Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)
1971-11-07 / nr. 266
L (Urmare din pag. a 2-a) eintă în esenţă o extindere a însuşi conceptului de democraţie socialistă, in care literatura şi arta sunt înglobate ca factori de opinie publică, de participare la dezbaterea critică de idei a cetăţii, la asanarea morală a societăţii, la defrişarea viitorului nostru socialist şi comunist. O asemenea misiune este însă incompatibilă cu calificarea artei ca ,,joc gratuit al fanteziei" ce se mai vehiculează pe la periferia lumii noastre artistice. Cît de straniu şi de trist sună o asemenea profesiune de credinţă! Pe o planetă sfîşiată de cumplite drame umane, într-o epocă a celor mai grave încleştări sociale, în care cohorte nesfîrşite de oameni se aruncă în luptă, uneori cu preţul vieţii, pentru idealul libertăţii, egalităţii şi dreptăţii, într-o societate ca anoastră care munceşte din răsputeri pentru a se autodepăși pe toate planurile — este posibil ca artistul să se lase pradă „jocului gratuit al fanteziei"? Aceasta nu poate fi decît laşitate sau egoism exacerbat. M-am referit la această „teorie" nu pentru că ea ar avea o răspîndire cît de cît notabilă — se știe că veritabilii noștri oameni de cultură sunt adine pătrunşi de răspunderea scrisului lor, a artei lor , ci numai pentru a releva poziţii de o mare precaritate ideologică in viaţa noastră spirituală care nu trebuie numai persiflate, ci combătute cu toată seriozitatea. Definirea clară în această plenară a rolului militant al literaturi şi artei are o uriaşă importanţă principială pentru creatorii din ţara noastră. Aceasta este de natură să-i ferească şi de idilism şi de negativism, să-i ajute să adopte o poziţie cu adevărat dialectică faţă de realităţile noastre sociale, să ridice atît nivelul combativităţii cît şi spiritul tonic, mobilizator al operelor lor. Şi trebuie să spunem, aceasta îi va ajuta şi pe îndrumătorii culturali să adopte o atitudine de adevărată receptivitate principială faţă de îndrăzneala creatoare Plenara Comitetului Central este consacrată dezbaterii unei probleme de mare importanţă pentru mersul înainte al societăţii noastre,pentru ridicarea rolului conducător al partidului în toate sectoarele de activitate. Expunerea de o excepţională însemnătate, de o mare valoare teoretică şi practică prezentată plenarei de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca şi propunerile sale adoptate de Comitetul Executiv în iulie, reflectă înalta responsabilitate pe care secretarul general al partidului nostru o manifestă pentru soluţionarea problemelor făuririi noii societăţi în ţara noastră. Rînd pe rînd, toate marile probleme jalonate la Congresul al X-lea au fost luate în dezbatere de către conducerea partidului, studiindu-se cu atenţie şi răspundere modul cum se aplică în viaţă programul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Trebuie să arătăm, deşi sunt sigur că întreaga ţară ştie bine acest lucru, că abordarea, analizarea şi soluţionarea problemelor vitale care privesc dezvoltarea societăţii noastre au fost întotdeauna iniţiate de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cîrmaciul ferm şi clarvăzător, atent la toate marile probleme ale politicii interne şi externe care se pun spre rezolvare în diferite etape ale dezvoltării României. in acest context trebuie privite şi cunoscutele propuneri ale tovarăşului Ceauşescu, referitoare la îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor partidului, a tuturor oamenilor muncii. Măsurile adoptate de conducerea partidului în vederea îmbunătăţirii activităţii politico-ideologice şi cultural-educative au avut, precum se ştie, un profund ecou în rîndurile partidului, ale întregului nostru popor, in cadrul dezbaterilor desfăşurate într-un puternic spirit de responsabilitate şi de principialitate partinică, de exigenţă şi combativitate, cei peste 2,5 milioane de participanţi au dat o înaltă apreciere măsurilor stabilite de Comitetul Executiv, au subliniat cu deosebire oportunitatea şi necesitatea lor. Cu acest prilej, s-au combătut diferite stări de lucruri şi manifestări negative, s-a luat poziţie fermă faţă de acei membri de partid care nu-şi îndeplinesc îndatoririle statutare, dovedesc insuficientă