Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)

1971-11-09 / nr. 267

VAGINA 2 STEAUA ROȘIE PLEN­ARIi COMITETULItî CEN­THflL IL Cuvîntul Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central al partidului dezbate o problemă de mare importanţă, cu adinei impli­caţii în viaţa socială şi politică a ţării, o latură inseparabilă a în­făptuirii hotărîrilor şi programului elaborat de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român. Ampla expunere prezentată ple­narei de tovarăşul Ceauşescu, se­cretarul general al Partidului Co­munist Român, sintetizează, pe baza învăţăturii marxist-leniniste, a materialismului dialectic şi is­toric, concepţia revoluţionară, vie, creatoare, a partidului nostru cu privire la rolul şi importanţa acti­vităţii politice şi ideologice în con­diţiile actuale ale dezvoltării so­cietăţii noastre socialiste. Hotărîrile adoptate de Comite­tul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român — la propunerile tovarăşului Ceauşescu — privind îmbunătăţi­rea activităţii politico-ideologice in rîndurile membrilor de partid, ridi­carea conştiinţei socialiste a între­gului nostru popor au fost apro­bate cu entuziasm de oamenii muncii şi îndeosebi de clasa noas­tră muncitoare. Sub conducerea organizaţiilor de partid, sindicate­le au analizat în lumina acestor măsuri propria lor activitate cu masa largă a oamenilor muncii. S-au organizat dezbateri în toate unităţile economice şi social-cultu­­rale, cu conducerile instituţiilor culturale, ale sindicatelor — acti­vitate încununată de analiza şi măsurile adoptate de plenara U­­niunii Generale a Sindicatelor ca­re a avut loc nu de mult. Caracteristic tuturor acestor dezbateri organizate de sindicate — la care au participat aproape 4 milioane de oameni ai muncii şi in cadrul cărora au luat cuvîn­tul peste 80 de mii de tovarăşi — este în primul rînd reafirmarea de­plinei adeziuni la politica internă şi externă a partidului si statului nostru, angajarea fermă de a apli­ca neabătut hotărîrile Congresului al X-lea al Partidului Comunist Ro­mân, a măsurilor preconizate pen­tru îmbunătăţirea muncii de edu­care marxist-leninistă, de dezvol­tare a conştiinţei socialiste, însuşi modul cum s-au desfăşu­rat dezbaterile, intransigenţa revo­luţionară faţă de neajunsurile şi rămînerile în urmă,­ faţă de dife­ritele influenţe ale ideologiei şi­ mnţilor burgheze demonstrează creşterea continuă a conştiinţei socialiste a celor ce muncesc. Este necesar să subliniem şi cu prile­jul acestei plenare că bilanţul marilor înfăptuiri obţinute în anii construcţiei socialiste, succesele remarcabile înregistrate în reali­zarea sarcinilor ultimului cincinal, şi în lunile acestui an, sunt rodul luptei şi muncii eroice a clasei­­noastre muncitoare, a ţărănimii, a Intelectualităţii, a oamenilor mun­cii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, vîrstnici şi tineri, a milioanelor de femei, a întregului nostru popor, care în toţi aceşti ani ai construcţiei so­cialiste, înfruntînd numeroase greutăţi, muncind cu abnegaţie şi spirit de sacrificiu, au urmat şi ur­mează cu nestrămutată încredere Partidul Comunist Român, a cărui politică se identifică cu cele mai înalte aspiraţii pentru progres, pentru civilizaţie, pentru socialism şi comunism. Noua etapă în care am păşit, înfăptuirea cu succes a sarcinilor făuririi societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate impun ca o ne­cesitate determinantă îmbunătăţi­rea activităţii politice şi ideologi­ce, creşterea conştiinţei socialiste a maselor, a cunoştinţelor de spe­cialitate, de cultură generală, aşe­zarea relaţiilor în societate pe principiile eticii şi echităţii socia­liste. Trebuie să subliniem că după dezbaterea din plenara Comitetu­lui Central al Partidului Comunist Român a rolului şi sarcinilor sin­dicatelor în etapa­ actuală, a ex­punerii făcute de tovarăşul Nicolae Ceaușescu cu acest pri­lej, în urma hotărîrilor adoptate de Congresul Uniunii Generale a Sindicatelor, se remarcă o învio­rare a activităţii sindicatelor, o mai activă participare la elabora­rea şi aplicarea politicii partidului şi statului la rezolvarea probleme­lor complexe ale construcţiei so­­cialiste. Suntem­ însă conştienţi că pentru îmbunătăţirea activităţii sindicatelor mai avem încă multe de făcut. Au fost luate