Steaua Roşie, decembrie 1964 (Anul 13, nr. 284-310)

1964-12-01 / nr. 284

întărirea continuă a rindurilor partidului In atenţia organizaţiei de bază In cadrul adunării de dare de seamă şi alegeri care a avut loc în organizaţia de bază de la sectorul de industrializare a lem­nului Hodoşa al I.F. Topliţa, co­muniştii au făcut bilanţul activi­tăţii ce a trecut de la alegerile precedente. Prima parte a dării de seamă prezentată de către tov. Ştefan Mezei, secretarul or­ganizaţiei de bază, a oglindit felul în care biroul organizaţiei de bază a îndrumat comuniştii şi organizaţiile de masă în mo­bilizarea muncitorilor la îndepli­nirea şi depăşirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor luate in cadrul întrecerii socialiste. După ce darea de seamă a subliniat succesele obţinute de către colectivul sectorului în frunte cu comuniştii — succese concretizate în îndeplinirea şi de­păşirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor — a trecut la a­­naliza felului cum biroul organi­zaţiei de bază s-a preocupat în această perioadă de întărirea continuă a rindurilor partidului şi de educarea partinică a noilor membri şi candidaţi de partid. Atît din darea de seamă cit şi din discuţiile purtate a reie­şit că în centrul preocupării bi­roului organizaţiei de bază a stat şi traducerea în viaţă a sar­cinilor trasate de Plenara C.C. al P.M.R. din 23—25 aprilie 1962. In lumina Hotărîrii Plenarei, bi­roul organizaţiei de bază a tra­sat sarcini concrete unor membri de partid să se ocupe îndeaproa­pe de acei muncitori şi tehni­cieni — în primul rînd utemişti şi din activul fără de partid — care se află mereu în fruntea întrecerii socialiste, luptă cu per­severenţă pentru obţinerea unei producţii sporite şi dau produse de calitate superioară, oameni care prin întreaga lor activitate şi comportare dovedesc că meri­tă să poarte înaltul titlu de membru de partid. Aceşti to­varăşi au fost apoi încadraţi în forme ale învăţămîntului de par­tid. In acelaşi timp, periodic s-au ţinut conferinţe şi expuneri ca, de pildă: ,,înaltul titlu de mem­bru al partidului, drepturile şi îndatoririle membrilor de partid", ,,P.M.R. forţa conducătoare în R.P.R." şi altele. Preocuparea biroului organiza­ţiei de bază în acest domeniu a dat rezultate. Astfel el a putut să raporteze adunării generale că de la adunarea de dare de seamă şi alegeri ţinută anul tre­cut şi pînă în prezent, în orga­nizaţia de bază au fost primiţi un număr de 23 candidaţi şi 18 noi membri de partid din rîndul candidaţilor. Merită să scoatem în evidenţă­­ preocuparea biroului organizaţiei­­ de bază în ceea ce priveşte pri­mirea în partid a unui număr mare de femei. Aşa de exemplu, din cei 23 de candidaţi majori­tatea (un număr de 13) sînt fe­mei muncitoare. Din cei 23 candidaţi cîţi au fost primiţi, un număr de 16 sînt purtători ai insignei de ,,Fruntaş în întrecerea socialis­tă" pe anul 1963, oameni care işi menţin lună de lună titlul de evidenţiat în întrecerea so­cialistă, printre care Mihailă Vescan, Vasile Moldovan, Petru VIAŢA DE PARTID INduy,­­aurel vaiaos, Ioan ver­ghelt, Toader Tarcău, Miron Mol­dovan şi alţii. Biroul organizaţiei de bază a luat măsuri de educare politică şi ideologică a noilor membri de partid şi a candidaţilor. Astfel în anul de învăţămînt 1963/1964 cu toţi candidaţii, s-a organiza studierea Statului P.M.R. Avînd propagandişti cu o bo­gată experienţă şi cu un nive ideologic ridicat — ceea ce a făcut ca lecţiile să fie bine pregătite şi seminariile să se desfăşoare la un