Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)

1971-11-07 / nr. 266

PAGINA 4 STEAUA ROȘIE Plenara Mielului central al Pariului Cuvîntul tovarăşului VASILE PATILINET (Urmare din pag. a 3-a) trol din partea unor organe de partid şi de stat ne dovedeşte ca­zul unui afacerist notoriu, neînca­drat în cîmpul muncii. Acesta, cu sprijinul unor cadre cu munci de răspundere de la Consiliul popu­lar al municipiului Bucureşti a reuşit să-şi construiască în plin centrul Capitalei un bloc de 3 eta­je, cu 7 apartamente şi diverse a­­nexe, cu bani şi materiale obţinu­te pe căi frauduloase. O dată cu dezbaterea documen­telor, atenţia a fost îndreptată şi împotriva celor care obţin venituri pe căi necinstite şi ocupă funcţii de răspundere, in prezent fiind pe rol, din toate categoriile sociale, de două ori mai multe cazuri faţă de 1969. O altă formă în care îşi găseşte expresia, în mod pregnant, para­zitismul, o constituie modul de viaţă al unor elemente, care, sfi­­dînd normele de convieţuire socia­lă, refuză pur şi simplu să se în­cadreze în muncă. La un sondaj făcut de organele de miliţie, în colaborare cu alte organe de stat şi obşteşti, doar la un număr mic de judeţe au fost identificate 32.000 asemenea persoane, din care numai în Capitală sunt 20.000 care trăiesc din expediente, pe seama părinţilor, fraţilor sau altor persoane. Asemenea elemente pa­razitare,­­neîncadrate în muncă au săvîrşit, din totalul infracţiunilor şi contravenţiilor cercetate şi jude­cate în perioada 1970—1971, a­­proximativ 25 la sută. Datorită lipsei unui control ri­guros din partea organelor de partid, a comuniştilor din consiliile populare, organelor financiare şi de turism asupra modului de folo­sire a unor spaţii particulare, s-a ajuns ca unii dintre cetăţeni să nu mai închirieze prin agenţiile de turism, sustrăgîndu-se de la plata impozitului legal, realizînd uneori venituri anuale între 65.000—100.000 lei. Numai la un sondaj efectuat în Bucureşti s-au constatat 65 de cazuri în care per­soanele respective şi-au închiriat întregul spaţiu; unii dintre aceştia lucrează în provincie, iar alţii se mută la vecini, rude şi pitefechi.«­­Cu părere de rău trebuie să constatăm că unii tovarăşi cu munci de răspundere din diferite organe centrale şi locale, dar cu o slabă conştiinţă comunistă, duc un mod de viaţă mic-burghez şi creează copiilor lor un mediu no­civ, neobligîndu-i să muncească sau să înveţe, lăsîndu-i să frec­venteze baruri şi cafenele, creîn­­du-ie în acest fel condiţii genera­toare de acte antisociale, contrare eticii socialiste. Aceşti părinţi cau­zează un mare rău viitorului pro­priilor lor copii şi în acelaşi timp afectează serios interesele socie­tăţii noastre. Fără a nega existenţa unor in­strumente legale foarte eficace şi care nu au fost totdeauna aplica­te, ţin să arăt că dispoziţiile lega­le existente nu permit, sub sanc­ţiune penală sau măcar contra­venţională, obligarea celor capa­bili, dar care se sustrag timp în­delungat să lucreze, aşa cum se procedează în alte ţări, unde se pune în vedere celor în cauză ca într-un anume termen să se înca­dreze în muncă, iar în caz con­trar sunt judecaţi şi condamnaţi la muncă corecţională. După cum se ştie, Constituţia noastră prevede doar că „munca este o îndatorire de onoare pentru fiecare cetăţean al ţării". Cred în­să, că, pentru cei care nu înţeleg şi sfidează munca, ar fi necesar să se studieze de către noul or­gan legislativ, ca