Steaua Roşie, septembrie 1970 (Anul 21, nr. 204-229)
1970-09-01 / nr. 204
i (Urmare din pag. 1) reste întrebarea: a scăzut efortul îndreptat spre reducerea costurilor produselor, sau a intervenit ceva neprevăzut? „Nu se poate spune că preocuparea colectivului îndreptată în această direcţie s-a schimbat — apreciază Răcz Eva, planificatoare principală în cadrul biroului preţ de cost. Am primit la 10 august adresa nr. 27.052, trimisă de conducerea combinatului din care facem parte şi, aceasta, a schimbat totul“. Am notat cîteva rînduri din documentul cu pricina . . . „Vă comunicăm mai jos nivelul de cheltuieli la 1.000 de lei producţiemarfă, în preţ cu ridicata de întreprindere planificat pe anul 1970, cu defalcarea pe trimestre". Curios lucru: retroactiv s-au stabilit sarcini noi şi pentru trimestrele I şi II. Această modificare de plan însă nu-i prima în cursul acestui an: ea este a treia. Efectiv, „reaşezarea" planului la cheltuiele la 1.000 de lei producţie marfa nu a avut alt scop decît replanificarea cheltuielilor, după încheierea perioadelor de plan, aproximativ la nivelul valorilor atinse. Astfel, economiile au scăzut peste noapte la cit a vrut să le lase conducerea combinatului. Includerea fabricii în combinat s-a făcut, după cîte se ştie, pentru crearea unui cadru propice colaborării fertile şi multilaterale, care să stimuleze obţinerea de rezultate economice superioare. Modul în care se face însă planificarea cheltuielilor de producţie nu demonstrează superioritatea în acest domeniu. Metoda folosită de combinat în stabilirea cheltuielilor după nişte criterii arbitrarii sunt fireşte străine unei planificări temeinice, fundamentate, nu poate facilita obţinerea unor rezultate maxime. Această practică este departe de a stimula iniţiativa şi spiritul novator. De ce nu lasă colectivul fabricii, conducerea acestuia, să se menţină de* * * * I a lungul întregului an rezultatele efortului depus, ca acesta să poată fi apreciat şi stimulat la valoarea iniţiativelor şi preocupărilor de care dă dovadă. Diminuarea în mod nejustificat a realizărilor poate duce uşor la scăderea preocupării, la reducerea treptată a efortului fabricii, îndreptat spre obţinerea de economii. (Urmare din pag. 1) Preocuparea în această direcţie se observă, încă înainte de 23 august, 9 unităţi şcolare şi preşcolare au fost puse la punct, efectuîndu-se pînă acum şi curăţenia, sălile de clasă fiind gata să-şi primească elevii. Desigur, cele mai mari eforturi s-au cerut din partea cetăţenilor în privinţa refacerii locuinţelor proprietate personală, afectate de inundaţii în număr foarte mare. In această direcţie s-a făcut mult, dar a mai rămas încă mult de făcut. Ca şi în alte localităţi din judeţ, aici la Tîrnăveni se simte din plin ajutorul statului în vindecarea rănilor pricinuite de calamitatea naturală. Cetăţenii din acest oraş au primit din partea statului despăgubiri şi ajutoare în valoare de 13.549.000 lei. Totodată, pentru refacerea locuinţelor, oraşului Tîrnăveni i-au fost repartizate mari cantităţi de materiale de construcţie la preţuri reduse. Numeroşi cetăţeni cu care am discutat şi-au manifestat mulţumirea pentru ajutorul primit din partea statului, pentru sprijinul colectivelor de muncă din care fac parte. Oraşului Tîrnăveni, de pildă, i s-au repartizat pentru refacerea locuinţelor, 1.200.000 de cărămizi, din care 700.000 în trimestrul III şi 500.000 în trimestrul IV, 200.000 de ţigle, peste 500 tone de ciment, 1.500 mp de parchet, 175 mc de cherestea răşinoase, precum şi mari cantităţi de cherestea de fag, cherestea de stejar, bile manele, P.F.L. etc. Bineînţeles, din unele s-a primit mai mult, din altele mai puţin, întreprinderile