Steaua Roşie, mai 1972 (Anul 23, nr. 103-127)
1972-05-14 / nr. 113
K doua ediţie a festivalului „ mm mzicm u mMURtmt“ vatemmSestrimentele, de desfatare «Pirituală oferite de elerată anu^ieem , Ca ’'Z,le'e "’Uzicale ‘^»mureşene«, desfăşu- Csiky Boldizsár 3 Prima Sa ediţie ne-am adresat compozitorului în leşini , TF muzical al Filarmonicii, spre a afla amănunte anul acesta de datta ediţie a festivalului ce se va desfăşura anul acesta in perioada 24 iunie — 4 iulie. — Cum a fost concepută actuala ediţie a festivalului? festivalul va avea de data aceasta un caracter propriu; în esenţă trei caracteristici generale sunt definitorii: mare diversitate de concerte, valorificarea creaţiei locale, valorificarea creaţiei muzicale româneşti. Să concretizăm diversitatea. Fiecare zi, timp de zece zile, va avea loc un concert. Concertul inaugural din 24 iunie va fi dirijat de Djura Iaksic, Iugoslavia, personalitate de renume european, solistul concertului fiind Artistul poporului Ion Voicu. A doua zi a festivalului va concerta corul de cameră „Madrigal" al Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, dirijat de Artistul emerit Marin Constantin. Concertul din 26 iunie aparţine Orchestrei de cameră a Filarmonicii tîrgumureşene, maestru de concert Iuliu Hamza, solist Artistul emerit Ştefan Ruha, la 27 iunie recitalul de orgă susţinut de talentatul organist braşovean Eckart Schlandt. In 28 iunie, chitaristul Roger Pierrat din Paris va prezenta un recital cuprinzînd un interesant program de muzică renascentistă și muzică din secolul XX. în a VI-a zi a festivalului va concerta orchestra simfonică a Filarmonicii de stat din Cluj, la pupitru, reputatul dirijor Emil Simon, solist Dan Grigore — Bucureşti. In ultima zi a lunii iunie va avea loc concertul din creaţia veche tîrgumureşeană. Acest concert vine să demonstreze că organizarea unui festival la Tg.-Mureş nu este un fapt artificial, ci are aici numeroase tradiţii foarte autentice şi vechi şi este menit să valorifice trecutul şi prezentul muzical într-un tot organic. In ziua de 1 iulie va concerta Formaţia de cameră „Soliştii din Sofia“ dirijată de Vasili Kazandjev. In 2 iulie va concerta cvartetul „Philarmonia“ din Bucureşti; va avea loc, de asemenea, concertul, extraordinar al Sextetului vocal „Purcell“ din Londra, închiderea oficială a festivalului va avea loc în ziua de 3 iulie cu „Anotimpurile" de Haydn. — Să discutăm despre prezenţa creaţiei locale. — La concertul de deschidere figurează Simfonia a II-a de Zoltán Aladár, în prima audiţie absolută, va fi dirijat de iugoslavul Djura Jaksic. Corul „Madrigal“, la cererea dirijorului va interpreta între altele şi un madrigal de Szabó Csaba. Orchestra de cameră tîrgumureşeană va interpreta Cîntece de vitejie de Tinódi — Csiky. Eckart Schlandt va prezenta Tocata, Trio e Ricercare per organo de Kozma Mátyás și în sfîrșit concertul destinat perioadei vechi din Tg.-Mureş se compune exclusiv din lucrări locale reprezentate prin compozitorii: Metz Albert, Zeno Vancea, Trozner Iosif, Chovan Richard, Chilf Nicolae, László Árpád, Maximilian Costin, Karmo Géza . Iar pentru informarea publicului? — Pentru popularizarea festivalului „Zilele muzicale tîrgumureşene“ vom edita un afiş în trei limbi (română, maghiară şi germană). Vom edita de asemenea un caiet de informare generală cuprinzînd unele referiri la ediţia anterioară, un material muzicologic inclusiv citate şi fotografii privind ediţia actuală, caietul-program pentru concertul de muzică veche tîrgumureşeană care va cuprinde acea perioadă de început a vieţii muzicale locale şi pentru editarea căruia s-a organizat un colectiv format din muzicologi, compozitori, fotografi şi va cuprinde pe lîngă programul propriu-zis al concertului şi un lexicon cu aproximativ 35 de nume dintre cele mai remarcabile personalităţi care au fondat şi continuat tradiţia muzicii din aceste meleaguri. In introducerea caietului apar şi celebrităţi care au contribuit la înflorirea vieţii muzicale din Tg.