şi în Constitu­ţia noastră să se prevadă obliga­ţia de a munci, aşa cum se con­sacră în mod expres în constitu­ţiile altor ţări, unde se prevede: „obligaţia tuturor membrilor socie­tăţii de a presta o muncă utilă". Această prevedere trebuie înţelea­să, după cum se şi subliniază în unele constituţii, în sensul că, pentru cei capabili, munca consti­tuie o obligaţie fundamentală, fiind izvorul tuturor drepturilor, iar cel ce nu munceşte, nu se poate bucura de drepturi şi protecţie socială. Societatea noastră socialistă, societate modernă, cu toate mumi­ţtele măsuri ce se iau pentru creş­terea conştiinţei socialiste, nu poate renunţa la luarea măsurilor de constrîngere împotriva elemen­telor înrăite — puţine la număr — care sfidează normele de convie­ţuire socialistă şi opinia publică, dovedindu-se refractare la orice măsuri de educare şi care prin acţiunile lor sînt un factor nociv care lezează interesele întregii societăţi. In continuare, aş dori să subli­niez necesitatea ca organele lo­cale ale puterii de stat şi ministe­rele economice, ajutate de comite­tele judeţene, municipale şi oră­şeneşti, să se ocupe de folosirea mai deplină, mai raţională, a bra­ţelor de muncă existente pe plan local. In acest sens, consider ne­cesar să se acorde o atenţie deo­sebită pregătirii, cu răbdare şi grijă, a femeilor pentru a fi înca­drate pe locuri de muncă specifi­ce lor, dar unde, în prezent, lu­crează bărbaţi, urmînd ca acesto­ra să li se dea o întrebuinţare mai utilă. Astfel, în luna octombrie a. c. exista pe şantiere şi la munci agricole o mare nevoie de forţe de muncă. Pentru acoperirea ce­rinţelor ar fi putut fi atrase braţe­le de muncă neocupate în pro­ducţie, dacă exista mai multă pre­ocupare din partea ministerelor economice, a unor organe locale de partid şi de stat, care cer cu insistenţă să li se aprobe tot mai multe investiţii, ceea ce este nor­mal, dar cînd este vorba de exe­cuţia investiţiilor, continuă să cea­ră ca aceasta să fie realizată de la centru sau de către alţii. Este demn de remarcat partici­parea şi aportul Forţelor noastre armate pe şantierele economiei naţionale, unde şi-au îndeplinit misiunea primită. Şi pe viitor ele vor executa cu cinste ordinul Co­mandantului Suprem. Este necesar însă ca militarii să fie folosiţi pe şantiere mari, şi nu pentru a su­plini, în unele cazuri, lipsa de or­ganizare şi de antrenare în mun­că a forţelor existente pe plan lo­cal. Tovarăşi, Legalitatea noastră socialistă — chemată a contribui la consolida­rea ordinii şi disciplinei sociale — s-a legat pentru totdeauna de numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, animat fiind de cele mai înalte idealuri de justiţie şi echitate socială, a reuşit să dez­volte un respect neabătut pentru voinţa clasei muncitoare, exprima­tă în legile statului nostru. Ofensiva revoluţionară pe care a declanşat-o împotriva oricăror abuzuri şi samavolnicii, a necinstei şi a tuturor ilegalităţilor, face din secretarul nostru general întruchi­parea acelui spirit de dreptate so­cială, pentru care poporul nostru a luptat veacuri de-a nodul. Grija neabătută pentru ordinea de drept — astfel încît nici un ce­tăţean nevinovat să nu mai fie condamnat şi nici un vinovat să nu scape de rigorile legii —­ a fost imprimată în întreaga noastră le­gislaţie şi poartă puternica am­prentă a personalităţii sale. Tovarăşi. Dezbaterea acestor documente în unităţile M.F.A., C.S.S., M.A.I., a evidenţiat