preocupare şi răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor. De asemenea, s-a relevat existenţa unor deficienţe în stilul şi metodele de muncă ale organelor şi organizaţiilor de partid, făcîndu-se numeroase propuneri pentru îmbunătăţirea muncii de viitor. Primite cu deplină aprobare, măsurile cuprinse în documentele din iulie şi analiza în spiritul lor a activităţii proprii a organelor şi organizaţiilor de partid, vor determina, aşa cum o ştim cu toţii, fără îndoială, îmbunătăţirea activităţii de partid, a activităţii comuniştilor şi a celorlalţi oameni ai muncii. Aceasta confirmă justeţea măsurii de a se organiza o asemenea dezbatere cu comuniştii, cu toţi ceilalţi militanţi a oamenilor de artă, faţă de arta mare, oricît de complicată ar fi ea. De pe poziţiile socialismului, literatura şi arta sunt chemate să biciuiască tot ceea ce se opunesocialismului — iată cum cred că trebuie să înţelegem cu toţii chintesenţa concepţiei estetice cu adevărat avansate a partidului nostru. Stimaţi tovarăşi, Partidul mi-a încredinţat recent răspunderea de a conduce nou creatul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste. Tovarăşul Ceauşescu a subliniat din nou aici îndatoririle acestui organism de partid şi de stat, de care depinde în multe privinţe dezvoltarea sănătoasă a vieţii noastre spirituale. Avem de aruncat balastul unor concepţii şi practici de administraţie măruntă, al unui spirit de neutralism ideologic, al unei neputinţe de comunicare, de influenţare şi de convingere, al lipsei de suflu animator. Vom face acest lucru cu toată îndîrjirea. Dar, paralel cu această operaţie de demolare a vechiului, esenţial în munca noastră este organizarea forţelor pentru construirea, în ritmul construcţiei socialiste generale, a unei culturi militante, de înaltă ţinută socialistă modernă, aleasă hrană sufletească pentru poporul nostru şi nobil mesaj românesc de idei şi de simţire către celelalte popoare. Ne vom consacra toată energia acestui comandament de partid suprem pentru munca noastră şi, trebuie să spun că, în ce mă priveşte, într-un responsabil spirit autocritic, pentru că deşi nu am condus direct vechea instituţie, nu am reuşit să influenţez, ca îndrumător de partid, evitarea gravelor fenomene de degradare a acesteia. Producţia culturală de import a fost revizuită dar, din păcate, deocamdată, într-o direcţie unilaterală, acţionîndu-se mai ales prin eliminare. Cu această ocazie a ieşit în relief orizontul nostru oameni ai muncii, precum şi justeţea practicii conducerii partidului — practică încetăţenită după exemplul secretarului nostru general — de a se sfătui cu întregul nostru partid, cu masele, asupra problemelor care privesc viitorul ţării, dezvoltarea diferitelor sectoare de activitate. Este o realitate incontestabilă că în anii construcţiei socialiste, îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului, care a dat un puternic impuls muncii ideologice, activităţii teoretice şi gindirii socialpolitice, au fost obţinute rezultate însemnate în dezvoltarea vieţii spirituale a poporului, în educarea socialistă a maselor. Victoriile dobîndite în făurirea noii societăţi sunt indisolubil legate de vasta activitate politico-ideologică, educativă desfăşurată de partid de-a lungul anilor. In prezent, toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, din toate domeniile vieţii sociale, înfăptuiesc neabătut politica internă şi externă a partidului, programul său de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Apreciind la justa lor valoare toate realizările obţinute, trebuie însă să privim cu spirit critic lipsurile care s-au acumulat în domeniul politico-educativ. Doresc să subliniez că împărtăşesc întru totul analiza critică făcută de tovarăşul Nicolae Ceauşescu neajunsurilor existente în activitatea politico-ideologică şi cultural-educativă. Aşa cum s-a arătat la consfătuirea de lucru cu activul din domeniul ideologiei, precum şi în cadrul dezbaterilor care au avut loc în organizaţiile de partid, munca politică-ideologică, de formare a conştiinţei socialiste a populaţiei, a rămas în urmă faţă de dezvoltarea generală a societăţii. Unii membri ai societăţii noastre manifestă o atitudine înapoiată faţă de