Steaua Roşie, august 1971 (Anul 22, nr. 181-207)

1971-08-05 / nr. 184

O pagină glorioasă din istoria clasei noastre muncitoare Eroica arena a de la vii din1 ' Au trecut 42 de cmi de cînd, în ziua de 5 august 1929, minerii Lupenilor — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — dezbrăcaţi şi flămînzi, ajunşi într-o situaţie practic de nesuportat, au declanşat marea grevă care prin amploarea şi semnificaţia ei va rămîne în istoria clasei noastre muncitoare, a poporului nostru ca una dintre cele mai glorioase pagini. Criza economică mondială care bîntuia întreaga lume capitalistă a lovit cu furie şi România anilor 1929—1933 cu cele mai nefaste urmări în viaţa poporului român şi în primul rînd, a muncitorilor, printre care şi a muncitorilor mineri, unul din detaşamentele de frunte ale eroicei noastre clase muncitoare. Salariile s-au redus la aproape jumătate, şomajul devenise cronic, lipsa celor mai elementare măsuri de protecţia muncii făcea victime printre mineri, mulţi din ei pierzîndu-şi viaţa in accidente grave de muncă, lăsînd pe drumuri văduve şi orfani, iar alţii fiind schilodiţi, mutilaţi pentru toată viaţa. In condiţiile anilor de criză economică cînd clasele exploatatoare şi guvernanţii antipopulari încercau să arunce greul crizei şi să scape de ea pe seama maselor, clasa muncitoare, conştientă de menirea sa istorică condusă de Partidul Comunist Român, se ridică la luptă hotărîtă împotriva ofensivei patronale. Valul revoluţionar era mereu în creştere în toate centrele industriale mai importante din ţară, iar organele şi organizaţiile partidului comunist, în pofida ilegalizării partidului, a interdicţiilor şi prigoanei, se găseau peste tot la post, organizînd şi conducînd luptele muncitoreşti, în virtutea rolului conferit de istorie. Partidul desfăşura o intensă activitate pentru unitatea de acţiune a clasei muncitoare pe bază de front unic, condiţie indispensabilă în marile înfruntări de clasă caracteristice perioadei amintite, şi tocmai de aceea, a dat toată atenţia organizării Congresului Sindicatelor Unitare care şi-a desfăşurat lucrările la Timişoara între 2—5 aprilie 1929. Chiar dacă după congres, guvernul naţional ţărănist a dizolvat Sindicatele Unitare prin măsuri abuzive şi represive, mişcarea grevistă se dezvoltă mereu, creşte în intensitate, doleanţele economice şi sociale ale muncitorilor devin tot mai insistente, ciocnirile deschise cu patronii, tot mai frecvente. In şirul acestor mari frămîntări sociale din anii crizei economice, luptele muncitorilor mineri de la Lupeni din august 1929, se înscriu ca prima mare bătălie de clasă din această perioadă grea din istoria patriei noastre. După ce tribunalul din Deva a respins cererile juste formulate de mineri, revendicările lor socialeconomice, care reflectau situaţia disperată în care se găseau, conducătorii mişcării hotărăsc într-o conferinţă de partid şi apoi într-o consfătuire, declanşarea unei greve generale în bazinul minier al Văii Jiului. Autorităţile burghezomoşiereşti, insă, prind de veste şi trec la acţiune reuşind să împiedice izbucnirea grevei în celelalte centre miniere cu excepţia Lupenilor unde, în ziua de 5 august 1929 greva se declanşează cu toată forţa, demonstrînd hotărîrea revoluţionară a muncitorilor de a-şi cuceri prin luptă deschisă drepturile ce li se cuveneau. 