Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)
1971-11-06 / nr. 265
Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag. 1)vea o viziune largă, a visa despre ceea ce trebuie să devină comunismul, nu poţi fi un revoluţionar, nu poţi fi un comunist. (Aplauze puternice). Se impune să acţionăm hotărît pentru atragerea şi mai largă a maselor populare la întreaga activitate de conducere a societăţii. Să ne preocupăm necontenit de dezvoltarea şi lărgirea democraţiei socialiste, pornind de la faptul că socialismul nu poate fi decit rodul activităţii conştiente a întregului nostru popor. Se impune, totodată, să ne preocupăm şi mai mult de ridicarea calităţii şi a rolului comuniştilor în viaţa poporului nostru. Putem spune, tovarăşi, că una din caracteristicile principale ale lucrărilor plenarei noastre este unitatea deplină, politică şi ideologică, a Comitetului nostru Central. (Vii aplauze). De altfel, aşa cum am mai arătat, întreaga dezbatere ideologică care a avut loc în ultimele luni a exprimat cu putere unitatea de fier a partidului nostru — izvorul forţei şi capacităţii sale revoluţionare— coeziunea sa în jurul Comitetului Central, precum şi încrederea nestrămutată şi devotamentul întregului popor faţă de politica marxist-leninistă, internă şi externă, a partidului nostru, unitatea şi coeziunea sa în jurul Partidului Comunist Român, care călăuzeşte cu pricepere întreaga naţiune pe drumul socialismului şi comunismului. (Aplauze puternice, îndelungi). Tovarăşi, Oricît de bune ar fi hotărîrile pe care le-am adoptat, influenţa lor nu se va simţi însă de la sine. Acum hotărîtoare este munca organizatorică, repartizarea justă a cadrelor, controlul îndeplinirii hotăririlor. lată de ce este necesar ca toate organele de partid şi de stat să stabilească măsurile necesare pentru îmbunătăţirea muncii lor, a întregii noastre activităţi. Trebuie să judecăm oamenii nu după vorbe şi declaraţii, ci după fapte, după felul cume realizează în practică hotărîrile şi legile statului, după felul cum se ocupă de soluţionarea problemelor care privesc bunăstarea şi fericirea întregului popor. Nu trebuie să facem nici o concesie de la principiile noastre de viaţă. Să nu admitem nici o abatere sau încălcare a hotărîrilor şi legilor statului. S-a vorbit aici despre unele încălcări grave ale legalităţii noastre socialiste, despre unele fapte reprobabile, despre abuzuri, sustrageri din avutul obştesc, s-a amintit despre neregulile financiare de la Consiliul municipal Bucureşti în care sunt implicaţi şi un fost vicepreşedinte al acestui Consiliu şi fostul ministru al industriei materialelor de construcţii, care, după cum se ştie, au fost destituiţi, intr-adevăr tovarăşi, se pune întrebarea: cum s-a putut ajunge aici? De ce, vreme îndelungată aceşti oameni au putut rămîne nedescoperiţi, ba mai mult chiar au fost şi promovaţi în muncă? De ce Comitetul executiv al Consiliului popular municipal Bucureşti, Comitetul municipal de partid şi primarul Capitalei nu au sesizat la timp aceste neajunsuri? Această situaţie nu se poate explica decît prin lipsa unei bune organizări a muncii de conducere şi îndrumare, prin lipsă de disciplină şi ordine în mînuirea mijloacelor financiare, prin lipsă de control, printr-o atitudine de nepăsare şi îngăduinţă faţă de manifestările de încălcare a legalităţii noastre. Or, trebuie să fie clar pentru toţi că împotriva celor ce fură sau se fac vinovaţi de acte grave de păgubire a avutului nostru socialist trebuie luate măsurile cele mai severe mergind pînă la destituirea lor din munca în care au fost puşi şi, atunci cînd faptele au un caracter penal, pînă la trimiterea în faţa organelor de judecată a celor vinovaţi. Mulţi tovarăşi au criticat cu