muncă, faţă de avutul obştesc, faţă de legile ţării, săvârşesc abateri de la normele socialiste de convieţuire, de la principiile moralei şi echităţii socialiste, precum şi acte antisociale. Persistă, inclusiv la unele cadre de conducere, influenţe ale mentalităţii burgheze şi mic-burgheze, manifestări individualiste, de carierism şi căpătuială, de a situa mai presus interesele personale decît cele generale. De multe ori în faţa unor asemenea realităţi, unii tovarăşi recurg la explicaţia că rămînerea în urmă a conştiinţei sociale este un fenomen obiectiv, că transformările în conştiinţa socială şi, deci, şi în psihologia socială, sînt mai lente. In societatea noastră socialistă rămînerea în urmă a conştiinţei sociale faţă de schimbările în existenţa socială nu numai că nu reprezintă o fatalitate, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dar socialismul creează premisele obiective şi subiective pentru continua dezvoltare a vieţii spirituale a oamenilor, pentru reflectarea rapidă în conştiinţa lor a transformărilor care au loc în viaţa materială. „Pe diferite trepte de proprietate — arăta Marx — pe condestul de îngust de cunoaştere a creaţiei literar-artistice mondiale noi. Instituţiile însărcinate cu importul de cultură acţionau empiric, după ureche, nu aveau o viziune clară asupra veritabilelor valori de artă contemporane ale celorlalte popoare, achiziţionau lucrări nesemnificative, aparţinînd unor tendinţe lăturalnice, secundare sau chiar lucrări cu mesaj nociv, urmărind criterii facile, de ordin mercantil. Cei cîţiva tovarăşi care am răspuns din partea Comitetului Central de acest sector, şi în primul rînd mă am în vedere pe mine, am manifestat o slăbire a perspicacităţii ideologice, nesesizînd la timp gravitatea cursului pe care îl lua această tendinţă, neacţionînd cu fermitate pentru a-l opri. Pornim acum de la un studiu ştiinţific al culturii contemporane mondiale. Se relevă rezerve mari de intensificare a schimburilor noastre culturale internaţionale, de amplificare a importului de valori artistice superioare, de esenţă progresistă, revoluţionară, avansat umanistă de îmbogăţire şi diversificare şi pe această cale a vieţii artistice româneşti. Ne vom strădui să le punem cît mai repede în valoare. Stimaţi tovarăşi, Dezbaterea ideologică de masă care a avut loc, programul pe care îl va adopta plenara noastră vor avea, sunt convins, repercusiuni profunde, vor îmbunătăţi şi mai mult climatul social-politic şi moral care a început să fie purificat după Congresul al IX- lea. Această acţiune va stimula forţele înaintate ale societăţii, poziţiile înaintate în toate domeniile de activitate. Prin înfăptuirea acestui program, se va afirma şi mai puternic, pe un plan superior, rolul conducător al partidului în societate, va spori forţa creatoare, transformatoare a politicii sale revoluţionare, marxistleniniste, al cărei ţel suprem este înălţarea omului pe cel mai înalt piedestal al demnităţii şi onoarei. diţiile sociale de existenţă se ridică o întreagă suprastructură de sentimente, de mentalităţi şi concepţii despre lume. întreaga clasă (clasa muncitoare — n. n.) le creează şi le modelează pe baza condiţiilor ei materiale şi a relaţiilor sociale corespunzătoare". Aşadar, noua conştiinţă nu se formează, nu se dezvoltă de la sine, automat, ca urmare a schimbării condiţiilor sociale de existenţă. Dezvoltarea conştiinţei socialiste, pe baza transformărilor din existenţa socială este şi poate fi numai rezultatul unei activităţi conştiente, organizate, a clasei muncitoare, a partidului comunist. In felul acesta, conştiinţa socialistă se poate dezvolta în pas cu cerinţele progresului întregii societăţi, poate îndeplini rolul unei importante forţe motrice a acestui progres, lată de ce manifestările negative criticate in documentele din iulie nu pot avea o explicaţie obiectivă şi sunt consecinţa carenţelor în activitatea politico-ideologică şi educativă. Neajunsurile existente în activitatea politico-ideologică sunt indisolubil legate de munca desfăşurată de organele şi organizaţiile de partid, de cadre, de toţi comuniştii care lucrează în acest domeniu. La unele organe şi organizaţii de partid, de masă şi obşteşti, instituţii ideologice şi