producătoare vor trebui să urgenteze livrarea, şi în primul rind în privinţa materialului lemnos, unde se observă rămînere în urmă faţă de repartiţii. Rămînere în urmă este şi la parchet şi la cărămidă. Trebuie să evidenţiem faptul că organele locale de partid şi de stat de la Tîrnăveni, avînd în vedere importanţa materialelor de construcţie, acordă o atenţie deosebită gospodăririi acestora. Pe această linie, s-a şi renunţat la unele repartiţii. De exemplu, s-a renunţat la o mare cantitate de var, aici, la Tîrnăveni, in locul varului folosindu-se şlamul de la Combinatul chimic. S-a renunţat, de asemenea, la 50.000 bucăţi de ţigle, precum şi la alte materiale, care s-au dovedit de prisos. Lupta pentru refacere continuă de toate fronturile. La Consiliul popular al oraşului aflăm că în cursul lunii septembrie vor începe lucrările de modernizare şi asfaltare pe numeroase străzi afectate de inundaţii, printre care Aleea Gării, Şoimilor, Frumoasă, Viitorului, Bălcescu şi altele. Alocîndu-se în acest scop importante fonduri din bugetul Consiliului popular judeţean, lucrările pe străzile respective vor fi terminate în această toamnă. Aşadar, prin eforturi deosebite din partea statului, prin munca însufleţită a cetăţenilor, la Tîrnăveni se vindecă rănile adinei provocate de inundaţii, oraşul recăpătîndu-şi înfăţişarea cu care ne obişnuisem. „ La Fabrica de pielărie şi mănuşi însemnări de la Tîrnăveni ZĂPADĂ PE BUCIN (Fotó : I. KONCZ) O mînă de „ajutor“ întinsă infractorilor se transformă în infracţiune Nu trebuie să ai o structură psihică ieşită din comun pentru a răspunde după posibilităţi la apelul omului care se află la nevoie. De aici, insă, pină la a da ajutor unui ins care încalcă legea, pentru a-l scăpa de pedeapsa ce i se cuvine, este o mare distanţă. Nici mila, nici excesul de sensibilitate şi nimic altceva nu pot fi acceptate ca justificări în favoarea celui care prin ajutorul dat unui vinovat împiedică înfăptuirea justiţiei. Unii oameni devin prin atitudinea lor complici morali ai unor infractori, încercînd să-i scape de răspundere şi prin aceasta comit ei infracţiuni pentru care răspund potrivit dreptului penal, iată cîteva exemple: Ioan Pop a fost un timp şef de grupă la Detaşamentul de pază civilă contractuală din Sovata. Profitînd de faptul că în cadrul atribuţiunilor de serviciu avea de făcut şi plata drepturilor băneşti cuvenite angajaţilor din subordine, omul a băgat în buzunar la un moment dat premiile cuvenite paznicilor Neag Vasile şi Cseresznyés Balázs, semnîndu-i totodată în fals pe lista de plată. Fapta a fost pînă la urmă descoperită, făptuitorul fiind deferit justiţiei. In faţa organelor de urmărire penală, cei doi paznici care nu au primit premiile ce li se cuveneau au declarat adevărul, arătînd că nu au ştiut nimic despre fapta comisă de Pop care le-a spus că nu au primit premiu pe trimestrul respectiv. Cauza a ajuns la Judecătoria Sighişoara. In ziua procesului, Pop şi cei doi martori au călătorit din Sovata spre Sighişoara împreună. Pe drum, în autobuz, fostul şef al grupei de paznici s-a adresat martorilor cu rugămintea de a-l ajuta ca să nu facă închisoare. l-a pus să declare că ei ştiau de premii şi că la solicitarea lui au acceptat să-i semneze pe lista de plată iar sumele ce li se cuveneau să le ridice Pop, urmind să restituie ulterior banii celor in drept, înainte de proces. Pop i-a invitat la un local, unde au servit mincare şi băutură pe care le-a achitat, bineînţeles, Pop. Aici din nou a repetat rugămintea. Pe culoarul Judecătoriei, înainte de a intra în sala de dezbateri, Pop i-a rugat pentru ultima dată pe martori să-l „salveze". • Atît Nenmmit şi Cseresznyés au dat curs dorinţei