Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)

1971-11-07 / nr. 266

L (Urmare din pag. a 2-a) eintă în esenţă o extindere a în­suşi conceptului de democraţie socialistă, in care literatura şi ar­ta sunt înglobate ca factori de opi­nie publică, de participare la dez­baterea critică de idei a cetăţii, la asanarea morală a societăţii, la defrişarea viitorului nostru socialist şi comunist. O asemenea misiune este însă incompatibilă cu calificarea artei ca ,,joc gratuit al fanteziei" ce se mai vehiculează pe la periferia lu­mii noastre artistice. Cît de stra­niu şi de trist sună o asemenea profesiune de credinţă! Pe o pla­netă sfîşiată de cumplite drame umane, într-o epocă a celor mai grave încleştări sociale, în care cohorte nesfîrşite de oameni se a­runcă în luptă, uneori cu preţul vieţii, pentru idealul libertăţii, ega­lităţii şi dreptăţii, într-o societate ca a­­noastră care munceşte din răsputeri pentru a se autodepăși pe toate planurile — este posibil ca artistul să se lase pradă „jocu­lui gratuit al fanteziei"? Aceasta nu poate fi decît laşitate sau e­­goism exacerbat. M-am referit la această „teorie" nu pentru că ea ar avea o răspîndire cît de cît no­tabilă — se știe că veritabilii noș­tri oameni de cultură sunt adine pătrunşi de răspunderea scrisului lor, a artei lor , ci numai pentru a releva poziţii de o mare preca­ritate ideologică in viaţa noastră spirituală care nu trebuie numai persiflate, ci combătute cu toată seriozitatea. Definirea clară în această ple­nară a rolului militant al litera­turi şi artei are o uriaşă impor­tanţă principială pentru creato­rii din ţara noastră. Aceasta este de natură să-i ferească şi de idi­lism şi de negativism, să-i ajute să adopte o poziţie cu adevărat dialectică faţă de realităţile noas­tre sociale, să ridice atît nivelul combativităţii cît şi spiritul to­nic, mobilizator al operelor lor. Şi trebuie să spunem, aceasta îi va ajuta şi pe îndrumătorii cul­turali să adopte o atitudine de adevărată receptivitate principia­lă faţă de îndrăzneala creatoare Plenara Comitetului Central este consacrată dezbaterii unei proble­me de mare importanţă pentru mersul înainte al societăţii noas­tre,­­­pentru ridicarea rolului con­ducător al partidului în toate sec­toarele de activitate. Expunerea de o excepţională însemnătate, de o mare valoare teoretică şi practică prezentată plenarei de către to­varăşul Nicolae Ceauşescu, ca şi propunerile sale adoptate de Co­mitetul Executiv în iulie, reflectă înalta responsabilitate pe care se­cretarul general al partidului nostru o manifestă pentru soluţio­narea problemelor făuririi noii so­cietăţi în ţara noastră. Rînd pe rînd, toate marile pro­bleme jalonate la Congresul al X-lea au fost luate în dezbatere de către conducerea partidului, studiindu-se cu atenţie şi răspun­dere modul cum se aplică în viaţă programul construirii societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. Tre­buie să arătăm, deşi sunt sigur că întreaga ţară ştie bine acest lucru, că abordarea, analizarea şi solu­ţionarea problemelor vitale care privesc dezvoltarea societăţii noa­stre au fost întotdeauna iniţiate de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cîrmaciul ferm şi clarvăzător, a­­tent la toate marile probleme ale politicii interne şi externe care se pun spre rezolvare în diferite e­­tape ale dezvoltării României. in acest context trebuie privite şi cu­noscutele propuneri ale tovarăşului Ceauşescu, referitoare la îmbună­tăţirea activităţii politico-ideolo­­gice, de educare marxist-leninistă a membrilor partidului, a tuturor oamenilor muncii. Măsurile adoptate de conduce­rea partidului în vederea îmbună­tăţirii activităţii politico-ideologice şi cultural-educative au avut, pre­cum se ştie, un profund ecou în rîndurile partidului, ale întregului nostru popor, in cadrul dezbateri­lor desfăşurate într-un puternic spirit de responsabilitate şi de prin­cipialitate partinică, de exigenţă şi combativitate, cei peste 2,5 mi­lioane de participanţi au dat o înaltă apreciere măsurilor stabilite de Comitetul Executiv, au subliniat cu deosebire oportunitatea şi ne­cesitatea lor. Cu acest prilej, s-au combătut diferite stări de lucruri şi manifestări negative, s-a luat poziţie fermă faţă de acei membri de partid care nu-şi îndeplinesc