Steaua Roşie, iunie 1959 (Anul 8, nr. 708-715)
1959-06-10 / nr. 710
Simreini de nedespărţit Partidul ,şi guvernul nostru acordă o atenţie deosebită dezvoltării continue a agriculturii, pentru ca pe întreaga suprafaţă agricolă a ţării să se obţină producţii tot mai sporite. In ultimii ani s-au făcut importante investiţii şi s-a desfăşurat o intensă muncă pentru ridicarea agriculturii, prin înzestrarea ei cu mijloace mecanizate moderne, prin introducerea metodelor agrotehnice înaintate, prin cointeresarea materială a ţăranilor muncitori în sporirea producţiei agricole. Drept rezultat, ţăranii muncitori îşi lucrează mai bine pămîntul şi obţin recolte din ce în ce mai mari. Sînt bine cunoscute producţiile realizate anual de gospodăriile agricole colective precum şi de întovărăşirile agricole, în care muncile s-au executat în comun. Gospodăria colectivă din Tg. Secuiesc de pildă, a obţinut o producţie medie la hectar de 2.502 kg grîu şi 2.180 kg la orz, cea din Vrabia 2.467 kg grîu, G.A.C. Cristuru Secuiesc 3.101 kg la porumb, G.A.C Ilieni 32.705 kg la sfeclă de zahăr. întovărăşirile agricole de asemenea au realizat producţii medii la hectar care întrec cu 300 kg la grîu, cu 3.464 kg la cartofi pe cele realizate în sectorul individual. Iată deci rezultatele concrete ale lucrării pământului pe întinderi mari, cu mijloace mecanizate şi după metodele agrotehnice înaintate. Superioritatea agriculturii socialiste o demonstrează, fără putinţă de tăgadă şi culturile din acest an, promiţând o recoltă bogată. „Ne aşteptăm la cel puţin 2.500 kg la hectar pe cele 126 ha cultivate cu grîu“ spun întovărăşiţii din Reghin. Aici, pentru buna desfăşurare a lucrărilor, munca a fost organizată pe brigăzi. De curînd a luat fiinţă şi o brigadă legumicolă. Mase tot mai largi de ţărani muncitori se conving că drumul arătat de partid este singurul în stare să ducă ţărănimea muncitoare la bunăstare şi belşug. Acest lucru este demonstrat de faptul că sute şi mii de familii de ţărani muncitori din satele regiunii noastre se alătură colectiviştilor şi întovărăşiţilor sau se unesc în noî întovărăşiri. In primele patru luni ale acestui an, sectorul agricol socialist-cooperatist al regiunii noastre a crescut cu aproape 53.000 de famii şi peste 143.000 ha de pămînt. In cea de a cincea lună a anului — mai — au fost înfiinţate alte 36 întovărăşiri în care au fost primite 4197 familii cu o suprafaţă de peste 10.600 ha. Ţăranii muncitori văd cu ochii lor că ajutorul acordat de stat pentru sporirea producţiei nu poate fi folosit din plin în mica gospodărie individuală. Numai în unităţile agricole socialiste, pe tarlale întinse, unde munca este organizată în comun, este cu putinţă ca mijloacele mecanizate puse la dispoziţie de stat prin S.M.T.uri, forţa de muncă şi priceperea ţăranilor muncitori să fie pe deplin folosite şi să obţină recolte din ce în ce mai sporite. Acum, peste tot se desfăşoară o intensă muncă în scopul obţinerii de producţii bogate. Toate forţele sînt mobilizate pentru executarea la timp şi în bune condiţiuni a lucrărilor de întreţinere a culturilor. Aceasta, desigur, este un lucru bun. Nu este bine însă faptul că în unele locuri, organizaţiile de partid şi sfaturile populare desfăşoară munca în această perioadă într-o singură direcţie, adică a muncilor agricole, neglijînd munca pentru transformarea socialistă a agriculturii. Ori, sarcinile luptei pentru dezvoltarea