Steaua Roşie, iunie 1959 (Anul 8, nr. 708-715)

1959-06-10 / nr. 710

Simreini de nedespărţit Partidul ,şi guvernul nostru a­­cordă o atenţie deosebită dezvol­tării continue a agriculturii, pen­tru ca pe întreaga suprafaţă agri­colă a ţării să se obţină producţii tot mai sporite. In ultimii ani s-au făcut importante investiţii şi s-a desfăşurat o intensă muncă pentru ridicarea agriculturii, prin înzestrarea ei cu mijloace mecani­zate moderne, prin introducerea metodelor agrotehnice înaintate, prin cointeresarea materială a ţă­ranilor muncitori în sporirea pro­ducţiei agricole. Drept rezultat, ţăranii muncitori îşi lucrează mai bine pămîntul şi obţin recolte din ce în ce mai mari. Sînt bine cunoscute producţiile realizate anual de gospodăriile a­­gricole colective precum şi de în­tovărăşirile agricole, în care mun­cile s-au executat în comun. Gos­podăria colectivă din Tg. Secuiesc de pildă, a obţinut o producţie me­die la hectar de 2.502 kg grîu şi 2.180 kg la orz, cea din Vrabia 2.467 kg grîu, G.A.C. Cristuru Secuiesc 3.101 kg la porumb, G.A.C Ilieni 32.705 kg la sfeclă de zahăr. întovărăşirile agricole de asemenea au realizat producţii medii la hectar care întrec cu 300 kg la grîu, cu 3.464 kg la cartofi pe cele realizate în sectorul indi­vidual. Iată deci rezultatele concrete ale lucrării pământului pe întinderi mari, cu mijloace mecanizate şi după metodele agrotehnice înain­tate. Superioritatea agriculturii so­cialiste o demonstrează, fără pu­tinţă de tăgadă şi culturile din a­­cest an, promiţând o recoltă bo­gată. „Ne aşteptăm la cel puţin 2.500 kg la hectar pe cele 126 ha cultivate cu grîu“ s­pun întovărăşi­­ţii din Reghin. Aici, pentru buna desfăşurare a lucrărilor, munca a fost organizată pe brigăzi. De cu­­rînd a luat fiinţă şi o brigadă le­gumicolă. Mase tot mai largi de ţărani muncitori se conving că drumul arătat de partid este singurul în stare să ducă ţărănimea munci­toare la bunăstare şi belşug. A­­cest lucru este demonstrat de fap­tul că sute şi mii de familii de ţărani muncitori din satele regiu­nii noastre se alătură colectivişti­lor şi întovărăşiţilor sau se unesc în noî întovărăşiri. In primele patru luni ale acestui an, sectorul agricol socialist-cooperatist al re­giunii noastre a crescut cu aproa­pe 53.000 de fam­ii şi peste 143.000 ha de pămînt. In cea de a cincea lună a anului — mai — au fost înfiinţate alte 36 întovă­răşiri în care au fost primite 4197 familii cu o suprafaţă de peste 10.600 ha. Ţăranii muncitori văd cu ochii lor că ajutorul acordat de stat pentru sporirea producţiei nu poa­te fi folosit din plin în mica gos­podărie individuală. Numai în u­­nităţile agricole socialiste, pe tar­lale întinse, unde munca este or­ganizată în comun, este cu putin­ţă ca mijloacele mecanizate puse la dispoziţie de stat prin S.M.T.­­uri, forţa de muncă şi priceperea ţăranilor muncitori să fie pe de­plin folosite şi să obţină recolte din ce în ce mai sporite. Acum, peste tot se desfăşoară o intensă muncă în scopul obţinerii de producţii bogate. Toate forţele sînt mobilizate pentru executarea la timp şi în bune condiţiuni a lu­crărilor de întreţinere a culturilor. Aceasta, desigur, este un lucru bun. Nu este bine însă faptul că în unele locuri, organizaţiile de partid şi sfaturile populare desfă­şoară munca în această perioadă într-o singură direcţie, adică a muncilor agricole, neglijînd mun­ca pentru transformarea socialis­tă a agriculturii. Ori, sarcinile luptei pentru