fostului lor şef. Audiaţi ca martori ei şi-au retractat cele declarate în faţa organelor de urmărire penală, afirmînd sus şi tare că Pop nu a sustras banii ce constituiau premiile cuvenite lor. Au susţinut că ei au fost aceia care, la solicitarea lui Pop, l-au împuternicit să-i semneze pe lista de plată şi să ridice sumele cuvenite lor pentru a le folosi ca împrumut, urmînd ca la primul salar acesta să le restituie banii. „Ajutorul" binevoitorilor martori nu a avut insă efectul scontat. Pe parcursul dezbaterilor a reieşit că Pop se face vinovat de delapidare şi fals, iar cei doi au minţit. Urmarea a fost că după ce Pop a primit 6 luni de închisoare, au fost trimişi în judecată martorii mincinoşi, care la rîndul lor au fost „ajutaţi" şi ei, cu cîte 6 luni de închisoare. Maria Munteanu este concubina lui Costea Cristian-Emil din comuna Bălăuşeri, satul Filitelnic, de profesie conducător auto. Fiind însă prins conducînd autovehiculul în stare de ebrietate, i s-a ridicat permisul de conducere, întocmindu-i-se totodată dosar penal. înainte de a ajunge în fața instanței, Costea a hotărît să se aprovizioneze cu lemne de foc. Nu ..avea, însă chef să meargă la Consiliul popular după bon şi nu poseda nici mijloc de transport. Expeditiv însă din fire, s-a descurcat uşor. S-a urcat fără a cere voie de la cineva într-un autocamion care staţiona în faţa casei nepotului său. A pornit motorul şi a plecat cu maşina la un teren unde consiliul popular depozitase lemne. Aici a încărcat camionul cu lemne pe care le-a dus acasă. A fost deferit justiţiei pentru furt din avutul obştesc, furtul autocamionului şi conducere fără permis. A solicitat concubinei sale să-l ajute pentru a scăpa măcar de două din faptele ce i s-au reţinut în sarcină. Aceasta l-a ascultat fără ezitare. In faţa instanţei a susţinut hotărît că nu Costea a condus maşina ci nepotul acestuia care de fapt a şi fost cu el după lemne. S-a dovedit însă în final că femeia a minţit. Trimisă în judecată pentru mărturie mincinoasă, Munteanu Maria a fost condamnată la 8 luni închisoare. Din analiza cazurilor semnalate se desprinde următoarea concluzie: oamenii cinstiţi se comportă cu demnitate şi în calitate de martori cînd sunt solicitaţi să facă depoziţii în faţa unui organ judiciar, bucurîndu-se de aprecierile celor de o seamă cu ei; cei care-şi calcă însă în picioare demnitatea de om, devenind martori mincinoşi, pe lingă aprobriul tuturor cetăţenilor cinstiţi, ajung pe banca acuzaţilor, primind pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă. MIRCEA PAŞCA procuror — Sighişoara ÎNCHIS pentru... Cum este şi firesc, periodic, unităţile comerciale şi în general toate gestiunile sunt supuse inventarierii. Pentru anunţarea publicului, pe uşile magazinelor se instalează cite o plăcuţă cu inscripţia: „închis pentru inventar, mărfuri similare găsiţi la magazinul X“. Deseori se intimplă ca atunci cind te-ai deplasat la magazinul la care ai fost îndrumat de inscripţie să-l găseşti şi pe acesta închis. La uşa lui se află o altă inscripţie: „Azi după-amiază închis, mărfuri similare găsiţi la magazinul Y“ (care de fapt se află în inventar). Aceste încurcături, evitabile, dau bătaie de cap cumpărătorilor. Mai nou alte inscripţii au început să „pavoazeze“ uşile magazinelor şi unităţilor comerciale, „închis pentru curăţenie“. Astfel de panoplii am intilnit la cofetăria din Tîrnăveni (fără firmă) şi la numeroase alte magazine din Tirgu-Mureş. In loc ca spaţiile comerciale să fie curăţate după închiderea magazinelor, unii gestionari s-au gindit că această „lucrare“ se poate efectua tot atît de bine şi comod în timpul programului. Din aceasta ei şi-au făcut o practică nesănătoasă. De