-Mureş ca: George Enescu, Béla Bartók, Pablo Casals, Szigeti József, Traian Grozăvescu, Dohnányi Ernest, Bronislav Huberman şi alţii. Tot în acest capitol vor figura realizările vechiului Conservator municipal prin lansarea elevilor săi în întreaga lume, realizările Asociaţiei filarmonice premergătoare Filarmonicii de stat, Filarmonica de stat, şcolile muzicale din Tg.-Mureş (Liceul de arte, Şcoala populară de artă, Facultatea de muzică a Institutului pedagogic de 3 ani), vor fi prezentate, de asemenea, realizările actuale, în condiţiile societăţii socialiste inclusiv activitatea solistică, profesorală, muzicologică a oraşului precum şi a Filialei din Tg.-Mureş a Uniunii compozitorilor din R. S. România, consemnat de OLGA APOSTOL ChmilTĂ Mozaic [duminicali szk? CUCERIRILE ŞTIINŢEI la lucru, alături de Am reţinut un anunţ dat zilele acestea de Trustul judeţean Mureş de construcţii montaje: „Angajăm prin concurs matematician avînd cunoştinţe în domeniul informaticii şi cercetărilor operaţionale“. Da, matematicieni în construcţii — un fapt din sfera cotidiană. Curiozitatea îndeamnă, fireşte, ceva mai departe, în intimitatea detaliilor. Şi iată-ne faţă-n faţă cu adevărate orizonturi ale noului, ale ştiinţei. Sîntem la un serviciu prin excelenţă al producţiei, care se ocupă de organizarea ei, ca şi a conducerii şi a muncii din asamblul Trustului judeţean. De ce neapărat aici? Pentru că, dacă vreţi, ne întîlnim aici cu viitorul, cu cerinţele lui tot mai evidente şi impunătoare. O primă cunoştinţă prin care au cuvîntul... argumentele: „Mă numesc Árkosi Csaba, inginer constructor în curs de reprofilare“ (?!) Reprofilare... In ce specialitate? „In cibernetică economică. Am şi participat doi ani consecutiv la un curs de programatori pentru calculatoare universale şi la un curs de analişti de sisteme informaţionale.“ Deocamdată atît, pentru a mai face o cunoştinţă: „Bădic Vera, ciberneticiană, absolventă promoţia 1971 a Facultăţii de calcul şi cibernetică.“ Ocupă funcţia de analist de sisteme informaţionale. „Să ştiţi că avem mult de lucru — precizează tînăra specialistă — deşi biroul de informatică e înfiinţat recent“. Aşadar, noţiuni inedite în activitatea constructorilor mureşeni: birou de informatică, cercetare operaţională, programator pentru calculatoare universale, analist de sisteme ... Desfăşurăm o activitate foarte concretă, care prin optimizările realizate duce la însemnate economii în diverse sectoare ale producţiei. Şi pentru a ne convinge, inginerul Árkosi înşiră cum îi vin mai repede în minte cîteva exemple din lucrările efectuate şi preocupările diurne. Stabilirea automată a necesarului de materiale cu ajutorul calculatorului electronic, urmărirea prestaţiilor de transport şi utilizarea optimă a capacităţilor de transport cu ajutorul staţiei mecanografice de la I.M.F. Tg.-Mureş, iar la staţia mecanografică proprie se ţine evidenţa mişcărilor de materiale şi a stocurilor din depozitele Trustului. Pe un birou fură ochii reporterului o carte despre modalităţile şi secretele unor bune interviuri, scrisă de ciberneticieni pentru ciberneticieni. Specialista Bădic Vera sesizează interesul nostru şi explică: ,,în exercitarea atribuţiilor sale, biroul de informatică foloseşte ca metodă şi interviul pe şantiere, investigînd de laom la om o întreagă filieră privind una din problemele aflate în studiul nostru pentru îmbunătăţirea activităţii. Cum vedeţi, întrucîtva... sîntem colegi cu ziariştii.