Steaua Roşie, octombrie 1961 (Anul 10, nr. 233-258)

1961-10-14 / nr. 244

2 Te saurdul ţilmlui­M svietic Miercuri II octombrie a.c., la cinematograful „Nicolae Bălcescu"­­din Tg. Mureş va începe Festivalul filmului sovietic. Cu acest prilej, populaţia oraşului va avea prilejul să vizioneze unele dintre cele mai importante creaţii ale cinematografiei sovietice din ultima vreme. Festivalul se va deschide cu prezentarea filmului „CER St­s.­, distins cu Marele Premiu la Festivalul cinematografic internaţional de la Moscova—1961. „Cer senin“ a fost realizat de regizorul Gri­­jgorii Ciuhral, binecunoscut publicului nostru ca autor al filmelor ,,Al 41-lea“ şi „Balada soldatului“ . Spectatorii vor putea vedea de asemenea realizarea studioului „Mosfilm“ consacrată anilor de tinereţe ai lui Vladimir Ilici Lenin. .Este vorba despre filmul „LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI“, creat de regizorul A. Ribakov. După seria I, care s-a bucurat de mult succes pe scena cinema­tografului „Steagul roşu“ din Tg. Mureş, in cadrul Festivalului fil­mului sovietic va fi prezentată seria a II-a a filmului „CERUL BAL­TICEI“. Spectatorii vor putea urmări In continuare faptele de vitejie ale escadrilei Rossohnin, eroismul locuitorilor Leningradului în tim­pul blocadei. ta..« .«&»#■* .* .. Filmul regizorului Leonid Lukov, care în prezent este oaspetele ţării noastre în cadrul sărbătoririi Lunii prieteniei romîno-sovetice, va prezenta spectatorilor o treacă a revoluţiei ruse, evocind tot­odată intlmplări petrecute în Petersburgul revoluţionar, In ajunul lui Octombrie 1917. Este vorba despe filmul ..DOUA VIETI“. r.­gizoarea Tatiana Lioznova a realizat după scenariul scriitoarei Vera Panova (autoare şi a scenariului filmului „Serioja“) un film în care sunt dezbătute interesante probleme de etică socială. Este vorba de filmul „Evdochia“. STEAUA ROȘIE Pentru o frecvenţă mai bună la şcoli Anul şcolar 1961/62 s-a deschis într-o perioadă cînd şcoala noas­tră a intrat într-o etapă nouă a dezvoltării sale, încheierea gene­ralizării învăţămîntului de 7 ani şi trecerea la şcoala de 8 ani. Aceasta presupune ca toţi copiii de vîrstă şcollară să fie cuprinşi în şcoala de 8 ani, cu o deosebită atenţie faţă de cuprinderea pro­movaţilor clasei a IV-a în clasa a V-a. Şi în Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, sub directa îndrumare a organelor de partid, secţia de învăţămînt şi cultură regională s-a preocupat la timp de buna pregătire a deschiderii anului şco­lar, şi mai cu seamă de cuprinde­rea tuturor copiilor de vîrstă şco­lară în şcoala de 8 ani. In acest scop au fost luate o serie de mă­suri şi anume, lărgirea reţelei şcolilor de 8 ani, crearea de in­ternate, organizarea în unele loca­lităţi de gazde comune sau a transportului în comun al elevilor. In acelaşi timp problema înche­ierii generalizării învăţămîntului de 7 ani a fost pe larg dezbătută în şedinţe ale comitetelor execu­tive şi in unele cazuri chiar în sesiuni ale sfaturilor populare ra­ionale. In fiecare comună au fost create comisii de şcolarizare, din care fac parte şi delegaţi ai or­ganizaţiilor de masă, care se ocu­pă direct de cuprinderea tuturor copiilor de