cultural-educative, inclusiv la unii activişti ai partidului şi din aparatul de stat şi-a făcut loc o anumită tendinţă de neglijare a sarcinilor privind educarea socialistă a maselor, de subapreciere a importanţei activităţii politico-educative pentru formarea omului nou. In activitatea ideologică, de propagandă a slăbit adesea spiritul militant, spiritul combativ faţă de mentalităţile şi practicile înapoiate, de concepţiile străine ideologiei şi eticii noastre comuniste. Comitetele judeţene, organele şi organizaţiile de partid nu au asigurat întotdeauna o îndrumare şi un control temeinic asupra activităţii politico-educative, lăsînd aceasta, îndeosebi, pe seama activiştilor din domeniul muncii de propagandă şi de la cabinetele de partid. Consider că o mare răspundere pentru aceste neajunsuri revine secţiilor de propagandă şi organizatorice ale Comitetului Central, care nu au exercitat un control permanent şi nu au depus o activitate sistematică în vederea îndrumării şi sprijinirii organelor şi organizaţiilor de partid. Analiza care s-a făcut la secţia de propagandă a Comitetului Central în lumina documentelor din iulie a scos în evidenţă că una din principalele cauze ale neajunsurilor a constituit-o deficienţele în stilul de muncă. Ani de zile, activişti ai secţiei au observat şi sesizat o serie de fenomene negative pe care conducerea secţiei — mă refer la tovarăşii care au condus mulţi ani sectorul ideologic, sau care au lucrat ca şefi ai secţiei ,■ nu a depus eforturile necesare pentru înlăturarea lor. S-a subliniat că în sistemul propagandei s-a acordat mai puţină atenţie promovării activiştilor proveniţi din rîndurile clasei muncitoare, încetineala cu care au fost înlăturate manifestările negative şi lipsurile criticate în ultimii ani de către conducerea partidului, ca formalismul, însuşirea şcolărească, fără legătură cu viaţa, cu practica, a unor teze şi noţiuni generale de ordin politic, lipsa unor dezbateri concrete, directe, de clarificare a problemelor ideologice şi politice noi, caracteristice actualei etape de dezvoltare a socialismului. A fost, de asemenea, criticată slaba promovare a iniţiativei şi experienţei pozitive, ca şi abandonarea unor forme şi metode eficiente de desfăşurare a muncii politice şi culturale de masă, insuficienta cunoaştere de către tovarăşii din conducerea secţiei a realităţilor din organizaţiile de partid, unde nu erau prezenţi decît foarte rar. In privinţa activităţii secţiei organizatorice, în care lucrez de aproape doi ani, îmi reproşez direct că nu au fost sprijinite în suficientă măsură organele şi organizaţiile de partid în exercitarea rolului lor de conducător politic, la nivelul cerinţelor actuale, în toate domeniile de activitate şi îndeosebi în cel al muncii politicoeducative. Nu s-au sesizat întotdeauna la timp deficienţele existente în munca acestora şi nu s-au făcut conducerii partidului propuneri corespunzătoare. Unele organizaţii de partid desfăşoară o slabă activitate; sunt membri de partid şi între aceştia şi unele cadre de conducere din unităţile economice, instituţii, ministere şi alte organe centrale, ca de exemplu la Ministerele invăţămîntului, Comerţului Exterior, Energiei Electrice, care participă slab la viaţa de organizaţie, manifestă uneori indisciplină şi lipsă de răspundere în îndeplinirea sarcinilor. Organizaţiile de partid au intervenit în multe cazuri cu întîrziere pentru înlăturarea acestor deficienţe, pentru tragerea la răspundere a celor ce nu respectă îndatoririle statutare, indiferent de gradul şi funcţia ocupată. Secţia organizatorică, cu toate eforturile făcute, nu a reuşit să sprijine suficient — aşa cum a apreciat secretarul nostru general — organizaţiile de partid de la uniunile de creatori, cele din presă, de la radio şi televiziune. Ani de zile, de aceste organizaţii, s-au ocupat sporadic şi secţia de propagandă şi cea organizatorică. Acelaşi fenomen s-a manifestat şi la nivelul comitetelor judeţene. Dacă aceste organizaţii de partid ar fi fost ajutate mai mult, dacă ele ar fi fost mai prezente în viaţa uniunilor de creatori, ar fi contracarat din timp şi în mod energic anumite manifestări străine care şi-au făcut loc în unele lucrări literare şi artistice. Spre folosul