nivel cu mult mai înalt decît în anii precedenţi — şi ca urmare a preocupării biroului organizaţiei de bază ca­re a controlat şi analizat perio­dic desfăşurarea învăţămîntului de partid, frecvenţa cursanţilor a fost de 95—98 la sută. In acelaşi timp, biroul orga­nizaţiei de bază s-a îngrijit în permanenţă ca toţi membrii şi candidaţii de partid, precum şi toţi muncitorii să fie abonaţi la presa centrală şi locală, reuşind ca pe sector, să existe un număr de peste 580 abonamente la presa regională şi centrală şi peste 600 abonamente la „Forestierul Văii Mureşului", gazeta între­prinderii. Organizatorii grupelor de par­tid au fost îndrumaţi să stimu­leze citirea presei de către membrii şi candidaţii de partid, să organizeze citirea în colectiv a unor articole mai­ importante şi să indice citirea individuală a unor documente şi articole ca­re necesită o studiere mai te­meinică cum au fost, de exem­plu, Declaraţia C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, articolele apă­rute în legătură cu pregătirea şi organizarea insurecţiei armate din August 1944 ş.a. Dezbătînd activitatea biroului organizaţiei de bază privind pri­mirea în partid şi asigurarea e­­ducării partinice a membrilor şi candidaţilor de partid, comuniştii care au luat cuvîntul ca, tov. Iuliu Gali şi Nicolae Baciu, au arătat printre altele că în acest domeniu biroul organizaţiei de bază ar fi obţinut rezultate şi mai frumoase dacă grupele de partid erau activizate şi îndru­mate şi mai îndeaproape şi, da­că biroul, ar fi acordat o aten­ţie mai mare muncii culturale. Vorbitorii au făcut propuneri preţioase menite să contribuie la îmbunătăţirea muncii de par­tid pe viitor. In urma dezbaterilor, tovară­şul Coloman Brassay, secretar al Comitetului raional de partid, în concluzie, a dat indicaţii subli­niind ca o sarcină principală a organizaţiei de bază şi a comu­niştilor de aici, întărirea conti­nuă a rindurilor partidului şi a muncii organizatorice, ridicarea necontenită a nivelului politic, cultural şi profesional al comu­niştilor, însuşirea temeinică a ho­­tăririlor partidului. ŞTEFAN IVAŞ activist al Comitetului raional de partid Topliţa (Urmare din pag. 1) de locuinţe di­n str. Harghita Odor­­hei. Soluţiile de compromis la care recurg uneori executanţii, pot fi evi­tate de către proiectant prntr-un control de ansamblu, riguros îr, mo­rme­ntul recepţiei In general beneficiarii lucrărilor nu optează printre membri asis­tenţi ai comicilor de recepţie, pe reprezentanţii comitetelor de stradă sau pe unii din viitorii locatari, care prin sugestiile exprimate să ajute e­­fectiv comisia, în sensul indicării u­­nor lipsuri şi deficienţe. Adeseori comisiile de recepţie sînt întrunite la o dată cînd lucrările nu sînt com­plet terminate. In unele cazuri ca de exemplu la blocurile din Luduş, Vlăhiţa, Reghin şi altele simultan cu recepţia se mai fac corectări la lu­crările de finisaj. Alteori comisiile de recepţie sînt chemate să-şi spu­nă părerea asupra unor lucrări de instalaţie care nu funcţionează, ne­­fiind racordate la reţelele exterioa­re de alimentare. Comisiile de re­cepţie privind cu indulgenţă aceas­tă situaţie, acordă calificative înalte unor lucrări incomplete şi care ab­solvă pe executant de orice reme­diere ulterioară. La blocul cu 12 a­­partamente din Praid, la data recep­ţiei, lucrări de instalaţii au fost co­tate cu calificativul de „foarte bine" fără să fi fost făcute racordurile ex­terioare. Pe bună dreptate locatarii sînt ne­mulţumiţi­, deoarece într-un bloc recent dat