vîrstă şcolară în şcoa­lă. O atenţie deosebită s-a acor­­dat cuprinderii în şcoală, mai ales a copiilor din clasele I şi a V-a. Cadrele didactice au purtat în acest scop, la timp, discuţii cu părinţii elevilor, arătîndu-li-se că sunt chemate să asigure frecventa­rea regulată a şcolii de către copiii lor, şi că numai astfel pot asigura o bună pregătire a aces­tora. Deputaţii sfaturilor populare s-au preocupat de asemenea în această perioadă de şcolarizarea elevilor, acordînd un sprijin pre­ţios conducerilor de şcoli şi cadre­lor didactice. Rezultatele acestei munci nu s-au lăsat aşteptate. In primele zile de şcoală marea majoritate a elevilor de vîrstă şcolară au fost prezenţi la şcoală. Asemenea re­zultate bune s-au obţinut în şco­lile din raioanele Topliţa, Gheor­­ghieni, Ciuc şi Odorhei, cu excep­ţia şcolii de 8 ani din Corund. Dar generalizarea învăţămîntu­lui de 7 ani nu constă num­ai din înscrierea elevilor în şcoală, ci şi din prezenţa lor de zi cu zi la lecţii şi presupune o grijă permanentă şi atentă faţă de frecvenţa ele­vilor. In această direcţie se mai ma­nifestă în Regiunea Mureş-Auto­­nomă Maghiară şi unele lipsuri. Astfel se găsesc încă şcoli mai ales în Raionul Reghin, ca de pildă şcolile de 8 ani din Orşova, Brea­za, Caşva, Toaca, Ibăneşti etc., unde sunt încă numeroşi elevi ca­re în primele zile de şcoală nu au fost nici o zi la cursuri. Se pune întrebarea: oare au făcut destul în această direcţie organele de îndrumare şi control ale sec­ţiei raionale de învăţămînt şi cul­tură din Reghin? Situaţii­ similare mai există şi în unele şcoli din alte raioane. De pildă, la Şcoala de 8 ani din Corund şi Şcoala de 8 ani din Satu-Mare, ambele în Raionul O­dorhei. La aceste şcoli zilnic lip­sesc cîte 4—6 elevi din fiecare clasă. Se pune întrebarea cum au muncit directorii acestor şcoli pentru traducerea în viaţă a sarcinii trasate de Congresul al IlI-lea al P.M.R. cu privire la generalizarea învăţămîntului de 7 ani? Sînt şi unii părinţi, ce-i drept puţini la număr, care îşi reţin cu regularitate copiii în gospodăria lor şi nu-şi dau seama că prin aceasta copiii lor rămîn în urmă la învăţătură. Părinţii au prima răspundere pentru asigurarea frec­ventării regulate a şcolii de către copiii lor. Este necesar să se acorde o atenţie mai mare frecvenţei elevi­lor. In fiecare şcoală trebuie în­tocmite evidenţe precise ale elevilor absenţi de la cursuri. Este bine ca în toate şcolile să existe grafice cu frecvenţa elevilor pe clase, şi zilnic învăţătorii şi diriginţii să cerceteze la faţa locului cauza absentării elevilor de la şcoală şi să ia măsuri pentru aducerea loi la cursuri. De altfel, vizitele or­ganizate periodic de către cadrele didactice la părinţii elevilor con­tribuie de asemenea la menţinerea unei frecvenţe regulate. Mobilizând toate forţele in a­­ceastă direcţie, sub directa îndru­mare a organelor de partid este sigur că se pot obţine rezultate şi mai bune în cuprinderea ele­vilor în şcoala de 8 ani şi in asigurarea unei frecvenţe regu­late. ÖRMÉNYI FRANCISC inspector general din Ministerul învățămîntului și Culturii Floarea, dăscăliţă din Şăulia străbate de două ori pe zi uliţa ce duce prin partea de