în­datoririle statutare, dovedesc insu­ficientă preocupare şi răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor. De asemenea, s-a relevat existenţa u­­nor deficienţe în stilul şi metodele de muncă ale organelor şi organi­zaţiilor de partid, făcîndu-se nu­meroase propuneri pentru îmbu­nătăţirea muncii de viitor. Primite cu deplină aprobare, măsurile cu­prinse în documentele din iulie şi analiza în spiritul lor a activităţii proprii a organelor şi organizaţii­lor de partid, vor determina, aşa cum o ştim cu toţii, fără îndoială, îmbunătăţirea activităţii de par­tid, a activităţii comuniştilor şi a celorlalţi oameni ai muncii. Acea­sta confirmă justeţea măsurii de a se organiza o asemenea dezba­tere cu comuniştii, cu toţi ceilalţi militanţi a oamenilor de artă, faţă de arta mare, oricît de com­plicată ar fi ea. De pe poziţiile socialismului, lite­ratura şi arta sunt chemate să biciuiască tot ceea ce se opune­­socialismului — iată cum cred că trebuie să înţelegem cu toţii chintesenţa concepţiei estetice cu adevărat avansate a partidului nostru. Stimaţi tovarăşi, Partidul mi-a încredinţat re­cent răspunderea de a conduce nou creatul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste. Tovarăşul Ceauşescu a subliniat din nou aici îndatoririle acestui organism de partid şi de stat, de care de­pinde în multe privinţe dezvolta­rea sănătoasă a vieţii noastre spi­rituale. Avem de aruncat balas­tul unor concepţii şi practici de administraţie măruntă, al unui spirit de neutralism ideologic, al unei neputinţe de comunicare, de influenţare şi de convingere, al lipsei de suflu animator. Vom face acest lucru cu toată îndîrji­­rea. Dar, paralel cu această ope­raţie de demolare a vechiului, esenţial în munca noastră este organizarea forţelor pentru con­struirea, în ritmul construcţiei socialiste generale, a unei cul­turi militante, de înaltă ţi­nută socialistă modernă, alea­să hrană sufletească pentru poporul nostru şi nobil me­saj românesc de idei şi de sim­ţire către celelalte popoare. Ne vom consacra toată energia a­­cestui comandament de partid suprem pentru munca noastră şi, trebuie să spun că, în ce mă pri­veşte, într-un responsabil spirit autocritic, pentru că deşi nu am condus direct vechea instituţie, nu am reuşit să influenţez, ca în­drumător de partid, evitarea gra­velor fenomene de degradare a acesteia. Producţia culturală de import a fost revizuită dar, din păcate, deocamdată, într-o direcţie uni­laterală, acţionîndu-se mai ales prin eliminare. Cu această ocazie a ieşit în relief orizontul nostru oameni ai muncii, precum şi juste­ţea practicii conducerii partidului — practică încetăţenită după e­­xemplul secretarului nostru gene­ral —­ de a se sfătui cu întregul nostru partid, cu masele, asupra problemelor care privesc viitorul ţării, dezvoltarea diferitelor sectoa­­re de activitate. Este o realitate incontestabilă că în anii construcţiei socialiste, în­deosebi după Congresul al IX-lea al partidului, care a dat un pu­ternic impuls muncii ideologice, ac­tivităţii teoretice şi gindirii social­­politice, au fost obţinute rezul­tate însemnate în dezvoltarea vieţii spirituale a poporului, în educa­rea socialistă a maselor. Victoriile dobîndite în făurirea noii socie­tăţi sunt indisolubil legate de vasta activitate politico-ideologică, edu­cativă desfăşurată de partid de-a lungul anilor. In prezent, toţi oa­menii muncii, fără deosebire de naţionalitate, din toate domeniile vieţii sociale, înfăptuiesc neabătut politica internă şi externă a par­tidului, programul său de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Apreciind la justa lor valoare toate realizările obţinute, trebuie însă să privim cu spirit critic lip­surile care s-au acumulat în do­meniul politico-educativ. Doresc să subliniez că împărtăşesc întru to­tul analiza critică făcută de tova­răşul Nicolae Ceauşescu neajun­surilor existente în activitatea po­litico-ideologică şi cultural-educa­­tivă. Aşa cum s-a arătat la consfă­tuirea de lucru cu activul din do­meniul ideologiei, precum şi în ca­drul dezbaterilor care au avut loc în organizaţiile de partid, munca politică-ideologică, de for­mare a conştiinţei socialiste a populaţiei, a rămas în urmă faţă de dezvoltarea generală a socie­tăţii. Unii membri ai societăţii noastre manifestă o