încă o dată dragos­tea şi devotamentul tuturor milita­rilor faţă de partid, faţă de Co­mandantul nostru Suprem, hotărî­­rea lor nestrămutată pentru întă­rirea capacităţii de apărare a ţării şi a legalităţii socialiste. Trebuie să raportăm însă că lipsurile semnalate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunere se găsesc şi în activitatea organe­lor şi organizaţiilor de partid din unităţile militare. Unele cadre mi­litare nu se ocupă cu atenţie de problemele muncii politice, nu cu­nosc starea din unităţi, ca rezultat al slabului contact direct cu viaţa. Sînt şi cazuri cînd unii coman­danţi încearcă să întărească dis­ciplina şi ordinea militară numai prin pedepse şi chiar practici dis­ciplinare neregulamentare, în timp ce munca de la om la om este ne­glijată. La această stare de lucruri a contribuit şi faptul că unele cadre cu funcţii de conducere de la M.A.I. şi C.S.S., un timp îndelun­gat nu au fost încadrate în mod organizat la diferite forme de pregătire politico-ideologică. Secretariatul C.C. al P.G.R., a­­nalizînd recent stadiul şi efi­cienţa muncii politice şi de pregă­tire profesională a cadrelor din u­­nităţile M.A.I. şi C.S.S., a stabilit că în organizarea şi desfăşurarea acestei activităţi nu au existat o coordonare unitară, o suficientă preocupare pentru asigurarea u­­nui conţinut bogat în idei, hotă­­rînd o seamă de măsuri pentru ri­dicarea combativităţii revoluţiona­re şi a spiritului militant, pentru cultivarea înaltelor trăsături mo­rale, profesionale şi de luptă, cum sunt curajul, dîrzenia, fermitatea, vigilenţa şi spiritul de sacrificiu. Sunt pe deplin conştient, că eu personal şi activiştii din secţia pe care o conduc nu ne-am ocupat suficient de controlul permanent pentru îndeplinirea hotărîrilor C.C. al P.C.R. cu privire la munca po­litico-ideologică în unităţile M.F.A., M.A.I., C.S.S. şi Justiţie, nu am reu­şit să ajutăm şi mai mult comuniş­tii din aceste unităţi şi nu am reuşit să informăm la timp condu­cerea partidului pentru deficienţe­le constatate. Pentru neajunsurile existente în activitatea de propagandă şi în munca politico-ideologică din uni­tăţile M.F.A., M.A.I., şi C.S.S., con­sider că o vină poartă şi Secţia de propagandă, precum şi secre­tarii C.C. al P.C.R., care, în de­cursul anilor, au răspuns de a­­ceastă secţie pentru care activita­tea de propagandă în armată­­nu a constituit o preocupare concre­tă de zi cu zi, ci ocazională. Pătruns de sentimentul respon­sabilităţii politice, de la această înaltă tribună, asigur Plenara, ca şi pe dumneavoastră stimate tova­răşe Nicolae Ceauşescu, că istori­cul program de educaţie comunis­tă pe care l-aţi dat ţării va consti­tui pentru mine documentul de că­­pătîi în întreaga mea activitate de viitor, ca­re sunt îndatoriri statutare, nor­me stabilite în statut, unde se arată în ce constă activitatea unui comunist. Avem organe de partid care, în primul rînd, trebuie să ve­gheze ca prevederile statutare, normele de partid, linia politică a partidului să se înfăptuiască. Tre­buie deci urmărit continuu ca fie­care membru de partid să devină într-adevăr­ conştient. Conştiinţa nu se formează prin declaraţii. Declaraţii am auzit foarte multe, unele mai frumoase, altele mai puţin frumoase; ceea ce decide este, însă, rezultatul muncii, şi par­tidul cere fiecărui membru al său să lupte hotărît pentru realizarea sarcinilor sale. Munca ideologică ajută pe comunişti să-şi realizeze