la „gestionarii inventivi“ s-au molipsit şi alţii. „închis pentru curăţenie“ apare tot mai des. Aşteptăm să „apară“ şi măsuri corespunzătoare pentru lichidarea urgentă a acestor anomalii. TEOFIL TANASESCU In anul acesta, I. P. împlineşte 30 de ani. Deci a ajuns la virsta cind majoritatea celor de o seamă cu el fie că au trecut prin şcoli profesionale şi facultăţi şi au deja o calificare, fie că au rămas in satul lor natal şi sint agricultori, s-au căsătorit, au casa lor ş.a.m.d. Cu I. P. nu s-a intimplat aidoma. Nu, pentru că evoluţia lui, de cind a terminat cele 7 clase ale şcolii de cultură generală, a fost destul de greoaie şi obositoare, încărcată aproape in fiecare an cu griji şi emoţii. Şi aceste stări psihologice au fost mereu tensionante atît pentru tinărul I. P. cit şi pentru părinţii lui. Cine e de vină? se pune firesc întrebarea. Relatez faptele in cunoştinţă de cauză. In cei 7 ani de şcoală, făcuţi in satul lui, o localitate de prin părţile Ridului, I. P. n-a strălucit la invăţătură. Dimpotrivă. Au fost ani cind cu greu a trecut dintr-o clasă in alta. Cu toate acestea, părinţii lui I. P., încă atunci, şi-au pus în gind ca băiatul lor să ajungă la şcoli mai inalte, să devină profesor, inginer ori medic. Cu chiu, cu vai „băiatul" a intrat într-un liceu de cultură generală. Dar n-a fost an in care I. P. să nu aibă una-doua corigente, ba chiar, clasa a IX-a a făcut-o in doi ani. Şi n-a fost sfirşit de an şcolar in care părinţii să nu „intervină" direct la profesori, la diverse cunoştinţe pentru ca fiul lor să mai treacă o clasă, să nu rămină repetent. Aşadar, perioada celor 5 ani de liceu (dintre care doi ,,consacraţi" pentru o singură clasă), a fost pentru I. P. şi pentru părinţii lui un timp in care toţi trei au trăit mai multe griji şi emoţii decit bucurii. I. P. nu făcea acel „salt" la învăţătură la care se aşteptau an după an părinţii lui. Bacalaureatul şi l-a luat in doi ani, adică de două ori a căzut şi a treia oară a trecut cu media minimă. Atunci, la 22 de ani, cind I. P. işi luase bacalaureatul, cind trecuse demult pragul maturităţii, şi-a pus o mulţime deîntrebări: „Ce să fac mai departe? Pe ce drum să păşesc in continuare? Unde ar fi mai uşor şi mai bine? ..." La toate aceste întrebări, părinţii şi fiul lor au găsit un răspuns comun: I. P. să încerce admiterea la o facultate. In primul,din al doilea şi in al treilea an a încercat la cursurile de zi, dar fără rea- INCURSIUNI ştiu. Şi nu la aceeaşi facultate, a dat de două ori la facultatea de istorie-geografie, iar a treia oară la filologie. In toată această perioadă, tinărul „candidat" a funcţionat la şcoala din satul său ca suplinitor. Vâzind că cu puterile sale nu poate „deschide" poarta unei facultăţi la cursurile de zi, de ciţiva ani I. P. a fost candidatul invăţămintului fără frecvenţă. Şi tot fără reuşită. Alt timp pierdut, alte cheltuieli, alte emoţii şi griji, alte decepţii. Recent, l-am intilnit pe Nelu supărat in municipiul Tirgu- Mureş. — De ce eşti amărit, Nelule? — l-am întrebat. — Am fost şi sînt ghinionist — mi-a spus, făcînd un gest disperat. Am căzut la concursul pentru postul de suplinitori la o catedră a unei şcoli săteşti. Pină acum mi-a mers cum mi-a mers pe un asemenea post, insă văd că şi aici a început selecţia ... Cind or auzi părinţii, parcă-i văd cum o să se încrunte. .. — Şi acum, după acest insucces ce ai de gind să faci? — Am să fac ce trebuia să fac cind am trecut pragul maturităţii: drumul spre un şantier, spre o fabrică unde să mă calific şi să-mi ciştig existenţa. — Şi de ce n-ai făcut acest lucru atunci? — Pentru că părinţii, cu orice preţ, au vrut să fiu medic, inginer sau profesor... Au vrut părinţii. Dar