atitudine îna­poiată faţă de muncă, faţă de a­­vutul obştesc, faţă de legile ţării, săvârşesc abateri de la normele socialiste de convieţuire, de la principiile moralei şi echităţii so­cialiste, precum şi acte antisociale. Persistă, inclusiv la unele cadre de conducere, influenţe ale men­talităţii burgheze şi mic-burgheze, manifestări individualiste, de carie­rism şi căpătuială, de a situa mai presus interesele personale decît cele generale. De multe ori în faţa unor asemenea realităţi, unii to­varăşi recurg la explicaţia că ră­­mînerea în urmă a conştiinţei so­ciale este un fenomen obiectiv, că transformările în conştiinţa socială şi, deci, şi în psihologia socială, sînt mai lente. In societatea noa­stră socialistă rămînerea în urmă a conştiinţei sociale faţă de schim­bările în existenţa socială nu nu­mai că nu reprezintă o fatali­tate, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dar socialismul creează premisele obiective şi subiective pentru continua dezvoltare a vieţii spirituale a oamenilor, pentru re­flectarea rapidă în conştiinţa lor a transformărilor care au loc în viaţa materială. „Pe diferite trepte de proprie­tate — arăta Marx — pe con­destul de îngust de cunoaştere a creaţiei literar-artistice mondiale noi. Instituţiile însărcinate cu im­portul de cultură acţionau empi­ric, după ureche, nu aveau o vi­ziune clară asupra veritabilelor valori de artă contemporane ale celorlalte popoare, achiziţionau lucrări nesemnificative, aparţi­­nînd unor tendinţe lăturalnice, secundare sau chiar lucrări cu mesaj nociv, urmărind criterii facile, de ordin mercantil. Cei cîţiva tovarăşi care am răspuns din partea Comitetului Central de acest sector, şi în primul rînd mă am în vedere pe mine, am manifestat o slăbire a perspica­cităţii ideologice, nesesizînd la timp gravitatea cursului pe care îl lua această tendinţă, neacţio­­nînd cu fermitate pentru a-l opri. Pornim acum de la un studiu şti­inţific al culturii contemporane mondiale. Se relevă rezerve mari de intensificare a schimburilor noastre culturale internaţionale, de amplificare a importului de valori artistice superioare, de e­­senţă progresistă, revoluţionară, avansat umanistă de îmbogăţire şi diversificare şi pe această cale a vieţii artistice româneşti. Ne vom strădui să le punem cît mai repe­de în valoare. Stimaţi tovarăşi, Dezbaterea ideologică de masă care a avut loc, programul pe care îl va adopta plenara noastră vor avea, sunt convins, repercu­siuni profunde, vor îmbunătăţi şi mai mult climatul social-politic şi moral care a început să fie purificat după Congresul al IX- lea. Această acţiune va stimula forţele înaintate ale societăţii, poziţiile înaintate în toate dome­niile de activitate. Prin înfăptui­rea acestui program, se va afirma şi mai puternic, pe un plan supe­rior, rolul conducător al partidu­lui în societate, va spori forţa creatoare, transformatoare a po­liticii sale revoluţionare, marxist­­leniniste, al cărei ţel suprem este înălţarea omului pe cel mai înalt piedestal al demnităţii şi onoa­­rei. diţiile sociale de existenţă se ri­dică o întreagă suprastructură de sentimente, de mentalităţi şi con­cepţii despre lume. întreaga clasă (clasa muncitoare — n. n.) le cre­ează şi le modelează pe baza con­diţiilor ei materiale şi a relaţiilor sociale corespunzătoare". Aşadar, noua conştiinţă nu se formează, nu se dezvoltă de la sine, auto­mat, ca urmare a schimbării con­diţiilor sociale de existenţă. Dez­voltarea conştiinţei socialiste, pe baza transformărilor din existenţa socială este şi poate fi numai re­zultatul unei activităţi conştiente, organizate, a clasei muncitoare, a partidului comunist. In felul a­­cesta, conştiinţa socialistă se poa­te dezvolta în pas cu cerinţele pro­gresului întregii societăţi, poate îndeplini rolul unei importante for­ţe motrice a acestui progres, lată de ce manifestările negative cri­ticate in documentele din iulie nu pot avea o explicaţie obiectivă şi sunt consecinţa carenţelor în acti­vitatea politico-ideologică şi edu­cativă. Neajunsurile existente în activi­tatea politico-ideologică sunt indi­solubil legate de munca desfăşu­rată de organele şi organizaţiile de partid, de cadre, de toţi co­muniştii care lucrează în acest domeniu. La unele organe şi or­ganizaţii de partid, de masă şi obşteşti, instituţii