sarcinile trasate de partid. Munca ideologică înseamnă studiu perse­verent, luptă cu sine, luptă împo­triva propriilor slăbiciuni, luptă pentru a ajuta ca tovarăşii de muncă, tovarăşii de partid, să se ridice la înţelegerea importanţei îndeplinirii sarcinilor. In ultimul timp, noi am obţinut succese foar­te serioase, iar eu le consider ca un rezultat al muncii politice şi ideologice a partidului. Noi sîntem nemulţumiţi de mun­ca politico-ideologică în raport cu cerinţele actuale şi, de aceea, vrem să o punem pe o bază su­perioară. În aceasta constă de fapt scopul plenarei noastre, care trebuie, într-adevăr, să arate în­tregului partid care sunt sarcinile de bază care stau în faţa noastra şi cum trebuie să ne pregătim mai bine pentru rezolvarea lor. Eu cred că noi avem suficiente posibilităţi pentru rezolvarea aces­tor sarcini. Dacă în ilegalitate de multe ori nu aveam la îndemînă material propagandistic, astăzi sînt pline bibliotecile cu cărţi, cu operele lui Marx, Engels, Lenin, cu documente privind întreaga mişcare muncitorească revoluţio­nară, ca şi trecutul de luptă al partidului nostru, bogata sa expe­rienţă din perioada de construcţie victorioasă a societăţii socialiste. De aceea, eu cred că pentru a îmbunătăţi munca noastră trebuie să luptăm şi împotriva unor prac­tici negative, care s-au înrădăcinat în unele sectoare de activitate şi, mai cu seamă, în unele organiza­ţii de partid. Îmi aduc aminte, că înainte fiecărui membru de partid i se cerea să fie un propagandist, şi era, de fapt, un propagandist. El trebuia, în cercul unde activa, să lămurească muncitorii asupra problemelor care erau la ordinea zilei. El trebuia să fie înarmat cu argumente, să combată politica burgheză de atunci şi să dove­dească că, ceea ce propun co­muniștii este lucrul cel mai im­portant, să poată să-i determine pe oameni să pornească la luptă pentru propriile lor interese. Tre­buia, într-adevăr, să faci efor­turi ca să fii la înălţimea acestor exigenţe — şi, în acelaşi timp, trebuia să lupţi şi împotriva agen­ţilor siguranţei şi a organelor de represiune şi a unor mentalităţi înapoiate existente chiar la mun­citori. Comunistul trebuia să dea dovadă de pricepere, de iniţiativă şi mai cu seamă să dea dovadă că este un revoluţionar din con­vingere. O dată ce comuniştii pre­lucrau şi studiau hotărîrile parti­dului, şi le însuşeau — şi acestea deveneau hotărîrile lor proprii, şi luptau pentru a le realiza, punînd în această direcţie toată pasiunea, toate forţele. Aceasta se cerea u­­nui comunist atunci în condiţiile acelea grele, şi trebuie spus că ei, comuniştii, şi-au îndeplinit cu cin­ste marile îndatoriri. Din mijlocul lor s-au format oameni minunaţi, printre care şi tovarăşul Ceauşescu, care din simplu muncitor, străduin­­du-se să-şi însuşească principiile învăţăturii marxis leniniste, să-şi îmbogăţească continuu cunoştinţe­le culturale şi ştiinţifice, iar, după eliberare şi cunoştinţele necesare conducerii statului, a izbutit să se ridice pînă la postul cel mai im­portant în partid şi în stat. Noi nu am avut o şcoală de pregătire specială în arta de a conduce sta­tul şi am trecut direct de la ilega­litate la munca legală; de fapt, am cucerit rînd pe rînd, poziţiile, începînd de la cele mai mici pînă la cele mai mari. în această luptă comuniştii au dat dovadă de ca­pacitate politică şi organizatorică, şi între ei sunt mulţi cei care ne fac cinste. Imi aduc aminte că, a­­tunci cînd