în folosinţă, utilizează mijloace rudimentare de iluminat şi aprovizionare cu apă. Faptul că la dispoziţia comisiilor de recepţie, diriginţii de lucrări nu pun întotdeauna actele de bază ca­re formează Cartea construcţiei, în­tocmită înaintea recepţiei, atenţia comisiei, este reţinută numai asupra aspectului exterior al finisajelor, ne­­examinînd efectiv nici modul de e­­xecuţie al structurii de rezistenţă sau al instalaţiilor în special la lucrările ascunse, pentru a constata în ce mă­sură se respectă prevederile proiec­tului sau a normativelor în vigoare. Uşurinţa cu care unele comisii a­­cordă calificative înalte, este o so­luţie contraindicată în stimularea întreprinderilor executante, care ba­zată pe calificativele obţinute pen­tru lucrări ce nu merită această apre­ciere, au în continuare tendinţa de minimalizare a lipsurilor, scăderea exigenţei şi implicit a calităţii lucră­rilor Cu toate calificativele superioare acordate şi care în mod normal presupun o calitate perfectă a obiec­tului, comisiile de recepţie încheie mulate anexe la procesele verbale de recepţie cu deficienţe constatate şi care urmează a fi remediate de executant. O lipsă generală a comi­siilor de recepţie şi în special a be­neficiarilor de lucrări, este faptul că nu menţionează în procesul verbal încheiat că minuta este o parte in­tegrantă din procesul verbal de re­cepţie. Procedînd astfel minuta poate fi interpretată ca un act sepa­­rat de recepţie, fără a impune exe­cutantului obligativitatea remedieri­lor în caz de litigiu, sau uneori să fie neluată în seamă. Efectua­ra remedierilor în terme­nele impuse de comisie, evită ne­mulţumirea întemeiată a locatarilor care sînt deranjaţi imediat după mutare cu refaceri şi reparaţii. Une­ori remedierile efectuate sînt de sla­bă calitate sau incomplete, necesi­­tînd revizuirea lor integrală ca in cazul blocului de locuinţe din Sfr. Harghita-Odorhei, a blocului cu 12 apartamente Praid, a blocu­rilor din Topliţa etc. Preo­cupat în permanenţă de urmărirea unor recepţii exigente şi cuprinză­toare, Inspectoratul regional pentru construcţ­ii a sesizat organele în drept asupra aspectelor negative gă­site cu ocazia participărilor la recep­ţii. Sesizate prin procese verbale de control sau note informative către comitetele executive ale sfaturilor populare raionale sau orăşeneşti, fiecărei deficienţe i s-a indicat pla­nul măsurilor de remediere şi ter­menul în limita căruia să fie rezol­vată. Unii beneficiari ca I.G.R. Odor­­hei privind cu seriozitate lipsurile a­­rătate, au luat măsuri împreună cu executantul pentru înlăturarea lor, comunicînd organelor tehnice de control ale sfatului popular regional rezultatele obţinute, alţi beneficiari ca I.G.R. Topliţa, Reghin pe lîngă faptul că nu au reuşit să înlăture o serie de lipsuri şi deficienţe semna­late la recepţie, nu solicită nici spri­jin în rezolvarea lor. Rămîne ca şi comisiile întrunite în viitor, să dea importanţa cuveni­tă unor recepţii calitative pentru a înlătura complet lipsurile şi deficien­ţele care mai persistă şi în prezent, la unele construcţii. Prin o problemă importantă: recepţionarea exigentă a noilor clădiri Complexul de deservire a cooperaţiei meşteşugăreşti de la Vlăhiţa Sus, pe bătrînul deal al Copoului Noapte de toamna ieşeană ... Panglica argintie a şoselei urcă do­mol spre bătrînul Copou, frunzele cad în zbor legănat, după un mo­ment de meditaţie, străzile lătural­nice apar somnoroase pe la colţuri, aşteptînd un trecător întîrziat. Dar iată că, deodată, dintr-o casă