dintre brigăzi, întrecerii dintre echipe Oameni vrednici la Gostat Aşezată în jurul oraşului Re­ghin, pe dealuri şi pe şes, gospo­dăria agricolă de stat din această localitate, datorită şi condiţiilor naturale şi-a dezvoltat toate ra­murile principale din sectorul ve­getal şi zootehnic. In decursul a­­nilor, oamenii s-au specializat iar în anul acesta încă în primul tri­mestru gospodăria a păşit cu rea­lizările sale pe drumul beneficii­lor Culturile pe care le-am văzut, crescătoriile şi îngrăşătoriile de porci, vitele cu lapte scoase la pă­şune, tractoriştii care mînuiesc maşinile în cîmp efectuînd diferite lucrări, muncitorii din vii, livezi, grădina de legume precum şi dis­cuţiile avute cu tovarăşii Jabeni­­ţan Vasile directorul gospodăriei, Ioan Olteanu inginerul şef, cu brigadierii şi muncitorii, mi-au dat posibilitate să cunosc multe din realizările acestei gospodării fruntaşe, ale oamenilor vrednici de aici. Să vedem dar pe sectoare care sînt realizările. In sectorul vegetal. Plivitul s-a făcut la vremea lui. Praşila întîi la toate culturile s-a făcut în pro­porţie de 100 la sută cu mijloace mecanizate.. Praşila a doua s-a făcut tot cu mijloace mecanizate în proporţie de 80 la sută şi 20 la sută cu prăşitori trase de anima­le. Acum e în curs praşila III-a la sfecla de zahăr. Aceeaşi impor­­tanţă s-a acordat şi porumbului de siloz. Lucrîndu-se astfel, culturile se prezintă frumos. Numai la griul se aşteaptă o producţie medie de peste 2.000 kg la hectar. Starea bună în care se află cerealele pă­ioase reiese şi din aceea că din 500 ha cultivate cu cereale păioa­se peste 200 ha sunt rezervate pentru sămînţă. Fiind vorba de cereale, să ve­dem în ce măsură s-au pregătit muncitorii şi tehnicienii gospodă­riei pentru a strînge la timp şi fără pierderi recolta. Toate trac­toarele, 18 la număr sínt în buna stare de funcţionare. Gata sunt şi secerătorile-legători şi cele 5 com­bine. Pentru prima dată în anul acesta gospodăria va recolta ce­realele păioase în întregime nu­mai cu combinele. Deci Gostat-ul a terminat cu lucratul pe arie. Ma­gaziile sînt deja pregătite pentru a adăposti seminţele necesare gos­podăriei. Muncitorii şi tehnicienii vor da statului pentru fondul cen­tralizat, cereale de cea mai bună calitate. In ceea ce priveşte dezmiriştirea, arătura de vară, se va putea face în bune condiţiuni, bineînţeles pe acele terenuri unde nu e semănat în cultură ascunsă trifoiul şi lu­cerna, întrucît gospodăria dispu­ne de maşini de adunat şi balotat paiele. înzestrarea G.A.S.-urilor cu maşini moderne dovedeşte gri­ja mare ce o acordă statul nos­tru democrat-popular acestor uni­tăți. In sectorul legumicol. Gospodă­ria de asemenea are rezultate bu­ne. Din cele 62 ha cultivate cu legume și zarzavaturi, 19 sînt a­­menajate pentru irigare. Din gră­dină au fost valorificate prin ma­gazinul Gostat, filiala Reghin, „Aprozar“ şi cantinele din oraş, peste 27 tone legume şi zarzava­turi. In curînd vor fi valorificate 2 vagoane varză de vară etc. Bri­gada legumicolă condusă de Szat­mári Ştefan vrea ca anul acesta să depăşească planul de livrare cu cel puţin 50 la sută. In sectorul avicol. Brigadiera Emrich Maria şi tovarăşele sale de muncă îngrijesc peste 22.600 păsări din care peste 6.500 găini ouătoare. Pînă la 1 iunie a. c. da­torită bunei îngrijiri a găinilor s-a reuşit să se obţină peste plan 14.000 bucăţi ouă. Tot din secto­rul avicol au fost valorificate pes­te 1.000 kg carne de pui în greu­tate de 1 kg fiecare. De pe acum se prevede ca planul anual de ouă să fie îndeplinit