“ — N-am lămurit pe deplin nevoia de matematicieni aici la dv. — Am întreprins — şi acţiunea continuă — o serie de studii din domeniul cercetărilor operaţionale bazate pe aplicarea matematicii în problemele economice, prin găsirea unor modele matematice care reflectă esenţa anumitor fenomene economice. Ele pregătesc de fapt luarea deciziilor, furnizînd soluţiile optime dintr-o gamă largă de soluţii posibile. Este vorba de decizii menite să regleze toată activitatea de construcţii. Deci tindem spre realizarea unui sistem cibernetic cu autoreglare. în contextul ideii urmărite detalii interesante ne-a precizat şi inginerul Radványi Iosif, coordonatorul controlului tehnic de calitate şi al lucrărilor de laborator. Am reţinut cîteva dintre exemplele date: „N-am renunţat la unele metode clasice bune, dar nu ne mai mulţumim ca încercarea agregatelor şi a materialelor de construcţii s-o facem ca acum 10 ani. De curînd, dispunem de o secţie pentru determinări cu ultrasunete. Pentru determinarea şi îmbunătăţirea calităţii, a intrat în acţiune încă o secţie nouă pentru determinări conductometrice. Aceste rezolvări angrenează specialişti şi specialităţi cu profil divers, aparent din afara domeniului propriu-zis de construcţii. Concluzia este evidentă. Confluenţa prezentului cu viitorul se face şi pe tărîmul de care ne-am ocupat, sub semnul autoritar al ştiinţei şi tehnicii contemporane avansate. ŞTEFAN NEAGU ȘI TEHNICII constructorii «fACERIlE COSMETICI! EA iUlNA ori îngrijirea sistematică a corpului este o chestiune nu de timp sau de bani cît mai ales de hotărîre şi perseverenţă. In condiţiile fundamentării din "ce în ce mai mult pe considerente ştiinţifice a cosmeticii, afirmaţia că nu există femeie ‘ ui'îtă ci doar neîngrăjită, nu pare de loc hazardată. Astăzi femeia dispune de un „arsenal“ complex pentru a fi frumoasă în măsura în care doreşte şi ştie să fie astfel. Saloanele de cosmetică ale cooperaţiei meşteşugăreşti oferă multiple posibilităţi pentru realizarea acestui deziderat. Că „înfrumuseţarea“ (care nu arareori are implicaţii asupra sănătăţii, echilibrului sufletesc, siguranţei de sine şi bunei dispoziţii, poate chiar şi a realizării pe un anumit plan) se bucură de consideraţia cuvenită o atestă şi interesul acordat înzestrării tehnice a unităţilor şi instruirii personalului în legătură cu tot ce apare nou pe plan mondial în acest domeniu. Nu mai departe decât zilele trecute salonul de cosmetică din incinta Casei de modă din Tg.-Mureş (considerat drept unul dintre cele mai moderne din ţară) a găzduit o interesantă consfătuire a cosmeticienelor din mai multe judeţe. Cu acest prilej, reputatele maestre cosmeticiene Raliţa Niculescu şi Alexandrina Gasparovici de la cooperativa „Igiena“ din Bucureşti, participante la congresele internaţionale de specialitate de la Paris, Bruxelles, Londra, Viena, unde au făcut şi comunicări privind unele metode originale elaborate, au împărtăşit din cunoştinţele însuşite la un curs urmat recent în „capitala“ cosmeticii — la Paris. Ele au dat explicaţii amănunţite — însoţite de demonstraţii „pe viu“ privind modul de folosire a noilor utilaje cu care au fost înzestrate unităţile de cosmetică din ţară şi cele mai noi procedee de tratament aplicate peste hotare, de care pot beneficia şi clientele care recurg la serviciile saloanelor de cosmetică din judeţ. Am notat înainte de toate cîteva