impu­nătoare, pînă atunci intens lumina­ta, năvălesc în stradă zeci, sute de tineri, şi risul lor vesel umple ae­rul, destramă tăcerea, alungîd-o departe, spre cartierele adormite. Citeva clipe şi Casa Tineretului ră­mîne pustie. Studenţii urcă spre Copou şi, mult timp după trecerea lor, rămîn prinse, în ramurile bă­­trînilor arbori, frînturi din glasurile şi rîsetele lor. lată-i suind treptele acelor adevărate palate de sticlă denumite atît de modest „cămine", pătrunzînd în camere, aprinzînd su­te de lumini. Totul e simplu şi firesc şi tinerii care locuiesc în acest orăşel stu­denţesc nu ştiu decît din aminti­rile altora, că odinioară, dar nu de mult, a fost altfel... ★ „Străbatem camere mici, întune­coase, fără aer, igrasioase, total insalubre. Cel mult 10 studenţi ar putea adăposti una din aceste ca­mere, dar sînt cazaţi uneori şi cîte 30. Pentru a se spăla, tinerii folo­sesc cîte un singur spălător la fie­care etaj. Nu rareori sînt cazurile cînd şi acesta este defect, după cum nu rareori curentul electric este întrerupt ceasuri în şir" (ziarul „Opinia" de acum 26 de ani, în ar­ticolul intitulat „30 în loc de 10"). Aceasta era doar ceea ce îndrăz­nea să spună un ziar. In căminele — doar patru — în care trăiau 600 de tineri, studenţii căpătau o te­meinică pregătire pentru viaţa grea ce-i aştepta. Printre studenţii care luau o masă sărăcăcioasă în canti­nele universităţii ieşene — doar ------------­două — se aflau cam 15 la sută atinşi de afecţiuni pulmonare. In urbanistica modernă a Iaşului există astăzi 23 de „palate de sti­clă", exemple de arhitectură în­drăzneaţă, purtînd în linii şi culoa­re semnele prezentului pe care il trăim cu toţii. Patru dintre aceste perle de lumină alcătuiesc cel mai nou complex studenţesc din cen­trul universitar ieşean. Totul, pînă la cel mai insignifiant detaliu re­flectă grijă, dragoste pentru frumos. Pe scări, în balcoane, la ferestre, flori. In camere, mobilier în linii simple, modern şi comod. Ordine şi curăţenie pretutindeni. In camera sa, Virginia Simion, din anul V al Facultăţii de chimie, măr­turiseşte cu glas scăzut: E adevărat, nu ştiu cum a fost în trecut. Dar ştiu, cît de bine ştiu, că e o feri­cire să fii student, azi. Nu ne mai rămîne decît să învăţăm. Vom şti noi să mulţumim generaţiilor mai vîrstnice care, nu întotdeauna fără greutăţi, ne-au dăruit aceste palate. In acest timp, parcă pentru a-i confirma gîndurile, cele două cole­ge de cameră, Minodora Cornea şi Viorica Băsceanu, nici nu ridicaseră ochii de pe cărţi, ronţăind, con­centrate, creioanele. In jur, o bro­derie, un bibelou, o carpetă, aduse de acasă, înfrumuseţau şi mai mult camera. Cel mai nou complex studenţesc din Iaşi mai are şi o cantină — una din cele 8 din centrul universitar — unde se ospătează 2.000 de ti­neri. In schema cantinei, în afară de bucătari şi ospătari, intră şi un maistru cofetar, a cărui minte năs­coceşte mereu altceva, dînd prilej studenţilor la dulci superlative pen­tru arta sa. Sînt în Iaşi aproape 17.000 de studenţi. Marea lor majoritate tră­iesc în cămine, şi nu ştiu decît din amintirile altora, că odinioară a fost altfel... Bătrînii tei din preajmă, şi cărările tăcute ale Copoului, pe care şi-a plimbat odinioară paşii Eminescu şi atîtea alte făclii ale culturii romîneşti şi care au văzut ofilindu-se atîtea tinereţi şi visuri, le-ar putea aminti... A. MIREA ŞT. CONSTANTINESCU redactori ai Agerpres Noi tipuri de sape de foraj Uzinele constructoare de utilaje petroliere au modernizat recent noi tipuri de sape