5.000 de mineri din Lupeni se încolonează disciplinat la cuvîntul de ordine al comuniştilor şi ocupă uzina electrică — punct strategic principal prin care se paraliza întreaga producţie. Ca şi în 1907 însă, cu răscoala ţărănească, ca şi în 1918 în Piaţa Teatrului din Bucureşti, ca şi deatîtea şi de-atîtea alte dăţi în zbuciumata noastră istorie, clasele exploatatoare, guvernul naţionalţărănist care le reprezenta, forţele represive puse în slujba lor, au dezlănţuit un atac furibund împotriva greviştilor paşnici trăgînd în plin în muncitorii lipsiţi de apărare. Au căzut victime, pămîntul şi cărbunele Lupenilor au fost înroşite de sînge muncitoresc, au rămas văduve şi orfani muritori de foame, s-a înăsprit teroarea. .. Cu toate acestea, greva de la Lupeni din 1929 se înscrie în istoria patriei noastre ca una din cele mai glorioase pagmi. Ea a demonstrat fără putinţă de tăgadă creşterea influenţei partidului comunist în rîndurile muncitorilor, ale maselor, a rolului şi capacităţii sale de mobilizare şi organizare a luptelor muncitoreşti, a demonstrat creşterea combativităţii revoluţionare a proletariatului român, aşa cum aveau s-o dovedească şi marile lupte muncitorești din ianuarie — februarie 1933. ION SIMA OAMENI ADEVĂRAŢI (Urmare din pag. 1) , urmărire a îndeplinirii lor... Urmarea? Se poate vedea şi din cifrele pe care vi le-am oferit. Cuvinte simple, care nu pot descrie, nu pot cuprinde in ele amploarea acţiunilor pe care le-au desfăşurat comuniştii;esenţial este însă faptul că ei au inţeles că trebuie să fie mereu exemple, că trebuie să-i atragă şi pe ceilalţi alături de ei, in această luptă pentru — cum ziceam la începutul acestor însemnări — mai bun, mai frumos, mai peren. Şi, în rezolvarea problemelor de exploatare in realizarea indicatorilor de plan ai staţiei, comuniştii s-au situat in fruntea acţiunilor. De la impiegatul dispozitor, Virgil Angenel, care e şi secretarul organizaţiei de bază nr 5, la şefii de manevră Toader Vlădeanu sau Drutaru Alexandru, la magazinerii de tranzit Ludovic Szaponyos şi Ioan Dobri, la manevranţii Cornel Maier şi Ilie Marcu — toţi au fost, in adevăr, in frunte. Desigur, in toate acţiunile lor, ceferiştii din Sighişoara au fost sprijiniţi îndeaproape şi de Regionala C.F.R. Braşov, cu ajutorul căreia, printre multe alte îmbunătăţiri, au construit o semicocoaşă, spre a se reduce timpul de formare a trenurilor sau de triere a vagoanelor. Muncă, pasiune, dăruire ! Pasiunea pentru munca la calea ferată a şefului staţiei, comunistul Valentin Dobre, nu se opreşte însă aici, el vede, trebuie să vadă şi în viitor. De curind, la şcoala personalului a apărut un panou, care se întinde pe un perete, reproducind toate liniile, de la Teiuş şi Coşlariu, pină la Odorheiu-Secuiesc şi Braşov, linii pe care se intinde activitatea celor de la staţia Sighişoara. Panoul redă cu fidelitate toate caracteristicile traseelor: curbe, înclinaţii, bariere etc., pentru ca in felul acesta lucrătorii ceferişti să cunoască dinainte ceea ce vor intilni pe traseu. Ideea, nouă în întreaga ţară, a acestui panou, aparţine lui Valentin Dobre, şeful staţiei. De asemenea, tot la această şcoală a personalului au apărut şi „materiale didactice", ace, semafoare, bariere in miniatură, ce înlesnesc pătrunderea actului pe care-l fac cei ce răspund de circulaţie şi siguranţa ei. Ciudat de frumoase sunt alcătuirile de sentimente, ginduri şi fapte, care-l fac pe omul zilelor noastre să fie, in adevăr, un om al zilelor noastre; la râdăcina glodurilor sale stă sâmburele de dăruire, de pasiune, de împlinire pe voluta aceasta a drumului care sintem mereu — un drum spre mal bun, mai peren, mai frumos. In fața