realizări ale tehnicii puse în slujba înfrumuseţării, cu eficacitate incontestabilă. Nemectoderm este denumirea aparatului multifuncţional, utilizat îndeosebi pentru dezincrustări în cazul tenurilor grase ,şi ionizări cu fructe şi sucuride fructe în scop de vitamini■zare şi hidratare a tenurilor de oricefel. Vacospray-ul serveşte în tratamentele de atenuare a ridurilor — îndeosebi a aşanumitei „labe a gîştii" ce se formează în colţul ochilor şi trădează cel mai curînd vîrsta, precum şi la pulverizări. La tonifierea muşchilor faciali şi „ştergerea“ bărbiei duble (ca şi în alte scopuri) se foloseşte cu bune rezultate ingeniosul aparat Impulsodin. Cît priveşte cele mai „proaspete“ noutăţi în domeniul procedeelor, se află în curs introducerea tratamentelor cu crema Pelobiol (produs elaborat de maestrele cosmeticiene amintite în colaborare cu dr. Agîrbiceanu Tudor şi omologat pe plan internaţional) realizată pe bază de extracte de nămol şi avînd efecte multiple. Merită amintită şi aplicarea măştii decolorante pentru diminuarea petelor de pe faţă, a pistruilor etc. ca şi epulările cu anestezic. Se tinde în acelaşi timp spre extinderea în viitorul apropiat a tratamentelor de îngrijire corporală generală în sensul tonifierii musculaturii şi menţinerii sau „corijării" siluetei cu ajutorul unor aparate moderne şi al masajului manual. Iată doar cîteva din binefacerile cosmeticii, aflate la îndemîna oricui. Dacă mai adăugăm că, de pildă, salonul de cosmetică de la Casa de modă din Tg.-Mureş oferă toate aceste mijloace într-o ambianţă deosebit de propice relaxării şi la preţuri convenabile, se înţelege că reţinerile faţă de serviciile asigurate de cosmeticiene nu-şi au motivarea. Dacă dorim şi ştim cum, putem fi frumoase, şi nu numai spre mulţumirea noastră dar şi a celor din jur. I. SIGHIŞOREANU _ Tovarășe director! Contabilul nostru, Popescu... era... „invadator" a luat toți banii întreprinderii și s-a ... topit!... tm, i I II I I I 1 I II (Urmare din pag 1) FEST mi LI PORTELE DE FIER peste 23 km calea ferată și noul drum rutier ce avea să fie dat în exploatare un an mai tîrziu. De-a lungul celor două căi terestre au fost create 56 de poduri și viaducte lungi de 6.000 m, 9 tunele însumînd 1.400 m, 10 km ziduri de sprijin. 3 august 1969. Se încheie un nou capitol din istoria Sistemului: s-a dat cale liberă primelor nave fluviale prin ecluza de pe malul românesc. Imensul culoar din oţel şi beton se întinde pe 700 metri şi are o lăţime de 34 metri. Ea este echipată cu cea mai mare poartă plană, cunoscută în construcţiile hidrotehnice din lume, în greutate de 1.050 tone, puternice servomotoare, vane, segment ce lucrează la presiuni foarte ridicate şi cu alte utilaje concepute şi realizate în cea mai mare parte de către întreprinderi ale industriei noastre constructoare de maşini. Şase zile mai tîrziu, constructorii români preiau de la constructorii iugoslavi ştafeta lucrărilor de închidere a Dunării în zona barajului deversor. In aceeași zi începe inundarea incintei „A“ din amonte de centrala hidroelectrică, la adăpostul căreia se execută o parte dintre lucrări. După 56 de ore, această operaţie de o mare măiestrie tehnică ia sfîrşit, fiind realizată într-un timp cu 232 ore mai scurt decît cel preconizat de proiectanţi, începe bătălia finală cu fluviul. De pe un pod fix, special construit, se basculează pe ultima breşă a Dunării, lată de 100 m, blocuri din beton, din piatră şi stabilopozi uriaşi în greutate de 25 tone fiecare. Minuţioasa pregătire făcută din vreme, perfecta organizare şi disciplină dovedite de executanţi, sprijinul acordat în cadrul înţelegerilor bilaterale de către constructorii iugoslavi şi alegerea perioadei optime de începere a lucrării, stabilită matematic în urma investigării cifrelor statistice din ultimii 120 de ani, explică faptul că zăgăzuirea fluviului, una dintre cele mai spectaculoase izbînzi din istoria şantierului, a fost efectuată în numai patru zile şi jumătate, faţă de peste 30 de zile cît prevedeau proiectele. 