am făcut naţionalizarea întreprinderilor, la conducerea fa­bricilor şi uzinelor au fost puşi muncitori , lăcătuşi, strungari, mecanici sau de alte meserii, oa­meni, fără îndoială, cu bună pre­gătire profesională, dar şi cu o înaltă conştiinţă muncitorească. Au făcut minuni în munca de con­ducere, dovedindu-se mult mai pri­cepuţi decît cei care fuseseră îna­intea lor. Mulţi dintre ei, ulterior au devenit ingineri. Şi mulţi dintre ei sunt astăzi foarte buni ingineri şi conduc întreprinderi importante în țara noastră. Eu voiam să arăt două lucruri, care, după mine, cred că trebuie să ne preocupe mult mai mult. S-a pus problema că, în ultimul timp, a slăbit preocuparea pentru primirea în partid, în primul rînd a muncitorilor. Cred că aici nu s-au respectat întru totul preve­derile Statutului partidului, care arată foarte clar că în partid se primesc mai întîi muncitori şi apoi alte categorii, pentru că a­cesta este partidul clasei munci­toare. Şi nu orice muncitor, ci a­­cei care sunt fruntaşi, au o pre­gătire profesională bună, care constituie exemplu în producţie, în familie, în societate, care, în sfîr­­şit, se perfecţionează continuu, îşi ridică şi nivelul profesional dar şi cel politic de cultură generală. Noii membri de partid trebuie să aibă, de asemenea, un profil mo­ral înaintat, o conştiinţă ridicată, să combată toate manifestările înapoiate, intre vorbele şi faptele comuniştilor trebuie să fie o depli­nă unitate. Comunistul trebuie să fie exemplu înaintat prin toate fi­brele sale. In ultimul timp, se vede treaba, nu s-a prea ţinut cont de aceste prevederi şi au intrat în partidul nostru şi unii carierişti, elemente înapoiate, care apoi au încălcat şi legile, şi morala, şi etica. Partidul nostru trebuie să se o­­cupe de educarea oamenilor cum ne ocupam noi în ilegalitate, cînd pentru orice abatere de la morală sau de la legile de conspiraţie, un comunist era tras la răspundere, fără nici un fel de îngăduinţă, indiferent de munca pe care o îndeplinea în partid, pentru că prevederile Statutului sunt la fel de obligatorii pentru toţi membrii de partid, indiferent de locul pe care îl au în partid. Dar nu toate or­ganele de partid — începînd de la organizaţiile de bază şi pînă la comitetele de partid — chemate să confirme pe noii membri — cunosc temeinic, sub toate aspec­tele, pe cei care urmează să fie primiţi în partid. Din această cau­ză, în partid au putut intra şi oa­meni care au comis abateri gra­ve, ajungînd chiar pînă la încăl­carea legilor statului. Ce autori­tate poate să aibă un membru de partid care este prins că fură, că înșeală, că, în sfîrșit, are abateri de la disciplina de partid, de la morala de partid? Propun ca ple­nara noastră — pe care o consider de o mare importanţă în viaţa partidului ,­ o dată cu măsurile ce le va adopta pentru îmbunătă­ţirea muncii politico-ideologice, să atragă atenţia organelor şi orga­nizaţiilor de partid asupra nece­sităţii creşterii exigenţei faţă de cei ce solicită primirea în rîndurile partidului. A doua problemă asupra căreia doresc să mă opresc se referă la faptul că nu acţionăm cu destulă hotărire pentru combaterea misti­cismului, a concepţiilor înapoiate. Manifestări de misticism există chiar şi în rîndul unor membri de partid, care nu au renunţat cu to­tul la concepţiile religioase. A­­ceasta reflectă lipsuri ale muncii noastre de educare comunistă, de dezvoltare a conştiinţelor. De a­­ceea, cred că trebuie