ideologice şi cul­tural-educative, inclusiv la unii ac­tivişti ai partidului şi din aparatul de stat şi-a făcut loc o anumită tendinţă de neglijare a sarcinilor privind educarea socialistă a ma­selor, de subapreciere a importan­­ţei activităţii politico-educative pentru formarea omului nou. In activitatea ideologică, de propa­gandă a slăbit adesea spiritul mi­litant, spiritul combativ faţă de mentalităţile şi practicile înapo­iate, de concepţiile străine ideo­logiei şi eticii noastre comuniste. Comitetele judeţene, organele şi organizaţiile de partid nu au asi­gurat întotdeauna o îndrumare şi un control temeinic asupra acti­vităţii politico-educative, lăsînd a­­ceasta, îndeosebi, pe seama acti­viştilor din domeniul muncii de propagandă şi de la cabinetele de partid. Consider că o mare răs­pundere pentru aceste neajunsuri revine secţiilor de propagandă şi organizatorice ale Comitetului Cen­tral, care nu au exercitat un con­trol permanent şi nu au depus o activitate sistematică în vederea îndrumării şi sprijinirii organelor şi organizaţiilor de partid. Analiza care s-a făcut la secţia de propagandă a Comitetului Cen­tral în lumina documentelor din iulie a scos în evidenţă că una din principalele cauze ale neajun­surilor a constituit-o deficienţele în stilul de muncă. Ani de zile, activişti ai secţiei au observat şi sesizat o serie de fenomene nega­tive pe care conducerea secţiei — mă refer la tovarăşii care au con­dus mulţi ani sectorul ideologic, sau care au lucrat ca şefi ai sec­ţiei ,■ nu a depus eforturile ne­cesare pentru înlăturarea lor. S-a subliniat că în sistemul propagan­dei s-a acordat mai puţină aten­ţie promovării activiştilor proveniţi din rîndurile clasei muncitoare, în­cetineala cu care au fost înlătu­rate manifestările negative şi lip­surile criticate în ultimii ani de către conducerea partidului, ca formalismul, însuşirea şcolărească, fără legătură cu viaţa, cu practica, a unor teze şi noţiuni generale de ordin politic, lipsa unor dezbateri concrete, directe, de clarificare a problemelor ideologice şi politice noi, caracteristice actualei etape de dezvoltare a socialismului. A fost, de asemenea, criticată slaba promovare a iniţiativei şi expe­rienţei pozitive, ca şi abandonarea unor forme şi metode eficiente de desfăşurare a muncii politice şi culturale de masă, insuficienta cu­noaştere de către tovarăşii din conducerea secţiei a realităţilor din organizaţiile de partid, unde nu erau prezenţi decît foarte rar. In privinţa activităţii secţiei or­ganizatorice, în care lucrez de a­­proape doi ani, îmi reproşez di­rect că nu au fost sprijinite în suficientă măsură organele şi or­ganizaţiile de partid în exercita­rea rolului lor de conducător po­litic, la nivelul cerinţelor actuale, în toate domeniile de activitate şi îndeosebi în cel al muncii politico­­educative. Nu s-au sesizat întot­deauna la timp deficienţele exis­tente în munca acestora şi nu s-au făcut conducerii partidului propu­neri corespunzătoare. Unele orga­nizaţii de partid desfăşoară o sla­bă activitate; sunt membri de par­tid şi între aceştia şi unele cadre de conducere din unităţile econo­mice, instituţii, ministere şi alte or­gane centrale, ca de exemplu la Ministerele invăţămîntului, Comer­ţului Exterior, Energiei Electrice, ca­re participă slab la viaţa de or­­ganizaţie, manifestă uneori indisci­plină şi lipsă de răspundere în în­deplinirea sarcinilor. Organizaţiile de partid au intervenit în multe ca­zuri cu întîrziere pentru înlătura­rea acestor deficienţe, pentru tra­gerea la răspundere a celor ce nu respectă îndatoririle statutare, indi­ferent de gradul şi funcţia ocu­pată. Secţia organizatorică, cu toate eforturile făcute, nu a reuşit să sprijine suficient — aşa cum a a­­preciat secretarul nostru general — organizaţiile de partid de la uniunile de creatori, cele din pre­să, de la radio şi televiziune. Ani de zile, de aceste organizaţii, s-au ocupat sporadic şi secţia de pro­pagandă şi cea organizatorică. Acelaşi fenomen s-a manifestat şi la nivelul comitetelor judeţene. Da­că aceste organizaţii de partid ar fi fost ajutate mai mult, dacă ele ar fi fost mai prezente în viaţa uniunilor de creatori, ar fi con­tracarat din timp şi în mod ener­gic anumite manifestări străine ca­re şi-au făcut loc în unele lucrări