7 septembrie 1969. Constructorii români şi cei iugoslavi prezenţi la Gura Văii pentru a sărbători 5 ani de la deschiderea lucrărilor, iau parte la festivitatea inaugurării noului traseu al drumului naţional Gura Văii — Orşova — Coramnic, a cărui panglică asfaltică este situata la 40—60 m înălţime faţă de vechile căi de circulaţie. 20 septembrie 1969. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, se întîlneşte, la Porţile de Fier cu tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Sunt vizitate obiective ale sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de pe ambele maluri ale Dunării, înalţii oaspeţi îi felicită pe constructorii români şi iugoslavi pentru rezultatele deosebite pe care le-au înscris în cartea de aur a şantierului. 14 august 1970. La ora 8 şi 7 minute, după mai bine de 24 de ore de eforturi neîntrerupte, se înfăptuieşte, cu 45 de zile îna- inte de termen, cel dintîi paralel la sistemul naţional al primului agregat din centrala ro mânească. Tensiunea de 15.000 volţi, pe care o furnizează generatorul, este ridicată, prin intermediul transformatorului de forţă, la 220.000 volţi, şi, cu ajutorul ei, curentul electric porneşte spre consumatori. Evenimente asemănătoare se succed la 21 octombrie şi la 21 decembrie, cînd hidrogeneratoarele nr. 2 şi nr. 3 sunt puse în funcţiune, cu 5 şi respectiv 3 luni în avans. La începutul ultimului pătrat al anului, circulaţia navală se strămută în ecluza iugoslavă, în timp ce pe culoarul similar de pe malul românesc al fluviului se reiau lucrările de amenajare pentru exploatarea sa în două trepte. Sfîrşitul anului 1970 coincide astfel cu încheierea unei importante etape din construcţia sistemului. 1971 — ANUL NUMĂRĂTORII INVERSE Primul an al cincinalului este pentru colectivul marelui şantier al energiei şi luminii, al prieteniei şi colaborării, anul unor eforturi sporite. La sfîrşitul lui martie, constructorii ridică barajul la cotele finale —■ 72,3 m faţă de Marea Adriatică — şi pun sub sarcină barajul deversor — uriaşă stavilă de profil triunghiular, cu o lungime totală de 441 metri, în care au fost încorporaţi aproape 350.000 mc de betoane şi 4.000.000 kg armături metalice. O lună mai tîrziu se produc cele dintîi cantităţi de electricitate în primul agregat de construcţie românească — cel de-al patrulea grup al centralei. Curînd, se încheie construcţia căii rutiere transdanubiene ce uneşte malurile fluviului între Gura Văii şi Sip, străbătînd ecluzele, centralele electrice şi barajul deversor. Penultimul hidroagregat este conectat, iar ecluza intră în exploatare definitivă. In sfîrşit, se înfăptuieşte, cu 62 de zile mai devreme, primul paralel al celui de-al şaselea şi ultimul hidroagregat al centralei. Constructorii şi montorii cîştigă astfel în total, de-a lungul celor 7 ani de muncă, peste 400 de zile. PEISAJUL CITADIN — PEISAJ AL UNOR PROFUNDE PREFACERI Mai mult de 10.000 de constructori şi montori din toate judeţele ţării au înscrise în carnetele de muncă însemnele Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier“. Prin eforturi demne de apreciat ei au finalizat, mai devreme faţă de termene, toate obiectivele, mutînd din loc un adevărat munte cu un volum total de pămînt