mea, pe o banchetă, un bâtrin fumează. Se uită cînd pe fereastră, cînd la mine, apoi gindul ii trece in cuvinte: — Ce ţi-e şi cu cerereu’ ăsta, frate! O armată de oameni care se ostenesc să ne poarte pe noi şi ale noastre unde avem trebuinţă. Vrednici oameni, aşa să ştii!... Ritmul arăturilor de vară este nesatisfăcător (Urmare din pag. 1) Sunt cooperative agricole în judeţul nostru, printre care cele din Brincoveneşti, Şerbeni, Vătava, Tirimia, Albeşti, Archita şi altele, unde încă nu s-a tras nici măcar o brazdă. O altă categorie de cooperative agricole se află în situaţia că chiar dacă au început efectuarea arăturilor, au făcut-o pe suprafeţe foarte mici, iar de citeva zile lucrarea nu mai avansează, bate pasul pe loc. Aici consemnăm C.A.P din Batoş, Breaza, Ripa, Logia, Ercea etc. Întirzierea arăturilor de vară a influenţat in mod negativ şi extinderea pe suprafeţe cit mai mari a culturilor duble şi succesive. Acestea au fost realizate doar în proporţie de 28 la sută. Ţinînd seama de importanţa mare ce o are efectuarea arăturilor de vară pe toate suprafeţele planificate, se impune ca peste tot să fie impulsionat ritmul arăturilor, antrenarea unui număr cît mai mare de tractoare la aceste lucrări, care constituie o primă fază a pregătirii viitoarei recolte. STEAUA ROȘIE PAGINA VIZITA DE LUCRU A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag. 1) vînzare, să aibă în vedere aprovizionarea unităţilor cu mărfurile cele mai solicitate. La Venus, o altă tînără şi originală staţiune din zonă, se vizitează hotelul Carmen. Continuă şi aici discuţiile privind noile amenajări de pe litoral. La Venus, de exemplu, au fost date în funcţiune în ultimul an noi hoteluri cu o capacitate de 1.000 de locuri. După ce sunt vizitate cîteva încăperi, conducătorii de partid şi de stat ies pe terasa hotelului, de unde se deschide imaginea panoramică a noilor construcţii. In aplauzele şi ovaţiile miilor de turişti, care au făcut o primire calidă şi entuziastă conducătorilor de partid şi de stat pe întreg parcursul vizitei, oaspeţii ajung apoi în staţiunea Neptun, cea mai mare din această zonă a litoralului Mării Negre. La Neptun au fost date în folosinţă în ultimul an construcţii noi cu o capacitate de peste 5.000 de locuri. Este vizitată o originală cramă făcînd parte din complexul cunoscutului han „La Calul Bălan". Întreaga amenajare este o măiestrită îmbinare de fantezie şi artă. La Neptun se vizitează, de asemenea, complexul de mijloace de agrement „Prichindel" şi terenul de minigolf. Intre oaspeţi şi gazde are loc, cu acest prilej, un util schimb de opinii privind crearea a cît mai multe amenajări în care turiştii să poată practica jocuri distractive, să se poată recrea într-un mod cît mai plăcut, in toate staţiunile de pe litoral trebuie să se dea curs amenajării unor asemenea mijloace de petrecere a timpului liber. In zona nouă a construcţiilor de la Neptun, în ultimul an au apărut numeroase hoteluri de ample dimensiuni ca „Arad", „Galaţi", „Sibiu", „Slatina", „Craiova", numeroase vile cochete compuse din apartamente cu un grad superior de confort. Se vizitează una din aceste vile şi se apreciază nu numai concepţia arhitectonică, ci şi gradul de funcţionalitate, execuţia îngrijită a lucrărilor. Dar cele mai impunătoare construcţii din această zonă a staţiunii Neptun le constituie cele şapte hoteluri de pe cornişa mării. Construcţia lor a început in vară anului trecut. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu alţi conducători de partid şi de stat au fost oaspeţi ai constructorilor de pe acest şantier în chiar zilele cînd se efectuau primele lucrări. In prezenţa secretarului general al partidului s-au analizat atunci soluţiile cele mai adecvate pentru amplasarea hotelurilor şi a celorlalte baze turistice aflate aici în plin proces de realizare. Prind, văzînd cu ochii, trup de beton alte impunătoare hoteluri, creaţii ale arhitecţilor, inginerilor, materializate prin hărnicia şi priceperea unei armate de constructori angajaţi cu hotărire, potrivit indicaţiilor partidului, în efectuarea unor lucrări de bună calitate, la un preţ de cost cît mai redus şi într-un timp cît mai scurt. Acest nou complex de hoteluri şi amenajări turistice care domină, de pe coama de deal pe care este amplasat, celelalte staţiuni din zona Mangalia Nord, va avea în final peste 7.000 de locuri, în hoteluri cu 15 nivele. Cinci dintre acestea au şi fost date în folosinţă, avînd o capacitate de 3.300 de locuri. Fiecare din noile construcţii întregeşte frumuseţile litoralului prin varietatea arhitectonică în care sunt concepute. Gazdele arată că noua zonă a intrat în circuitul turistic într-un timp record — mai puţin de un an de zile. Grăbirea lucrărilor a fost uşurată de folosirea unor utilaje moderne, atît la lucrările de excavaţii şi de turnare a betoanelor pentru fundaţii, cît şi la cele pentru înălţarea construcţiilor. Se vor executa alte construcţii însumînd circa 2.500 de locuri. La unele din aceste obiective, lucrările vor începe în cursul acestui an. Conducătorii de partid şi de stat vizitează apoi vila scriitorilor. In noua lor casă de odihnă, dată in folosinţă în cursul acestui an, scriitorii aflaţi la odihnă la Neptun fac o călduroasă primire oaspeţilor. Vila, formată din apartamente şi garsoniere elegante, frumos dotate, are o capacitate de 100 de locuri. In numele scriitorilor prezenţi, preşedintele Uniunii Scriitorilor, acad. Zaharia Stancu, adresează secretarului general al partidului, celorlalţi conducători de partid şi de stat, calde cuvinte de bun sosit şi exprimă bucuria mînuitorilor condeiului de a-l afiea în mijlocul lor pe conducătorul partidului şi statului, pe cel mai iubit fiu al poporului nostru. La club, după ce se vizitează casa de odihnă, are loc o întilnire a oaspeţilor cu scriitorii, in numele tuturor oamenilor de litere din ţara noastră, preşedintele Uniunii Scriitorilor mulţumeşte conducerii partidului şi statului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru condiţiile de viaţă şi de creaţie de care se bucură, şi exprimă hotărîrea lor de a depune toate strădaniile pentru a îmbogăţi neîncetat tezaurul literaturii române cu noi şi noi opere de valoare. Dialogul dintre secretarul general al partidului şi scriitori a relevat încă o dată înalta menire socială a prozatorului, a poetului, a dramaturgului în societatea noastră socialistă, rolul deosebit al literaturii ca factor formativ, necesitatea ca opera literară să se inspire nemijlocit din viaţa poporului, să oglindească procesul viu, dinamic, de continuă transformare a societăţii noastre, conştiinţa omului nou al zilelor noastre. Numai o literatură care se inspiră din viaţa poporului — a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu — se adresează cu adevărat poporului şi numai o astfel de literatură are durabilitate, va trăi multă vreme. Scriitorii îşi afirmă adiunca la acest înalt deziderat patriotic. Punctul final al vizitei: sala clubului Neptun. Aici, edilii staţiunilor de pe