agriculturii şi sarcinile luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii nu sînt două lucruri diferite, care ar putea fi separate , ci două aspecte ale aceleiaşi probleme. O astfel de despărţire a sarcinilor se observă în mod deosebit ( în unele sate ca Săcalu de Pădure, raionul Reghin, Deda şi Ruşii- Munţi, raionul Topliţa, precum şi în alte comune. Pot fi oare mulţumiţi ţăranii muncitori cu gospodărie individuală de faptul că în timp ce ei realizează producţii medii ce variază între 800—1.200 kg la grîu, gospodăriile colective obţin peste 2.000 kg? In 1958 de pildă, în medie pe regiune, gospodăriile agricole colective au obţinut cu 258 kg grîu şi secară, cu 400 kg orz, cu 1.585 kg sfeclă de zahăr mai mult la hectar decit au obţinut ţăranii muncitori cu gospodărie individuală. Iată de ce în numeroase sate, toţi ţăranii muncitori au păşit pe acest drum, unindu-se în gospodăriile colective sau întovărăşiri. Ar fi bine ca organizaţiile de partid şi sfaturile populare din satele amintite mai sus şi din încă multe altele să treacă la o intensă muncă pentru îndrumarea ţărănimii muncitoare pe calea ce duce cu adevărat spre recolte bogate. Este necesar ca în activitatea lor, comitetele raionale de partid şi organizaţiile de bază, sfaturile populare raionale şi comunale să îmbine cu pricepere şi stăruinţă sarcinile privind dezvoltarea agriculturii. Lupta pentru recolte bogate, pentru transformarea socialistă sînt sarcini de nedespărţit. In această direcţie trebuie mobilizate toate forţele, comuniştii, utemiştii, deputaţii, mecanizatorii de la S M.T.-uri, inginerii şi tehnicienii agronomi, precum şi întreaga ţărănime muncitoare. Iată calea arătată de cel de-al II-lea Congres al partidului pentru dezvoltarea agriculturii noastre, pentru ridicarea necontenită a nivelului de trai al întregului popor muncitor. P. POPSOR In vizită la Centrul şcolar agricol In partea de nord a oraşului Tg. Mureş, pe malul drept al Mureşului, se întinde pe o suprafaţă de peste 90 ha ferma didactică a Centrului şcolar agricol din localitate. Aici se pregătesc viitoarele cadre de agronomi şi zootehnişti. De cum pătrunzi In incinta fermei, se observă ordinea caracteristică bunilor gospodari. Ceva mai departe de feluritele construcţii aparţinătoare fermei didactice, deci, şcolii, sunt tarlalele întinse, cultivate cu tot felul de plante. Aici viitorii agronomi, zootehnişti, aplică in practică cele învăţate la studiul teoretic, privind ciclul de dezvoltare al fiecărei plante, indiferent de natura ei. Deci ferma este cum s-ar spune un „laborator al naturii“, foarte mult iubit de elevi. In acest laborator fără pereţi, uşi şi fereştri, se află un lot aparţinînd Centrului experimental de stat, pe care se cultivă pentru încercare cele mai felurite soiuri de cereale, leguminoase, tuberculine etc. Dintre toate cerealele păioase, secara este cea mai înaltă. Depăşeşte înălţimea unui om de statură normală. Are peste 2 m. La capătul fiecărei parcele nişte tăbliţe indică soiul, linia, din care face parte cultura respectivă. In dreptul fiecărei parcele profesorul Beţtvu Kicoţce — care ne însoţeşte — îşi scoate nedespărţitul caiet de observaţii şi notează date în legătură cu starea de vegetaţie a soiului. Intr-un asemenea lot experimental sînt foarte multe de notat, începînd de la data cînd s-au început lucrările de pregătire a solului, a însăminţărilor şi apoi toate fazele de