şi piatră egal cu cel necesar pentru construirea a patru baraje de mărimea colosului de la Vidra; au pus în operă o cantitate de betoane aproape egală cu întreaga producţie de ciment a României anului 1960 şi au montat 50.000 tone diferite agregate şi utilaje. Ei au schimbat vechea configuraţie a locurilor, creînd un peisaj deosebit de atrăgător. Centrala dispune în prezent de 6 hidrogeneratoare care însumează o putere totală de 1.050 MW — trei dintre ele purtînd emblemele de fabricaţie ale Uzinei constructoare de maşini din Reşiţa, Uzinei de maşini grele Bucureşti, Uzinei „Electroputere“ — Craiova şi ale altor întreprinderi. Acum însă „Porţile de Fier“ îşi arată recunoştinţa. Din vecinătatea centralei se îndreaptă spre Reşiţa, spre Tr. Severin, Rovinari, Craiova, Slatina şi Bucureşti, precum şi peste Dunăre — în localitatea Sip — un adevărat păienjeniş de conductori argintii prin care porneşte, amplificată la 110, 220 şi 400 kW, o cantitate de energie de peste 5 miliarde KWh, egală cu cea pe care hidrocentrala de pe celălalt mal o furnizează economiei iugoslave. Partea de energie ce ne revine de la „Porţile de Fier“ este de 3 ori mai mare decît cea furnizată cu 5 ani în urmă de toate hidrocentralele ţării. Prin ecluză, circulaţia se desfăşoară nestingherit, Porţile de Fier nemaiconstituind, ca înainte, un zăvor în calea trecerii libere a apelor şi a vaselor. Timpul de parcurgere de către nave a sectorului Porţile de Fier, ce se întinde pe 117 km între Tr. Severin şi Moldova Veche, a fost redus de patru ori. S-au creat, totodată, condiţii pentru sporirea de peste trei ori a capacităţii de transport şi pentru modernizarea flotei companiilor dunărene. Un imens turn de comandă a navigaţiei a luat locul balonului de altădată care servea la buna desfăşurare a circulaţiei vaselor pe Dunăre. Transporturile feroviar şi cel rutier s-au îmbunătăţit. Apele lacului de acumulare care ajunge pînă la Belgrad au acoperit complet fosta insulă Ada- Kaleh, Vîrciorova şi Orşova, precum şi alte aşezări de pe clisura fluviului. In locul vechilor aşezări au apărut tînărul oraş Orşova, cartiere noi în Tr. Severin, şi-au schimbat vetrele localităţile Ipalnic, Tufări şi Coramnic, Ogradena, Tisoviţa, Sviniţa şi Plavişeviţa. Pe fosta insulă Simian se află în curs de amenajare un muzeu. Este un decor splendid, decor ce se întîlneşte şi pe malul iugoslav al fluviului, unde lucrările se află, de asemenea, în stadiu final. Deţinători cinci ani consecutiv ai Steagului roşu şi Diplomei de unitate fruntaşă pe ţară în întrecerea socialistă, constructorii gigantului de pe Dunăre se pregătesc acum pentru alte obiective. Toţi cei ce au înfăptuit grandioasa epopee de la Porţile de Fier-Sip aşteaptă acum, mîndri, ora festivă, ora cînd vor raporta conducătorilor de partid şi de stat ai României şi Iugoslaviei împlinirea înaltelor lor misiuni. i I s E 1 I I i I I Ii I i 1 I I 1 S STEAUA ROSIE PAGINA 3 însemnări din „Cartea de aur“ a viotecii Teleki-Sólymi „Cu deosebit interes am vizitat Biblioteca Teleki, vechi lăcaş de cultură care adăposteşte un adevărat tezaur al ştiinţei acumulate în decursul veacurilor, opere de inestimabilă valoare, mărturii ale dezvoltării culturii pe aceste meleaguri ale patriei noastre şi universale. Apreciem grija deosebită cu care sunt păstrate aceste comori ale culturii noastre şi felicitări colectivului care lucrează aici, pentru strădaniile meritorii". Aceste rînduri au fost inserate în primele file ale „cărţii de aur" a Bibliotecii Teleki-Bolyai, la data de 12 august 1966, de secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care la data menţionată mai sus ne-a onorat cu prezenţa sa, în cadrul obişnuitelor vizite de lucru în toate regiunile ţării. Cuvinte alese, elogioase, au fost înscrise în acea carte, de personalităţi macante ale vieţii noastre politice şi culturale, ca Miron Constantinescu (18 decembrie 1966), Nicolae Herlea (30 aprilie 1968) etc. etc. După cum se ştie, Biblioteca Teleki din Tg.