litoral, constructorii, reprezentanţii organelor judeţene şi municipale Constanţa ale P.C.R. prezintă secretarului general al partidului, celorlalţi conducători de partid şi de stat imaginea actuală, precum şi configuraţia viitoare a litoralului. Prin intermediul unor hărţi, planşe şi machete prind contur, în ansamblu şi detalii, înfăptuirile din ultimul an, de la discuţia avută în acelaşi cadru cu secretarul general al partidului, precum şi dezvoltarea zonelor turistice ce vor fi construite în următorii ani. Se prezintă diferite variante de amplasare a viitoarelor hoteluri, restaurante, cantine, care vor întregi în anii următori ampla bază turistică a Mării Negre. Se subliniază că toate indicaţiile primite din partea secretarului general cu prilejul vizitei anterioare în staţiunile de pe litoral au fost înfăptuite întocmai. In construcţii au fost valorificate materii prime ieftine, autohtone. Se evidenţiază căutarea de soluţii pentru înlocuirea unor materiale ce se procură din import şi pe care cercetarea şi industria noastră au posibilitatea să le realizeze. Se arată că pe litoral vor fi date în folosinţă, în perioada 1971— 1975, noi construcţii hoteliere cu o capacitate de aproximativ 30.000 de locuri, dintre care 16.000 în zona Mangaliei. Se recomandă celor de faţă să acorde prioritate acelor amenajări pentru care există în prezent reţele de canalizare, căi de transport, putîndu-se realiza astfel o eficienţă sporită a investiţiilor. Se insistă asupra necesităţii de a se spori densitatea construcţiilor, de a se extinde staţiunile existente. In legătură cu problema formării cadrelor de lucrători din industria hotelieră şi turism, ministrul turismului prezintă schiţa şi proiectul de construcţie a centrului de perfecţionare a cadrelor de turism prevăzut a fi construit la Bucureşti. Condiţiile existente pe litoralul Mării Negre, cerinţele turismului modern au relevat necesitatea îmbunătăţirii posibilităţilor de odihnă şi cură, prin construirea de bazine acoperite în care să se poată practica înotul, să se facă baie în orice condiţii atmosferice. Pornind de la această constatare, a fost elaborat un plan de amenajări de piscine, a căror amplasare în linii generale a fost înfăţişată secretarului general, celorlalţi conducători de partid şi de stat. Se subliniază eficienţa piscinelor, construite pînă acum, şi se arată că pentru anii următori există un program de realizare a încă 23 de piscine. In încheierea discuţiei, specialiştii sînt felicitaţi pentru rezultatele obţinute şi li se recomandă ca, plecînd de la experienţa acumulată, să realizeze în termen cît mai scurt prevederile pentru actualul plan cincinal. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat prin noile staţiuni turistice din zona Mangalia Nord, discuţiile de lucru avute cu factorii care colaborează pentru îmbogăţirea continuă a bazei turistice din această zonă, recomandările şi indicaţiile formulate cu acest prilej constituie un nou stimulent în activitatea proiectanţilor, arhitecţilor şi constructorilor, în înfăptuirea măreţelor sarcini prevăzute pentru actualul cincinal. Pretutindeni în locurile vizitate, constructorii, oamenii muncii aflaţi la odihnă au făcut oaspeţilor o caldă şi entuziastă primire. N. POPESCU BOGDANEŞTI MIRCEA S. IONESCU (Urmare din pag. 1) dorit pe şantierele de construcţii, că conducătorii loturilor şi formaţiilor de lucru s-au preocupat mai mult de realizarea planului şi mai puţin de aspectele disciplinei muncii. Numai aşa se explică faptul că în perioada primului semestru s-au înregistrat peste 37.000 ore/om absenţe nemotivate, şi tot acestor conducători le revine răspunderea că din fondul de timp disponibil peste 30.000 ore/om s-au irosit pe calea întreruperilor şi stagnărilor în producţie. Din nenumărate şedinţe ne referim mereu la folosirea resurselor interne — a spus Vasile Florea, de la şantierul nr. 2 din Tg.