literare şi artistice. Spre folosul patriei şi al creatorilor înşişi pu­tea fi determinată apariţia mai multor opere valoroase, inspirate din realităţile orînduirii noastre şi din izvorul viu, sănătos, plin de puritate, omenie şi forţă morală, care este sufletul poporului român. Era necesar să ne ocupăm mai organizat de înarmarea activului de partid cu cunoaşterea profun­dă a esenţei hotărîrilor de partid şi de stat. Cunoaştem cu toţii că avem hotărîri bune, avem indicaţii clare, dar, cum sublinia tovarăşul Ceauşescu la întîlnirea pe care a avut-o cu secretarii comitetelor ju­deţene ce se ocupă de problemele organizatorice, nu întotdeauna ne-am ocupat de asigurarea con­diţiilor şi organizarea aplicării în viaţă a acestora. Din această cau­ză, hotărîri importante de partid şi de stat sunt insuficient cunos­cute de toţi membrii partidului şi nu se înfăptuiesc peste tot conform cerinţelor. Se impune să acordăm o mai mare atenţie perfecţionării sistemului de instruire a activului de partid şi ridicării calităţii pre­gătirii acestuia, îmbunătăţirii sti­lului şi metodelor de muncă ale organelor şi organizaţiilor de par­tid de sus şi pînă jos. O atenţie deosebită trebuie să acordăm sporirii rolului educativ al adunărilor generale, al întregii vieţi de partid. Pentru a înlătura ne­ajunsurile, practica de a înlocui u­­neori munca politică cu măsuri ad­ministrative, va trebui să orientăm cu mai multă insistenţă organele şi organizaţiile de partid să pună sistematic în discuţia comuniştilor principalele probleme ale vieţii şi activităţii colectivelor respective, să promoveze neabătut în activitatea lor spiritul critic şi autocritic, să stabilească cu mai mult discer­­nămînt tematica adunărilor, trans­­formînd fiecare organizaţie de par­tid şi fiecare adunare generală în­tr-o şcoală de educare partinică a comuniştilor. Se impune ca mem­brii organelor de partid, inclusiv membrii Comitetului Central, acti­viştii de partid să participe în mod obligatoriu la pregătirea şi desfă­şurarea adunărilor generale ale or­ganizaţiilor de partid, la informa­rea comuniştilor, la clarificarea problemelor ce se ridică, la stabili­rea măsurilor şi organizarea mun­cii consacrate aplicării lor, să se deplaseze mai mult în organiza­ţiile de bază pentru a lua contact direct cu masa membrilor de par­tid, pentru a cunoaşte bine preo­cupările lor şi a le asculta părerile şi propunerile. Ţinînd seama de rolul sporit ce revine comuniştilor în etapa ac­tuală — şi tovarăşul Ceauşescu a prezentat în expunerea sa jaloa­nele unui adevărat cod de com­portare politică şi etică a membru­lui de partid — va trebui să ma­nifestăm mai multă exigenţă în activitatea de întărire a rîndurilor partidului. Este necesar să luăm măsuri energice pentru creşterea răspunderii organelor şi organiza­ţiilor de partid faţă de calităţile moral-politice ale celor care soli­cită primirea in partid. îndeplinirea sarcinilor mari care ne stau în faţă este condiţionată in cel mai înalt grad de pregăti­rea şi competenţa cadrelor. în decursul anilor, partidul şi-a for­mat un detaşament puternic de activişti care-şi îndeplinesc in bu­ne condiţii sarcinile încredinţate. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea neajunsurile care mai există în acest domeniu. Sunt con­ducători care manifestă îngădu­inţă faţă de lipsurile în munca şi comportarea celor pe care ii con­duc. Şi mai grav este faptul că unele cadre săvirşesc ele însele abuzuri de la disciplina de par­­tid şi de la normele etice, faţă de care organele şi organizaţiile de partid nu iau întotdeauna şi la timp o atitudine fermă, combativă. Aţi aflat, probabil, de încălcă­rile grosolane şi abuzurile săvîr­­şite de Ispas Traian, fost ministru al Industriei Materialelor de Con­strucţii, destituit chiar ieri, care pe parcursul mai multor ani a în­călcat în mod flagrant cele mai elementare norme de conduită şi legile statului. El a construit pen­tru el şi rudele sale, unele aduse din provincie, apartamente totali­­zind 25 de camere, a căror valoare depăşea suma de 1 milion de lei. Se pune pe drept cuvînt întreba­rea: cum de au putut tovarăşii lui de muncă, colaboratorii apropiaţi din cadrul consiliului municipal și, respectiv, din cadrul ministerului, cei din biroul comitetului municipal de partid să treacă cu