să intensi­ficăm propaganda împotriva super­stiţiilor, a misticismului, şi aceasta s-o facem nu prin acţiuni de cam­panie ci în mod permanent, prin­­tr-o muncă plină de răbdare. In privinţa aceasta, propun ca la Con­siliul Culturii şi Educaţiei Socialiste să creăm un resort care să se ocupe în mod permanent de a­­ceastă problemă, un resort care să desfăşoare o intensă propagan­dă ştiinţifică, militind pentru risi­pirea din conştiinţa unor oameni a mentalităţilor înapoiate. Acum, pentru că sîntem în aju­nul aniversării Marii Revoluţii So­cialiste din Octombrie, vă rog să-mi permiteţi să salut acest mare eveniment al epocii noastre, care a deschis o eră nouă în istoria o­­menirii, să felicit pe oamenii muncii sovietici pentru remarcabilele rea­lizări dobîndite în toate domeniile de activitate, și să le urez noi succese în nobila muncă de con­struire a comunismului în Uniunea Sovietică, în lupta pentru progres, pentru pace în lume. Sunt de acord cu toate tezele din expunerea prezentată plena­rei de secretarul general al parti­dului. Sunt de acord şi cu propu­nerea tovarăşului Emil Bodnaraş ca raportul tovarăşului Ceauşescu să fie inclus în documentele ple­narei. Cuvîntul tovarăşului CONSTANTIN PÎRVULESCU Sunt foarte mulţumit că particip la această plenară care dezbate una din problemele cele mai im­portante ale partidului, de fapt problema de bază a Partidului Co­munist Român, sarcinile muncii politico-ideologice şi cultural-edu­cative. Fără îndoială, noi cei care avem un stagiu mai vechi în par­tid şi am activat în condiţii grele, putem să ne dăm seama — şi chiar să redăm din experienţa noastră — ce înseamnă ca un co­munist să fie temeinic pregătit din punct de vedere ideologic, po­litic, cultural. In ilegalitate tăria fiecărui mem­bru de partid, tăria Partidului Co­munist Român, consta în conştiin­ţa lui, în conştiinţa lui revoluţio­nară, bazată pe cunoaştere, pe un studiu permanent, pe căutarea şi descoperirea — element funda­mental în munca noastră — a ar­gumentelor de bază împotriva re­gimului reacţionar burghezo-mo­­şieresc. Fără aceasta nu se putea ca un comunist să devină luptător conştient, dîrz, împotriva reacţiunii burghezo-moşiereşti. îmi aduc aminte că, atunci cînd eram arestat, pe zbirii de la sigu­ranţă sau pe temniceri îi impresio­nau extraordinar de mult hotărî­rea şi tăria morală a comuniştilor. Ei nu puteau să-şi explice de un­de atîta forţă la aceşti oameni, care, supuşi, pur şi simplu, la dis­­trugerea fizică, le erau mult supe­riori, şi, în ciuda torturilor, rămî­­neau ferm încrezători în justeţea convingerilor lor, în justeţea politi­cii partidului, şi luptau neabătut pentru aplicarea ei în viaţă. Ce înseamnă a fi comunist? în­seamnă, de fapt, cum spunea în­suşi Marx, a te transforma într-un om nou, a deveni un om nou, ca să poţi să lupţi pentru schimbarea societăţii vechi, reacţionare, intr-o societate nouă, socialistă. Comu­nistul, dacă vrea într-adevăr să fie comunist, trebuie, întotdeauna, să stea de vorbă cu conştiinţa lui, să se întrebe dacă într-adevăr a fă­cut totul pentru ca să-şi îmbogă­ţească zi de zi, ceas de ceas, cu­noştinţele, experienţa, ca să poată înţelege evenimentele interne şi internaţionale. Noi, comuniştii, sîntem în acelaşi timp patrioţi şi internaţionalişti; pe noi ne intere­sează toată mişcarea, toată dez­voltarea, toată lupta clasei mun­citoare, a popoarelor subjugate şi le sîntem prieteni, sprijinitori, du­pă cum