-Mureş. Dar una din aceste rezerve importante — utilizarea timpului de lucru în scopul creşterii productivităţii muncii — continuă să rămînă nevalorificată deplin". Paşi în acest sens s-au făcut prin introducerea acordului global care, după aprecierea vorbitorilor Árpád Kertész şi Gavril Mureşan, îşi arată eficienţa. Dar aşa cum s-a remarcat în cadrul adunării ponderea muncii în acord global este încă mică — 28 la sută — în timp ce sistemul poate fi extins — şi ar fi necesar cît mai rapid — la lucrările de tinichigerie şi instalaţii. „Trebuie reţinut — se arată în darea de seamă — că în acord global s-a realizat o productivitate de 32,80 lei/oră, faţă de 29,90 lei/oră în acord simplu; aceasta a influenţat pozitiv şi cîştigul mediu, care în acord global este de 6,17 lei/oră, faţă de 5,86 lei/oră în acord simplu". Aprovizionarea tehnico-materială a şantierelor, ca factor al menţinerii unui ritm înalt in execuţie, a fost pe larg dezbătută. „Dacă nu se vor lua măsuri pentru livrarea ritmică a fîşiilor de prefabricate, vom întîmpina şi în semestrul II greutăţi şi vom avea întreruperi — a spus I. Lukács — de la şantierul nr. 1. Iar linia de garaj de la Ungheni să încarce şi după ora 14 prefabricate în camioane, adică să-şi reglementeze programul de lucru după cel al şantierelor". In aceeaşi ordine de idei, inginerul I. Waisbach sublinia necesitatea executării în schimburile II şi III a părţilor de rezistenţă în vederea intensificării ritmului de execuţie. „Această problemă o dată rezolvată pe şantierul nostru, vom putea scurta durata de execuţie şi îmbunătăţi calitatea celorlalte lucrări pentru care ne-a rămas un timp relativ scurt". Instalatorii şantierului nr. 6, printr-unul din reprezentanţii lor, I. Fazakas, au cerut ca, pentru evitarea greutăţilor întîmpinate în semestrul I, şantierul nr. 2, să intensifice ritul la lucrările industriale pentru ca instalatorii să poată recupera râminerile în urmă. Vorbitorul a cerut comitetului de direcţie şi serviciilor de resort să studieze posibilitatea lărgirii utilizării prefabricatelor de instalaţii, ceea ce ar spori mult ritmul execuţiei. De altfel şi alţi vorbitori, ca ing. L. Kopping şi Gh. Manoilă, s-au referit la greutăţile cauzate de aprovizionarea uneori necorespunzătoare cu materiale. Pe lîngă o slabă ritmicitate, calitatea unor materiale lasă de dorit — s-a subliniat în adunarea generală a salariaţilor. Ing. Ştefan Benke, Ioan Iuga, Karácsonyi Francisc au remarcat importanţa calificării la locul de muncă, precum şi greutăţile intîmpinate în această direcţie, nu au fost cuprinşi la calificare şi viitori tinichigii a căror lipsă este resimţită, unii muncitori nu sunt eliberaţi de la muncă după terminarea programului de 8 ore pentru a urma cursurile de calificare etc. S-a arătat, de asemenea, inoportunitatea desfiinţării serviciului de învăţămînt în cadrul trustului. Deşi măsurile de organizare a şantierelor au favorizat depozitarea şi gospodărirea mai atentă a materialelor, totuşi risipa ocupă o pondere mare în pierderile de pe şantier. Referindu-se la acest aspect vorbitorii au arătat că maiştrii, şefii de