jos a satului­, spre şcoală. Dimineaţa trece spre şcoală iar la amiază se întoarce însoţită de obicei de elevii din partea satului, unde locuieşte pro­fesoara Dumitrache. De două ori pe săptămină mer­ge Floarea şi după amiezile pe aceiaşi stradă. Atunci din spatele por­tor, ma­i ies­­ in cale micuţii, gălăgioşi şi purtătorii cravatelor purpurii. Pleacă singură de acasă, dar in dreptul casei lelii Ravica Stoica, o femeie cam de vreo pa­truzeci de ani, îi afine calea: — La bibliotecă mergeţi, tova­răşă profesoară? — Acolo. — V-a sosit ,,Desfăşurarea"? — Sosit, lele Ravică. — Atunci vin acum cu dumnea­voastră să mi-o daţi. Pornesc amîndouă discuţind de­spre „Moroviefii“ lui Marin Preda, despre „Bărăganul" lui Galan și altele. Dar tocmai cind să înceapă dis­cuţiile despre o a treia carte citită de lelea Ravică de curind, iată că în cale le iese un om in puterea virstei. — Vrei să împrumuţi cărţi Ale­xandre? i-o ia înainte profesoara. — Da, nu știu dacă aveți „Ini­mă vrăjită" de Romain Rolland. — Este, Alexandre, hai să­­i-o dau! Li se mai alăturară şi tinerii­­ Maior Alexandru şi Togoreanu loan şi mulţi alţii, dr Lelea Ravică, Stoica Iacob şi" toţi ceilalţi au plecat ducindu-şi­­ cu grijă cărţile primite ca pe un­­ dar de preţ de la bibliotecă. Dar­­ nu apucă bibliotecara să se aşeze­, la masa de lucru, cind hop şi ba­­j dea 'Toma Gheorghe. — Bine a­i venit, bade Tomo!] (I-ar zice moş că are peste 60 de­­ ani, dar se teme să nu-1 supere).­­ — Bine te-am găsit tovarăşă! — Cărţi, bade Tomo? — Dacă aveţi ceva nou... — Noi, nu prea am că le-am îm­prumutat, dar uite î­i dau „Răs­coala" de Rebreanu. — Pe asta o am în biblioteca mea .... — Atunci ceva de Caragiale... — II am complet în bibliotecă. Imi dau atunci o carte de Vale­riu Cimpianu. Moş Toma zimbeşte însă larg, gata să-i umfle rîsul: — Apoi, ce crezi dumneata, to­varăşă, că tocmai cărţile lui Va­­leriu care e de aici din satul nos­tru şi se pare că mi-e şi un fel de neam, să nu le am?! Dă-mi mie ră ceva despre azotaţi, ori vreo altă carte de agrotehnie. — Pe alea le-ai citit pe toate... Şi, intr-adevăr Floarea nu mai are cu ce-l servi pe moş Tom­a. Bi­blioteca personală a dinsului e aproape cu­ cea de la şcoală. Te mai pofi pune cu cititorii ăştia, dintre care mulţi şi-au alcătuit bi­blioteci personale? Deocamdată ,profesoara răm­îne neputincioasă la cererea multora din ei. In­gini însă cloceşte „răzbunarea". A auzit din ea că de la 1 ianuarie se va în­fiinţa în comună bibliotecă comu­nală şi că numărul cărţilor se va mări considerabil. — Las-că­­i-o fac eu atunci, ba­de Toma! M. FILIMON In pragul reînceperii activităţii culturale de iarnă a venit toamna. Colectiviştii adună de zor roadele bogate ale muncii lor de un an de zile. Cîm­­pul răsună de cîntecele vesele ale colectiviştilor care culeg porum­bul, scot sfecla de zahăr, culeg strugurii sau adună poamele din întinsele livezi ale colectivei. Toate aceste munci de strîngere a recoltei de toamnă sînt pe ter­minate, iar cu însămînţările la fel, stau bine. Peste o săptămină sau două, colectiviştii se vor strînge pe la casele lor ca să consume în tihnă din bogatele roade ale unui an de muncă încordată. O dată cu terminarea