de foraj. Experimen­tate în mai multe şantiere de foraj din ţară cu structuri geologice dife­rite, noile sape au obţinut randa­mente cu circa 20 la sută mai mari decît cele vechi. In construcţia lor s-au folosit oţeluri speciale de mai mare durabilitate, care permit mări­rea rezistenţei la uzură în timpul funcţionării. Alte perfecţionări adu­se se referă la îmbunătăţirea para­metrilor de funcţionare a acestor u­­tilaje. STEAUA ROȘIE -------------------- DOI TINERI TRACTORIŞTI --------- FRUNTAŞI ---------­ Gospodarii satelor Dorinţa fiecărui muncitor din Valea Gurghiului este de a ob­ţine rezultate cît mai bune în operaţiile de tăiere şi transpor­tare a buştenilor. Lăudabilă este activitatea bri­găzii de tractorişti de la secto­rul IV Gurghiu. O parte a bri­găzii, lucrează la parchetul de exploatare Răchitaş. Aici lucrea­ză şi Dumitru Moldovan şi Flo­­rea Rusu. Ei îşi îndeplinesc cu regularitate sarcinile de plan. Scosul şi apropiatul a zeci sau chiar sute de metri cubi de lemn pe zi impune o bună cu­noaştere a utilajelor. De atîtea ori, Dumitru Moldovan şi Flo­­rea Rusu au dat dovadă de înal­te calităţi. Utilajele pe care Ie deservesc ei le întreţin exem­plar. In fiecare lună, cu ele transportă peste plan sute de metri cubi buşteni din Valea Gurghiului, întrajutorarea la lo­cul de muncă este o trăsătură caracteristică celor doi tracto­rişti. Ori de cîte ori se iveşte ceva, pricepuţii tractorişti se sfătuiesc. De cinci ani, de cînd lucrează la întreprinderea fo­restieră din Reghin, Dumitru Moldovan şi Florea Rusu au dovedit prin fapte că îşi pun întreaga pricepere în slujba îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de producţie. Tractoristul Florea Rusu trans­portă în fiecare lună 250 metri cubi de buşteni peste plan. Nici Dumitru Moldovan nu se lasă mai prejos: media lunară a transporturilor sale, peste plan, este de 250—300 metri cubi. Pe lîngă frumoasele rezul­tate în transportul materialului lemnos, se mai adaugă şi im­portantele economii de com­bustibil. Prin buna întreţinere a maşinilor ei reuşesc să prelun­gească timpul de funcţionare în­tre două reparaţii generale. Prin succesele dobîndite în muncă, cei doi tractorişti sunt eviden­ţiaţi îrn întrecerea socialistă lu­­mină de lună. Purtătorii insignei „Fruntaş în întrecerea socialis­tă" îşi întăresc mereu renumele dobîndit. Despre faptele celor doi trac­torişti fruntaşi vorbesc mulţi fo­restieri. Exemplul lor este demn de urmat. CONSTANTIN CHIOREAN corespondent voluntar In satele regiunii noastre, in a­­ceastă toamnă, au avut loc Însufle­ţite adunări populare, în cadrul că­rora s-a votat contribuţia voluntara bănească pe anul viitor. Ca gospo­dari pricepuţi şi chibzuiţi, oamenii muncii de la sate socotesc toamna drept anotimpul cel mai potrivit pentru a face bilanţul realizărilor din cursul anului, un minunat prilej de a examina cu grijă ce anume lu­crări edilitare şi gospodăreşti ur­mează să întreprindă în anul urmă­tor. De la un an la altul peisajul sate­lor noastre se schimbă tot mai mult. Peste tot se înalţă cămine culturale, şcoli, dispensare, se mo­dernizează drumuri. Pe lîngă spriji­nul acordat de stat, cetăţenii con­tribuie şi ei la construcţiile social­­culturale şi la alte lucrări. Numai a­­nul acesta, de exemplu, în regiunea noastră s-au construit, prin contri­buţia bănească a cetăţenilor, 133 săli de clasă, 21 de cămine cultu­rale şi sînt în construcţie alte 30, se electrifică 60 de sate, iar în alte 22 se extinde electrificarea. S-au con­struit şi reparat un mare