vederea, să nu ia cea mai combativă atitu­dine împotriva unor asemenea gra­ve manifestări? Trebuie să luăm măsuri catego­rice împotriva celor care încalcă cinstea, încalcă moralitatea, înda­toririle sociale şi cetăţeneşti, faţă de cei care nu-şi respectă familia şi prin comportarea lor devin un factor nociv în educarea propriilor lor copii, propagă idealuri morale înalte, iar în viaţa particulară le calcă în picioare. Mai avem unele cadre care se ocupă puţin de pregătirea lor politico-ideologică şi profesională, ceea ce diminuează eficienţa muncii pe care o desfă­şoară şi duce la rămînerea lor în urma vieţii. In expunerea prezentată plena­rei, tovarăşul Ceauşescu a expri­ctimaţi tovarăşi. Ca şi antevorbitorii, îmi exprim totala mea admiraţie şi acordul deplin cu documentele ce se dez­bat în această Plenară, ca şi cu expunerea magistrală a tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu — expresie a grijii sale părinteşti pentru să­nătatea spirituală a poporului nos­tru — ce sintetizează experienţa construcţiei socialiste în România şi trage concluzii de o inestimabilă valoare teoretică şi practică şi ca­re vor constitui o călăuză sigură în activitatea viitoare a întregului partid şi popor. Consider şi eu că măsura luată, de a se publica documentele îna­inte de Plenară, a avut o deose­bită importanţă, deoarece s-au creat astfel condiţii pentru apro­fundarea acestui program com­plex, de însemnătate excepţională, şi, în acelaşi timp, au început să se ia un şir de măsuri practice de natură să îmbunătăţească în mod hotărâtor activitatea partidu­lui, munca politico-ideologică atît la Comitetul Central cît şi la or­ganele centrale, în organismele judeţene, în ministere, pe scara întregii vieţi sociale. Dezbaterea documentelor în toate organizaţiile de partid din viaţa civilă şi militară a însemnat o manifestare înflăcărată a uni­tăţii de voinţă şi acţiune a între­gului popor, cît şi o confirmare strălucită a justeţei politicii inter­ne şi externe a partidului nostru. Sînt pătruns de legitimă mîn­­drie şi satisfacţie, deoarece cu cît ţara noastră este şi o vom face tot mai puternică, cu cît poporul este mai strîns unit, ca un zid de oţel, în jurul partidului, al tovară­şului Nicolae Ceauşescu — care se bucură de o tot mai mare stimă, încredere, autoritate în ţară şi în lume — cu atît este şi va fi mai greu din partea oricui, ca, sub orice formă, să atenteze la inde­pendenţa, suveranitatea şi integri­tatea teritorială a patriei noastre scumpe. Doresc să subliniez şi eu meri­tul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, în aceste condiţii de dezvol­tare tumultuoasă a economiei na­ţionale, a pus în lumină necesita­tea raportului dialectic ce trebuie să existe între ritmul dezvoltării economice şi nivelul conştiinţei so­ciale. Aceste documente, care operea­ză cu instrumente riguros ştiinţifi­ce ale materialismului dialectic şi istoric, fac o analiză a societăţii româneşti în uriaşa mişcare ce are loc prin transformările economico­­sociale şi cultural-educative din patria noastră, stabilind căile, me­todele şi mijloacele de care dis­pune societatea în vederea formă­rii conştiinţei socialiste, care devi­ne forţa motrice a edificării socie­tăţii noastre, mai cu maximum de claritate şi concizie ce trebuie să înţelegem atunci cînd vorbim despre o înaltă conştiinţă socialistă. Aceste ce­rinţe sînt valabile pentru toţi mem­brii societăţii noastre, dar cu atît mai imperios se impun ele pentru cadrele de la toate nivelurile de conducere. Indiferent de domeniul unde lucrează, cadrele de con­ducere trebuie să acţioneze ca oa­meni politici, să aplice cu fermi­tate în viaţă linia politică a parti­dului, să manifeste în toate îm­prejurările o atitudine avansată, revoluţionară, demnă de militanţi comunişti. Tovarăşi, în strînsă unitate cu activitatea partidului, de dezvoltare a forţelor de producţie, de perfecţionare a relaţiilor sociale şi de făurire a o­­mului nou, se află politica inter­naţională a partidului şi statului nostru. Această politică este pusă consecvent in slujba intereselor poporului, a nobilelor idealuri ale socialismului şi păcii. Situînd în centrul politicii sale externe prie­tenia, colaborarea şi alianţa cu toate ţările socialiste, întărirea coeziunii sistemului mondial so­cialist, România