severitate atitudinea unor cadre de conducere din economie, din aparatul de stat, local şi central, care manifestă lipsă de fermitate, toleranţă atunci cînd constată încălcări şi abateri, care nu acţionează cu energie şi hotărire pentru luarea acelor măsuri menite să prevină manifestările negative, să ducă la întărirea ordinei şi disciplinei în muncă, la respectarea neabătută a legilor statului. Aceste critici sunt pe deplin îndreptăţite — ele scot în evidenţă stări de lucruri cărora trebuie să le punem capăt cu toată hotărîrea, în cel mai scurt timp, pentru a întrona în toate colectivele, în toate instituţiile, în întreaga activitate economică şi de stat un spirit de înaltă responsabilitate faţă de bunul obştesc, faţă de avuţia socialistă a poporului nostru, pentru apărarea şi sporirea ei neîncetată. Acesta este un aspect esenţial al eticii şi echităţii socialiste, o latură de prim ordin a întregii noastre activităţi de educaţie, de ridicare a nivelului conştiinţei cadrelor, a tuturor celor ce muncesc. Au, de asemenea, dreptate şi acei tovarăşi care, referindu-se la stările de lucruri negative de care am vorbit mai sus, au adus critici organelor procuraturii şi justiţiei pentru că nu acţionează cu destulă fermitate, tergiversează amcher°rea, şi judecarea celor vinovaţi. Este într-adevăr necesar ca aceste organe să ia măsuri hotărîte pentru a-şi îmbunătăţi activitatea şi operativitatea în soluţionarea cazurilor de felul arătat, astfel ca nimeni dintre aceia care lovesc în proprietatea socialistă, în interesele clasei muncitoare şi ale întregului popor să nu rămînă nepedepsit. (Aplauze puternice). Dar măsurile pe care trebuie să le ia aceste organe nu pot înlocui răspunderea conducerilor organizaţiilor socialiste, a organelor locale şi centrale de stat pentru buna gospodărire a avutului obştesc. Trebuie să ne fie clar că răspunderea pentru conducerea activităţii economice şi de stat revine conducerilor întreprinderilor şi instituţiilor. A încerca să punem pe seama procuraturii, a organelor Ministerului Afacerilor Interne, a justiţiei răspunderea pentru măsurile de prevenire a unor asemenea acte, ar însemna să mergem pe linia diminuării responsabilităţii conducerilor organizaţiilor economice şi social-culturale; a merge pe linia trecerii răspunderii ce revine conducerii întreprinderilor, consiliilor populare, unităţilor şi instituţiilor de stat şi economice, pe seama organelor M.A.I., a procuraturii şi justiţiei, ar însemna să deschidem calea unei înţelegeri greşite a rolului acestora, să creăm un pericol grav, cu consecinţe negative, de substituire de către organele de represiune, a organelor economice şi sociale. Este ştiut că partidul nostru a combătut cu energie şi combate permanent o asemenea concepţie, asemenea practici pe care nu le putem admite sub nici un chip in viaţa noastră socială. (Aplauze puternice). Deci, pentru a fi pe deplin clar, doresc să repet încă o dată: în primul rînd răspunderea pentru asigurarea bunei gospodăriri a fondurilor, pentru respectarea disciplinei, apărarea proprietăţii obşteşti, pentru luarea măsurilor împotriva celor ce lovesc in avutul obştesc revine nemijlocit organelor de conducere ale unităţilor economice şi social-culturale; acestora le revine sarcina de a veghea —■ în cadrul unităţilor şi instituţiilor respective — la respectarea legilor, a ordinii şi disciplinei, a intereselor societăţii. Ministerul Afacerilor Interne, procuratura şi justiţia — ca organe de represiune împotriva elementelor infractoare, antisociale — trebuie să intervină ferm şi să acţioneze cu toată hotărîrea pentru sancţionarea severă, în conformitate cu legile ţării, a tuturor celor ce se fac vinovaţi de încălcarea legalităţii. Aşa cum