număr de poduri, fîntîni publice şi alte obiec­tive importante. Scrisorile sosite zilnic la redacţie aduc noi şi noi veşti despre hotărî­­rea oamenilor muncii de la sate de a face localităţile în care muncesc şi trăiesc tot mai frumoase. COR­­MOŞ S. VASILE din comuna Sîntana de Mureş, de pildă, în scrisoarea trimisă redacţiei ne informează că in cadrul unei însufleţite adunări populare, cetăţenii au votat contri­buţia voluntară pe anul 1965. Cu acest prilej oamenii au vorbit mult despre însufleţirea cu care au par­ticipat la lucrările de interes ob­ştesc, pentru ca obiectivele prevă­zute a se construi să se realizeze la un preţ cît mai scăzut. In satul Chinari, la 1 Mai a.c. s-a dat în folosinţă un modern şi spa­ţios cămin cultural, construit prin contribuţia voluntară a cetăţenilor Datorită participării active a colec­tiviştilor la această lucrare, prin muncă patriotică, acest obiectiv a fost dat în folosinţă cu trei luni mai devreme decît a fost prevăzut. La construcţia căminului cultural o contribuţie de mare preţ au adus comuniştii Gheorghe Pop, Martin Orban, Cavril Cazan, deputatul co­munal Alexandru Vale şi mulţi alţii, care prin exemplul personal au mo­bilizat în jurul lor pe toţi cetăţenii din sat. Printre lucrările importante se nu­mără şi şcoala din Sîntana care cu­prinde 8 săli de clasă, laborator etc., şi care a fost dată în folosinţă la începutul noului an şcolar 1964/ 1965. Prin marele volum de lucrări executate prin muncă patriotică, la această construcţie s-a realizat o economie de 363.295 lei faţă de deviz. La podul din beton construit anul acesta, de asemenea, prin fo­■ iosirea din plin a resurselor locale şi prin munca patriotică efectuată ■ de cetăţeni, s-a realizat o economie­­ de 109.000 lei podul costind doar ■ 11.000 lei, faţă de 120.000 lei cît se­­ prevedea în deviz. Locuitorii din comuna Sîntana de Mureş sînt hotărîţi ca anul viitor să obţină succese şi mai frumoase în acţiunea pentru înfrumuseţarea satului lor. In acest sens, votînd contribuţia voluntară pe anul 1965, ei au hotărît ca sumele votate să fie folosite pentru finisarea localului şcolii, precum şi pentru asfaltarea drumului ce leagă comuna Sîntana de şoseaua naţională, pe o lungime de 2 km. La adunarea populară care a avut loc în comuna Acăţari, raionul Tg.­­Mureş — ne scrie IOSIF HUSZÁR instructor al sfatului popular raio­nal — au participat sute de colec­tivişti. Ei au hotărît ca sumele vo­tate să fie folosite pentru punerea la punct a şcolilor din comună. In cadrul adunării s-a ales un comitet cetăţenesc compus din 5 persoane şi o comisie de revizie din 3 per­soane, care să se ocupe cu proble­mele legate de justa folosire a fon­durilor din contribuţia voluntară, locuitorii comunei Oaia, raionul Tg -Mureş, au hotărît ca anul viitor, pînă la începerea anului şcolar, să dea în folosinţă un local pentru şcoală. In această privinţă ei au asi­gurat deja 28 m­c de material lem­nos, 4 500 kg de ciment, 10.000 bu­căţi de cărămidă, 28 m­c de pietriş­ele. După cum ne informează co­­respondentul nostru ARON SZÖCS, în comuna Avrămeşti, raionul Odor­­hei, de asemenea s-a hotărît con­struirea de noi şcoli şi lărgirea celor existente. In multe sate, sub îndrumarea or­ganizaţiilor de partid, cetăţenii şi-au îndreptat eforturile spre electrifica­re, votînd sume mari de bani pen­­tru această importantă lucrare, in adunările care au avut loc în satele aparţinătoare comunei Măgherani, raionul Tg.