şi ei sunt prieteni şi spri­jinitorii noştri. Aceasta este o for­ţă uriaşă a comuniştilor. De ace­ea, ei sunt puternici, sunt de neîn­vins fiindcă sunt toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Ei creează în mod conştient această solidarita­te, participă activ la stabilirea po­liticii partidului, la realizarea sar­cinilor partidului, iar în lupta îm­potriva duşmanului comun au ca aliaţi clasa muncitoare din toate ţările lumii, popoarele asuprite din toate ţările lumii, pe toţi oa­menii muncii. Eu ţin să arăt că admir iniţia­tiva tovarăşului Ceauşescu. Tre­buie spus că problemele de edu­ Cinema DUMINICA, 7 NOIEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta! Aero­portul (ambele serii — orele 11, 15, 18 şi 21). Select: Şansa. Pro­gresul: Aşteptarea. Tineretului. Paginile trecutului. Unirea: Căl­dura. Flacăra: Genoveva de Brabant. SIGHIŞOARA — Lu­mina: Săptămîna nebunilor. Tîr­­naval Fabrio magicianul. LU­DUS — Flacăra: Apa ca un bi­vol negru. IERNUT — Lumina: Un italian în America. SAR­­MAȘU — Popular: Mexic ’70. REGHIN — Patria: Asediul. Victoria: Căpitanul Korda. TÎR MAYEN! — Melodia: Zona în­chisă. SOVATA — Doina: Arti­colul 420 (ambele serii). SÎN­ NDA GEORGIU DE PADURE — Populari Doar un telefon. FlN­­TlNELE — Patria: Trandafiri roşii pentru Angelica. MIERCU­REA NIRAJULUI — Nirajul: Ai grijă de Suzi. LUNI, 8 NOIEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: Crom­well (ambele serii — la orele 11, 15, 18 şi 21). Select: îndrăgostiţii. Progresul: O floare şi doi grădi­nari (ambele serii). Tineretului! Tabla viselor. Unirea: Căldura. Flacăra: Mă iubeşte, nu mă iu­beşte. SIGHIŞOARA — Lumina: Hello, Dolly (ambele serii). Tîr­­nava: Fablio magicianul. LU­DUŞ — Flacăra: Medicul de la asigurări. IERNUT — Lumina: Un italian în America. SARMA­­ŞU — Popular: Atenţiune, pă­rinţi ! REGHIN — Patria: O pă­rere deosebită. TÎRNAVENI — Melodia: Brigada Diverse în a­­lertă. SOVATA — Doina: Repu­blica fetelor. SÎNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Trandafiri roşii pentru Angelica. FÎNTÎNE­­LE — Patria: Aurul. MIERCU­REA NIRAJULUI — Nirajul: Departe de lumea dezlănţuită. Teatru TEATRUL DE STAT, secţia română, ora 17 (sala mică): Di­vertisment ’71, ora 20: Unchiul Van­ea. INSTITUTUL DE TEATRU (sala Studio, ora 20): Slugă la doi stăpîni. TEATRUL DE PĂPUŞI, secţia română, ora 16: Regele motan. H­OTARE Adunarea festivă de la Moscova consacrată celei de-a 54-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie MOSCOVA 6. — Coresponden­tul Agerpres, Laurenţiu Duţă, transmite: In sala Palatului Con­greselor din Kremlin a avut loc sîmbătă dupâ-amiază o adunare festivă a reprezentanţilor oameni­lor muncii, ai organizaţiilor ob­şteşti, consacrată celei de-a 54-a aniversări a Marii Revoluţii Socia­liste din Octombrie. In prezidiu au luat loc Leonid Brejnev, Alexei Kosîghin, Nikolai Podgornîi şi alţi conducători de partid şi de stat sovietici. In sală se aflau numeroase de­legaţii de peste hotare, invitate să participe la festivităţi, printre care şi delegaţia ARLUS, condusă de tovarăşul Trofin Simedrea, prim­­vicepreşedinte al Consiliului popu­lar judeţean Cluj. Viktor Grişin, membru al Birou­lui Politic al C.C. al P.C.U.S., a prezentat cu acest prilej o amplă expunere. Vizita delegaţiei parlamentare române în Japonia­ ­ . TOKIO 6. — Corespondentul A­­gerpres, FI. Ţuiu, transmite: Sîm­bătă a sosit la Tokio delegaţia Marii Adunări Naţionale a Repu­blicii Socialiste România, condusă de Aurel Vijoli, preşedintele Co­misiei economico-financiare a M.A.N., preşedintele Grupului par­lamentar pentru relaţii de priete­nie România-Japonia, care, la invitaţia Dietei, face o vizită ofi­cială în Japonia. După-amiază, membrii delega­ţiei au vizitat oraşul Tokio, iar sea­ra au asistat la spectacolul tea­trului „Kokusai". Convorbirile iugoslavo-cana­­diene la nivel înalt au luat sfîrşit OTTAWA 6 (Agerpres).