am arătat şi în expunerea prezentată plenarei, faţă de abuzuri şi furturi, faţă de cei ce lovesc în avutul obştesc nu trebuie să manifestăm nici o îngăduinţă! Numai aşa ne vom face datoria faţă de poporul nostru! (Aplauze puternice). S-a amintit în plenară că unii dintre tovarăşi se supără dacă într-o poezie sau într-o carte se arată că un activist de partid sau de stat comite abateri sau greşeli, sau are o comportare necorespunzătoare în societate. De ce să ne supărăm, dacă există într-adevăr asemenea oameni? Oare literatura nu poate vorbi de această realitate? Oare, scriind despre aceste lucruri, jigneşti pe activişti? Nu. Cel care jigneşte nu este, în acest caz, scriitorul sau poetul respectiv, ci însuşi activistul care are asemenea comportări; el înjoseşte numele de activist de partid şi de stat! Este adevărat că nu aceasta caracterizează pe activiştii noştri de partid şi de stat, că aproape în totalitatea lor aduc o mare contribuţie la progresul şi înflorirea societăţii noastre, că cei mai mulţi au o atitudine înaintată în viaţa socială şi personală, in comportamentul lor general, sunt model de abnegaţie în muncă, de dăruire pentru cauza socialismului, de corectitudine morală. Dar din păcate, mai avem şi oameni cu deficienţele despre care am vorbit mai înainte. Eu cred că nu e nimic rău că scriitorii noştri abordează şi asemenea probleme etice în poezii, nuvele sau piese de teatru, redind fapte reale, criticînd şi ajutînd la lichidarea unor manifestări negative. Aşa cum cred, de asemenea, că este bine ca literatura şi arta noastră să evidenţieze şi pe activistul care îşi pune energia, priceperea şi munca în slujba cauzei partidului, a bunăstării şi fericirii poporului. (Aplauze puternice). In făurirea noii societăţi nu trebuie — este adevărat — să ţinem seama de vechile legi ale orinduirii trecute. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ţinem cont nici de legile noastre noi! Mă refer la ceea ce spuneam noi în trecut că socialismul este neîngrădit de lege, înţelegînd prin aceasta legile vechii orînduiri. Dar după cucerirea puterii am făurit şi făurim noi legi, corespunzătoare condiţiilor societăţii socialiste, finind seama de cerinţele făuririi noii orînduiri, trebuie să acţionăm cu toată fermitatea pentru respectarea lor. In această privinţă nu este admisă nici o abatere, nici o încălcare! Respectarea hotărîrilor, a legilor constituie o cerinţă obligatorie care condiţionează succesul întregii noastre activităţi de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, de creare a condiţiilor pentru trecerea spre comunism. (Aplauze puternice). Pe bună dreptate, mulţi tovarăşi, în cuvîntul lor, s-au referit la activitatea internaţională a partidului nostru. Aceasta deorece, preocupîndu-se de făurirea noii orînduiri în ţara noastră, partidul dă o mare atenţie dezvoltării colaborării cu toate ţările socialiste, cu toate statele lumii. In activitatea noastră vom continua să acordăm o mare atenţie educării tuturor celor ce muncesc în spiritul solidarităţii internaţionaliste cu oamenii muncii, cu comuniştii de pretutindeni,cu toate forţele progresiste naţionale, democratice şi antiimperialiste din lume. Suntem, tovarăşi în preajma sărbătoririi Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, care a marcat o cotitură istorică în dezvoltarea societăţii omeneşti. Aş dori să asociez întreaga noastră plenară — de altfel aceasta exprimă gîndurile partidului şi poporului nostru — adresînd popoarelor Uniunii Sovietice, comuniştilor sovietici cele mai calde felicitări şi urări de succes în activitatea lor de făurire a comunismului. (Aplauze puternice, prelungite). In acelaşi spirit, şi considerînd de asemenea, că întrunesc asentimentul