fiul lor n-a vrut, sau n-a simţit acea adevărată chemare a „cărţii“ medicului, inginerului, istoricului sau filologului... In şcoala de cultură generală, mi-aduc aminte, Nelu avea repulsie faţă de unele obiecte de învăţămint şi chiar faţă de cele principale din programă: matematică, fizică şi chimie, limbă şi literatură. .. Şi totuşi, părinţii lui au vrut „cu orice preţ“ să-şi vadă fiul invăţind in amfiteatrul unei universităţi. Dar el n-a putut ajunge acolo. Anii au trecut unul după altul şi I. P., la virsta lui nu are un act de calificare. Să facă agricultură, nu-i convine. Consătenii lui il cunosc ca intelectual, ii spun „domnul Nelu". Acum, după mai bine de un deceniu de cind a trecut pragul maturităţii, el va păşi probabil spre un şantier, spre o fabrică, adică pe acel drum care trebuia parcurs după anii adolescenţei. Trebuia, insă părinţii s-au împotrivit. Şi au făcut acest lucru in dauna lor şi a fiului lor. Dacă ei il călăuzeau şi il orientau pe Nelu spre acel loc spre care el avea înclinaţii, plăcerea de a munci cu rivnă, astăzi toţi trei, fireşte, se simţeau altfel. „Băiatul" acum nu e medic, nici inginer, nici profesor; dar putea fi un bun agricultor, un bun strungar, un bun zidar. . . C. CROITORU NOTE — Vine, nu vine? Ne ia, ori nu ne ia? Acestea erau întrebările ce şi le puneau cei 24 de muncitori, care aşteptau, în ziua de 27 august a. c. autobuzul, în staţia din faţa Combinatului de sticlă şi faianţă din Sighişoara. La ora 14:35 şi-a făcut apariţia autobuzul condus de Kurteş. Adolf, care a trecut în plină viteză pe lingă pasagerii din staţie, făcînduse că nu-i observă, cu toate că în maşină mai erau 8 locuri libere. La ora 15:55 apare a doua cursă condusă de şoferul Şuştăr Ioan, care a oprit în staţie dar nu a luat decît două persoane. Restul călătorilor au fost nevoiţi să meargă pe jos pînă la autobază pentru a solicita un autobuz special care să-i ducă acasă, după 8 ore de muncă. De acest sistem de deservire a călătorilor, cu totul original, practicat de unii din conducătorii auto de la autobaza călători din Sighişoara ne-a informat Toma Roman, salariat la întreprinderea „Nicovala", rugindu-ne să intervenim pentru rezolvarea transportului salariaţilor navetişti din comunele învecinate municipiului Sighişoara care lucrează la Combinatul de sticlă şi faianţă şi la „Nicovala". — Aproape totdeauna, miercurea şi sîmbăta, sîntem nevoiţi să aşteptăm ore în şir pînă reuşim să ne urcăm întro maşină, cu toate că plătim lunar abonamentul. De multe ori renunţăm la autobuzele pentru care am scos abonament şi plecăm acasă cu diferite ocazii. Astfel, o bună parte din timpul nostru liber, atît de necesar pentru rezolvarea anumitor treburi zilnice şi pentru odihnă, îl irosim aşteptind autobuzele care mereu ne joacă festa şi în special miercurea şi sîmbăta, cînd aglomeraţia e mai mare. Cu toate că conducerea autobazei cunoaşte aceste nereguli manifestate în asigurarea transportului abonaţilor de la întreprinderile amintite, nu a luat nici o măsură concretă care să înlăture această situaţie anostă. E timpul ca pe conducătorii auto certaţi cu disciplina să-i tragă la răspundere, pentru a le aduce aminte că ei sunt cei obligaţi să stea la dispoziţia călătorilor şi nu invers, rog miercurea şi sîmbăta să suplimenteze cursele pentru a evita aglomeraţia şi întîrzierile nejustificate. Sîntem convinşi că cei răspunzători de buna desfăşurare a transportului de călători nu vor aştepta ca la autobaza din Sighişoara să sosească o cursă specială ... pentru a rezolva neajunsurile interne. I. HUSAR VINE, NU VINE...? Dublarea traficului telefonic interurban De curînd, la reţeaua de radiorelee interurbane a ţării au fost conectate centralele telefonice automate din Tîrgovişte, Baia Mare şi Satu Mare. Lucrările întreprinse în acest scop au dus la dublarea traficului interurban. Concomitent, în oraşele respective sunt în curs de execuţie lucrări de sporire a capacităţii centralelor, de modernizare şi dezvoltare a sistemului de cabluri aeriene şi subterane. In 1970 vor fi create în ţară încă 30.000 de linii telefonice, îndeosebi prin extinderea centralelor din Piteşti, Tg.