echipă, şefii de lot au datoria să urmărească cu cea mai mare atenţie modul cum sunt manipulate şi folosite materialele. Pentru a reduce pierderile cu transporturi şi depozitări repetate, C. Ogneanu, de la şantierul nr. 3 a propus ca materialul de masă să fie dirijat direct pe şantiere, iar pentru evitarea risipei de betoane şi mortare să se confecţioneze lăzi speciale. Adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor de la T.C.M. Mureş a constituit un bun prilej de analizare a sarcinilor care revin colectivului pentru al doilea semestru, a măsurilor ce se cer întreprinse în vederea îndeplinirii acestor sarcini. Participanţii şi-au exprimat părerea că planul de măsuri adoptat, prin materializarea punctelor sale va asigura atît accelerarea ritmului execuţiei, darea în folosinţă la termen a obiectivelor prevăzute pentru acest an, cît şi pregătirea judicioasă a frontului de lucru pentru anul 1972. Pe fiecare şantier . (Urmare din pag 1) nostru, pe clarificarea diferitelor probleme pe care le ridică oamenii. Sîntem hotăâţi totodată, să organizăm expuneri instructive care să abordeze mai îndrăzneţ viata socială, morala etica. Acestea sunt reclamate de viaţa insăşi, le ridică tinerii. Există la noi o opinie foarte sănătoasă faţă de o parte a navetiştilor care nesocotesc normele de bună convieţuire şi din grandomanie nu se integrează in viaţa satului; pe alocuri chiar lezează prin comportament pe ceilalţi tineri. Or, în acest sens am prevăzut să iniţiem o suită de prelegeri în care să antrenăm pe cit mai mulţi tineri din sat. Tot în acest sens, avem în vedere ridicarea calităţii acţiunilor cultural-educative în toate satele comunei. ...in Căpuşul de Cimpie (comuna Iclănzel) la întrebările noastre: „Cum sunt serile în sat?" şi „Cum aţi dori să fie?" un grup de fete şi băieţi ne-au răspuns prompt. H. V.: Serile noastre sînt monotone. N au chemare, sînt plate. In zadar avem cămin cultural mare şi frumos! Televizorul e deschis doar cînd doreşte omul de serviciu: cînd nu mai are chef să stea, îl închide şi noi trebuie să plecăm. Satul are tineri puţini, dar fiecare doreşte să avem seri cît mai plăcute şi nici unul nu ar refuza să contribuie cu tot ce-i stă în putinţă la închegarea unor activităţi instructive. H. A.: Eu nu prea am ce să vă spun, că sînt măritată. Totuşi, cinematograful nostru, ca şi televizorul, cînd are imagine nu are sonor şi invers. Şi soţul meu spune acelaşi lucru. Am dori seri plăcute. __ Dacă aţi fi invitaţi împreună să participaţi la înfrumuseţarea serilor aţi refuza? — Nici vorbă! O. M.: Nu se încheagă o echipă artistică care să aibă programe frumoase şi cu care să plecăm şi • I. I-__hiJlli A rv* Minit /■»r r i Irt în alte localităţi. Am avut aici în sat un cor cu tradiţie şi în 1967 brigadă artistică şi de teatru. Unde sínt? Au dispărut şi noi tot aşteptăm ... Forţe există, lipseşte doar organizarea. M. M. FI.: Sínt de acord cu fetele. Aş mai adăuga că serile depind într-un fel şi de cadrele didactice. De la ele aşteptăm mai mult interes, bunăvoinţă, elan şi mai ales pasiune. Eu sunt din Grebeniş. Acolo serile au cu totul altă faţă: căminul oferă programe gustate de tineri, există activitate intensă şi timpul se scurge pe neobservate. Aici, cu regret trebuie să spun, că din cauză că activitatea căminului e slabă, tinerii se opresc la bufet. V. S.: Doresc activitate culturală polivalentă, dusă pe cele mai diverse planuri: politic, social, etic etc. Doresc film, televizor, vreau să fac parte activă din echipa