plenarei, doresc să adresez tuturor ţărilor socialiste, partidelor comuniste, tuturor prietenilor noştri de peste hotare un salut călduros şi urări de succes în activitatea lor. (Aplauze puternice, prelungite). România, partidul nostru comunist vor face totul pentru dezvoltarea colaborării cu toate ţările socialiste, cu toate forţele antiimperialiste, pentru lărgirea colaborării internaţionale cu toate statele — în domeniul economic, ştiinţific, cultural —, pentru o politică de prietenie cu toate naţiunile lumii, pentru pace pe planeta noastră, înainte de a încheia lucrările plenarei Comitetului Central, aş dori să mulţumesc pentru aprecierile care s-au făcut aici la adresa muncii mele — şi în acelaşi timp, aş dori să fac un reproş prietenesc unor tovarăşi care au depăşit, ca să spun aşa, puţin măsura. Multe din cele spuse la adresa muncii şi calităţilor mele le consider adresate poporului meu, al cărui fiu sunt — acestea reprezintă tocmai calităţile poporului nostru minunat. (Aplauze puternice). De asemenea, consider că aceste aprecieri sunt adresate partidului nostru comunist, în rîndul căruia am crescut — aş putea spune — am învăţat, a cărui politică şi ale cărui idealuri mă străduiesc să le traduc în viaţă, împreună cu Comitetul Central, cu întregul nostru partid şi popor. (Aplauze puternice), în munca încredinţată de partid şi popor mă străduiesc să acţionez cit mai bine şi, fără îndoială că atunci cînd nu totul merge cum ar trebui, simt că şi în munca mea sînt neajunsuri şi lipsuri; aceasta înseamnă că se impune să perfecţionăm activitatea pe care o desfăşurăm pentru a face ca în înfăptuirea politicii partidului şi statului nostru să avem cît mai puţine greşeli — ar fi de dorit să nu avem de loc — să asigurăm realizarea în cele mai bune condiţiuni a programului de făurire a socialismului şi comunismului în România. Fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă că numai ridicindu-şi nivelul de cunoştinţe politice, ideologice, culturale, de conducere a societăţii, va putea îndeplini în mai bune condiţiuni sarcinile ce i se încredinţează. Să avem permanent în vedere că numai aplicînd consecvent principiul muncii colective şi dezvoltînd democraţia de partid vom asigura realizarea cu succes a marilor obiective pe care ni le propunem. Nu trebuie să uităm nici un moment că orice personalitate se poate afirma numai în strînsă legătură cu partidul şi poporul, numai înfăptuind politica partidului şi numai acţionînd în concordanţă cu interesele naţiunii noastre socialiste. Desigur, partidul nu este o noţiune abstractă El este format din oameni şi de felul cum muncesc şi se comportă membrii săi depinde şi felul de a fi al partidului. De aceea este necesar să îmbinăm cît mai just în activitatea noastră munca colectivă cu creşterea rolului fiecărui activist de partid în parte, a răspunderii sale, deoarece prestigiul fiecăruia nu poate fi decît rezultatul muncii sale pentru realizarea în viaţă a politicii partidului şi statului nostru. In ce mă priveşte, asigur plenara, întregul partid şi popor că voi face totul pentru a mă achita cît mai bine de sarcinile încredinţate, pentru a contribui din plin la realizarea programului elaborat de Congresul al X-lea, pentru bunăstarea naţiunii noastre, pentru socialism şi comunism. (Aplauze puternice, prelungite). Să ne luăm cu toţii angajamentul că ne vom face datoria în faţa partidului şi poporului! (Aplauze puternice). Vă urez tuturor succese cit mai mari în activitatea pe care o desfăşuraţi! (Vii aplauze). Rog pe primii secretari să transmită comuniştilor, tuturor cetăţenilor salutul Comitetului Central al partidului şi cele mai bune urări de succes în muncă şi de fericire în viaţă. (Aplauze puternice, prelungite). Cuvintul