unele mă­suri pentru intensificarea muncii politico-educative în grupele sin­dicale, la locurile de muncă, unde se dezbat cu mai multă responsa­bilitate problemele profesionale, pentru cunoașterea și respecta­rea legilor statului, a regulilor de comportare în familie şi so­cietate, se adoptă o atitudine mai hotărîtă împotriva diferite­lor influenţe ale ideologiei şi mo­ralei burgheze. Sindicatele dis­pun de o puternică bază materia­lă, de o experienţă pozitivă care va trebui să o dezvoltăm întrucît dispunem de 20 de case de cultu­ră ale sindicatelor, 4.200 de clu­buri şi săli de cultură, peste 5.000 de biblioteci. In prezent în între­prinderi şi instituţii activează, sub îndrumarea directă a sindicatelor, peste 4.600 de formaţii artistice de amatori care cuprind aproape 70.000 de oameni ai muncii, în al­ tovarăşului VIRGIL­­­ timul an au luat o amploare din ce în ce mai mare diferitele cer­curi cu caracter tehnic aplicativ, de creaţie literară, plastice, la ca­re activează peste 40.000 de oa­meni ai muncii. Sîntem însă con­ştienţi că actuala bază materială nu este suficient folosită. Tocmai de aceea sindicatele au stabilit şi în acest sens unele măsuri concre­te pentru îmbunătăţirea activităţii. Conlucrînd strîns cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, cu uniunile de creaţie, lichidînd cu hotărîre neajunsurile care s-au evidenţiat pe larg în dezbaterile care au avut loc, vom asigura ca aceste instituţii ale sindicatelor să devină puternice focare de cul­tură şi de educaţie muncitorească revoluţionară. În acelaşi timp, consider necesar ca îndeosebi în întreprinderile nou înfiinţate, în centrele noi muncitoreşti, să se asigure în anii următori construi­rea unor săli şi cluburi necesare desfăşurării acestei activităţi. A­­preciez ca o greşeală faptul că în ultimii ani peste 100 de cluburi şi săli de cultură au primit o altă destinaţie­ decît cea iniţială. Acordînd în continuare deosebi­tă atenţie înfăptuirii sarcinilor pri­vind dezvoltarea industriei, agri­culturii, ştiinţei­ şi culturii, îmbu­nătăţirii continue a nivelului de viaţă a­l celor ce muncesc, sindi­catele vor acţiona cu toată res­ponsabilitatea în vederea creşterii continue a conştiinţei socialiste, a formării şi dezvoltării omului îna­intat al societăţii socialiste şi co­muniste. Numai astfel sindicatele, care cuprind în rîndurile lor cla­sa muncitoare, milioane de oa­meni ai muncii, vor putea ca, sub conducerea partidului, să consti­tuie cadrul propice de participare la conducerea treburilor economi­ce şi sociale, să contribuie din plin la dezvoltarea societăţii noas­tre. Trebuie să spunem că unele sindicate nu se ocupă încă sufi­cient de cultivarea şi stimularea atitudinii noi, înaintate faţă de muncă, de întărirea spiritului de ordine şi disciplină al colectivelor, al fiecărui muncitor. De aceea, cu toate rezultatele incontestabile obţinute în acest domeniu, se mai menţin încă în multe întreprinderi serioase neajunsuri: o mare risipă de timpp,de...materiale şi de fon­duri, care frînează valorificarea superioară a rezervelor existente, dezvoltarea mai rapidă a econo­miei. In unele unităţi continuă să se mai manifeste un spirit de în­găduinţă şi de toleranţă care fa­vorizează acte de indisciplină, realizarea unor produse de slabă calitate, furturi şi sustrageri din a­­vutul obştesc. Trebuie însă să vă spun deschis că unele neajunsuri existente sunt determinate şi de modul în care se respectă şi se aplică unele legi ale statului nos­tru. Am adoptat în ultimii ani multe legi bune, care reglemen­tează diferite sectoare ale activi­tăţii economice şi de stat. Insă prevederile unora din aceste legi nu se aplică și nu se respectă în­că în toate­­ întreprinderile. Să luăm, de pildă, Legea contractelor economice. Nerespectarea con­tractelor încheiate, a termenelor de livrare, creează nu numai greu­tăţi în realizarea sarcinilor de plan, dar duce în multe întreprin­deri la lucru în asalt, determină e­­fectuarea unui număr mare de ore peste programul legal de muncă, în unele întreprinderi din indus­tria uşoară de pildă, unde, după cum se ştie, lucrează un număr foarte mare de femei şi unde coe­ficientul de schimburi este mai ri­dicat decît în construcţia de ma­şini s-au lucrat un mare număr de ore suplimentare, majoritatea e­­fectuîndu-se