vegetaţie prin care trece o plantă pînă la recoltare şi depozitare. Toate trebuie notate cu mare atenţie, in faza actuală majoritatea cerealelor păioase sunt înspicate. Acum se poate vedea cum se comportă soiurile locale şi cele din import. Unele sunt de toată frumuseţea. Nu li se poate invoca nimic negativ. Altele, sunt atacate de rugină, de tăciune, sau sunt culcate, nerezistind la cădere. Toate acestea sunt notate de profesor, zilnic, pentru că schimbări în viaţa plantei survin de la o zi la alta. Lotul experimental se întinde pe o suprafaţă de 10 ha pămînt La grâu se fac experienţe cu 14 soiuri locale şi din import, fiecare din ele pe 6 repetiţii. La griul de toamnă, la cel din import se face separat încercarea a altor 7 soiuri. Cele 7 soiuri de secară, majoritatea fiind originale din U.R.S.S. şi R. D. Germană, se comportă foarte bine. Pe o altă parcelă se fac experienţe cu 6 soiuri de orz de toamnă, cu 11 soiuri de grîu de primăvară, 7 soiuri de soia, 20 soiuri de cartofi, 21 soiuri de porumb dublu hibrid; se fac experienţe şi cu 3 soiuri de roşii aduse de la cunoscutul legumicultor Gáspár Albert din raionul Sf. Gheorghe, care susţine că roşiile sale pot ajunge la greutatea de un kilogram. Ceea ce e nou la cultura roşiilor este că legatul lor nu se va face de araci, ci de spaliere care s-au dovedit mult mai practice şi economicoase. Ciclul de experienţă este de 3 ani. Primele experienţe au început în anul 1957 cu 13 soiuri de grîu, secară, porumb şi soia. In urma consfătuirii de la Constanţa, s-a trecut la încercarea nu numai a soiurilor de griu ci şi a altor soiuri de plante, după cum s-a arătat mai sus. Unele soiuri s-au dovedit a fi foarte bune pentru condiţiile climaterice din părţile noastre. Astfel, în anul trecut, la griul de toamnă linia Cluj 50/650 a produs 3.335 kg la hectar, soiul de secară Petrus a produs 3.689 kg, hibridul dublu de porumb K.A.4 a produs 9.570 kg ştiuleţt la hectar, iar hibridul Pioniera produs chiar 16.000 kg ştiuleţt la hectar. Dezavantajul acestui hibrid a fost că nu a ajuns la maturitate. Asemenea exemple sunt încă multe. Pe Ungă partea economică, ştiinţifică, pe care o prezintă acest lot experimental, el este foarte instructiv şi pentru viitorii agronomi. Toate lucrările la aceste culturi s-au făcut şi se fac cu concursul elevilor. După ce am făcut cunoştinţă in mod destul de sumar cu vastul „laborator al naturii“ să trecem şi prin construcţiile de la fermă. Intr-una din remize se pot vedea cele mai moderne maşini agricole. In grajdul de animale sunt vaci numeroase, dintre care „Ada“, de la care anul trecut s-au obţinut 4.397 litri lapte. La maternitatea de scroafe predomină rasa marele alb şi porcul de Bazna. Tot la fermă se cresc 500 păsări, rasa Rhode-Island, urmind să fie crescuţi cu concursul elevilor alţi 6.000 pui din aceeaşi rasă. Organizaţia U.T.M. şi-a propus să crească şt iepuri. Acum citeva cuvinte despre acei care învaţă aici. S-ar părea că agronomii, zootehniştii, veterinarii, care învaţă la acest centru agricol, ar avea numai preocupări profesionale. Faptele însă spun altceva. Echipa de volei a şcolii, la faza regională a competiţiei şcolilor profesionale, s-a clasat pe locul Inti, iar la competiţia interregională a şcolilor profesionale, desfăşurată la Oradea, aceeaşi echipă s-a clasat pe locul III. Merită de amintit şi faptul că din anul 1942 şcoala a dat 837 absolvenţi din care din 1948 