Steaua Roşie, iunie 1959 (Anul 8, nr. 708-715)
1959-06-10 / nr. 710
Uzinele de fier Vlăhiţa după 11 ani Vreau să arăt dezvoltarea prin care a trecut uzina siderurgică din munţii Harghitei în cei 11 ani de la naţionalizare. De la regimul burghez am moştenit un turnat mic şi o turnătorie mică, rudimentară. In anii de după naţionalizare începe dezvoltarea uzinei. Astfel, în anul naţionalizării — 1948 — se construieşte o nouă hală a turnătoriei care acordă condiţii mai sănătoase de muncă şi în acelaşi timp contribuie la mărirea producţiei uzinei. In anul 1950 se construieşte centrala termică care asigură cu curentul necesar atît uzina cît şi împrejurimile. Tot în anul 1950 este terminată construirea noii clădiri administrative. In anul 1951 se apropie de sfîrşit construirea furnalului nr. 2 şi astfel capacitatea de producere a fontei turnate se măreşte mult. In anul 1954 este reconstruită şi forja. Astfel din scurta istorie a celor 11 ani care au trecut de la naţionalizare se poate vedea că regimul democrat popular a construit mai mult în aceşti cîţiva ani, decit regimul burghez din anul 1836, an în care a fost pusă baza uzinei, adică timp de peste 112 ani. Aceste construcţii care au contribuit la dezvoltarea uzinei au atras după sine şi creşterea considerabilă a producţiei în aceşti ani. Astfel, dacă comparăm rezultatele obţinute în anul 1948, anul naţionalizării, cu rezultatele anului 1958, atunci putem să vedem că producţia globală a uzinei exprimată în valori a crescut cu 740 la sută; producţia de fontă a crescut cu 550 la sută; producţia pieselor turnate cu 810 la sută, iar producţia forjei cu 400 la sută. Văzînd aceste cifre putem să spunem că în anii de după naţionalizare, producţia uzinei a crescut de 7 ori. Cazul uzinei Vlăhiţa nu este singur. El reprezintă numai un exemplu de dezvoltare a industriei noastre în anii puterii populare. Ing FUHRMANN COLOMAN corespondent 35 vagoane piese de schimb Fabrica „Encsel Mauriciu“ din Tg. Mureş, datorită profilului ei, este unică pe ţară. Ea are menirea să asigure piese de schimb industriei de tricotaje şi confecţii. Au trecut şase ani de cînd şi-a început activitatea. In luptă cu greutăţile s-au călit şi specializat numeroşi muncitori, tehnicieni şi ingineri, în majoritate tineri. Din rîndurile lor au fost promovaţi apoi maiştri şi tehnicieni care s-au dovedit a poseda înalte cunoştinţe tehnice. Acest priceput colectiv de muncitori, tehnicieni şi ingineri luptă zi de zi pentru a ridica şi mai sus prestigiul uzinei, de a realiza piese de calitate superioară, de a construi chiar maşini noi. La această uzină au fost confecţionate aproape 15.000 feluri de piese destinate maşinilor de tricotat şi confecţii. E bine de notat că greutatea acestor piese liliputane cîntăresc în majoritatea lor între 2—3 grame şi puţine ajung să atingă 5—6 kg. Dar nu numai atît. In anul 1954 a intrat în funcţiune noua secţie de garnituri carde, utilată cu maşini de înaltă tehnicitate, primite din Uniunea Sovietică. Secţia de carde a reuşit să asigure filaturilor de bumbac şi lînă din ţara noastră totalitatea cerinţelor de piese. Acest lucru a fost posibil şi prin aceea că uzina a dat din rîndurile sale numeroşi inovatori şi raţionalizatori cu renume. Aceştia au creat utilaje noi şi piese de schimb printre care se numără maşina de tricoteză circulară, maşina de cusut „Triplock“, care azi se produc în serie. Tinerii lucrători ai fabricii se străduie ca în cinstea celui de-al VII-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor să obţină noi succese în producţie şi în muncile obşteşti. Planul producţiei marfă pe luna mai, ei l-au depăşit cu 14 la sută, iar producţia globală cu 7 la sută. M. MAIOR Cu.R.C.C.Tg.-l Mureş aduce la cunoştinţa întreprinderilor interesate, că se pune la VâNZARE autoturism în stare compleetă de funcţionare Cei interesaţi se vor adresa Uniunii raionale a cooperativelor de consum Tg.-Mureş, Piaţa Eroilor Sovietici Nr. 5, telefon 3060. ft v ÎS’ pe‘ .bâză ;;V de ' ■ ‘- r' ■ a ' extracte . y.