dezvoltarea agricul­turii şi sarcinile luptei pentru transformarea socialistă a agri­culturii nu sînt două lucruri dife­rite, care ar putea fi separate , ci două aspecte ale aceleiaşi pro­bleme. O astfel de despărţire a sarci­nilor se observă în mod deosebit ( în unele sate ca Săcalu de Pădure, raionul Reghin, Deda şi Ruşii- Munţi, raionul Topliţa, precum şi în alte comune. Pot fi oare mulţumiţi ţăranii muncitori cu gospodărie individu­ală de faptul că în timp ce ei rea­lizează producţii medii ce variază între 800—1.200 kg la grîu, gos­podăriile colective obţin peste 2.000 kg? In 1958 de pildă, în medie pe regiune, gospodăriile agricole co­lective au obţinut cu 258 kg grîu şi secară, cu 400 kg orz, cu 1.585 kg sfeclă de zahăr mai mult la hectar decit au obţinut ţăranii muncitori cu gospodărie individu­ală. Iată de ce în numeroase sate, toţi ţăranii muncitori au păşit pe acest drum, unindu-se în gospo­dăriile colective sau întovărăşiri. Ar fi bine ca organizaţiile de partid şi sfaturile populare din sa­tele amintite mai sus şi din încă multe altele să treacă la o intensă muncă pentru îndrumarea ţărăni­mii muncitoare pe calea ce duce cu adevărat spre recolte bogate. Este necesar ca în activitatea lor, comitetele raionale de partid şi organizaţiile de bază, sfaturile populare raionale şi comunale să îmbine cu pricepere şi stăruinţă sarcinile privind dezvoltarea agri­culturii. Lupta pentru recolte bo­gate, pentru transformarea socia­listă sînt sarcini de nedespărţit. In această direcţie trebuie mobi­lizate toate forţele, comuniştii, u­­temiştii, deputaţii, mecanizatorii de la S M.T.-uri, inginerii şi teh­nicienii agronomi, precum şi în­treaga ţărănime muncitoare. Iată calea arătată de cel de-al II-lea Congres al partidului pen­tru dezvoltarea agriculturii noas­tre, pentru ridicarea necontenită a nivelului de trai al întregului po­por muncitor. P. POPSOR In vizită la Centrul şcolar agricol In partea de nord a oraşului Tg. Mureş, pe malul drept al Mureşului, se întinde pe o su­prafaţă de peste 90 ha ferma didactică a Centrului şcolar a­­gricol din localitate. Aici se pre­gătesc viitoarele cadre de agro­nomi şi zootehnişti. De cum pătrunzi In incinta fermei, se observă ordinea ca­racteristică bunilor gospodari. Ceva mai departe de feluritele construcţii aparţinătoare fermei didactice, deci, şcolii, sunt tar­lalele întinse, cultivate cu tot felul de plante. Aici viitorii a­­gronomi, zootehnişti, aplică in practică cele învăţate la studiul teoretic, privind ciclul de dez­voltare al fiecărei plante, indi­ferent de natura ei. Deci ferma este cum s-ar spune un „labo­rator al naturii“, foarte mult iubit de elevi. In acest laborator fără pereţi, uşi şi fereştri, se află un lot a­­parţinînd Centrului experimen­tal de stat, pe care se culti­vă pentru încercare cele mai felurite soiuri de cereale, legu­minoase, tuberculine etc. Dintre toate cerealele păioase, secara este cea mai înaltă. De­păşeşte înălţimea unui om de statură normală. Are peste 2 m. La capătul fiecărei parcele nişte tăbliţe indică soiul, linia, din care face parte cultura respec­tivă. In dreptul fiecărei parcele profesorul Beţtvu Kicoţce — ca­re ne însoţeşte — îşi scoate ne­despărţitul caiet de observaţii şi notează date în legătură cu starea de vegetaţie a soiului. Intr-un asemenea lot experi­mental sînt foarte multe de no­tat, începînd de la data cînd s-au început lucrările de pregă­tire a solului, a însăminţărilor şi apoi toate