încoace 724. Dintre aceştia 451 sunt tehnicieni agronomi, 143 tehnicieni zootehnişti, 243 muncitori agricoli in G.A.S., crescători de animale, agenţi veterinari, brigadieri in gospodăriile agricole colective etc. Mulţi dintre absolvenţii şcolii au studiat in Uniunea Sovietică şi in ţară, ajungind ingineri care azi lucrează la staţiuni experimentale, gospodării agricole de stat şi colective, iar unii sînt conducători ai şcolii pe care cu ani în urmă au absolvit-o. R. CIMPEAN |§ipteaua roșie. Insilozeaza furaje In anul acesta, gospodăriile agricole de stat din regiunea noastră vor însiloza peste 26.500 tone nutreţuri, ceea ce va corespunde cu asigurarea a 8 tone nutreţ însilozat pe cap de vită mare. Pînă zilele trecute gospodăria agricolă de stat din Ozun a însilozat 120 tone trifoi, iar cea din Sîncraiu de Mureş 40 tone secară verde. Acţiunea de însilozare la G.A.S.-uri continuă. ................................................... . ............. ................................. iii Din munca mecanizatorilor de la S.M.T. Sf. Gheorghe Din analizele rezultatelor obţinute de staţiunea de maşini şi tractoare din Sf. Gheorghe în ceea ce priveşte căile care au dus la reducerea preţului de cost în campania agricolă de primăvară, adică perioada 1 martie—15 mai a. c., reiese că din sumele planificate pentru cheltuieli au fost economisiţi 168.278 lei. înainte de a arăta factorii ce au dus la acest rezultat trebuie să amintesc, că staţiunea noastră în campania agricolă de primăvară şi-a realizat planul lucrărilor agricole în proporţie de 108 la sută. Factorii care au contribuit la reducerea preţului de cost sînt : ridicarea productivităţii muncii şi utilizarea raţională a forţelor de muncă din cadrul brigăzilor de tractoare, exploatarea raţională a maşinilor şi agregatelor, eliminarea din producţie a timpilor morţi etc. Printre brigăzile de tractoare care au reuşit să facă însemnate economii şi să-şi depăşească şi planul de producţie se numără brigada VIII-a cu o realizare de 151 la sută, brigada a VIl-a cu 137 la sută, brigada a Vl-a cu 124 la sută, brigada a IV cu 112 la sută. In brigăzi fruntaşe e şi normal să fie şi tractorişti fruntaşi. Aceştia sunt Kisgyörgy Dezideriu care şi-a realizat planul în proporţie de 200 la sută, Bitai Coloman 199 la sută, Téglás Géza 182 la sută etc. îndrumaţi de organizaţia de bază mecanizatorii de la S.M.T. Sf. Gheorghe continuă cu acelaşi elan în muncă lucrările de întreţinere a culturilor la gospodăriile agricole pe care le deservesc, pregătesc tractoarele şi maşinile agricole necesare în campania de vară. T. VLAD corespondent Controlaşi cu grijă culturile de cartofi Gîndacul din Colorado, dăunătorul cel mai periculos al culturilor de cartofi, roşii, vinete şi ardei, în ultimii ani s-a răspîndit în unele regiuni ale ţării. In cadrul Regiunii Autonome Maghiare pînă în prezent dăunătorul nu a fost identificat. Insecta adultă şi larva se hrănesc cu frunzele cartofilor, roşiilor, ardeilor şi vinetelor. Datorită lăcomiei şi puterii lor de înmulţire, culturi întregi de cartofi sau alte solanacee pot fi complet distruse, provocînd prin aceasta daune foarte mari. Gîndacul are două generaţii pe an. O femelă depune pînă la 3.000 bucăţi de ouă. Gîndacul din Colorado este uşor de recunoscut. Adultul are lungime de cca. 1 cm, corpul fiind oval şi de o culoare galben-portocaliu închis. Pe aripi are cîte 5 dungi longitudinale, negre. Oul