-/> 9 " V • ' vegetale; Jst L.. _ ■ ...i.d La „paradisul“ cooperatorilor din Covasna Lra o ploaie cu bulbuci. Din caldarîm se ridicau stropii călduţi lăsînd impresia unei ceţi. Norii plumburii erau aşa de jos de-i puteai cuprinde în braţe. Piriul Covasna şi afluenţii săi Horgoş şi Hanco vuiau năprasnic. urită era vremea nu după masa aceea: să nu scoţi clinele din casă. Şi totuşi, in staţiunea balneo-climaterică din Covasna, activitatea cotidiană îşi urma cursul obişnuit; cooperatorii veniţi la odihnă aici din cele patru zări ale patriei, prin buna lor dispoziţie, sfidau parcă vremea morocănoasă de afară... Nu intenţionam să pun obişnuitele întrebări gazetăreşti acelora pe care i-am cuprins dintr-o privire, fie în club, în sala de biliard, ori la dans. Voiam să petrec alături de ei şi să rămân un anonim. Cu toate precauţiunile luate, am scăpat un amănunt: fotoreporterul. Abia după ce colegul a fost luat cu „asalt“, „vă rog să-mi faceţi o fotografie ...“ mi-am dat seama că el era „înarmat“ cu nedespărţitele sale aparate. S-a dus naibii cu anonimatul nostru! Vrînd, nevrînd, trebuia să intrăm în exerciţiul funcţiunii gazetăreşti. Păcat. — Doriţi să scrieţi despre noi? mă întreb o oacheşă de la Hunedoara. — Nu. Vreau să... dansez. — Atunci... — în timpul dansului „partenera“ mea îmi sugeră o idee clasică. — Faceţi ca Nicuţă Tănase la revelion. — Bună idee. — Mai ales că ştiu că aveţi bloc-notes şi creion. Şi tocmai de aceea vă rog să mi-l dați și restul aranjez eu. îmi întinde o cursă. Nu mă las. — Nu sînteți cumva ... — ... Ziaristă ? îmi luă vorba din gură dînsa. Nu. Ziarele și... sînt pasiunea mea. Să nu credeți cumva că umblu cu şiretlicuri. Vreau să vă ajut în muncă. Atîta doar... Ce-o fi o fi. Ii întind bloc-notesul şi stiloul şi-mi văd mai departe de treburi (pardon de dans) ... La „spartul tîrgului“ un bătrînel îmi întinde sculele gazetăreşti. RĂSFOIESC FILELE scrisuri diferite erau acuma aşternute pe filele notesului. Pe unele le descifrez cu uşurinţă, altele mai greu. Mă descurc totuşi şi cu acest neobişnuit fel de documentare, ce constituie impresii de neuitat, sugestii care se referă la conducerea staţiunii etc. Criticile — e adevărat puţine — tot la conducere se referau. Le subliniez după importanţă. Manolescu Lilica cooperatoare la „Tehnica Confecţia“ Buzău scrie: „Vin pentru prima oară intr-o staţiune. Zilele au fost pline de distracţii. Pe lingă alte „năzdrăvănii“ am citit şi romanul în trei volume al lui Dumas „Contele de Monte Cristo“. Tibescu Nicolae, — făurar de acordeoane din Timişoara — vine pentru a patra oară la Covasna. „An de an, condiţiile de cazare şi hrană sunt tot mai bune. Atmosfera e plăcută. Am îndrăgit pentru comportarea lor pe colegii de cameră, croitorul din Făgăraş, Lugoci Ioan şi pe frizerul din Ploeşti, Dobri Timoftei. Toată lauda şi mulţumirile mele pentru tovarăşii care ne-au tratat şi s-au îngrijit de odihna noastră“. Popescu Georgeta, muncitoare din Capitală şi Mózsi Ilonka, croitoreasă din Tg. Mureş, vorbesc prin filele carnetului de prietenia pe care au legat-o în timpul cît au fost împreună. Georgeta a învăţat cîteva cuvinte ungureşti, iar Ilonka este hotărîtă ca întoarsă acasă să exerseze şi să-şi însuşească şi mai bine limba romînă. Am subliniat de cîteva ori pe fila de carnet numele lui Minea Nicolae de la „Tehnica Metal“ Ploeşti. El şi un altul, Weil Adalbert, din Timişoara, au notat nemulţumirile lor. Primul declară sus şi tare — cu mina pe inimă — „nu există nici un fel de activitate culturală în staţiune, mlncarea e extrem de slabă“ şi alte cîteva afirmaţii, dovedite neîntemeiate. Al doilea nemulţumit, reclamă învechirea plăcilor de la picup. Care a fost părerea majorităţii covîrşitoare şi ce spun faptele ? Să le luăm pe lină. Biblioteca dispune de aproape 5.000 volume de cărţi, În puţinele zile de şedere în staţiune, din rîndurile cooperatorilor s-a înjghebat „o trupă de artişti“ care au prezentat un program artistic de o oră şi jumătate, cu un bogat conţinut. S-au organizat seri literare. S-a ţinut concursul „Cine ştie, cîştigă“ pe tema cunoaşterii muzicii uşoare, la care Gheorghiu Minea de la „Tehnica Modernă“ Bucureşti, pentru cunoştinţele lui a primit diploma staţiunii. A avut loc, de asemenea, o seară literară dedicată evocării lui M. Eminescu, excursii, plimbări