în zilele de repaus. Ministerul Industriei Uşoare nu a acţionat cu toată hotărîrea pentru a găsi soluţiile tehnice şi organi­zatorice necesare realizării planu­lui de producţie în condiţii nor­male de lucru, la ore suplimen­tare urmînd să apeleze numai în cazuri mai deosebite. Nu vom pu­tea trece la soluţionarea în per­spectivă a reducerii săptămînii de lucru, aşa cum s-a stabilit de con­ducerea partidului, pînă cînd nu vom pune stavilă unor asemenea practici. In cursul dezbaterilor din plena­ră s-a vorbit despre faptul că în unele ministere şi instituţii cen­trale, călcîndu-se prevederile le­gale, făcîndu-se abuzuri, un nu­măr important din rîndul persona­lului respectiv a fost ridicat ex­cepţional la o treaptă maximă de salarizare, pe seama fondurilor generale pentru salarizarea oame­nilor muncii. Consider că guvernul şi îndeosebi Ministerul de Finan­ţe, care au în răspundere atri­buţii importante în domeniul folo­sirii fondurilor statului, nu acţio­nează întotdeauna cu toată hotă­rîrea pentru lichidarea unor ma­nifestări negative din activitatea unor ministere şi instituţii centrale. Trebuie, de asemenea, să dăm mai multă atenţie respectării le­gislaţiei muncii. în unele întreprin­deri nu se respectă întocmai le­gislaţia muncii privind încadrarea personalului, desfacerea contrac­tului de muncă. Unele ministere şi instituţii centrale, Ministerul Mun­cii, acţionează, după părerea noastră, cu multă încetineală în rezolvarea acestor probleme, se manifestă lipsă de operativitate şi birocratism. In legătură cu aceas­ TROFIN­ ­u aş vrea să arăt că nici uniunile sindicatelor pe ramură şi nici Bi­roul Executiv al Uniunii Generale a Sindicatelor nu au acţionat în­totdeauna, cu toată hotărîrea, pentru rezolvarea acestor proble­me conform legilor ţării. Statul nostru face eforturi deo­sebite în scopul creării unor con­diţii optime pentru protecţia mun­cii şi prevenirea îmbolnăvirilor profesionale, pentru îmbunătăţirea asistenţei sociale a celor ce mun­cesc. Guvernul, împreună cu Co­mitetul Executiv al Uniunii Ge­nerale a Sindicatelor, a anali­zat aceste probleme, a stabi­lit o seamă de măsuri, dar care din nefericire nu se aplică în mul­te întreprinderi. Asistăm la nume­roase accidente și îmbolnăviri pro­fesionale, iar cei în drept nu iau măsuri hotărîte pentru prevenirea și lichidarea lor. Oamenii muncii din numeroase întreprinderi au a­­dus critici modului în care direc­ţiile sanitare, consiliile populare, consiliile sindicale judeţene, Mi­nisterul Sănătăţii reuşesc să-şi în­deplinească atribuţiile ce le revin. Cu toate progresele realizate în unele întreprinderi şi circumscrip­ţii sanitare activează un număr însemnat de medici, însă munca este dezorganizată, nu sunt sufi­cient de judicios folosite cadrele medicale, se fac afaceri cu medi­camentele statului. Este necesar ca atît consiliile populare, consi­liile sindicale cît și Ministerul Să­nătăţii să întreprindă măsuri mai energice pentru folosirea mai ju­dicioasă a bazei materiale şi a fondurilor alocate de stat în vede­rea continuei îmbunătăţiri a asis­tenţei sanitare a oamenilor mun­cii. Dragi tovarăşi, Ne aflăm cu toţii sub impresia remarcabilei expuneri prezentată plenarei de tovarăşul Ceauşescu, adevărat model de analiză mar­xist-leninistă, de autentic spirit revoluţionar în abordarea proble­melor atit de complexe ale ideolo­giei, culturii, educaţiei şi ale con­strucţiei socialiste în general. Sîn­tem în prezenţa unui document de mare valoare programatică, a că­rui înrîurire se va face puternic simţită în întreaga activitate a par­tidului nostru. Cele peste trei luni de dezbate­re a problemelor activităţii politi­ce, ideologice şi cultural-educati­ve, care au precedat această ple­nară, reprezintă un eveniment fă­ră precedent în istoria partidului nostru. Această dezbatere a consti­tuit un viguros antidot împotriva tendinţelor de practicism îngust în activitatea organelor şi organiza­ţiilor de partid, a organelor de stat şi economice, a organizaţiilor ob­şteşti, a fiecăruia dintre noi, un antidot împotriva neglijării sau subaprecierii a tot ce ţine de plă­mădirea conştiinţei socialiste, de formarea omului nou, a societăţii noi, animat de claritatea ţelului, de simţul responsabilităţii civice, de o ideologie revoluţionară şi de principii etice înalte. Aş