tovarăşului JÁNOS FAZEKAS Este cunoscut de noi toţi, cit de mare atenţie acordau întemeietorii socialismului ştiinţific înarmării ideologice a clasei muncitoare în scopul înţelegerii de către aceasta a rolului său istoric în lupta pentru doborîrea capitalismului, pentru victoria revoluţiei socialiste, făurirea noii orînduiri sociale şi a omului nou. Marx, Engels şi Lenin au fost aceia care au relevat legătura indisolubilă, dialectică dintre practica şi teoria revoluţionară, faptul că teoria revoluţionară nu poate exista fără practica revoluţionară, iar aceasta din urmă nu se poate dezvolta, dacă nu este permanent pătrunsă de forţa călăuzitoare a teoriei revoluţionare. De aici, obligaţia firească a partidelor comuniste, marxist-leniniste, de a se ocupa fiecare în parte de dezvoltarea ideologiei revoluţionare, pe baza condiţiilor economice, istorice şi naţionale proprii, a conştiinţei socialiste a maselor, a moralei şi a eticii comuniste, singura cale a asigurării participării conştiente a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii la făurirea socialismului şi comunismului. Se ştie cu cită răspundere a privit partidul nostru această obligaţie a sa. Este cunoscută de noi toţi munca politico-ideologică de mare anvergură pe care partidul nostru a desfăşurat-o de la Congresul al IX-lea încoace, pe care o desfăşoară în prezent, însăşi această plenară încadrîndu-se organic în uriaşul efort teoretic şi practic al partidului de a înarma clasa muncitoare, toţi oamenii muncii cu nemuritoarea învăţătură marxist-leninistă, cu tezele politicii sale revoluţionare. Pe bună dreptate sublinia tovarăşul Ceauşescu obligaţia noastră a tuturor, de a lua parte activă la această uriaşă muncă politicoideologică, obligaţia ca fiecare tovarăş cu muncă de răspundere pe linie de partid şi de stat să participe personal la elaborarea politicii partidului, îmi exprim acordul deplin cu expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu prezentată în faţa plenului Comitetului Central, cu tezele teoretice şi măsurile practice cuprinse în acest document de mare importanţă teoretică şi practică pentru întreaga activitate a partidului nostru comunist. Totodată, mă angajez, ca în domeniul meu de activitate să aplic cu toată fermitatea ideile şi indicaţiile cuprinse în expunere. După Congresul al IX-lea al partidului , s-a făcut mult pentru îmbunătăţirea muncii noastre în cultivarea tradiţiilor progresiste, democratice, revoluţionare ale poporului şi îndeosebi ale clasei muncitoare şi ale partidului comunist, dar mai este de făcut şi în acest domeniu. Sunt încă numeroase figuri revoluţionare, care ar merita pe deplin statui, busturi, case memoriale, plăci comemorative, făcînd din locurile acestea tot atîtea puncte de pelerinaj pentru tineretul nostru. La noi a existat tradiţia contribuţiei materiale benevole a cetăţenilor pentru ridicarea de statui, busturi. Ar trebui reînviată această tradiţie pe plan local, judeţean şi în unele cazuri chiar pe plan naţional, ceea ce ar avea şi un puternic efect mobilizator şi educativ. Una din problemele ideologice de care clasicii marxist-leninismului, partidul nostru comunist s-au ocupat în permanenţă — este teoria rezolvării marxist-leniniste a problemei naţionale, învăţătura marxist-leninistă despre problema naţională, nobilă ideologie a internaţionalismului proletar, străbate ca un fir roşu întreaga politică internă şi externă a partidului nostru, întreaga sa luptă şi muncă desfăşurată în fruntea maselor, pentru eliberarea socială şi naţională, pentru făurirea noii orînduiri. Pentru noi, membrii Partidului Comunist Român, este o mîndrie faptul că partidul nostru a ştiut să fie întotdeauna un model de internaţionalism: faptul că secretarul nostru general, tovarăşul Ceauşescu, desfăşoară personal o imensă activitate teoretică şi practică pentru dezvoltarea şi aplicarea neabătută a ideologiei internaţionalismului proletar, constituie un exemplu de consecvenţă şi principialitate revoluţionară. La Congresul al X-lea al partidului, formulînd teza necesităţii obiective a dezvoltării armonioase a întregului teritoriu al ţării, tovarăşul Ceauşescu a subliniat că îndeplinirea neabătută a acestui deziderat major îmbracă şi un caracter care ţine de aplicarea consecventă a politicii naţionale, de asigurarea deplinei egalităţi în drepturi între toţi cetăţenii ţării. De fapt încă după Congresul al IX-lea, industrializarea socialistă a judeţelor şi oraşelor, unde trăiesc şi naţionalităţi, a cunoscut un ritm nemaiîntîlnit. După cum se vede, planurile cincinale, planurile de stat anuale, bugetul statului, sunt şi instrumente de realizare a politicii marxist-leniniste a partidului în problema naţională, instrumente de realizare a egalităţii sociale şi naţionale a tuturor oamenilor muncii. O altă teză de covîrşitoare importanţă teoretică şi practică, formulată de tovarăşul Ceauşescu în cuvintarea sa de la plenara Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară, este acela privind rolul naţiunii şi legat de acesta, locul şi rolul naţionalităţilor conlocuitoare, perspectivele ce se deschid în faţa lor. „Trebuie să avem în vedere, spunea tovarăşul Ceauşescu, că pentru o îndelungată epocă, inclusiv perioada construcţiei comunismului, naţiunea rămîne o importantă categorie social-istorică, un factor de bază al progresului societăţii. Pînă la dispariţia naţiunii va mai trece mult, foarte mult timp — şi ca atare este necesar să abordăm serios această problemă. Ea are o deosebită importanţă şi pentru înţelegerea justă a relaţiilor între ţările socialiste, a principiilor ce trebuie să guverneze raporturile dintre ele. In acest cadru înţeleg să abordăm şi problema naţionalităţilor conlocuitoare, din faptul că naţiunea are încă o perspectivă îndelungată — rezultă că şi existenţa naţionalităţilor are o perspectivă îndelungată". Doresc, totodată, să menţionez aici, contribuţia personală a tovarăşului Ceauşescu, la elaborarea şi adoptarea Constituţiei Republicii Socialiste România, legea de bază a întregii vieţi sociale şi de stat. Ceea ce formula Lenin, ca o cerinţă esenţială în asigurarea egalităţii naţionale în drepturi a tuturor oamenilor muncii, şi anume ca legea supremă a statului socialist să statornicească drepturi egale tuturor naţionalităţilor, în Constituţia ţării noastre şi-a găsit o întruchipare clară. O contribuţie importantă a tovarăşului Ceauşescu la îmbogăţirea tezaurului marxist-leninist al problemei naţionale este formularea răspunderii directe a organelor locale ale statului socialist pentru aplicarea neabătută a politicii naţionale a partidului şi statului pe teritoriul lor de competenţă, idee concretizată în Legea Consiliilor Populare. Astfel, ele dispun azi şi de instrumente juridice pentru aplicarea în viaţă a politicii partidului şi statului în problema naţională. Munca desfăşurată de tovarăşul Ceauşescu, lucrările lui din ultimul timp, care cuprind contribuţii foarte valoroase şi în acest domeniu, sunt deosebit de vaste. Este cu totul firesc, ca în această perioadă, cînd ne ocupăm mai intens de îmbunătăţirea activităţii ideologice, să se acorde o mai mare atenţie şi însuşirii teoriei marxist-leniniste, a politicii partidului şi statului nostru privind problema naţională şi internaţionalismul proletar, studierii mai aprofundate a documentelor de partid, a cuvîntărilor tovarăşului Ceauşescu referitoare la aceste probleme. Partidul Comunist Român a fost şi este