patriei şi al creatorilor înşişi putea fi determinată apariţia mai multor opere valoroase, inspirate din realităţile orînduirii noastre şi din izvorul viu, sănătos, plin de puritate, omenie şi forţă morală, care este sufletul poporului român. Era necesar să ne ocupăm mai organizat de înarmarea activului de partid cu cunoaşterea profundă a esenţei hotărîrilor de partid şi de stat. Cunoaştem cu toţii că avem hotărîri bune, avem indicaţii clare, dar, cum sublinia tovarăşul Ceauşescu la întîlnirea pe care a avut-o cu secretarii comitetelor judeţene ce se ocupă de problemele organizatorice, nu întotdeauna ne-am ocupat de asigurarea condiţiilor şi organizarea aplicării în viaţă a acestora. Din această cauză, hotărîri importante de partid şi de stat sunt insuficient cunoscute de toţi membrii partidului şi nu se înfăptuiesc peste tot conform cerinţelor. Se impune să acordăm o mai mare atenţie perfecţionării sistemului de instruire a activului de partid şi ridicării calităţii pregătirii acestuia, îmbunătăţirii stilului şi metodelor de muncă ale organelor şi organizaţiilor de partid de sus şi pînă jos. O atenţie deosebită trebuie să acordăm sporirii rolului educativ al adunărilor generale, al întregii vieţi de partid. Pentru a înlătura neajunsurile, practica de a înlocui uneori munca politică cu măsuri administrative, va trebui să orientăm cu mai multă insistenţă organele şi organizaţiile de partid să pună sistematic în discuţia comuniştilor principalele probleme ale vieţii şi activităţii colectivelor respective, să promoveze neabătut în activitatea lor spiritul critic şi autocritic, să stabilească cu mai mult discernămînt tematica adunărilor, transformînd fiecare organizaţie de partid şi fiecare adunare generală într-o şcoală de educare partinică a comuniştilor. Se impune ca membrii organelor de partid, inclusiv membrii Comitetului Central, activiştii de partid să participe în mod obligatoriu la pregătirea şi desfăşurarea adunărilor generale ale organizaţiilor de partid, la informarea comuniştilor, la clarificarea problemelor ce se ridică, la stabilirea măsurilor şi organizarea muncii consacrate aplicării lor, să se deplaseze mai mult în organizaţiile de bază pentru a lua contact direct cu masa membrilor de partid, pentru a cunoaşte bine preocupările lor şi a le asculta părerile şi propunerile. Ţinînd seama de rolul sporit ce revine comuniştilor în etapa actuală — şi tovarăşul Ceauşescu a prezentat în expunerea sa jaloanele unui adevărat cod de comportare politică şi etică a membrului de partid — va trebui să manifestăm mai multă exigenţă în activitatea de întărire a rîndurilor partidului. Este necesar să luăm măsuri energice pentru creşterea răspunderii organelor şi organizaţiilor de partid faţă de calităţile moral-politice ale celor care solicită primirea in partid. îndeplinirea sarcinilor mari care ne stau în faţă este condiţionată in cel mai înalt grad de pregătirea şi competenţa cadrelor. în decursul anilor, partidul şi-a format un detaşament puternic de activişti care-şi îndeplinesc in bune condiţii sarcinile încredinţate. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea neajunsurile care mai există în acest domeniu. Sunt conducători care manifestă îngăduinţă faţă de lipsurile în munca şi comportarea celor pe care ii conduc. Şi mai grav este faptul că unele cadre săvirşesc ele însele abuzuri de la disciplina de partid şi de la normele etice, faţă de care organele şi organizaţiile de partid nu iau întotdeauna şi la timp o atitudine fermă, combativă. Aţi aflat, probabil, de încălcările grosolane şi abuzurile săvîrşite de Ispas Traian, fost ministru al Industriei Materialelor de Construcţii, destituit chiar ieri, care pe parcursul mai multor ani a încălcat în mod flagrant cele mai elementare norme de conduită şi legile statului. El a construit pentru el şi rudele sale, unele aduse din provincie, apartamente totalizind 25 de camere, a căror valoare depăşea suma de 1 milion de lei. Se pune pe drept cuvînt întrebarea: cum de au putut tovarăşii lui de muncă, colaboratorii apropiaţi din cadrul consiliului municipal și, respectiv, din cadrul ministerului, cei din biroul comitetului municipal de partid să treacă cu vederea, să nu ia cea mai combativă