dori să subliniez în această ordine de idei două aspecte de covîrşitoare semnificaţie principia­lă ale poziţiei partidului, nostru în problemele construcţiei socialiste. Am în vedere, în primul rînd, vi­­goarea cu care Partidul Comunist Român se ridică împotriva viziunii simplificatoare, unilaterale şi de aceea deformante a operei de e­­dificare a socialismului. Făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în concepţia partidului nostru, presupune o permanentă preocupare pentru toate laturile, toate aspectele, toate procesele caracteristice societăţii în fiecare etapă a dezvoltării ei — creşterea forţelor de producţie, perfecţiona­rea relaţiilor de producţie, înfăp­tuirea în practică a unei democra­ţii reale, un grad de înaltă con­ştiinţă şi cultură, afirmarea unor principii superioare ale eticii şi e­­chităţii, condiţii optime pentru a­­firmarea deplină a personalităţii umane. Prodigioasa activitate practică a conducerii de partid, amplitudinea extraordinară a preocupărilor ce o caracterizează, reprezintă o mate­rializare a concepţiei sale privind caracterul multilateral, complex al operei de edificare a noii orîn­­duiri. Am în vedere în al doilea rînd, respingerea de către partid a mo­dului de tratare de pe poziţiile u­­nui automatism fatalist a rămîne­­rii în urmă a conştiinţei faţă de dezvoltarea bazei materiale. Unui asemenea mod de tratare care n-are nimic comun cu concepţia marxistă privind relaţia între infra şi suprastructură, partidul nostru îi opune o atitudine activă, revolu­ţionară, avînd drept obiectiv armo­nizarea activităţii ideologice, poli­tice, educative cu cerinţele obiec­tive ale dezvoltării societăţii socia­liste. Ne-a fost prezentat aici un bi­lanţ impresionant al realizărilor obţinute în domeniul răspîndirii ideologiei marxist-leniniste, ridică­•i Tovarăşi. D­in expunerea prezentată de to­varăşul Ceauşescu sunt analizate, în spirit autocritic, cauzele unor ne­ajunsuri care se datoresc şi modu­lui în care şi-a desfăşurat activi­tatea Secretariatul Comitetului Central al partidului, precum şi to­varăşii care au răspuns de acest domeniu de activitate. Personal, port şi eu răspunderea pentru ne­ajunsurile din munca organizatori­că de care m-am ocupat cîţiva ani. Trebuie, însă, să arăt în faţa plenarei că în Secretariatul Comi­tetului Central al partidului nu numai că s-au dezbătut aceste probleme, unele chiar înainte de Congresul al IX-lea al partidului, dar s-au şi stabilit, pe baza con­cluziilor tovarăşului Ceauşescu, o seamă de măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în dome­niul presei, radioului, televiziunii, a cinematografiei, în organizarea unor largi dezbateri cu scriitorii şi oamenii de artă, în îmbunătăţirea muncii politico-ideologice în orga­nizaţiile de partid. Dar nu s-a ac­ţionat cu toată hotărîrea pentru înfăptuirea lor, în primul rînd, de către tovarăşii secretari ai Comi­tetului Central, care au răspuns în decursul anilor de acest sector de activitate. Cred că va trebui intro­dusă practica ca şi în Secretaria­tul Comitetului Central să se ana­­lizeze modul în care secretarii în­făptuiesc hotărîrile şi măsurile ca­re se adoptă. Aş vrea să subliniez importanţa aplicării consecvente a măsurilor cepuse în expunerea tovarăşului Ceauşescu cu privire la creşterea rolului Comitetului Central al Par­tidului Comunist Român, al Con­siliului de Stat şi al Guvernului în realizarea programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în activitatea politică şi ideologică. Progresele realizate sunt remarcabile. Ele se oglindesc în ansamblul măsurilor adoptate t­ rii gradului de cultură a poporu­lui, dezvoltării învăţămîntului, şti­inţei, culturii, creaţiei artistice, rea­lizări care au determinat profunde mutaţii în conştiinţa oamenilor. A­­ceste mari şi incontestabile succe­se constituie realmente unul din principalele rezultate ale revolu­ţiei socialiste în., patria noastră. Este adevărat că pe fondul lor au apărut pe alocuri tendinţe de au­­tomulţumire şi suficienţă şi mulţi dintre noi am plătit tributul unor asemenea tendinţe. De aceea a fost atît de salutară intervenţia din iulie a secretarului general al partidului nostru, dezvăluirea des­chisă, intransigentă a slăbiciunilor şi golurilor din activitatea politico­­educativă, criticarea unor fenome­ne