este galben şi se găseşte pe dosul frunzei în grămezi de 20—30 buc. Larva este de culoare roşie-portocalie cu două rînduri de pete negre pe fiecare latură a corpului. Picioarele şi capul sînt negre. Pupa are o culoare galben roşcată şi se găseşte întotdeauna în pămînt. Iernează ca insectă adultă în pămînt. Datorită faptului că atît gîndacul adult cît şi larva provoacă pagube foarte mari producătorilor de cartofi cît şi economiei naţionale, trebuie să acordăm o atenţie foarte mare executării controlului culturilor, pentru ca în caz de identificare să putem lua măsurile urgente şi eficace de combatere. Sfaturile populare comunale, conform instrucţiunilor primite organizează acţiuni de controlul general al culturilor de cartofi şi alte solanacee pentru depistarea gîndacului din Colorado, prin echipe constituite din cite 8—10 cetăţeni, în frunte cu un şef de echipă. Pentru fiecare 5 ha de cartofi, cite o echipă. Fiecare echipier trebuie să cunoască bine gîndacul din Colorado, iar controlul să fie executat cit mai conştiincios, cercetînd cu atenţie fiecare tufă de cartofi, roşii, vinete sau ardei. In cazul dacă găsesc insecte sau larve suspecte, trebuie să le adune în sticluţă cu formol, apă sărată sau petrol pentru a fi trimise secţiei agricole raionale. Controlul trebuie executat numai în timp frumos cu soare şi numai după orele 9 dimineaţa, cînd timpul s-a încălzit, deoarece pe timp ploios sau răcoros, gîndacii nu pot fi găsiţi fiind retraşi în pămînt. Ţărani muncitori! Participaţi cu toţii la depistarea gîndacului din Colorado şi cercetaţi cu cea mai mare atenţie fiecare tufă de cartofi! Ing. NAGY ŞTEFAN, de la secţiunea agricolă ,regională 11 ani de la actul naţionalizării . Urmare din pag. 1-a)dere. La locul de muncă el are la dispoziţie utilaj de înaltă tehnicitate care îl fereşte de eforturi fizice şi accidente, beneficiază de cantină, club, cursuri de calificare profesională şi are posibilitate să-şi petreacă concediul la munte sau la mare ; tot mai mulţi muncitori din producţie sînt elevi ai şcolilor medii, studenţi ai diferitelor facultăţi; panourile de onoare sînt împînzite cu nume a mii de fruntaşi, inovatori şi raţionalizatori ce-şi dau din plin contribuţia la dezvoltarea şi perfecţionarea procesului tehnic. Fiii şi fiicele anonimilor de altădată sînt conducători de întreprinderi şi instituţii, elevi şi studenţi. De eforturile muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor depinde traducerea în viaţă şi pe mai departe a hotărârilor partidului şi guvernului şi îndeosebi ale plenarei din 26—28 noiembrie 1958, care prevede dezvoltarea pe mai departe şi într-un ritm mai intens a industrializării socialiste a ţării, şi a lărgirii bazei tehnico-materiale în agricultură, în vederea sporirii însemnate a producţiei industriale şi agricole. De eforturile lor depinde buna gospodărire a întreprinderilor, grija faţă de păstrarea avutului obştesc. Ei trebuie să lupte cu perseverenţă mereu sporită împotriva acelora care se mai dovedesc „mînă spartă“, atunci cînd e vorba de avutul obştesc. Intr-un timp scurt au fost urcate povîrnişuri mari. De pe înălţimea piscurilor putem privi cu mîndrie drumul parcurs, el ne arată în toată măreţia sa, de ce a fost în stare să înfăptuiască bravul nostru popor în 11 ani, realizări care vor contribui mult la desăvârşirea construirii socialismului în minunata noastră patrie, Republica Populară Romînă.