atitudine împotriva unor asemenea grave manifestări? Trebuie să luăm măsuri categorice împotriva celor care încalcă cinstea, încalcă moralitatea, îndatoririle sociale şi cetăţeneşti, faţă de cei care nu-şi respectă familia şi prin comportarea lor devin un factor nociv în educarea propriilor lor copii, propagă idealuri morale înalte, iar în viaţa particulară le calcă în picioare. Mai avem unele cadre care se ocupă puţin de pregătirea lor politico-ideologică şi profesională, ceea ce diminuează eficienţa muncii pe care o desfăşoară şi duce la rămînerea lor în urma vieţii. In expunerea prezentată plenarei, tovarăşul Ceauşescu a exprictimaţi tovarăşi. Ca şi antevorbitorii, îmi exprim totala mea admiraţie şi acordul deplin cu documentele ce se dezbat în această Plenară, ca şi cu expunerea magistrală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — expresie a grijii sale părinteşti pentru sănătatea spirituală a poporului nostru — ce sintetizează experienţa construcţiei socialiste în România şi trage concluzii de o inestimabilă valoare teoretică şi practică şi care vor constitui o călăuză sigură în activitatea viitoare a întregului partid şi popor. Consider şi eu că măsura luată, de a se publica documentele înainte de Plenară, a avut o deosebită importanţă, deoarece s-au creat astfel condiţii pentru aprofundarea acestui program complex, de însemnătate excepţională, şi, în acelaşi timp, au început să se ia un şir de măsuri practice de natură să îmbunătăţească în mod hotărâtor activitatea partidului, munca politico-ideologică atît la Comitetul Central cît şi la organele centrale, în organismele judeţene, în ministere, pe scara întregii vieţi sociale. Dezbaterea documentelor în toate organizaţiile de partid din viaţa civilă şi militară a însemnat o manifestare înflăcărată a unităţii de voinţă şi acţiune a întregului popor, cît şi o confirmare strălucită a justeţei politicii interne şi externe a partidului nostru. Sînt pătruns de legitimă mîndrie şi satisfacţie, deoarece cu cît ţara noastră este şi o vom face tot mai puternică, cu cît poporul este mai strîns unit, ca un zid de oţel, în jurul partidului, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu — care se bucură de o tot mai mare stimă, încredere, autoritate în ţară şi în lume — cu atît este şi va fi mai greu din partea oricui, ca, sub orice formă, să atenteze la independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a patriei noastre scumpe. Doresc să subliniez şi eu meritul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, în aceste condiţii de dezvoltare tumultuoasă a economiei naţionale, a pus în lumină necesitatea raportului dialectic ce trebuie să existe între ritmul dezvoltării economice şi nivelul conştiinţei sociale. Aceste documente, care operează cu instrumente riguros ştiinţifice ale materialismului dialectic şi istoric, fac o analiză a societăţii româneşti în uriaşa mişcare ce are loc prin transformările economicosociale şi cultural-educative din patria noastră, stabilind căile, metodele şi mijloacele de care dispune societatea în vederea formării conştiinţei socialiste, care devine forţa motrice a edificării societăţii noastre, mai cu maximum de claritate şi concizie ce trebuie să înţelegem atunci cînd vorbim despre o înaltă conştiinţă socialistă. Aceste cerinţe sînt valabile pentru toţi membrii societăţii noastre, dar cu atît mai imperios se impun ele pentru cadrele de la toate nivelurile de conducere. Indiferent de domeniul unde lucrează, cadrele de conducere trebuie să acţioneze ca oameni politici, să aplice cu fermitate în viaţă linia politică a partidului, să manifeste în toate împrejurările o atitudine avansată, revoluţionară, demnă de militanţi comunişti. Tovarăşi, în strînsă unitate cu activitatea partidului, de dezvoltare a forţelor de producţie, de perfecţionare a relaţiilor sociale şi de făurire a omului nou, se află politica internaţională a partidului şi statului nostru. Această politică este pusă consecvent in slujba intereselor poporului, a nobilelor idealuri ale socialismului şi păcii. Situînd în centrul politicii sale externe prietenia, colaborarea şi alianţa cu toate ţările socialiste, întărirea coeziunii sistemului mondial socialist, România