Steaua Roşie, iunie 1959 (Anul 8, nr. 708-715)

1959-06-10 / nr. 710

Uzinele de fier Vlăhiţa după 11 ani Vreau să arăt dezvoltarea prin care a trecut uzina siderurgică din munţii Harghitei în cei 11 ani de la naţionalizare. De la re­gimul burghez am moştenit un turnat mic şi o turnătorie mi­că, rudimentară. In anii de după naţionalizare începe dezvoltarea uzinei. Astfel, în anul naţionaliză­rii — 1948 — se construieşte o nouă hală a turnătoriei care acor­dă condiţii mai sănătoase de mun­că şi în acelaşi timp contribuie la mărirea producţiei uzinei. In anul 1950 se construieşte centrala ter­mică care asigură cu curentul ne­cesar atît uzina cît şi împrejuri­mile. Tot în anul 1950 este termi­nată construirea noii clădiri admi­nistrative. In anul 1951 se apropie de sfîrşit construirea furnalului nr. 2 şi astfel capacitatea de pro­ducere a fontei turnate se măreşte mult. In anul 1954 este reconstru­ită şi forja. Astfel din scurta istorie a celor 11 ani care au trecut de la naţio­nalizare se poate vedea că regi­mul democrat popular a construit mai mult în aceşti cîţiva ani, de­cit regimul burghez din anul 1836, an în care a fost pusă baza uzinei, adică timp de peste 112 ani. Aceste construcţii care au con­tribuit la dezvoltarea uzinei au atras după sine şi creşterea consi­derabilă­ a producţiei în aceşti ani. Astfel, dacă comparăm rezultatele obţinute în anul 1948, anul naţio­nalizării, cu rezultatele anului 1958, atunci putem să vedem că producţia globală a uzinei expri­mată în valori a crescut cu 740 la sută; producţia de fontă a crescut cu 550 la sută; producţia pieselor turnate cu 810 la sută, iar produc­ţia forjei cu 400 la sută. Văzînd aceste cifre putem să spunem că în anii de după naţio­nalizare, producţia uzinei a cres­cut de 7 ori. Cazul uzinei Vlăhiţa nu este singur. El reprezintă nu­mai un exemplu de dezvoltare a industriei noastre în anii puterii populare. Ing FUHRMANN COLOMAN corespondent 35 vagoane piese de schimb Fabrica „Encsel Mauriciu“ din Tg. Mureş, datorită profilului ei, este unică pe ţară. Ea are meni­rea să asigure piese de schimb industriei de tricotaje şi confec­ţii. Au trecut şase ani de cînd şi-a început activitatea. In luptă cu greutăţile s-au călit şi specializat numeroşi muncitori, tehnicieni şi ingineri, în majoritate tineri. Din rîndurile lor au fost promovaţi apoi maiştri şi tehnicieni care s-au dovedit a poseda înalte cu­noştinţe tehnice. Acest priceput colectiv de muncitori, tehnicieni şi ingineri luptă zi de zi pentru a ridica şi mai sus prestigiul uzinei, de a realiza piese de ca­litate superioară, de a construi chiar maşini noi. La această uzină au fost con­fecţionate aproape 15.000 feluri de piese destinate maşinilor de tricotat şi confecţii. E bine de notat că greutatea acestor piese liliputane cîntăresc în majorita­tea lor între 2—3 grame şi puţine ajung să atingă 5—6 kg. Dar nu numai atît. In anul 1954 a intrat în funcţiune noua secţie de garnituri carde, utilată cu maşini de înaltă tehnicitate, primite din Uniunea Sovietică. Secţia de carde a reuşit să asigure filaturilor de bumbac şi lînă din ţara noastră totalitatea cerinţelor de piese. Acest lucru