de inerţie ideologică, a indo­lenţei faţă de mentalităţi şi com­portări incompatibile cu climatul nostru social, faţă de influenţele ideologiei şi moralei străine. în expunerea tovarăşului Ceauşescu au fost supuse analizei şi greşelile care s-au manifestat în trecut în activitatea ideologică­­educativă. într-adevăr, atunci, ten­dinţele puternice de dogmatizare a unor teze ale marxism-leninismu­­lui slăbeau puterea de înrîurire a activităţii noastre ideologice, sără­ceau contribuţia ei la analizarea şi soluţionarea problemelor strin­gente ale revoluţiei şi construcţiei socialiste. Sub aprecierea bogatelor tradi­ţii naţionale ale poporului nostru şi a tradiţiilor sale sociale a dus la ignorarea sau negarea unor valori autentice ale gîmdirii şi cul­turii româneşti. Elanul creator al scriitorilor şi artiştilor era adeseori jugulat de ingerinţe administrative. Se mani­festau frecvent tendinţe de nesoco­tire a specificului creaţiei literare şi artistice, deşi, aşa cum just a spus aci unul dintre vorbitori, pu­team găsi bune surse de inspira­ţie în această privinţă chiar în o­­perele clasicilor noştri, începînd cu lucrările din tinereţe ale lui Marx. în ce mă priveşte, sînt pe de­plin conştient de răspunderea ce-mi revine în această privinţă date fiind sarcinile pe care le în­deplineam în perioada respectivă în conducerea muncii ideologice. Aş dori să încredinţez plenara că m-am străduit să trag pentru pro­pria mea activitate toate învăţă­mintele din aceste lipsuri şi gre­şeli. Evident, evocarea greşelilor din trecut nu are o semnificaţie strict istorică; ea constituie înainte de toate o reafirmare a hotărîrii par­tidului nostru de a nu admite, sub nici o formă, o reînviere a lor. Sînt cunoscute măsurile luate pentru lichidarea unor astfel de fenome­ne negative din viaţa ideologică şi culturală, îndeosebi după Con­gresul al IX-lea, rolul personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu în revitalizarea activităţii ideologice şi teoretice, în crearea unei at­mosfere propice manifestării ne­stingherite a tuturor forţelor crea­toare în îmbogăţirea întregii vieţi spirituale a ţării. Expunerea făcută în această plenară a pus în lumină întreaga amploare a sarcinilor cu care ne înfruntăm în noua etapă de dez­voltare socialistă a României în domeniul transformării conştiinţei şi moralei oamenilor, al aşezării pentru perfecţionarea activităţii e­­conomice şi sociale, creşterea şi întărirea democraţiei socialiste, în realizările obţinute în dezvoltarea economică şi socială a ţării. Este insă­­necesar, după părerea mea, ca acestui cadru organizatoric creat să-i asigurăm în şi mai ma­re măsură un conţinut corespun­zător, precum şi o eficienţă maxi­mă. în acest sens, consider că tre­buie să acordăm o deosebită a­­tenţie rezolvării mai operative a propunerilor şi sugestiilor oameni­lor muncii, să întărim şi mai pu­ternic munca colectivă la toate­­nivelurile, răspunderea personală a tuturor celor care lucrează în di­ferite organe colective de condu­cere, începînd de jos şi pînă la Comitetul Central al partidului­­nostru. Măsurile preconizate pen­tru perfecţionarea activităţii Co­mitetului Central al partidului prin participarea şi mai activă a mem­brilor săi la elaborarea şi aplica­rea hotărîrilor, introducerea prac­ticii de a se prezenta periodic dări de seamă în faţa Comitetului Cen­tral din partea Comitetului Execu­tiv, a Prezidiului şi Secretariatului, vor determina, evident, o creştere şi mai puternică a rolului Comite­tului Central al Partidului Comu­nist Român în conducerea întregii activităţi politice, economice şi so­ciale din patria noastră. In încheiere, îmi exprim încă o dată adeziunea la orientările de bază cuprinse în ampla expunere a secretarului general al partidu­lui nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi hotărîrea ca în munca pe care o am, împreună cu ceilalţi tovarăşi din conduce­rea sindicatelor, să facem totul pentru înfăptuirea sarcinilor ce re­vin sindicatelor în actuala etapă de dezvoltare a societăţii noastre socialiste, pentru creşterea contri­buţiei lor la dezvoltarea conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, la înfăptuirea politicii interne şi ex­terne a Partidului Comunist Ro­mân, pe noi baze a relaţiilor între oa­meni, cît şi între om şi societate, al