dezvoltă larg colaborarea cu ţările socialiste vecine. Am aici în vedere, în primul rînd, prietenia, colaborarea multilaterală cu Uniunea Sovietică, ţara Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. „Nutrim — spunea tovarăşul Ceauşescu — cele mai calde sentimente de prietenie faţă de popoarele Uniunii Sovietice, marea noastră vecină, faţă de comuniştii sovietici. Vom face totul pentru dezvoltarea prieteniei şi colaborării între cele două ţări şi partide". Noul tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre România şi Uniunea Sovietică consfinţeşte legăturile trainice statornicite între ţările noastre, hotărîrea celor două partide şi state de a intensifica şi amplifica colaborarea reciprocă în interesul popoarelor lor, al cauzei generale a socialismului şi securităţii internaţionale. Se lărgesc şi se diversifică relaţiile economice românosovietice, există perspective largi pentru dezvoltarea cooperării in producţie între cele două ţări. De asemenea, se extinde colaborarea în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii. In acest consens, documentele puse în dezbatere reprezintă marxism-leninismul aplicat în mod creator la condiţiile ţării noastre şi, în acelaşi timp, constituie o originală şi preţioasă contribuţie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la nemuritorul tezaur al marxismleninismului, care va îmbogăţi experienţa de construire a societăţii socialiste. Fără îndoială că istoria patriei noastre va consfinţi în paginile sale glorioase locul ce i se cuvine personalităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, pe bună dreptate, şi-a cîştigat un prestigiu nepieritor de cîrmaci înţelept şi curajos, care ştie să conducă în mod strălucit construcţia multilaterală a socialismului în patria noastră. După cum se ştie, poporului român, producătorul tuturor bunurilor materiale şi, în acelaşi timp, proprietarul mijloacelor de producţie, îi sunt caracteristice hărnicia, agonisirea prin muncă a celor necesare traiului, apărarea integrităţii avutului obştesc. Munca, unicul izvor de bunuri materiale şi spirituale, a devenit de mult pentru aproape toată populaţia majoră a ţării o îndeletnicire cotidiană. Spre deosebire de aceasta, aşa cum rezultă din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la actuala Plenară, datorită mentalităţilor generate de clasele exploatatoare continuă să existe tendinţe de parazitism din partea unui număr restrîns de cetăţeni care trăiesc pe seama altora, pe care, de fapt, îi exploatează. Participînd la dezbaterea documentelor în judeţe, organe centrale şi militare, asemenea manifestări au fost înfierate cu tărie, ca pe o plagă străină socialismului, eticii comuniste. Că numărul şi gravitatea multora dintre faptele de parazitism — ca de altfel orice alte manifestări antisociale — pot fi reduse, rezultă din însăşi scăderea înregistrată în acest domeniu, ca urmare a ansamblului de măsuri politico-ideologice şi organizatorice tot mai eficiente. Aşa de pildă, acele categorii de infracţiuni care exprimă mai pregnant modul de viaţă parazitar, în trimestrul 111/1971 — adică în perioada dezbaterii documentelor —■ a scăzut cu o pătrime faţă de trimestrul 11971. Descreşterea putea să fie şi mai substanţială dacă toţi comuniştii din organele de stat, economice şi obşteşti, din organele de miliţie, securitate, procuratură şi justiţie ar fi manifestat mai multă fermitate şi operativitate pentru aplicarea întocmai a prevederilor legale în descoperirea şi combaterea parazitismului şi a pagubelor ce s-au adus avutului obştesc. Aşa se explică şi faptul că există astăzi mii de cazuri de infractoresc să relev dezvoltarea relaţiilor dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, schimburile de delegaţii din acest an care au contribuit la cunoaşterea reciprocă a experienţei în munca de partid, precum şi schimburile de delegaţii şi de experienţă intre organizaţiile obşteşti judeţene, oraşe şi întreprinderi din cele două ţări. Avem convingerea că dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre ţările şi partidele noastre pe baza principiilor marxism-leninismului şi internaţionalismului socialist corespunde năzuinţelor poporului român şi ale popoarelor sovietice, serveşte