internaţionalist de la înfiinţarea sa. El a unit în rîndurile sale elementele cele mai înaintate ale clasei muncitoare, ale ţărănimii şi intelectualităţii, fără deosebire de naţionalitate. La crearea sa, au participat, alături de revoluţionari români şi revoluţionari din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare. Luînd în considerare realităţile din România, unde alături de poporul român, de peste o mie de ani, trăiesc şi muncesc şi naţionalităţi, partidul a considerat atragerea acestora în lupta revoluţionară condusă de el pentru doborîrea capitalismului şi preluarea puterii de către clasa muncitoare, ca o sarcină primordială, care a impus de la început elaborarea unui politici cu adevărat democratice faţă de naţionalităţile conlocuitoare. Astfel, chiar la congresul de constituire a partidului, pe ordinea de zi figura şi problema naţională. Este cunoscut, că într-o ţară în care locuiesc mai multe naţiuni şi naţionalităţi sau o singură naţiune şi mai multe naţionalităţi, unul din criteriile de apreciere sigură a internaţionalismului partidului comunist, constă tocmai în relaţiile naţionale pe care el a reuşit să le statornicească in politica sa faţă de naţionalităţi. Lupta consecventă a partidului nostru — în decursul întregii sale existenţe — pentru statornicirea unor relaţii naţionale cu adevărat democratice între naţiunea română şi naţionalităţile conlocuitoare, pentru realizarea în fapt a egalităţii depline în toate domeniile vieţii sociale, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, a creat imensul prestigiu de care el se bucură azi în faţa tuturor oamenilor muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, care urmează fără rezerve politica sa internă şi externă, participînd cu toată fiinţa lor la înfăptuirea neabătută a acesteia. Legat de caracterul internaţionalist al partidului nostru, al politicii sale interne şi externe, socotesc necesar ca în munca noastră politico-educativă să relevăm în permanenţă momentele şi aspectele cele mai importante ale glorioasei sale istorii. Este bine ca tînăra generaţie, toţi oamenii muncii, să cunoască în amănunt cîte pagini glorioase a înscris partidul nostru în marea carte de istorie a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Un fapt istoric de uriaşă rezonanţă internaţionalistă este însuşi mersul nostru glorios pe drumul socialismului, măreţul drum parcurs de ţara noastră sub conducerea partidului, în făurirea societăţii socialiste. Lenin spunea, că adevărat internaţionalism există unul singur: munca plină de abnegaţie pentru dezvoltarea mişcării revoluţionare, a luptei revoluţionare în propria sa ţară şi sprijinirea acestei lupte şi numai a acestei linii directoare — cu propaganda, cu solidaritatea, cu mijloacele materiale — în toate ţările. lată cît de just, cît de leninist este ceea ce spune tovarăşul Ceauşescu — şi ceea ce face partidul nostru — şi anume, ca luptînd neobosit pentru indeplinirea exemplară a sarcinilor construcţiei socialiste în ţara noastră, îndeplinim o sarcină naţională şi internaţionalistă în acelaşi timp. Cu fiecare succes al construcţiei socialiste din ţara noastră, întărim forţele socialismului in lume, ne aducem contribuţia efectivă la victoria marxism-leninismuluii în lume. Cred că — în această ordine de idei — este foarte instructiv să cităm aici şi ceea ce spunea revoluţionarul maghiar Zallka Mate, celebrul general Lukacs, din brigăzile internaţionale comuniste ale luptelor din Spania: „Da, sîntem internaţionalişti — spunea el — dar dragostea cea mai fierbinte a inimii noastre va rămîne pămîntul nostru natal. Dacă nu-ţi iubeşti patria, unde te-ai născut şi ai crescut, pămîntul care te-a hrănit, cerul, copacii, casa părintească, atunci