a fost posibil şi prin aceea că uzina a dat din rîndurile sale numeroşi inovatori şi raţionalizatori cu renume. A­­ceştia au creat utilaje noi şi piese de schimb printre care se numără maşina de tricoteză circulară, maşina de cusut „Triplock“, care azi se produc în serie. Tinerii lucrători ai fabricii se străduie ca în cinstea celui de-al VII-lea Festival Mondial al Tine­retului şi Studenţilor să obţină noi succese în producţie şi în muncile obşteşti. Planul producţiei marfă pe luna mai, ei l-au depăşit cu 14 la sută, iar producţia globală cu 7 la sută. M. MAIOR Cu.R.C.C.Tg.-l­ Mureş aduce la cunoştinţa întreprinderilor interesate, că se pune la Vâ­NZ­ARE autoturism în stare compleetă de funcţionare Cei interesaţi se vor adresa Uniunii raionale a coopera­tivelor de consum Tg.-Mu­­reş, Piaţa Eroilor Sovietici Nr. 5, telefon 3060. ft v ÎS’ pe‘ .bâză ;;V de ' ■ ‘- r' ■ a ' extracte . y.-/> 9 " V • ' vegetale; Jst L.. _ ■ ...i.d La „paradisul“ cooperatorilor din Covasna Lra o ploaie cu bulbuci. Din caldarîm se ridicau stropii călduţi lăsînd impresia unei ceţi. Norii plumburii erau aşa de jos de-i puteai cuprinde în braţe. Piriul Covasna şi afluen­ţii săi Horgoş şi Hanco vuiau nă­prasnic. urită era vremea nu după masa aceea: să nu scoţi clinele din casă. Şi totuşi, in staţiunea balneo-climaterică din Covasna, activitatea cotidiană îşi urma cursul obişnuit; coopera­torii veniţi la odihnă aici din cele patru zări ale patriei, prin buna lor dispoziţie, sfidau parcă vremea morocănoasă de afară... Nu intenţionam să pun obişnui­tele întrebări gazetăreşti acelora pe care i-am cuprins dintr-o privire, fie în club, în sala de biliard, ori la dans. Voiam să petrec alături de ei şi să rămân un anonim. Cu toate precauţiu­­nile luate, am scăpat un amă­nunt: fotoreporterul. Abia după ce colegul a fost luat cu „asalt“, „vă rog să-mi faceţi o fotogra­fie ...“ mi-am dat seama că el era „înarmat“ cu nedespărţitele sale aparate. S-a dus naibii cu anonimatul nostru! Vrînd, ne­­vrînd, trebuia să intrăm în exer­ciţiul funcţiunii gazetăreşti. Păcat. — Doriţi să scrieţi despre noi? mă întreb o oacheşă de la Hu­nedoara. — Nu. Vreau să... dansez. — Atunci... — în timpul dan­sului „partenera“ mea îmi su­geră o idee clasică. — Faceţi ca Nicuţă Tănase la revelion. — Bună idee. — Mai ales că ştiu că aveţi bloc-notes şi creion. Şi tocmai de aceea vă rog să mi-l dați și restul aranjez eu. îmi întinde o cursă. Nu mă las. — Nu sînteți cumva ... — ... Ziaristă ? îmi luă vorba din gură dînsa. Nu. Ziarele și... sînt pasiunea mea. Să nu credeți cumva că umblu cu şiretlicuri. Vreau să vă ajut în muncă. A­­tîta doar... Ce-o fi o fi. Ii întind bloc-no­­tesul şi stiloul şi-mi văd mai departe de treburi (pardon de dans) ... La „spartul tîrgului“ un bătrînel îmi întinde sculele gazetăreşti. RĂSFOIESC FILELE scrisuri diferite erau acuma aşternute pe filele notesu­lui. Pe unele le descifrez cu uşu­rinţă, altele mai greu. Mă des­curc totuşi şi cu acest neobişnuit fel de documentare, ce constituie impresii de neuitat, sugestii care se referă la conducerea sta­ţiunii etc. Criticile — e adevărat puţine — tot la conducere se referau. Le