cauzei întăririi unităţii ţărilor socialiste, mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, cauzei generale a socialismului şi a păcii. Acordăm atenţie, de asemenea, dezvoltării prieteniei şi colaborării cu celelalte ţări socialiste vecine, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria pe plan politic, economic, ştiinţific, tehnic şi cultural, cu partidele din aceste ţări, avînd convingerea că aceasta contribuie la propăşirea fiecăruia dintre popoarele noastre, la promovarea intereselor socialismului, ale înţelegerii şi cooperării internaţionale. În acelaşi timp, întărim şi dezvoltăm colaborarea pe multiple planuri cu celelalte ţări socialiste din Europa, Asia şi America Latină. Bunele raporturi pe care le avem cu toate ţările socialiste ilustrează viu justeţea orientării date politicii noastre externe de Congresele al IX-lea şi al X-lea ale partidului, ne întăresc hotărîrea de a persevera în înfăptuirea acestei politici, aducîndu-ne în acest fel contribuţia la întărirea unităţii sistemului mondial socialist, a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Tovarăşi, am convingerea că aplicarea în viaţă a complexului de măsuri privind educaţia socialistă a maselor, pe care le cuprinde strălucitoarea expunere a tovarăşului Ceauşescu, parte integrantă a măreţului program de făurire a socialismului, va duce la ridicarea conştiinţei socialiste a maselor, la nivelul cerinţelor actuale şi viitoare ale dezvoltării socialismului. Doresc să încredinţez plenara Comitetului Central că voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a contribui la aplicarea în viaţă a acestui luminos program,ţiuni cu autori nedescoperiţi, unii de mai mulţi ani, ceea ce reprezintă un grav pericol social din partea acestora, care rămaşi necunoscuţi, în stare de libertate, pot săvîrşi în continuare acte antisociale. Deşi comuniştii şi nemembrii de partid, care activează în sistemul organelor de miliţie, securitate şi judiciare, şi-au sporit fermitatea, mai sunt cazuri cînd unele instanţe pronunţă pedepse blinde împotriva unor hoţi şi delapidatori, nu se stăruie în suficientă măsură pentru efectuarea la timp a urmăririi penale şi a judecării cauzelor, ceea ce afectează destul de grav rolul educativ al hotărîrilor judecătoreşti pronunţate, in cursul semestrului I al acestui an, 16—20 la sută din infracţiunile privind avutul obştesc au fost sancţionate cu întîrzieri de 1—3 luni peste prevederile legale. Propaganda juridică, deşi mai eficientă ca în trecut, nu a cuprins întreaga populaţie, printr-o muncă vie în rîndul maselor largi ale celor ce muncesc. Aşa se explică necunoaşterea de către unii a legilor ţării. Membrii de partid folosesc încă în mică măsură mijloacele de influenţare şi de prevenire specifice activităţii judiciare. Astfel, în semestrul 11971 au fost judecaţi la faţa locului numai 6,5 la sută din infractorii care au păgubit avutul obştesc. Au fost prelucrate hotărîrile de condamnare a celor vinovaţi în colectivele unde au muncit numai în 25,5 la sută din cazuri, ceea ce este mult prea puţin faţă de cei peste 17.000 jurişti existenţi în ţară. Legea privind controlul averilor — instrument dintre cele mai eficace în lupta împotriva tendinţelor de căpătuială, de îmbogăţire fără muncă — a fost aplicată cu unele rezultate în multe din judeţele ţării, descoperindu-se 900 de cazuri de îmbogăţire pe căi necinstite, persoanele în cauză însuşindu-şi valori de peste 50 milioane lei din avutul obştesc şi veniturile oamenilor muncii. Din lipsa de preocupare şi a organelor judeţene de partid, unele comisii de cercetare şi instanţe judecătoreşti au rezolvat anumite cazuri de pe poziţii împăciuitoriste, acceptind cu uşurinţă tot felul de justificări invocate de cei înavuţiţi, care au reuşit să treacă drept legal dobîndite o serie de bunuri care ulterior s-a dovedit că sunt obţinute pe căi necinstite. La toate acestea a contribuit şi faptul că Ministerul de Justiţie şi Procuratura Generală nu s-au ocupat îndeajuns pentru a controla şi ajuta organele din subordine. Pînă unde poate duce atitudinea de gură cască şi lipsa de con (Continuare în pag. a 4-a) Cuvintul tovarăşului GHEORGHE PANA Cuvîntul tovarăşului VASILE PATILINEŢ STEAUA ROȘIE PAGINA 3