nu vei înţelege esenţa internaţionalismului, rostul legăturilor tale cu alte popoare, care trebuie să se nască din simţămîntul dragostei faţă de propria ta patrie. Fără asta, internaţionalismul rămîne o vorbă". Da, aşa înţelegem noi Internaţionalismul. Un astfel de internaţionalism — singurul adevărat — promovează partidul nostru în întreaga sa activitate. Partidul nostru militează neobosit — şi îşi aduce contribuţia sa concretă — pentru statornicirea unor relarii cu adevărat tovărăşeşti, internaţionaliste în mişcarea comunistă şi muncitorească internaţională. Milităm neobosit pentru relaţii de prietenie cu toate ţările socialiste, cu vecinii noştri — Uniunea Sovietică, Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia şi cu celelalte ţări socialiste din Europa, Asia şi continentul american. S-a vorbit de toate acestea aici şi nu vreau să le repet. Doresc doar să subliniez încă o dată cu tărie că internaţionalismul partidului nostru nu este o vorbă, ci o realitate a întregii noastre existenţe, o realitate pe care o atestă fapte şi iar fapte. Unirea tuturor muncitorilor într-un partid unic şi organizaţii proletare — politice, profesionale, culturale etc. — unice, recunoaşterea prin constituţie a drepturilor sociale şi naţionale ale oamenilor muncii; asigurarea egalităţii economice, condiţie a egalităţii sociale, politice, juridice şi culturale; atragerea naţionalităţilor la rezolvarea treburilor statului; aplicarea principiului democratic al respectării — pe cît posibil — a compoziţiei naţionale a locuitorilor la împărţirea administrativ-teritorială a ţării; propaganda şi agitaţia în limba proletariatului local; asigurarea învăţămîntului şi în limbile naţionalităţilor; folosirea limbii materne a populaţiei în administraţia locală, asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea culturii naţionalităţilor şi educarea patriotică, internaţionalistă a tuturor oamenilor muncii , iată principii care au stat şi stau la baza politicii partidului în problema naţională, iată domeniile realizărilor măreţe ale regimului nostru pe acest tărîm. Desigur, tovarăşi prezentînd principiile politicii naţionale a partidului nostru, realizările noastre în aplicarea acestei politici — nu am dorit, nicidecum, să afirm că în activitatea noastră de partid si de stat nu au existat în trecut — si în acest domeniu — lipsuri si neajunsuri, sau că nu mai avem nimic de făcut. In ultimii ani conducerea partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-au întîlnit de mai multe ori cu oameni de cultură maghiari si germani, cu consiliile oamenilor muncii maghiari şi germani. La aceste întîlniri au fost ridicate o seamă de probleme specifice vieţii naţionalităţilor. Studiindu-le, s-au găsit soluţii de rezolvare a unora, iar la altele se caută, de asemenea, soluţii corespunzătoare. După cum vedeţi, partidul nostru nu priveşte problema naţională — ca de altfel nici una din problemele construirii socialismului — în mod static, metafizic, antidialectic, ci în spiritul materialismului dialectic şi istoric, analizînd-o ca şi pe toate celelalte probleme sociale şi găsind soluţii după necesităţi. Reiese, de asemenea, că partidul nu priveşte problema naţională numai ca o problemă economică, o problemă de limbă sau de cultură, ci ca o problemă complexă, economică, social-culturală şi juridică. El nu neglijează niciodată nici una din laturile acesteia, ci se preocupă de rezolvarea ei în toată complexitatea în care se prezintă şi corespunzător etapelor de dezvoltare a societăţii. El nu tratează problema naţională ca o chestiune tactică, de conjunctură, ci ca una din problemele strategiei sale generale de construire a societăţii socialiste şi comuniste în ţara noastră.