­­ După cum anunţă agenţia Tanjug, în capitala Canadei au luat sfîrşit convorbirile dintre preşedintele R.S.F. Iugoslavia, Josip Broz Tito, şi primul ministru canadian, Pierre Eliott Trudeau. Ultima rundă a convorbirilor a fost consacrată problemelor internaţionale —­­transmite agenţia Taniug. Schimbul de păreri, apreciază agenţia Taniug, a fost foarte des­chis şi detaliat. Părţile au căzut de acord să aibă loc consultări frecvente, multilaterale, la diferite nivel­uri și în diverse domenii. Au început lucrările celei de-a -a conferinţe generale a F.A.O. ROMA 6. — Corespondentul A­­gerpres, Nicolae Puicea, transmi­te, în impunătorul palat de pe Viale delle terme di Caracalla, pe faţada căruia fluturau drapelele a 125 de naţiuni, au început sîmbă­tă lucrările celei de-a 16-a confe­rinţe generale a Organizaţiei Na­ţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (F.A.O.). Peste 1.000 de delegaţi, între care 45 de mi­niştri ai agriculturii, precum şi ob­servatori ai unor organizaţii negu­­vernamenta­le specializate, vor dez­bate, pînă la 25 noiembrie, princi­palele aspecte ale activităţii pe care o desfăşoară F.A.O. în do­meniul alimentaţiei şi agriculturii, al sprijinirii eforturilor de propăşi­re economică şi socială a ţărilor în curs de dezvoltare, al lărgirii cooperării între state în domeniul agriculturii. Republica Socialistă România este reprezentată de o delegație condusă de Angelo Miculescu, mi­nistru secretar de stat la Ministe­rul Agriculturii­, Industriei Alimen­tare, Silviculturii și Apelor. Evoluţia situaţiei de la frontiera­­pakistaneză DELHI­A (Agerpres).­­ Forţele indiene au provocat în cursul zile­lor de joi şi vineri „pierderi grele" trupelor pakistaneze aflate de-a lungul frontierei Bengalului de vest, a anunţat vineri seara agen­ţia indiană Press Trust Of India. Potrivit sursei menţionate, unităţi­le indiene au ripostat astfel la in­tensele bombardamente ale arti­leriei pakistaneze. Aceste bombar­damente, subliniază agenţia in­diană de presă, au provocat victi­me omeneşti şi pagube materiale în patru localităţi indiene de fron­tieră.★ CARACI 6 (Agerpres). — Postul de radio Caraci, citat de agenţia France Presse, a anunţat vineri seara că trupe indiene au încercat să ocupe localităţile Langara şi Goyain şi regiunile învecinate de la nord de oraşul Sybhet (Pakista­nul de est). Această acţiune, spri­jinită de artileria indiană, a fost respinsă de trupele pakistaneze, care au provocat moartea a 25 de soldaţi indieni. Reluînd un comunicat militar dat publicităţii vineri la Dacca, a­­genţia menţionată informează că artileria indiană a bombardat, în noaptea de joi spre vineri, 15 sate din Pakistanul oriental, provocînd moartea a 33 de civili. R.dcc„o „ administraţia: Piaţa Eroilor SMM nr. 8. Telefoane: 11688, 11689. Abonamentele sa fac Io oBciile „o,,­actorii po„cii ,i dilasorii „oluntari din Întreprinderi Şi instituţii. Tiparul: întreprinderea Poligrafică Tg.-Mureş. Comanda nr. 773. 40 372

Next