însuşirii de către mase a con­cepţiei înaintate despre viaţă. De aci decurg exigenţe sporite faţă de şcoală, ca principal factor de educaţie şi cultură de care dispu­ne societatea, noi cerinţe în ce priveşte îmbunătăţirea şi perfec­ţionarea activităţii informative. Succesele orînduirii noastre pe tărîmul dezvoltării învăţămîntului ne plasează printre ţările înain­tate în ce priveşte gradul de cu­prindere a populaţiei în diferite forme de învăţămînt, nivelul învă­ţămîntului obligatoriu, numărul şi ponderea specialiştilor pe care-i pregăteşte şcoala. In perioada ca­re s-a scurs de la plenara din a­­prilie 1968 s-au obţinut însemnate realizări în aplicarea în practică a directivelor privind dezvoltarea în­văţămîntului. Trebuie însă să de­clar cincer că aceste realizări ar fi fost mult mai mari dacă atît eu cît şi ceilalţi tovarăşi care au răs­puns pentru problemele învăţă­­mîntului, conducerea Ministerului Învăţămîntului am fi acţionat cu mai multă fermitate în aplicarea hotărîrilor partidului, a preţioase­lor şi permanentelor indicaţii ale conducerii superioare de partid, îndeosebi, într-una din problemele capitale — proble­ma legăturii dintre şcoală şi producţie — noi am procedat mult timp cu timiditate, cu jumătăţi de măsură. Lucrul acesta se referă şî la îmbunătăţirile de structură, atît cu învăţămîntul superior, cît şi în cel de cultură generală. A avut loc o serioasă slăbire a preocupării Ministerului Învăţă­mîntului pentru problemele activi­tăţii ideologice şi politico-educati­ve, în contrast cu rolul său de înalt for al educaţiei despre care a vorbit aici tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Recentele hotărîri adoptate de conducerea de partid depăşesc cu mult ca importanţă simplele mă­suri operative de îmbunătăţire a învăţămîntului. Este vorba în fapt de o cotitură radicală în viaţa şco­lii, o cotitură care presupune şi schimbări în optica şi mentalitatea unor cadre didactice, în sistemul de transmitere a cunoştinţelor, în organizarea procesului de învăţă­mînt în ansamblul lui. Mă refer în special la măsurile vizînd înfăptui­rea unei legături organice între învăţămînt, producţie şi cercetare, introducerea dublei subordonări a unităţilor de învăţămînt superior, instituirea unui sistem de burse acordat de unităţile socialiste, or­ganizarea activităţii productive în întregul învăţămînt de cultură ge­nerală, îmbunătăţirile în structura învăţămîntului mediu, pentru a-i imprima o finalitate precisă, şi, în sfîrşit, structurarea unui sistem uni­tar de predare a ştiinţelor sociale şi de intensificare a educaţiei şi activităţii politico-ideologice. în scurtul timp ce s-a scurs de la adoptarea acestor hotărîri s-au şi luat o serie de măsuri concrete de aplicare a lor în practică, dar euforia primelor rezultate nu tre­buie să ne facă să uităm că este vorba nu de o campanie, ci de o acţiune de lungă durată care so­licită mari eforturi şi care trebuie urmărită cu maximă perseverenţă de toţi cei care avem răspunderi în acest domeniu, inclusiv, bineîn­ţeles, de către organele locale de partid şi de stat. Avem, o ştim cu toţii, un tineret studios minunat, animat de un spi­rit sănătos. Dar tocmai pentru că pornim de la sublinierea rolului imens al tineretului în societatea noastră, cea de astăzi ca şi cea de mîine, nu putem închide ochii asupra unor fenomene negative, asupra rebuturilor pe care le mai dă şcoala, asupra comportării ne­corespunzătoare a unor tineri în şcoală, familie, societate. Sînt ti­neri care, ca un nou „conu Leoni­­da", consideră că societatea, sta­tul le datorează tot, că de aceea e stat, fără să se gîndească la ceea ce datorează ei societăţii. Vina pentru existenţa unor feno­mene de acest fel trebuie căutată în deficienţele muncii formativ­­educative ale şcolii, cît şi în lipsu­rile din activitatea organizaţiilor noastre de tineret. Este necesar să dăm mai multă atenţie educării tineretului studios în spiritul patriotismului socialist, al moralei socialiste, al dragostei de muncă şi de meserie, al con­ştiinţei îndatoririlor civice, trebuie ca fiecare tînăr să cunoască în­treaga măsură a „miracolului ro­mânesc" despre care vorbeşte în­treaga lume şi care este rodul muncii titanice şi sacrificiilor între­gului popor, rodul înţelepciunii şi clarviziunii partidului. Două condiţii