fazele de vegetaţie prin care trece o plantă pînă la recoltare şi depozitare. Toate trebuie notate cu mare atenţie, in faza actuală majoritatea ce­realelor păioase sunt înspicate. Acum se poate vedea cum se comportă soiurile locale şi cele din import. Unele sunt de toată frumuseţea. Nu li se poate invo­ca nimic negativ. Altele, sunt a­­tacate de rugină, de tăciune, sau sunt culcate, nerezistind la că­dere. Toate acestea sunt notate de profesor, zilnic, pentru că schimbări în viaţa plantei sur­vin de la o zi la alta. Lotul experimental se întinde pe o suprafaţă de 10 ha pămînt La gr­âu se fac experienţe cu 14 soiuri locale şi din import, fie­care din ele pe 6 repetiţii. La griul de toamnă, la cel din import se face separat încerca­rea a altor 7 soiuri. Cele 7 soiuri de secară, majo­ritatea fiind originale din U.R.S.S. şi R. D. Germană, se comportă foarte bine. Pe o altă parcelă se fac experienţe cu 6 soiuri de orz de toamnă, cu 11 soiuri de grîu de primăvară, 7 soiuri de soia, 20 soiuri de car­tofi, 2­1 soiuri de porumb dublu hibrid; se fac experienţe şi cu 3 soiuri de roşii aduse de la cu­noscutul legumicultor Gáspár Albert din raionul Sf. Gheorghe, care susţine că roşiile sale pot ajunge la greutatea de un kilo­gram. Ceea ce e nou la cultura roşiilor este că legatul lor nu se va face de araci, ci de spalie­re care s-au dovedit mult mai practice şi economicoase. Ciclul de experienţă este de 3 ani. Primele experienţe au în­ceput în anul 1957 cu 13 soiuri de grîu, secară, porumb şi soia. In urma consfătuirii de la Con­stanţa, s-a trecut la încercarea nu numai a soiurilor de griu ci şi a altor soiuri de plante, du­pă cum s-a arătat mai su­s. Unele soiuri s-au dovedit a fi foarte bune pentru condiţiile climaterice din părţile noastre. Astfel, în anul trecut, la griul de toamnă linia Cluj 50/650 a produs 3.335 kg la hectar, soiul de secară Petrus a produs 3.689 kg, hibridul dublu de porumb K.A.4 a produs 9.570 kg ştiuleţt la hectar, iar hibridul Pioniera produs chiar 16.000 kg ştiuleţt la hectar. Dezavantajul acestui hibrid a fost că nu a ajuns la maturitate. Asemenea exemple sunt încă multe. Pe Ungă partea economică, ştiinţifică, pe care o prezintă a­­cest lot experimental, el este foarte instructiv şi pentru viito­rii agronomi. Toate lucrările la aceste culturi s-au făcut şi se fac cu concursul elevilor. După ce am făcut cunoştinţă in mod destul de sumar cu vas­tul „laborator al naturii“ să tre­cem şi prin construcţiile de la fermă. Intr-una din remize se pot vedea cele mai moderne maşini agricole. In grajdul de animale sunt vaci numeroase, dintre care „Ada“, de la care anul trecut s-au obţinut 4.397 litri lapte. La maternitatea de scroafe predomină rasa marele alb şi porcul de Bazna. Tot la fermă se cresc 500 păsări, rasa Rhode-Island, urmind să fie crescuţi cu concursul elevilor alţi 6.000 pui din aceeaşi rasă. Organizaţia U.T.M. şi-a propus să crească şt iepuri. Acum citeva cuvinte despre acei care învaţă aici. S-ar părea că agronomii, zootehniştii, ve­terinarii, care învaţă la acest centru agricol, ar avea numai preocupări profesionale. Fapte­le însă spun altceva. Echipa de volei a şcolii, la faza regională a competiţiei şcolilor profesio­nale, s-a clasat pe locul Int­i, iar la competiţia interregională a şcolilor profesionale, desfăşura­tă la Oradea, aceeaşi echipă s-a clasat pe locul III. Merită de amintit şi faptul că din anul 1942 şcoala a dat 837 absolvenţi din care din 1948 