strîngerii recoltei de pe cîmp şi terminarea însămînţărilor începe munca cul­turală la căminul cultural. In vederea reînceperii acestei activităţi atît de îndrăgite, la că­minul cultural din Lueriu se fac intense pregătiri. Intr-o recentă şedinţă a comitetului de conduce­re al căminului cultural s-au dis­cutat problemele legate de înce­perea activităţii culturale de iar­nă. Astfel, a fost desemnat colecti­vul de conferenţiari care vor ţine conferinţe la cercul de cultură generală şi la cercul agrotehnic, colectiv format din membri ai corpului didactic. S-au stabilit piesele de teatru şi programul nou al brigăzii artistice de agitaţie. (Se vor pregăti piesele: „Pămînt şi fraţi“ de Bruckstein şi „Aripi Şi textul intitulat: „Cum muncesc colectiviştii din Literiu“, pentru brigadă). Va în­cepe în mod serios munca în ca­drul bibliotecii comunale. Se vor crea şi-şi vor începe activitatea cercurile de citit, pe circumscripţii electorale. Intr-un cuvînt, munca pentru culturalizarea maselor în timpul iernii va intra în ritmul ei obişnuit, de mult statornicit în Lueriu. C. MOLDOVAN in vizită la pictorul 2^crcsá!­ Sánior Atelierul unui pictor cuprinde multe studii şi încercări intere­sante, mai ales atunci cînd respec­tivul se află în preajma unui eve­niment important cum e expoziţia anuală regională. Cu gîndul că ne mai despart doar cîteva săptămîni de ziua des­chiderii expoziţiei regionale şi că majoritatea lucrărilor pregătite sunt în curs de finisare, l-am vizi­tat pe tînărul şi talentatul pictor Zolcsák Sándor, pentru a face cunoştinţă cu lucrările sale pregă­tite în acest scop. Camera în care lucrează mi s-a părut un laborator de cercetări, în care pictorul a dat forme şi culoare încercărilor şi proiectelor sale. Fiecare lucrare e dovada unei munci intense, adine studiate. Por­nind de la problemele de conţinut care reflectă diferite aspecte din viaţa oamenilor simpli, pictorul e preocupat de prezentarea acestora în forma reală. Am văzut lucrări interesante şi frumoase, care toate ar putea fi prezentate la expoziţie, însă pic­torul e deja nemulţumit de unele, considerîndu-le necorespunzătoare, sau depăşite din punctul de vedere al conţinutului. Printre lucrările pictorului am întîlnit naturi statice, prin ca­re ne transmite admiraţia şi bucu­ria faţă de cele mai modeste da­ruri ale naturii, sau o scenă de teatru, văzută dintr-un unghi foarte îndrăzneţ. Preocuparea pictorului se în­dreaptă spre scene care îi ridică probleme, teme, pe care nu Ie pri­meşte de-a gata. Dintre lucrările de acest fel cu care se pregăteşte de expoziţie, pot fi amintite: „Seceriş“, „Pescar din Deltă“, „Tren de lucru“ etc. Tabloul „Seceriş“ e o compozi­ţie plină de ritm şi culoare. Aceste calităţi imprimă dinamism viu-Un grup de oameni — colec­tivişti — iau cu asalt un lan de grîu. Pic­torul, nu întîm­­plător, îi vede din spate — din faţă lanul de grîu ar acoperi partea de jos a corpului, ori pen­tru a explica a­­vîntul şi însem­nătatea acestei munci, compozi­ţia are nevoie de figuri întregi şi de o compunere care să aşeze oa­menii în primul plan. Lucrarea „Pes­car din Deltă" ne înfăţişează un singur pescar, ca­re îşi concentrea­ză in sine toate