artistică care trebuie neapărat să ia fiinţă în satul nostru. ... Vibraţia educativă a serilor din sat oscilează de la o localitate la alta. Este îndeobşte cunoscut că în marea majoritate a comunelor se desfăşoară activităţi multiple, la care participă toţi cetăţenii. Există, în acelaşi timp, şi alte aşezări unde dorinţele justificate ale adolescenţilor nu-şi găsesc împlinire decit în parte sau chiar de loc. Alternanţa e, într-un fel, justificată pentru că intervine tradiţia cu numeroasele ei feţe, obişnuinţa mai mult sau mai puţin bună. În acest sens, satul Corneşti (comuna Adămuş) are o notă aparte: în general se desfăşoară o activitate culturală educativă plăcută, atractivă, bogată în conţinut. Formaţiile sunt duble şi spectacolele reuşite. Iar prof. Lazar Dominic împreună cu profesoara Radu şi cu învăţătoarea Sămărtinean se bucură de multă stimă pentru activitatea pe care o depun. Aici, în timp ce se prezintă un program artistic, de obicei, se pregăteşte altul. Este bine cunoscută în sat vrednicia tinerilor Panczel Elisabeta, Szakacs Maria, Vass Susana, Letiţia Moldovan, Ana Sărăşan, Vass Mihai, Ioan Suciu şi Szántó Andrei, care sunt mereu pe scenă, prezenţi în orice acţiune menită să dea serilor un plus de frumuseţe. Cu toate acestea, nici unul nu se mulţumeşte cu atît, fiecare doreşte mai mult. — Vrem seri şi mai distractive — ne-a declarat o interlocutoare. Le facem noi, numai să fie deschis căminul. Nu sîntem de acord cu aşa-zisul orar de funcţionare! De ce să stea căminul închis? Doar nu-i muzeu. La noi, în două-trei zile din săptămină lacătul e pe uşă. Directorul spune că aşa sunt Instrucţiunile. Noi nu credem acest lucru şi dacă-i așa, nu sîntem de acord cu ele. Avem picap cu plăci foarte vechi, depășite de vreme. Vrem să dansăm mai mult. — Există la dumneavoastră un obicei curios cu tinerii care se căsătoresc ... — Nu-i curios, e rău! Tinerii buni, care se căsătoresc, se închid în casă. Nu de mult am pregătit o piesă foarte bună şi pe cînd s-o prezentăm a rămas totul baltă, fiindcă o pereche s-a căsătorit. De obicei, înainte de repetiţii, profesorul ne întreabă: „Care se însoară?". Mai avem şi un alt „soi" de oprelişti din partea oamenilor mai în vîrstă care spun: „Uite la ei, oameni însuraţi, n-au ce face şi merg cu fetele şi cu feciorii laolaltă!". Bineînţeles că asemenea concepţii frînează pulsul educativ al serilor. Şi ce e mai interesant e că aceleaşi persoane care vorbesc astfel, vin la toate progra- mele artistice în număr mare şi cînd avem dans nu ne putem învîrti de dumnealor. Sînt în sală mai mulţi decît tinerii. In sfîrşit, noi vrem cu tot dinadinsul să ne fie timpul liber cit mai plăcut, să avem la dispoziţie mijloace de instruire şi de distracţii cît mai multe, să participăm la discuţii deschise, organizate pe teme ale politicii partidului, literatură, să dezbatem în colectiv filme, să auzim expuneri despre viaţă, despre familie, despre implicaţiile divorţului, prietenie, copii şi multe altele. Adică să avem la-ndemînă o gamă largă de activităţi din care să învăţăm cît mai mult... Da, activităţi complexe din care tineretul să înveţe cît mai mult, să se instruiască, să culeagă roadele spirituale ale bogatului nostru climat social. Serile cu farmecul lor, orele recreării tinerilor din sat sunt cuprinse în sfera marilor prefaceri şi ele impun ritmuri ridicate la piscul timpului pe care-l trăim. Tînărul de astăzi e hotărît să urce mereu, neîntrerupt spirala autoinstruirii, autoperfecţionării spirituale...