cu funicularul pe un traseu de aproape 2 km in inima pădurii ş.a.m.d. Oare acestea nu întruchipează o bogată şi variată activitate culturală ? E adevărat că nu toate plăcile de patefon sînt în perfectă stare. Mai scîrţite din cauza acului, sau din cauza uzurii. Acest lucru nu-l îndreptăţeşte pe nimeni să spună numai rău în această privinţă, deoarece binele domină şi aici. Sau poate tovarăşul Weil ar dori — în numele „celor tineri“ — să domine acele plăci pe care să fie imprimate „Rock and roll“, „Hula-Hop“, „Samba“ sau „Bughi-bughi“. După cite ştim astfel de aiureli sunt respinse cu indignare de covirşitoarea majoritate a dansatorilor. CE-AR FI DACA... (Sub această rubrică cooperatorii au sezisat unele lucruri pe care le găsim întemeiate.) ... conducerea staţiunii ar organiza pe lingă alte „mărunţişuri“ şi o frizerie care să deservească pe cei veniţi la odihnă ... direcţiunea, cu sprijinul departamentului respectiv ar rezolva problema vizionării de filme. Nu de alta, dar aparat de proiecţie există. Lipseşte doar stabilirea locului unde să aibă loc reprezentaţiile. .. .la tablele de rummy nu ar lipsi cîrligele metalice. . ..la punctul sanitar al staţiunii ar fi toate cele necesare. ... dacă la „bufet“, în loc de cămăşi, haine etc., ar fi mai multe dulciuri şi în special prăjituri. Iar dacă consumatorul doreşte o cinzeacă, bufetiera să nu-i ofere un kilogram. . ..in sfîrşit, cină pentru cooperatori se organizează excursii, prin oraş sau împrejurimi, s-ar pune la dispoziţie autobusul staţiunii. In felul acesta i-am scuti pe oameni să nu mai fie jecmăniţi de fostul chiabur Oltean Nicolae, proprietarul autobusului din Voineşti, care pe lingă faptul că îţi ia 3 lei pină la gară, pe o distanţă de 7 km, nici măcar nu-ţi eliberează bilet. ... o cursă cu un preţ mai accesibil ar înlesni posibilitatea cooperatorilor să beneficieze şi de băile din oraş. Chiar, ce-ar fi dacă organele locale ale puterii de stat din Covasna ar întreţine şi repara în condiţii normale, artera ce duce din oraş la staţiune. Piatră de carieră şi prund există la tot pasul, cită vrei. Acestea ar fi în mare cele notate de cooperatori în filele carnetului de reporter, probleme care interesează pe cei în drept. ŞI ACUM VA PREZENTAM STAŢIUNEA paradisul“ cooperatorilor e » situat acolo, unde Carpaţii îşi dau parcă mina, în cotul pe care-l formează cei munteni cu cei moldoveni, pe versantul dinspre nord-vest al acestora, înălţimile cordonului de munţi măsoară peste 1.700 metri. Cazanul de munte deschis înspre apus e înconjurat de înălţimi mai mici, cum ar fi Kopacz (Spinul), acum acoperit de brazi, Ceretul, Conderea şi Zabraniul din imediata apropiere a Covasnei. Clipocitul pâraielor cristaline, bogate în păstrăvi, balsamul coniferelor ce acoperă împrejurimile pînă hăt departe, miile de tălăngi a celei meu mari întovărăşiri din regiune, dau un cadru ca de basm, centrului de odihnă al cooperaţiei meşteşugăreşti de la Covasna. Dar tabloul n-ar fi complet dacă n-am pomeni şi de izvoarele tămăduitoare de apă minerală de pe aceste meleaguri, cu un bogat conţinut de magneziu, sodiu, clor şi alte substanţe, nemaivorbind de acidul carbonic ce face ca apele să-şi croiască cu furie drumul spre suprafaţa pămintului. 14 soiuri de apă minerală sunt ţinute aici în evidenţă, ce se folosesc pentru lecuirea a fel de fel de maladii, unde mai pui, că cu apa de la izvorul Hankó se pot face şi plăcinte. Da, plăcinte, deoarece această apă conţine fermenţi la fel ca şi drojdia. In acest cadru fermecător, de pe meleagurile Regiunii Autonome Maghiare, din anul 1952 încoace, şi-au petrecut concediul de odihnă 18.201 cooperatori — făurari de mobilă şi covoare, de încălţăminte şi vase de bucătărie, de costume şi lenjerii. Şi recunoştinţa lor e unanimă faţă de partidul clasei muncitoare, făuritoarea statului democrat popular, care a creat pentru truditorul de altă dată o viaţă nouă, plină de bucurii, o viaţă omenească. GH. TOCACIU La clubul staţiunii. S-A DESCHIS în parcul „23 August“ restaurantul „Liget“ plăcut loc de distracție. * d ^ In Piața Stalin nr. 16 BUFETUL EXPRES „VOLGA“ oferă publicului consumator gustoase mîncăruri calde și reci.