trăsăturile aces­tei ocupaţii e tipul pescarului din Deltă. Robust şi ars de soare, vîsleşte fără însă să depună un e­­fort fizic exage­rat. Acest fel de ZOLCSÁK SÁNDOR: Răscoala ţăranilor din e­l prezenţa, face l­n Valea­ Lu­meşului, din­­1934,­ să se îmbine în mod armonios forţa fizică cu calităţile spirituale. „Tren de lucru“, s-ar părea un tablou lipsit de pretenţii şi totuşi problema pusă spre rezolvare nu e chiar simplă. In zori, cirul căl­dura razelor solare nu se face încă simţită, un tren mic, îşi aş­teaptă pasagerii, ţapinari şi tăie­tori de lemne, spre a-i duce la locul de muncă. Tabloul evocă momentul cînd întreaga natură se trezeşte trezită parcă de om, de ţăcănitul roţilor şi pufăitul locomotivei. Tot ceea ce am văzut la pictorul Zolcsák Sándor, sunt sem­ne care dovedesc orientarea justă a pictorului spre realitatea zilelor noastre, dovedesc temeinice cunoş­tinţe de artă plastică şi un talent viguros. A apărut TRIBUNA Anul V nr. 41-245 SĂPTĂMÎNAL DE CULTURĂ Cuprinsul: * * * : Marea prietenie DUMITRU GHIŞE : Comunismul — cel mai înalt um­a­­­nism NIKOLAI NOVIKOV : Soarta dialecticii în filozofia bur­­­gheză AL. CAPRARIU : Mihai Beniuc sau „Drum în sus“ (III) N. CIOBANU : Compoziţie şi lirism în noul „Des­culţ“ Treizeci de ţărani Rădăcini puternice schiţă de Reportaj de _____Vasile Rebreanu E. Efremov, E. Flodorovski CRONICA LITERARA: ION LUNGU ; „Prozatori contemporani“ de Ion Vltner TEATRU: AL. POPOVICI : Intîlnire cu T.N.P.-ul MUZICĂ: M. GHERMAN : Despre repertoriul liric al sta-I giunii Articole, note, însemnări, versuri, recenzii, traduceri, sport, de: Cornel Almăşan, Petre Bucşa, Emil Bunea, Ion Bildea, Constantin Cubieşan, Vasile Lupuiescu, Paul Maxim, C. Stănciugel, Irimie Străuţ etc. A TRIBUNA CITITORULUI -v '- BLOC-NOTES DIN CARNETUL SCRIITORULUI Dialoguri vechi Copilul ar fi dorit să urmeze şcoala, învăţătorii îl îndru­mau să nu se opreas­că din drum. Să facă el, Ioniţă, ce-a şti, numai să se ţină de carte. .. Iordache, tatăl, om în vîrstă, tată a 6 copii avea însă anu­mite socoteli, în fami­lie, care-l împiedicau nu numai să-l dea mai departe la școa­lă pe lonită. N­ im- l piedicau chiar să-l i mai fină pe Ungă casă. Se întimplase așa • că mama lui lonită­­ murise, iar tatăl s-a­­ recăsătorit. Joni(ă ■ era din prima căsă- i torie așadar. In ca­­i să, așa cum se spu­ne, erau două rin-­­ duri de copii. Cu to­tul 8 guri, iar lor­ ‘ dache n-avea decit › două miini. Fata cea­­ mare îşi luase lu-­­ mea in cap. Găsise i un Ioc de servitoare * la un medic, tocmai d­in Bucureşti. ‚ Ti venise h­adul şi › lui loniţă. Tatăl, i abătut, l-a lămurit i cu blindefe pe fecio-­­ raş, care încăpăţînat,­­ nu voia să priceapă I că ucenicia nu-i chi­ar atit de rea pe cit­m se spune. î Era în iunie 1944.. i — Nu te dăm de- o parte, îl liniștise ta- l tăi. Te dăm la Cau- j dale, in satul vecin, t Pe tractor... i — Nu mă duc uce- i nie, mai bine mort, tată! — Alta nu putem, î lonită, băiete! i Și șopti, blind: I — Tu crezi aşa că I inima mea-i uşoară? : Tu eşti mare şi în- i felegi... mai rămîn i, patru acasă şi şase i guri... c Mama pe ■un­­ion . / uscat, st-nfn,­ rost:: ■ — S-au mai dus şi­­ alţii şi n-au murit. I