în­coace 724. Dintre aceştia 451 sunt tehnicieni agronomi, 143 tehnicieni zootehnişti, 243 mun­citori agricoli in G.A.S., crescă­tori de animale, agenţi veteri­nari, brigadieri in gospodăriile agricole colective etc. Mulţi dintre absolvenţii şcolii au studiat in Uniunea Sovietică şi in ţară, ajungind ingineri care azi lucrează la staţiuni ex­perimentale, gospodării agricole de stat şi colective, iar unii sînt conducători ai şcolii pe care cu ani în urmă au absolvit-o. R. CIMPEAN |§i­pteaua roșie. Insilozeaza furaje In anul acesta, gospodăriile a­­gricole de stat din regiunea noas­tră vor însiloza peste 26.500 tone nutreţuri, ceea ce va corespunde cu asigurarea a 8 tone nutreţ în­­silozat pe cap de vită mare. Pînă zilele trecute gospodăria agricolă de stat din Ozun a însi­­lozat 120 tone trifoi, iar cea din Sîncraiu de Mureş 40 tone secară verde. Acţiunea de însilozare la G.A.S.-uri continuă. ................................................... .­ ............. ................................. iii Din munca mecanizatorilor de la S.M.T. Sf. Gheorghe Din analizele rezultatelor obţi­nute de staţiunea de maşini şi tractoare din Sf. Gheorghe în ceea ce priveşte căile care au dus la reducerea preţului de cost în cam­pania agricolă de primăvară, adi­că perioada 1 martie—15 mai a. c., reiese că din sumele planifica­te pentru cheltuieli au fost econo­misiţi 168.278 lei. înainte de a arăta factorii ce au dus la acest rezultat trebuie să amintesc, că staţiunea noastră în campania agricolă de primă­vară şi-a realizat planul lucrări­lor agricole în proporţie de 108 la sută. Factorii care au contribuit la reducerea preţului de cost sînt : ridicarea productivităţii muncii şi utilizarea raţională a forţelor de muncă din cadrul brigăzilor de tractoare, exploatarea raţională a maşinilor şi agregatelor, elimina­rea din producţie a timpilor morţi etc. Printre brigăzile de tractoare care au reuşit să facă însemnate economii şi să-şi depăşească şi planul de producţie se numără bri­gada VIII-a cu o realizare de 151 la sută, brigada a VIl-a cu 137 la sută, brigada a Vl-a cu 124 la sută, brigada a IV cu 112 la sută. In brigăzi fruntaşe e şi normal să fie şi tractorişti fruntaşi. Aceş­tia sunt Kisgyörgy Dezideriu care şi-a realizat planul în proporţie de 200 la sută, Bitai Coloman 199 la sută, Téglás Géza 182 la sută etc. îndrumaţi de organizaţia de ba­ză mecanizatorii de la S.M.T. Sf. Gheorghe continuă cu acelaşi elan în muncă lucrările de întreţinere a culturilor la gospodăriile agricole pe care le deservesc, pregătesc trac­toarele şi maşinile agricole nece­sare în campania de vară. T. VLAD corespondent Controlaşi cu grijă culturile de cartofi Gîndacul din Colorado, dăună­torul cel mai periculos al culturi­lor de cartofi, roşii, vinete şi ar­dei, în ultimii ani s-a răspîndit în unele regiuni ale ţării. In ca­drul Regiunii Autonome Maghiare pînă în prezent dăunătorul nu a fost identificat. Insecta adultă şi larva se hră­nesc cu frunzele cartofilor, roşii­lor, ardeilor şi vinetelor. Datorită lăcomiei şi puterii lor de înmulţi­re, culturi întregi de cartofi sau alte solanacee pot fi complet dis­truse, provocînd prin aceasta dau­ne foarte mari. Gîndacul are două generaţii pe an. O femelă depune pînă la 3.000 bucăţi de ouă. Gîndacul din Colorado este u­­şor de recunoscut. Adultul are lungime de cca. 1 cm, corpul fiind oval şi de o culoare galben-porto­­caliu închis. Pe aripi are cîte 5 dungi longitudinale, negre. Oul