-Mureş, cetăţenii au dis­cutat cu mult interes în jurul pro­blemelor legate de electrificare, ve­nind cu propuneri concrete în ve­derea realizării acestei­ lucrări în­­tr-un timp cît mai scurt, cu chel­tuieli cît mai mici. Astfel, pentru electrificarea celor trei­ sate aparţi­nătoare comunei s-a prevăzut suma de 690.000 lei. Lucrările de electri­ficare vor începe încă în acest an şi se vor termina în 1966. Cetăţenii din comună au hotărît ca încă de pe acum să treacă la procurarea stîlpilor necesari. Se preocupă intens de electrifica­rea satelor lor şi colectiviştii din Băla, Chiher şi din alte părţi. După cum arată şi exemplele ci­tate, locuitorii satelor regiunii noas­tre sînt hotărîţi ca prin contribuţia voluntară bănească şi prin muncă patriotică să facă localităţile lor tot mai frumoase. P. POPŞOR Creaţia de modele în industria uşoară Varietatea şi bogăţia modelelor de ţesături, tricotaje confecţii şi în­călţăminte produse de industria u­­şoară romînească sînt rodul muncii a mii de artişti plastici, ingineri, tehnicieni. In întreprinderile indus­triei uşoare din întreaga ţară func­ţionează 103 centre de creaţie. Fie­care fabrică are servicii speciale de documentare tehnică şi laboratoare. La elaborarea modelelor, colecti­vele de creatori studiază linia gene­rală a modei, în funcţie de anotim­pul şi de zona geografică, se inspiră din specificul portului naţional, din frumuseţile naturii şi ale operelor de artă. Colecţia de 1.500 de modele de încălţăminte şi 4.000 de modele de confecţii şi tricotaje pregătită pen­tru primul semestru al anului viitor a fost discutată de colective largi formate din ingineri, maiştri, artişti plastici, arhitecţi, artişti dramatici, muncitori, funcţionari, gospodine, care şi-au spus cuvîntul asupra cali­tăţii, utilităţii şi esteticii fiecărui pro­dus. O mărturie a aprecierii de care se bucură modelele romîneşti de textile, tricotaje, confecţii şi încălţă­minte este şi faptul că ele se expor­tă în mai multe ţări ale lumii consti­tuind obiectul a zeci de contracte comerciale. Cu ocazia recentei prezentări, la Moscova, a unei colecţii de 500 de modele de îmbrăcăminte fabricată în Romînia, V. Sosin, adjunct al mi­nistrului comerţului exterior al U.R.S.S. remarca : „In primul rînd ţin să subliniez că produsele pe care le importăm nu rămîn nicio­dată multă vreme în rafturile maga­zinelor. Colecţia oferită anul acesta de întreprinderea de comerţ exte­rior romînesc marchează un progres remarcabil faţă de anii trecuţi". Să pregătim temeinic terenul pentru sfecla de zahăr Sfecla de zahăr are o importanţă deosebită în economia ţării noastre, asigurînd materia primă necesară industriei zahărului şi un furaj suculent valoros în hrana animalelor. Ea con­stituie totodată o sursă importantă pentru creş­terea veniturilor băneşti ale gospodăriilor co­lective. Ca urmare a traducerii în viaţă a hotărîrilor Pienarei C.C. al P.M.R. din noiembrie 1953, cultura sfeclei de zahăr în regiunea noastră s-a dezvoltat an de an, atît sub raportul ex­tinderii suprafeţelor cultivate, cît şi a creşterii producţiei la hectar. Ca şi în anii trecuţi şi anul acesta numeroase gospodării colective din regiunea noastră, aplicînd în mod diferenţiat şi la timp măsurile tehnice specifice culturii sfe­clei de zahăr, au obţinut producţii bune la hectar. Astfel, gospodăria colectivă din Gor­­neşti, pe cele 210 ha cultivate cu sfeclă de zahăr a obţinut în medie 34.500 kg la ha, la G.A.C. Nazna pe 105 ha, Şona pe 140 ha, Voivodeni pe 230 ha şi altele, au obţinut în­tre 28.000—30.000 kg sfeclă la hectar. Aceste producţii mari se datoresc faptului