Ioniţă Iordache a I intrat ucenic in vara­­ cînd pe plaiurile­­ bîrlădene bateau vin­ i turi de înnoire. Incăl­­c­­at prost, hrănit c vai de lume, uceni­­c cea la stăpîn şi la a­tractor. I meseria?, uce­nicii de altădată? O armată de copii palizi, prost hrăniţi, armata aceea de co­pii lîncezi, intraţi fă­ră simbrie la ciz­mari, croitori, tăbă­­cari, zugravi, meca­nici, copii sculaţi de cu noapte, alergind buimaci întreaga zi, dormind în cămine sordide, robii unui patron aspru, cîrco­­taş, nemilos. Mişcare uşoară, muncă grea. Timp de patru ani... Armata aceea umilă era pusă pe aceeaşi treaptă cu orfanii din institutele de fu­nestă amintire. Din ea făcea parte băia­tul cel mare al ţăra­nului sărac, Iorda­che. Viaţa ucenicilor a însemnat pagini zgu­duitoare, a însemnat­­ mai cu seamă, spai- j mă şi disperare pen­tru mii de copii. Aceştia n-aveau altă cale de urmat, decit calapodul patronului ■ obez, rindeaua ori­­ tesla, unelte care du- 1 bîndeau ades altă *' menire decit aceea ' pentru care au fost ' făcute... Povestea are mii ‘ de variante. Identică , în esență, sublinia un sistem care, con- • știent, îndolia copt- , tăriile, denigra omul.­­ Intrarea la patron , echivala cu recruta- , rea in vechea ar- t mată. I ■k 1 Zilele acestea l-am­­ intilnit pe lonită lor- ■ i­dache, lăcătuş la­­ Fabrica „23 August". L-am vizitat și aca- ' să. Am înțeles din ■ cele povestite despre , școala profesională a­­ U5i.nei;-:iun adevărat­­ complex de învăță- i mint. tdmi.c- Și profe­ t si&m.!\' -vâ&și *el ur­mează în clasa a­­ IX-a,« liceului seral, ţ îi place algebra, iu­tii, pe urmă fizica­­ (aceasta u este foar- -t te apropiată), apoi, deşi gramatica e în- 1 :ă lin obstacol difi-­l cil, limba rom­înă. In i ilgebră, încă nefami­liarizat pe de-a-ntre-gul­­cu funcfiile, cu substituirile şi alte chichiţe de calcul. Ghiceşte insă, cu pă­trunderea celui care caută să-şi perfecţio­neze continuu activi­tatea practică in al­gebră, un ajutor ne­preţuit. Şi-a văzut după cincisprezece ani vi­sul împlinit. Urmea­ză o şcoală medie, are servietă cu cărţi, caiete, maculatoare şi lecţii de învăţat. Treizeci de zile pe an nu se îmbracă în haine de lucru, ci, fiind în concediu de studii, „toceşte“ pen­tru examene, în fata unui vraf de­ manua­le: istorie, geografie, limba rusă, texte cla­sice, tabele de loga­ritmi. In urechi, în ase­menea ceasuri de tru­dă intelectuală, aude: — N-o fi nici ea, ucenicia... Alungă amintirea şi se adinceşta în lectură. Soţia e din­colo, in bucătărie, copila se joacă în stradă. Ioniţă repetă şi scrie: — Binomul lui Newton ... „a" plus „b" ,la pătrat.,, Nu are, nici el, nici miile de elevi­ , de la şase în sus", cum îşi spun, stilul de muncă al unuia „la zi". Perseverenţa şi seriozitatea e exem­plară. Nu rareori se întimplă ca intre cal­cule să se strecoare şi probleme legate de munca echipei lui de lăcătuşi la sultan­, samble, unde lucrea­ză. Zimbeşte la un gind. Intr-o şedinţă a prezentat situaţia în producţie oameni­lor din echipa sa turn astfel: — In echipa noa­stră, nu sunt cori­gente. A­ceasta justifică cele două pagini de însemnări pe margi­nea unui vechi dia­log, azi dispărut, a unei biografii... ȘTEFAN LUCA

Next