-Mureş, Cluj, Iaşi, Galaţi, Craiova, Baia Mare şi Braşov. Din acest total, Bucureştiul va avea la sfârşitul anului cu 17.000 mai mulţi abonaţi (Agerpres) STEAUA ROȘIE PAGINA 3 POŞTA JURIDICĂ HURGHIŞ ALEXANDRU — REGHIN. Potrivit dispoziţiunilor art. I din Legea nr. 26/1967, în fiecare an calendaristic salariaţii au dreptul la un concediu de odihnă plătit, în raport cu vechimea în muncă, durata concediului de odihnă este de 15—24 zile lucrătoare. Salariaţii care au ca stagiu general de activitate o vechime de pînă la 5 ani, beneficiază de un concediu minim de odihnă de 15 zile. Stabilirea vechimii în muncă, ca stagiu general de activitate, care se are în vedere la acordarea concediului de odihnă, se obţine prin însumarea tuturor perioadelor lucrate în calitate de salariat, inclusiv stagiul obligatoriu de militărie. Dat fiind faptul că din scrisoare nu rezultă vechimea dv. în muncă, nu putem aprecia dacă unitatea v-a acordat sau nu în mod legal concediul de odihnă, în situaţia că aţi lucrat în întregul an pentru care vi s-a acordat concediul (1969) şi nu aţi avut concedii fără plată mai mari de 30 zile, iar unitatea v-a acordat un concediu de numai 14 zile, înseamnă că a procedat greşit, minimul legal al concediului de odihnă fiind de 15 zile. în continuare menţionam faptul că dreptul la concediu nu poate face obiectul nici unei tranzacţii, renunţări sau limitări. Orice acte prin care s-ar dispune limitarea concediului de odihnă este considerat nul de drept. Nerespectarea legii în privinţa acordării concediului de odihnă poate atrage după sine răspunderea disciplinară şi chiar cea materială. RUSU TEODOR — BALA. Am reţinut din scrisoare că aveţi o vechime în muncă de 15 ani, 3 luni şi 13 zile, din care 6 ani lucrată ca membru în cooperativa agricolă de producţie. Potrivit Legii nr. 27/1966, deschiderea dreptului de pensie pentru limită de vîrstă este condiţionată de existența unei vechimi în muncă de cel puţin 19 ani, dovedită cu acte. Perioada lucrată în C.A.P. ca membru al acesteia, nu constituie vechime utilă pentru acordarea pensiei în cadrul asigurărilor sociale de stat. Scăzîndu-se deci din totalul vechimii în muncă, vă rămîne o vechime utilă de 9 ani, 3 luni şi 13 zile, care însă este insuficientă obţinerii pensiei pentru limită de vîrstă cu vechime incompletă. Timpul lucrat ca membru C.A.P. se are în vedere la acordarea pensiei In cadrul acestui sector. TOPITORIA DE ClNEPA — LUDUȘ. Vechimea neîntreruptă în muncă, pentru cazurile ivite anterior datei de 26 III 1970 se stabilește conform prevederilor codului muncii (art. 133, 133/1), iar pentru cazurile ivite după această dată, potrivit Legii nr. 1/1970. Pe cale legislativă, problema invocată în scrisoare este rezolvată, în interpretarea şi aplicarea uniformă a legii, vi s-au transmis şi precizările de principiu ale Ministerului Muncii. Urmează deci ca problemele ce se ivesc să fie soluţionate conform dispoziţiunilor menţionate. Pentru lămuriri în privinţa rectificării carnetului de muncă al salariatei la care vă referiţi, urmează să vă adresaţi la Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, prezentînd documentaţia necesară. ŞTEFAN USIKY jurist INSTALAȚII DE MARE PRODUCTIVITATE IN SECTIA P.A.L. A C.P.L REGHIN.