este galben şi se găseşte pe dosul frunzei în grămezi de 20—30 buc. Larva este de culoare roşie-por­­tocalie cu două rînduri de pete negre pe fiecare latură a corpului. Picioarele şi capul sînt negre. Pu­pa are o culoare galben roşcată şi se găseşte întotdeauna în pămînt. Iernează ca insectă adultă în pă­­mînt. Datorită faptului că atît gînda­cul adult cît şi larva provoacă pagube foarte mari producătorilor de cartofi cît şi economiei naţio­nale, trebuie să acordăm o atenţie foarte mare executării controlului culturilor, pentru ca în caz de identificare să putem lua măsuri­le urgente şi eficace de combatere. Sfaturile populare comunale, conform instrucţiunilor primite or­ganizează acţiuni de controlul ge­neral al culturilor de cartofi şi al­te solanacee pentru depistarea gîndacului din Colorado, prin e­­chipe constituite din cite 8—10 cetăţeni, în frunte cu un şef de echipă. Pentru fiecare 5 ha de cartofi, cite o echipă. Fiecare e­­chipier trebuie să cunoască bine gîndacul din Colorado, iar con­trolul să fie executat cit mai con­ştiincios, cercetînd cu atenţie fie­care tufă de cartofi, roşii, vinete sau ardei. In cazul dacă găsesc insecte sau larve suspecte, trebuie să le adune în sticluţă cu formol, apă sărată sau petrol pentru a fi trimise secţiei agricole raionale. Controlul trebuie executat nu­mai în timp frumos cu soare şi nu­mai după orele 9 dimineaţa, cînd timpul s-a încălzit, deoarece pe timp ploios sau răcoros, gîndacii nu pot fi găsiţi fiind retraşi în pămînt. Ţărani muncitori! Participaţi cu toţii la depistarea gîndacului din Colorado şi cercetaţi cu cea mai mare atenţie fiecare tufă de cartofi! Ing. NAGY ŞTEFAN, de la secţiunea agricolă ,regională 11 ani de la actul naţionalizării . Urmare din pag. 1-a)­dere. La locul de muncă el are la dispoziţie utilaj de înaltă tehnici­tate care îl fereşte de eforturi fizi­ce şi accidente, beneficiază de cantină, club, cursuri de calificare profesională şi are posibilitate să-şi petreacă concediul la munte sau la mare ; tot mai mulţi mun­citori din producţie sînt elevi ai şcolilor medii, studenţi ai diferi­telor facultăţi; panourile de onoa­re sînt împînzite cu nume a mii de fruntaşi, inovatori şi raţionali­­zatori ce-şi dau din plin contri­buţia la dezvoltarea şi perfecţio­narea procesului tehnic. Fiii şi fiicele anonimilor de altădată sînt conducători de întreprinderi şi in­stituţii, elevi şi studenţi. De eforturile muncitorilor, teh­nicienilor şi inginerilor depinde traducerea în viaţă şi pe mai de­parte a hotărârilor partidului şi guvernului şi îndeosebi ale ple­narei din 26—28 noiembrie 1958, care prevede dezvoltarea pe mai departe şi într-un ritm mai intens a industrializării socialiste a ţă­rii, şi a lărgirii bazei tehnico-ma­­teriale în agricultură, în vederea sporirii însemnate a producţiei industriale şi agricole. De efortu­rile lor depinde buna gospodărire a întreprinderilor, grija faţă de păstrarea avutului obştesc. Ei tre­buie să lupte cu perseverenţă me­reu sporită împotriva acelora care se mai dovedesc „m­înă spartă“, atunci cînd e vorba de avutul ob­ştesc. Intr-un timp scurt au fost urca­te povîrnişuri mari. De pe înălţi­mea piscurilor putem privi cu mîndrie drumul parcurs, el ne a­­rată în toată măreţia sa, de ce a fost în stare să înfăptuiască bra­vul nostru popor în 11 ani, reali­zări care vor contribui mult la desăvârşirea construirii socialis­mului în minunata noastră patrie, R­epublica Populară Romînă.

Next