sunt, după părerea mea, esenţiale pentru o radicală îmbunătăţire a activităţii educative în şcoală, fie că e vorba de şcoa­la de cultură generală, profesio­nală, liceu sau institut de învăţă­mânt superior. Prima: realizarea u­­nei unităţi organice între instruc­ţie şi educaţie în întregul proces de învăţămînt. A doua: participa­rea efectivă a totalităţii cadrelor didactice la munca educativă, ceea ce presupune o temeinică înarmare ideologică a acestora, o pregătire adecvată, metodologică, ştiinţifică şi practică a cadrelor didactice pentru a putea îndeplini cu succes dubla lor misiune: de predare a cunoştinţelor de spe­cialitate şi de educaţie comunistă, înalta răspundere ce incumbă şcolii în modelarea sufletească a tineretului, de la cea mai fragedă vîrstă pînă la păşirea de sine stă­tătoare în viaţa socială, implică răspunderi sporite pentru noi toţi, cei care ne ocupăm de probleme­le învăţămîntului, creşterea opera­tivităţii şi tenacităţii în înfăptuirea hotărîrilor partidului privind per­fecţionările de structură şi de con­ţinut în învăţămîntut de toate gra­dele­. •• f -...... •·' ■-•r -,WJ» »0 . In sistemul de mijloace ale edu­caţiei şi ale formării ideologice, politice, civice a tineretului, de ca­re dispune şcoala, una din verigi­le cele mai importante — dacă nu cea mai importantă — este predarea ştiinţelor sociale. Pentru creşterea influenţei pe care o exer­cită asupra conştiinţei celor tineri, pentru sporirea eficienţei lor edu­cative, este necesar, înainte de toate, să se pună capăt modului speculativ, abstractizant de pre­zentare a teoriei materialismului dialectic şi istoric, punîndu-se în miezul predării problemele funda­mentale ale politicii partidului, problemele teoretice şi practice e­­senţiale ale construcţiei socialis­mului, aprecierile partidului pri­vind principalele fenomene şi pro­cese ale lumii contemporane. Trebuie spulberată prejudecata, mărturisită sau nu, că o asemenea orientare ar putea afecta ţinuta ştiinţifico-teoretică a predării. Dimpotrivă! Anemia prelungită de care suferă, din păcate, pe planul creaţiei ştiinţifice facultăţile noas­tre de filozofie, multe catedre de ştiinţe sociale, se datorează toc­mai neabordării problemelor de fond ale realităţii. Problemele de adînc interes teoretic puse în dis­cuţie în expunerea de astăzi, ca şi în alte documente de partid, oferă un admirabil program pentru acti­vitatea de investigare şi generali­zare teoretică a catedrelor noastre de ştiinţe sociale. Trebuie menţionate şi carenţele pe planul fermităţii ideologice şi al poziţiei militante în predarea ştiin­ţelor sociale. Noi nu sîntem încon­juraţi de un vacuum ideologic, în­deosebi la facultăţile şi instituţiile cu profil umanistic, dar nu numai acolo, datorită slăbiciunilor în ac­tivitatea noastră ideologică se manifestă atitudini necritice, obiec­­tiviste, cîteodată apologetice faţă de anumite concepţii idealiste, ira­ţionaliste în filozofie, estetică, psi­hologie, istorie. La toate acestea contribuie şi penuria de lucrări ca­re să ofere tineretului repere soli­de de orientare pentru judecarea unor astfel de concepţii. Se fac auzite uneori ecouri ale unor teo­rii la modă care încearcă să pre­zinte anumite tare ale societăţii capitaliste drept tare proprii ori­cărei societăţi, tarele specifice sta­tului burghez drept tare ale unui imaginar stat în genere. Nu aş putea spune că lipsesc declaraţii despre necesitatea combativităţii ideologice în predarea ştiinţelor sociale. Lipseşte însă adeseori a­­bordarea concretă a problemei combativităţii, cu alte cuvinte, con­centrarea atenţiei asupra manifes­tărilor concrete cu care­­ne întîl­­nim într-un mediu sau altul, criti­carea cu argumente ştiinţifice con­vingătoare a concepţiilor sau a punctelor de vedere potrivnice marxism-leninism­ului. Pentru lichidarea lipsurilor ară­tate este necesară, înainte de toa­te, intensificarea preocupării Mi­nisterului învăţămîntului, a senate­lor şi consiliilor profesorale, a or­ganizaţiilor de partid din învăţă­mînt pentru problemele activităţii ideologice, ca şi ale educaţiei în general. Totodată, se simte nevo­ia ca Academia de ştiinţe sociale şi politice să acorde un sprijin mai direct şi mai permanent între­gii munci didactice şi ştiinţifice a cadrelor, catedrelor şi facultăţilor de ştiinţe sociale din