încă în prima lu­nă de toamnă. In sectorul pomi-viticol, sector de bază al gospodăriei, s-a fă­cut stropitul întîi la vii. Acum e în curs stropitul al doilea. In pe­pinieră de asemenea s-a făcut stropitul puieţilor precum şi lu­crările de întreţinere. S-a reuşit ca printr-o mai bună gospodărire şi pepiniera, începînd cu anul tre­cut, să fie rentabilă. Creşterea şi îngrăşarea anima­lelor este una din ocupaţiile de bază ale gospodăriei. Brigadieri ca Tancu Dumitru, Farkas Carol, Beşliu loan, Ploscaru Aurel, mul­gătorii Oprea Alexandru, Moldo­van Gheorghe, Oprea Zaharie, crescătorii de porci Graur Gheor­ghe, Luca loan, Nicoară Vasile, Váradi Vasile, Bucur loan, Cse­­gedi Béla şi alţii muncesc cu multă rîvnă. Mulgătorii gospodă­riei pînă la 1 iunie au muls peste 503 hectolitri lapte. Tot ei de la fiecare cap de vacă furajată vor să obţină cîte 3.100 litri lapte. De asemenea gospodăria va asigura cîte 8 tone nutreţ însilozat pe cap de vacă furajată etc. R. C. (Va urma)". jjffitjte#ua cpsiiii.| Văzute şi auzite Badea Toader s-a întors de­­ la adunare tare abătut. Ajuns­­ acasă, îşi descărcă sufletul, spu-­­ nîndu-i lelii Floarea cele auzite­­ la adunare. — Auzit-ai tu fe­­c­meie ce vor să facă ăştia? Ce-or fi mai născocit? Mă prind pe ră­măşag că nici prin cap nu-ţi­­ trece! Lelea Floarea ştia că prin­­ cuvîntul „ăștia“, urmat de o în-­­ clinare a capului in direcția se-­­ diului gospodăriei colective, ba-­­­dea Toader vrea să spună co­lectiviștii ! — Nu. N-am auzit nimic. Da ! ce-or mai vrea să facă. Că pînă­­ acuma, de, au făcut ei chiar destule. De cînd cu gospodăria colectivă în sat, multe s-or în­­schimbat. Badea Toader ştia că de-acum urmează iar „munca de lămu­rire“, cum spunea el ori de câte ori lelea Floarea începea să vor­bească despre realizările colec­tiviştilor. „Lasă acum nu mă lămuri, că eu tot nelămurit am să mor. Mai bine auzi aici, as­cultă ce ţi-oi spune. „Ăştia“ — şi înclină din cap spre gospodă­ria colectivă — au propus la a­­dunarea satului să ieşim cu to­ţii la lucru, colectivişti şi neco­­lectivişti şi să săpăm pîrîului o albie nouă. Ai mai auzit tu aşa ceva? Doar de cină e lumea as­ta, apa a curs pe acolo pe unde a lăsat-o bunu dumnezeu să-şi poarte apele. Ce, te poţi pune In contra apei. Lelea Floare, femeie în toată firea şi parcă cu mai mult scaun la cap decit badea Toader, nu răspunse nimic. Ridică doar din umeri şi tăcu, văzîndu-şi de tre­burile gospodăriei. Văzînd că nu-l susţine, badea Toader se înfurie : — Nu zici nimic, hai? Ce să zici! doar şi fecioru-ta s-a înhăitat cu ăştia. Dar să văd ce te faci cînd îi vedea că oamenii vor săpa canalul pe pămîntul nostru. Omul tăcu puţin, apoi continuă şi mai înfuriat: „Adică da! Ţie ce-ţi pasă! Pămîntul tău l-ai dat lui lonuţ să aibă cu ce să intre in colectivă. Ce-ţi pasă acum că fecioru tău vine să în­drepte apa peste locul lui ta­­tă-su“. Lelea Floarea se lumină la fa­ţă şi-i răspunse liniştită: — „Măi omule, de ce umbli pe cărări oco­lite. Cînd s-a înscris lonuţ în gospodărie ţi-am spus, hai să mergem şi noi. lonuţ e băiat deştept, nu face prostii. Tu, nu şi nu. Cînd apa s-a revărsat şi ne-a dus griul gata pus în clăi n-ai mai zis că aşa a lăsat dum­nezeu ca apa să curgă pe unde îi e locul lăsat de ăl de sus. Atunci făceai mătănii, te închinai la icoane. Şi cînd te uitai la locul spălat de apă, blestemai. Amu cînd Ionuţ şi cu ceilalţi din co­lectivă şi-or pus in gind să fe- ' rească ogoarele de apele umfla-­­ te ale pîrîului, umbli cu vorbe de­­ ocară“. Zicînd aceste cuvinte le­■ lea Floarea ieşi, trintind uşa în­­ urma ei.