dezvoltă larg co­laborarea cu ţările socialiste ve­cine. Am aici în vedere, în primul rînd, prietenia, colaborarea mul­tilaterală cu Uniunea Sovietică, ţara Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. „Nutrim — spunea tovarăşul Ceauşescu — cele mai calde sentimente de prie­tenie faţă de popoarele Uniunii Sovietice, marea noastră vecină, faţă de comuniştii sovietici. Vom face totul pentru dezvoltarea prie­­teniei şi colaborării între cele două ţări şi partide". Noul tratat de prietenie, cola­borare şi asistenţă mutuală dintre România şi Uniunea Sovietică con­sfinţeşte legăturile trainice stator­nicite între ţările noastre, hotărî­­rea celor două partide şi state de a intensifica şi amplifica colabo­rarea reciprocă în interesul po­poarelor lor, al cauzei generale a socialismului şi securităţii inter­naţionale. Se lărgesc şi se diver­sifică relaţiile economice româno­­sovietice, există perspective largi pentru dezvoltarea cooperării in producţie între cele două ţări. De asemenea, se extinde colabo­rarea în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii. In acest consens, documentele puse în dezbatere reprezintă mar­­xism-leninismul aplicat în mod creator la condiţiile ţării noastre şi, în acelaşi timp, constituie o originală şi preţioasă contribuţie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la nemuritorul tezaur al marxism­­leninismului, care va îmbogăţi ex­perienţa de construire a societăţii socialiste. Fără îndoială că istoria patriei noastre va consfinţi în paginile sale glorioase locul ce i se cuvine personalităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, pe bună drepta­te, şi-a cîştigat un prestigiu nepie­ritor de cîrmaci înţelept şi curajos, care ştie să conducă în mod stră­lucit construcţia multilaterală a socialismului în patria noastră. După cum se ştie, poporului ro­mân, producătorul tuturor bunuri­lor materiale şi, în acelaşi timp, proprietarul mijloacelor de pro­ducţie, îi sunt caracteristice hărni­cia, agonisirea prin muncă a celor necesare traiului, apărarea inte­grităţii avutului obştesc. Munca, unicul izvor de bunuri materiale şi spirituale, a devenit de mult pen­tru aproape toată populaţia ma­joră a ţării o îndeletnicire cotidia­nă. Spre deosebire de aceasta, aşa cum rezultă din expunerea to­varăşului Nicolae Ceauşescu la actuala Plenară, datorită mentali­tăţilor generate de clasele exploa­tatoare continuă să existe ten­dinţe de parazitism din partea u­­nui număr restrîns de cetăţeni ca­re trăiesc pe seama altora, pe care, de fapt, îi exploatează. Participînd la dezbaterea docu­mentelor în judeţe, organe centra­le şi militare, asemenea manifes­tări au fost înfierate cu tărie, ca pe o plagă străină socialismului, eticii comuniste. Că numărul şi gravitatea mul­tora dintre faptele de parazi­tism — ca de altfel orice alte ma­nifestări antisociale — pot fi re­duse, rezultă din însăşi scăderea înregistrată în acest domeniu, ca urmare a ansamblului de măsuri politico-ideologice şi organizatori­ce tot mai eficiente. Aşa de pildă, acele categorii de infracţiuni care exprimă mai preg­nant modul de viaţă parazitar, în trimestrul 111/1971 — adică în pe­rioada dezbaterii documentelor —■ a scăzut cu o pătrime faţă de tri­mestrul 11971. Descreşterea putea să fie şi mai substanţială dacă toţi comuniştii din organele de stat, economice şi obşteşti, din organele de mili­ţie, securitate, procuratură şi justi­ţie ar fi manifestat mai multă fer­mitate şi operativitate pentru apli­carea întocmai a prevederilor le­gale în descoperirea şi combate­rea parazitismului şi a pagubelor ce s-au adus avutului obştesc. Aşa se explică şi faptul că exis­tă astăzi mii de cazuri de infrac­toresc să relev dezvoltarea re­laţiilor dintre Partidul Comunist Ro­mân şi Partidul Comunist al Uni­unii Sovietice, schimburile de de­legaţii din acest an care au con­tribuit la cunoaşterea reciprocă a experienţei în munca de partid, precum şi schimburile de delegaţii şi de experienţă intre organizaţiile obşteşti judeţene, oraşe şi între­prinderi din cele două ţări. Avem convingerea că dezvoltarea rela­ţiilor de prietenie şi colaborare dintre ţările şi partidele noastre pe baza principiilor marxism-leni­­nismului şi internaţionalismului socialist corespunde năzuinţelor poporului român şi ale popoarelor