subliniez după importanţă. Manolescu Lilica coopera­toare la „Tehnica Confecţia“ Buzău scrie: „Vin pentru prima oară intr-o staţiune. Zilele au fost pline de distracţii. Pe lin­gă alte „năzdrăvănii“ am citit şi romanul în trei volume al lui Dumas „Contele de Monte Cris­­to“. Tibescu Nicolae, — făurar de acordeoane din Timişoara — vine pentru a patra oară la Co­vasna. „An de an, condiţiile de cazare şi hrană sunt tot mai bu­ne. Atmosfera e plăcută. Am îndrăgit pentru comportarea lor pe colegii de cameră, croi­torul din Făgăraş, Lugoci Ioan şi pe frizerul din Ploeşti, Dobri Timoftei. Toată lauda şi mulţu­mirile mele pentru tovarăşii care ne-au tratat şi s-au îngrijit de odihna noastră“. Popescu Georgeta, munci­toare din Capitală şi Mózsi Ilon­ka, croitoreasă din Tg. Mureş, vorbesc prin filele carnetului de prietenia pe care au legat-o în timpul cît au fost împreună. Georgeta a învăţat cîteva cu­vinte ungureşti, iar Ilonka este hotărîtă ca întoarsă acasă să exerseze şi să-şi însuşească şi mai bine limba romînă. Am subliniat de cîteva ori pe fila de carnet numele lui Minea Nicolae de la „Tehnica Metal“ Ploeşti. El şi un altul, Weil A­­dalbert, din Timişoara, au notat nemulţumirile lor. Primul de­clară sus şi tare — cu mina pe inimă — „nu există nici un fel de activitate culturală în sta­ţiune, mlncarea e extrem de slabă“ şi alte cîteva afirmaţii, dovedite neîntemeiate. Al doilea nemulţumit, reclamă învechirea plăcilor de la picup. Care a fost părerea majorită­ţii covîrşitoare şi ce spun fap­tele ? Să le luăm pe lină. Biblioteca dispune de aproape 5.000 volu­me de cărţi, În puţinele zile de şedere în staţiune, din rînduri­le cooperatorilor s-a înjghebat „o trupă de artişti“ care au prezentat un program artistic de o oră şi jumătate, cu un bo­gat conţinut. S-au organizat seri literare. S-a ţinut con­cursul „Cine ştie, cîştigă“ pe tema cunoaşterii muzicii uşoare, la care Gheorghiu Minea de la „Tehnica Modernă“ Bucureşti, pentru cunoştinţele lui a primit diploma staţiunii. A avut loc, de asemenea, o seară literară dedicată evocării lui M. Emines­­cu, excursii, plimbări cu funicu­lar­ul pe un traseu de aproape 2 km in inima pădurii ş.a.m.d. Oare acestea nu întruchipează o bogată şi variată activitate cul­turală ? E adevărat că nu toate plăcile de patefon sînt în perfectă stare. Mai scîrţite din cauza acului, sau din cauza uzurii. Acest lucru nu-l îndreptăţeşte pe nimeni să spună numai rău în această privinţă, deoarece binele domină şi aici. Sau poate tovarăşul Weil ar dori — în numele „celor tineri“ — să domine acele plăci pe care să fie imprimate „Rock and roll“, „Hula-Hop“, „Sam­ba“ sau „Bughi-bughi“. După cite ştim astfel de aiureli sunt res­pinse cu indignare de covirşitoa­­rea majoritate a dansatorilor. CE-AR FI DACA... (Sub această rubrică coopera­torii au sezisat unele lucruri pe care le găsim întemeiate.) ... conducerea staţiunii ar or­ganiza pe lingă alte „mărunţi­şuri“ şi o frizerie care să deser­vească pe cei veniţi la odihnă ... direcţiunea, cu sprijinul departamentului respectiv ar rezolva problema vizionării de filme. Nu de alta, dar aparat de proiecţie există. Lipseşte doar stabilirea