că unităţile amintite au acordat o atenţie deosebită am­plasării judicioase a culturii sfeclei de zahăr în cîmp pe terenurile cele mai corespunzătoare, fertilizate, efectuînd arături adinei de vară şi de toamnă pe întreaga suprafaţă de teren des­tinată culturii, însămînţînd timpuriu în primă­vară, aplicînd răritul şi praşileie la timp şi în numărul cerut de această plantă. In acest an producţia globală de sfeclă de zahăr planifi­cată pentru regiunea noastră se realizează şi chiar se depăşeşte, ca urmare a atenţiei ce s-a acordat culturii. Condiţiile de climă şi sol din regiunea noas­tră sînt favorabile culturii sfeclei de zahăr pe o mare parte din teritoriu. Solurile aluvionare, cernoziomurile, solurile brune şi brun-roşcate de pădure, ca şi podzolurile fertile, sînt foarte potrivite pentru această cultură. Ţinînd seama de consumul mare de apă și hrană care este caracteristic sfeclei de zahăr, cele mai bune plante premergătoare sînt ce­realele păioase (afară de ovăz), cartoful, trifo­­lienele și porumbul. Nu sînt indicate ca plante premergătoare pentru sfecla de zahăr inul, cî­­nepa, floarea-soarelui și sorgul, întrucît aceste plante lasă terenul secătuit de substanţe nu­tritive. Nu se recomandă ca sfecla de zahăr să ur­meze după ea însăşi. In cadrul rotaţiei cultu­­rilor, trebuie să revină pe acelaşi loc numai după o perioadă de 4—5 ani. Pentru ca anul viitor să realizăm o producţie şi mai bună de sfeclă de zahăr, este necesar ca în fiecare unitate agricolă să se ia de pe acum o serie de măsuri pregătitoare. Să se de­finitiveze amplasarea în cîmp a acestei culturi, ţinînd cont de planta premergătoare, fertilita­tea terenului şi posibilităţile de fertilizare. Dacă terenul nu este arat adine din vară, este absolut necesar ca el să se are adine din toamnă și cît mai devreme. Nici nu se poate concepe sfeclă de zahăr însămînîată în teren nearat adînc din vară sau toamnă. Pe terenu­­rile rămase ca să se are numai în primăvară, terenul se va putea pregăti tirziu, în primă­vară, arătura va fi de slabă calitate, patul ger­minativ neaşezat, solul nedegerat, sămînţa va germina greu şi va răsări neuniform, cu densi­tate scăzută, asigurînd producţii reduse. Este foarte indicat ca o dată cu arătura de bază să se încorporeze în sol şi cca 20 de tone gunoi de grajd fermentat sau nefermentat şi 200— 300 kg superfosfat la hectar. Dacă gunoiul nu este încă transportat în cîmp, el rămîne ca să se transporte în timpul iernii şi să se încorpo­reze în sol în primăvară, o dată cu lucrările de pregătire a terenului pentru însămînţări. Tot în primăvară rămîne ca să se încorporeze în sol şi îngrăşămintele azotoase. Cunoscîndu-se importanţa economică a sfe­clei de zahăr, rentabilitatea ei­ pentru gospodă­riile cultivatoare, cărora le aduce importante venituri băneşti, zahăr şi furaje suculente, re­comandăm tuturor G.A.C. ca să acorde de pe acum toată atenţia problemelor legate de cu I­­tura sfeclei de zahăr, să folosească la maxi­mum tractoarele ce le stau la dispoziţie şi să efectueze arături adinei pe toate terenurile ră­mase pentru însămînţările de primăvară. Avînd arăturile de toamnă făcute, gospodă­riile colective vor putea însămînţa cu sfeclă de zahăr în primele zile după desprimăvărare, în­tr-un teren bine pregătit, cu un pat germina­tiv bine aşezat. Culturile vor răsări repede asi­gurînd o densitate optimă şi prin aceasta se asigură producţii mari de sfeclă de zahăr. ing. IOAN HOSSU şeful secţiei de cereale şi plante tehnice la Consiliul agricol regional 3

Next