sovietice, serveşte cauzei întăririi unităţii ţărilor socialiste, mişcării comuniste şi muncitoreşti interna­ţionale, cauzei generale a socia­lismului şi a păcii. Acordăm atenţie, de asemenea, dezvoltării prieteniei şi colaborării cu celelalte ţări socialiste vecine, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria pe plan politic, economic, ştiinţific, tehnic şi cultural, cu partidele din aceste ţări, avînd convingerea că aceasta contribuie la propăşirea fiecăruia dintre popoarele noastre, la promovarea intereselor socia­lismului, ale înţelegerii şi coope­rării internaţionale. În acelaşi timp, întărim şi dez­voltăm colaborarea pe multiple planuri cu celelalte ţări socialiste din Europa, Asia şi America La­tină. Bunele raporturi pe care le avem cu toate ţările socialiste ilustrează viu justeţea orientării date poli­ticii noastre externe de Congresele al IX-lea şi al X-lea ale partidului, ne întăresc hotărîrea de a perse­vera în înfăptuirea acestei politici, aducîndu-ne în acest fel contribu­ţia la întărirea unităţii sistemului mondial socialist, a partidelor co­muniste şi muncitoreşti. Tovarăşi, am convingerea că a­­plicarea în viaţă a complexului de măsuri privind educaţia socia­listă a maselor, pe care le cuprin­de strălucitoarea expunere a to­varăşului Ceauşescu, parte inte­grantă a măreţului program de făurire a socialismului, va duce la ridicarea conştiinţei socialiste a maselor, la nivelul cerinţelor ac­tuale şi viitoare ale dezvoltării so­cialismului. Doresc să încredinţez plenara Comitetului Central că voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a con­tribui la aplicarea în viaţă a aces­tui luminos program,­ţiuni cu autori nedescoperiţi, unii de mai mulţi ani, ceea ce repre­zintă un grav pericol social din partea acestora, care rămaşi ne­cunoscuţi, în stare de libertate, pot săvîrşi în continuare acte anti­sociale. Deşi comuniştii şi nemembrii de partid, care activează în sistemul organelor de miliţie, securitate şi judiciare, şi-au sporit fermitatea, mai sunt cazuri cînd unele instan­ţe pronunţă pedepse blinde împo­triva unor hoţi şi delapidatori, nu se stăruie în suficientă măsu­ră pentru efectuarea la timp a urmăririi penale şi a judecării cauzelor, ceea ce afectează destul de grav rolul educativ al hotărîri­lor judecătoreşti pronunţate, in cursul semestrului I al acestui an, 16—20 la sută din infracţiunile privind avutul obştesc au fost sancţionate cu întîrzieri de 1—3 luni peste prevederile legale. Propaganda juridică, deşi mai eficientă ca în trecut, nu a cuprins întreaga populaţie, printr-o muncă vie în rîndul maselor largi ale ce­lor ce muncesc. Aşa se explică ne­cunoaşterea de către unii a legi­lor ţării. Membrii de partid folo­sesc încă în mică măsură mijloa­cele de influenţare şi de prevenire specifice activităţii judiciare. Ast­fel, în semestrul 11971 au fost ju­decaţi la faţa locului numai 6,5 la sută din infractorii care au păgu­bit avutul obştesc. Au fost pre­lucrate hotărîrile de condamnare a celor vinovaţi în colectivele un­de au muncit numai în 25,5 la su­tă din cazuri, ceea ce este mult prea puţin faţă de cei peste 17.000 jurişti existenţi în ţară. Legea privind controlul averilor — instrument dintre cele mai eficace în lupta împotriva tendin­ţelor de căpătuială, de îmbogăţi­re fără muncă — a fost aplicată cu unele rezultate în multe din judeţele ţării, descoperindu-se 900 de cazuri de îmbogăţire pe căi necinstite, persoanele în cau­ză însuşindu-şi valori de peste 50 milioane lei din avutul obştesc şi veniturile oamenilor muncii. Din lipsa de preocupare şi a organelor judeţene de partid, u­­nele comisii de cercetare şi in­stanţe judecătoreşti au rezolvat anumite cazuri de pe poziţii îm­păciuitoriste, acceptind cu uşurin­ţă tot felul de justificări invocate de cei înavuţiţi, care au reuşit să treacă drept legal dobîndite o se­rie de bunuri care ulterior s-a do­vedit că sunt obţinute pe căi ne­cinstite. La toate acestea a contribuit şi faptul că Ministerul de Justiţie şi Procuratura Generală nu s-au o­­cupat îndeajuns pentru a controla şi ajuta organele din subordine. Pînă unde poate duce atitudi­nea de gură cască şi lipsa de con­ (Continuare în pag. a 4-a) Cuvintul tovarăşului GHEORGHE PANA Cuvîntul tovarăşului VASILE PATILINEŢ STEAUA ROȘIE PAGINA 3

Next