locului unde să aibă loc reprezentaţiile. .. .la tablele de rummy nu ar lipsi cîrligele metalice. . ..la punctul sanitar al sta­ţiunii ar fi toate cele necesare. ... dacă la „bufet“, în loc de cămăşi, haine etc., ar fi mai multe dulciuri şi în special pră­jituri. Iar dacă consumatorul doreşte o cinzeacă, bufetiera să nu-i ofere un kilogram. . ..in sfîrşit, cină pentru coo­peratori se organizează excursii, prin oraş sau împrejurimi, s-ar pune la dispoziţie autobusul sta­ţiunii. In felul acesta i-am scuti pe oameni să nu mai fie jecmăniţi de fostul chiabur Ol­tean Nicolae, proprietarul auto­busului din Voineşti, care pe lingă faptul că îţi ia 3 lei pină la gară, pe o distanţă de 7 km, nici măcar nu-ţi eliberează bilet. ... o cursă cu un preţ mai accesibil ar înlesni posibilitatea cooperatorilor să beneficieze şi de băile din oraş. Chiar, ce-ar fi dacă organele locale ale pute­rii de stat din Covasna ar între­ţine şi repara în condiţii nor­male, artera ce duce din oraş la staţiune. Piatră de carieră şi prund există la tot pasul, cită vrei. Acestea ar fi în mare cele no­tate de cooperatori în filele car­netului de reporter, probleme care interesează pe cei în drept. ŞI ACUM VA PREZENTAM STAŢIUNEA p­­aradisul“ cooperatorilor e »­ situat acolo, unde Carpaţii îşi dau parcă mina, în cotul pe care-l formează cei munteni cu cei moldoveni, pe versantul dinspre nord-vest al acestora, înălţimile cordonului de munţi măsoară peste 1.700 metri. Ca­zanul de munte deschis înspre apus e înconjurat de înălţimi mai mici, cum ar fi Kopacz (Spinul), acum acoperit de brazi, Ceretul, Conderea şi Za­­braniul din imediata apropiere a Covasnei. Clipocitul pâraielor cristaline, bogate în păstrăvi, balsamul coniferelor ce acope­ră împrejurimile pînă hăt de­parte, miile de tălăngi a celei meu mari întovărăşiri din re­giune, dau un cadru ca de basm, centrului de odihnă al coopera­ţiei meşteşugăreşti de la Covas­na. Dar tabloul n-ar fi complet dacă n-am pomeni şi de izvoare­le tămăduitoare de apă mine­rală de pe aceste meleaguri, cu un bogat conţinut de magneziu, sodiu, clor şi alte substanţe, nemaivorbind de acidul carbo­nic ce face ca apele să-şi cro­iască cu furie drumul spre suprafaţa pămintului. 14 so­iuri de apă minerală sunt ţi­nute aici în evidenţă, ce se fo­losesc pentru lecuirea a fel de fel de maladii, unde mai pui, că cu apa de la izvorul Hankó se pot face şi plăcinte. Da, plăcinte, deoarece această apă conţine fermenţi la fel ca şi drojdia. In acest cadru fermecător, de pe meleagurile Regiunii Auto­nome Maghiare, din anul 1952 încoace, şi-au petrecut concediul de odihnă 18.201 cooperatori — făurari de mobilă şi covoare, de încălţăminte şi vase de bucătă­rie, de costume şi lenjerii. Şi recunoştinţa lor e unanimă faţă de partidul clasei muncitoare, făuritoarea statului democrat popular, care a creat pentru truditorul de altă dată o viaţă nouă, plină de bucurii, o viaţă omenească. GH. TOCACIU La clubul staţiunii. S-A DESCHIS în parcul „23 August“ restaurantul „Liget“ plăcut loc de distracție. *­ d­ ^ In Piața Stalin nr. 16 BUFETUL­ EXPRES „VOLGA“ oferă publicului consumator gustoase mîncăruri calde și reci.

Next