­­ De la această întimplare au trecut citeva zile. Oamenii au luat sapele, tirnăcoapele şi lo­­peţile la umăr şi au început să­­ sape locul străjuit de cîţiva ţă­­i ruşi. Pe acolo va curge pîrîul. ■ Drept, fără nici o cotitură. Ba­dea Toader n-a ieşit la lucru. ■ Şi-a luat trăistuţa şi a plecat în ■ satul vecin. Pe înserate, cînd s-a­­ întors acasă, poarta era încuia­tă. „Unde o fi baba? Desigur la­­ fecioru-so!“ Abia apucă să tragă citeva fu­­­ muri de ţigară şi văzu pe lelea . Floarea că vine grăbită cu lo­­­­pata pe umăr. in loc de bineţe o­uă la răspăr. Unde-ai fost fe­meie? Te pomeneşti că umbli­­eleleu. Te ştiam femeie lucră- toare, nu din alea care pui fur­­­a-n brîu şi umbli după poveşti prin sat. Lelea Floarea descuie poarta, aşeză lopata la locul ei, răsuflă puţin şi-apoi răspunse : Eu am fost acolo unde a fost tot satul. Să ştii că numai tu ai lipsit dintre toţi bărbaţii. Badea Toader voia tocmai să înjure una, cînd poarta scîrţii şi Ionuţ împreună cu preşedin­tele gospodăriei intrară in curte. La bineţe răspunse numai cu ju­mătate de gură. Ce-or mai fi vrind „ăştia“. Gîndurile lui se limpeziră deîndată. Preşedin­tele i-a propus să facă schimb de pămînt. Vor să facă irigaţii şi pămîntul lui badea Toader e tocmai lingă viitoarea grădină a colectivei. — „Cum — să-mi dau pămln­­tul lăsat cu limbă de moarte de tata?! Atacan de mine ce-am a­­juns! Dar cînd aţi săpat canalul pe locul meu m-aţi întrebat? Nu. Nu-l dau nici mort. Pămîn­­tu-i al meu şi nu-l dau. După ce am să închid ochii faceţi ce-ţi vrea. Răsturnaţi-l cu susu în jos. Da pînă atunci nu!“ Cu asta badea Toader le întoarse spatele. Văzînd că n-au cu cine sta de vorbă, oamenii au plecat. Lelea Floarea s-a apucat să gătească de cină. Aşezat pe prispă, badea Toader fumă două ţigări una după alta. Oftă una parcă din adincul inimii şi intră în casă. De cinat n-a vrut să cineze. Nici de culcat n-a vrut să se culce. Ba intra, ba ieşea din casă. N-avea de loc astîmpăr. Aşa s-a petrecut toată noaptea. Fuma şi se plimba intr-una. Către ziuă, luă din saltarul mesei o hîrtie împăturită, o desfăcu, o citi şi o băgă în şerpar. Apoi o luă ca­lea spre gospodăria colectivă. Aici scoase cererea de înscrie­re în gospodărie şi o dădu preşe­dintelui. Şi parcă incercind să se scuze pentru încăpăţînarea lui de pînă atunci zise: — „Baba mea nu prea a vrut, dar pînă cînd să mai aştept? Mă duc şi eu acolo unde e bine“. Preşedintele zîmbi, ştia el care era „baba“ care nu l-a lăsat pe badea Toader să intre în gos­podăria colectivă, o ştiau cu to­ţii. Dar nu-l contrazise pe bă­­trîn. Nu-i nimic bade Toadere. Bine că măcar acum s-a lămu­rit şi „baba“ d-tale că locul dumneavoastră este alături de noi. Şi-apoi dacă vrei, poţi să vii la lucru chiar de astăzi. Ce­rerea o vom discuta-o noi săptă­­mîna viitoare, mai avem încă vreo 20. Aşa că nu eşti singurul care vine acum în familia noas­tră. Eşti bine venit. Noi te aştep­tam demult. V. OLTEANU e­ ll P,ON£KSCOW ! Pentru a da posibilitatea unui număr cît mai mare de cetă­ţeni de a participa la tragerile la sorţi lunară din 30 iunie a. c. şi suplimentară din 31 decem­brie 1959 a obligaţiunilor C.E.C., cînd în afara numeroaselor cîş­­tiguri de valori între 800 şi 100.000 lei, se vor acorda în plus cîştiguri suplimentare în obiecte şi excursii în străinătate, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. a prelungit în mod excep­ţional cu 10 zile, de la 11—20 iunie inclusiv termenul de pro­curare a obligaţiunilor C.E.C. fără diferenţă de preţ.

Next