-Mureş, înfiinţată de cancelarul Transilvaniei, Samuel Teleki, şi-a deschis porţile în anul 1802. Prima listă a cititorilor datează din 7 iulie 1803, cînd în analele bibliotecii şi-a înscris numele pentru prima dată, cetăţeanul Ferentz Deáki, care consultase — conform scriptelor — una din operele celui mai mare poet latin, Virgiliu (Publius Vergilius Maro). La data de 20 ianuarie 1922, în analele bibliotecii apare pentru prima dată şi o semnătură din Extremul Orient, aparţinînd cercetătorului Chikai Fujisana, din Japonia. In acelaşi an, la 12 iulie, o dedicaţie în limba latină este semnată de ilustrul istoric român, publicist, orator şi scriitor, Nicolae Iorga. Ne-ar fi practic imposibil să enumerăm măcar totalitatea celor ce şi-au pus semnătura pe filele acestor valoroase documente, ca o expresie a deosebitului lor interes faţă de inestimabilele lucrări aflate în colecţiile acestui important for de cultură. In consecinţă, vom spicui doar cîteva din ele. In luna august a anului 1928, semnează J. W. Humble, de la universitatea Oxford, Anglia. La 7 iulie 1932, întîlnim cu plăcere, semnătura poetului de la Răşinari, Octavian Goga. In anii de după eliberare, frecvenţa vizitatorilor este din ce în ce mai mare. Printre vizitatori se înscriu şi numeroşi oameni ai muncii din fabrici şi uzine, cooperative agricole de producţie, elevi şi studenţi. Făcînd un salt în timp, notăm doar la întîmplare, rîndurile: „In această străveche şi renumită bibliotecă se află adunate cărţi de mare valoare, din întraga lume", (semnează delegaţia de ziarişti chinezi, de la „Jemin-jibao“ «3 septembrie 1965»). La 3 iulie 1971, cu ocazia expoziţiei speciale dedicate semicentenarului P.C.R., biblioteca este vizitată, printre mulţi alţii, de o delegaţie de 38 de turişti din Republica Democrată Germană. La 12 iulie din acelaşi an, semnează profesorul dr. L. Kato, de la Universitatea din Montreal — Canada, inserînd şi rîndurile: „Cu mare admiraţie am vizitat Biblioteca Teleki" Revenind la actualitate, notăm doar cîţiva din vizitatorii recenţi ai bibliotecii. „Cu multe mulţumiri şi cele mai bune urări" — semnează la 17 aprilie 1972, Barbara Barnard, soţia celebrului chirurg din Capetown. La 9 mai 1972, biblioteca este vizitată de un grup de „20 de persoane, care se află la odihnă în staţiunea Sovata". Chiar în ziua cînd ne-am întregit documentarea pentru prezentul reportaj (11 mai 1972), în cartea de onoare a bibliotecii şi-a semnat numele Nádasdy Kálmán, director principal al Institutului de artă teatrală şi cinematografică din Budapesta, aflat în ţara noastră în cadrul acordurilor culturale, la invitaţia Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti. Copleşit de comorile bibliotecii, oaspetele a notat în cartea de impresii doar atît: „Cu recunoştinţă pentru măreţia lor" . .. la care, talentatul comentator sportiv a! Radioteleviziunii ungare, Szepesi György, sosit la bibliotecă cu cîtva timp după plecarea lui Nádasdy, cu spontaneitatea ce-l caracterizează, a adăugat doar atît! „Mă asociez la cele de mai sus". Iată, aşadar, cîteva secvenţe din complexul tablou al interesului pe care-1 reprezintă această instituţie culturală tîrgumureşeană de renume, atît in ţară, cît şi peste hotare. ŞTEFAN IZSÁK I I I I I I I I