învăţămîntul superior. Consider de excepţională im­portanţă indicaţiile adresate Aca­demiei de a aborda cu mai mult curaj noile probleme ale dezvoltă­rii sociale, naţionale şi internaţio­nale, de a deveni — citez — ,,un puternic centru de dezbatere libe­ră a tuturor problemelor legate de progresul ştiinţelor sociale". Cred că aceste dezbateri ar trebui să fie deschise unui cerc cît mai larg de participanţi, cunoscut fiind a­­dîncul interes ce se manifestă la noi pentru problemele de filozofie, istorie, ştiinţe politice, artă şi lite­ratură. Mi-aş permite să repet şi o pro­punere mai veche, şi anume, ca sub egida Academiei de ştiinţe so­ciale şi politice să apară o publi­caţie periodică consacrată con­fruntării de păreri de pe poziţiile marxismului militant cu diferite curente ale gîndirii contemporane în domeniul filozofiei, sociologiei, economiei, esteticii, istoriei. Cred, de asemenea, că este timpul ca presa noastră, inclusiv cea coti­diană, să facă mai mult loc în co­loanele ei dezbaterilor ideologice pe teme de mare actualitate. în fine, aşa cum au mai spus şi alţi vorbitori, consider că apari­ţia unei Istorii a Partidului Comu­nist Român, în care să se sinteti­zeze experienţa istorică acumu­lată de partid în decursul existen­ţei sale, indestructibila sa legătu­ră cu istoria patriei şi a poporului, ar constitui un eveniment de sea­mă al vieţii noastre ideologice. Mă fac în această privinţă şi in­terpretul unor păreri exprimate în adunările activului de partid la care am participat. Întrucît lucrez — așa cum se spune — ,,pe linie de stat", aș dori să mă refer la adierea de vînt proaspăt pe care a adus-o dez­baterea problemelor ideologice în adunările activului de partid din ministere­ şi alte organe centrale de stat. în rindul comuniştilor din aceste organizaţii a avut o mare rezonanţă îndemnul secretarului general al partidului ca fiecare membru de partid, indiferent de locul lui de muncă, să acţioneze ca om politic, ca militant activ pentru transpunerea în viaţă a li­niei partidului, ca fiecare propu­nere, fiecare document care ema­nă de la aceste organe să poarte girul unei înalte competenţe, să constituie o contribuţie efectivă la soluţionarea problemelor funda­mentale ale politicii partidului. Desigur, pentru aceasta este nevoie, în afară de temeinice cu­noştinţe de specialitate, de studiul aprofundat al concepţiilor teoreti­ce ale partidului, al concluziilor pe care le trage din experienţa construcţiei socialiste. Este nevoie, totodată, de stîrpirea spi­ritului funcţionăresc, de lichidarea flage­­lului birocratismului care exercită un efect paralizant asupra activi­tății organelor noastre de stat, fiind uneori alimentat chiar de a­­numite prevederi ale actelor nor­mative pe care le întocmim. Critici întemeiate s-au făcut în aceste a­­dunări deficiențelor în organizarea activității de decizie şi control a ministerelor, precum și practicii extrem de răspîndite de pasare a răspunderilor pentru luarea unor hotărîri de la un nivel la altul. Consider că noi, cei pe care partidul ne-a trimis să lucrăm în cadrul Consiliului de Miniștri, în Biroul său Permanent, va trebui să studiem cu mare atenţie con­cluziile ce se desprind din aceste dezbateri, în vederea înlăturării deficienţelor existente şi aplicării ferme şi perseverente a indicaţiilor repetate ale conducerii de partid , indicaţii asupra cărora s-a in­sistat şi în actuala plenară , privind perfecţionarea şi ridicarea la un nivel superior de organizare a activităţii în domeniul adminis­traţiei de stat. Fenomenele de în­călcare a legilor ţării în organele administraţiei de stat, unele foar­te grave, fac necesar un control mult mai exigent şi sistematic din partea Consiliului de Miniştri asu­pra activităţii ministerelor, control din care consider că nu poate lipsi urmărirea modului în care a­­ceste organe aplică hotărîrile de partid privind selecţionarea şi pro­movarea cadrelor de conducere. Consider, de asemenea, că or­ganizaţiile de partid din organele centrale de stat trebuie să pri­mească un sprijin mai substanţial din partea organelor de partid, a secţiilor Comitetului Central, a conducerii ministerelor pentru creşterea înrâuririi lor asupra mer­sului lucrurilor în ministere, potri­vit cu atribuțiile ce le sunt conte­ (Continuare în pag. a 3-a)

Next