Steaua Roşie, mai 1972 (Anul 23, nr. 103-127)

1972-05-14 / nr. 113

K ­ doua ediţie a festivalului „ mm mzicm u mMURtmt“ vatemmSestrimentele, de desfatare «Pirituală oferite de ele­rată anu^ieem , Ca ’'Z,le'e "’Uzicale ‘^»mureşene«, desfăşu- Csiky Boldizsár 3 Pri­ma Sa ediţie­ ne-am adresat compozitorului în leşini , T­F muzical al Filarmonicii, spre a afla amănunte anul acest­a de da­tta ediţie a festivalului ce se va desfăşura anul acesta in perioada 24 iunie — 4 iulie. — Cum a fost concepută actuala ediţie a festivalului? f­estivalul va avea de data a­­ceasta un caracter propriu; în e­­senţă trei caracteristici generale sunt definitorii: mare diversitate de concerte, valorificarea creaţiei locale, valorificarea creaţiei muzi­cale româneşti. Să concretizăm diversitatea. Fie­care zi, timp de zece zile, va avea loc un concert. Concertul inaugu­ral din 24 iunie va fi dirijat de Djura Iaksic, Iugoslavia, persona­litate de renume european, solistul concertului fiind Artistul poporului Ion Voicu. A doua zi a festivalu­lui va concerta corul de cameră „Madrigal" al Conservatorului „Ci­­prian Porumbescu“ din Bucureşti, dirijat de Artistul emerit Marin Constantin. Concertul din 26 iunie aparţine Orchestrei de cameră a Filarmonicii tîrgumureşene, maes­tru de concert Iuliu Hamza, solist Artistul emerit Ştefan Ruha, la 27 iunie recitalul de orgă susţinut de talentatul organist braşovean Ec­kart Schlandt. In 28 iunie, chita­ristul Roger Pierrat din Paris va prezenta un recital cuprinzînd un interesant program de muzică re­nascentistă și muzică din secolul XX. în a VI-a zi a festivalului va concerta orchestra simfonică a Fi­larmonicii de stat din Cluj, la pu­pitru, reputatul dirijor Emil Simon, solist Dan Grigore — Bucureşti. In ultima zi a lunii iunie va avea loc concertul din creaţia veche tîrgu­­mureşeană. Acest concert vine să demonstreze că organizarea unui festival la Tg.-Mureş nu este un fapt artificial, ci are aici numeroa­se tradiţii foarte autentice şi vechi şi este menit să valorifice trecutul şi prezentul muzical într-un tot organic. In ziua de 1 iulie va con­certa Formaţia de cameră „Soliştii din Sofia“ dirijată de Vasili Ka­­zandjev. In 2 iulie va concerta cvar­tetul „Philarmonia“ din Bucureşti; va avea loc, de asemenea, concer­tul, extraordinar al Sextetului vocal „Purcell“ din Londra, închiderea oficială a festivalului va avea loc în ziua de 3 iulie cu „Anotimpurile" de Haydn. — Să discutăm despre prezenţa creaţiei locale. — La concertul de deschidere fi­gurează Simfonia a II-a de Zoltán Aladár, în prima audiţie absolută, va fi dirijat de iugoslavul Djura Jaksic. Corul „Madrigal“, la cere­rea dirijorului va interpreta între altele şi un madrigal de Szabó Csaba. Orchestra de cameră tîrgu­­mureşeană va interpreta Cîntece de vitejie de Tinódi — Csiky. Eckart Schlandt va prezenta Tocata, Trio e Ricercare per organo de Kozma Mátyás și în sfîrșit concertul desti­nat perioadei vechi din Tg.-Mureş se compune exclusiv din lucrări locale reprezentate prin compozi­torii: Metz Albert, Zeno Vancea, Trozner Iosif, Chovan Richard, Chilf Nicolae, László Árpád, Ma­ximilian Costin, Karmo Géza . Iar pentru informarea publi­cului? — Pentru popularizarea festiva­lului „Zilele muzicale tîrgumureşe­ne“ vom edita un afiş în trei limbi (română, maghiară şi germană). Vom edita de asemenea un caiet de informare generală cuprinzînd unele referiri la ediţia anterioară, un material muzicologic inclusiv citate şi fotografii privind ediţia actuală, caietul-program pentru concertul de muzică veche tîrgu­­mureşeană care va cuprinde acea perioadă de început a vieţii muzi­cale locale şi pentru editarea că­ruia s-a organizat un colectiv for­mat din muzicologi, compozitori, fotografi şi va cuprinde pe lîngă programul propriu-zis al concertu­lui şi un lexicon cu aproximativ 35 de nume dintre cele mai remarca­bile personalităţi care au fondat şi continuat tradiţia muzicii din a­­ceste meleaguri. In introducerea caietului apar şi celebrităţi care au contribuit la înflorirea vieţii muzi­cale din Tg.-Mureş ca: George E­­nescu, Béla Bartók, Pablo Casals, Szigeti József, Traian Grozăvescu, Dohnányi Ernest, Bronislav Huber­­man şi alţii. Tot în acest capitol vor figura realizările vechiului Conservator municipal prin lansa­rea elevilor săi în întreaga lume, realizările Asociaţiei filarmonice premergătoare Filarmonicii de stat, Filarmonica de stat, şcolile muzica­le din Tg.-Mureş (Liceul de arte, Şcoala populară de artă, Faculta­tea de muzică a Institutului peda­gogic de 3 ani), vor fi prezentate, de asemenea, realizările actuale, în condiţiile societăţii socialiste in­clusiv activitatea solistică, profe­sorală, muzicologică a oraşului precum şi a Filialei din Tg.-Mureş a Uniunii compozitorilor din R. S. România, consemnat de OLGA APOSTOL Chm­ilTĂ Mozaic [duminicali­ s­zk? CUCERIRILE ŞTIINŢEI la lucru, alături de Am reţinut un anunţ dat zilele acestea de Trustul judeţean Mureş de construcţii montaje: „Anga­­­jăm prin concurs matematician avînd cunoştinţe în domeniul in­formaticii şi cercetărilor operaţio­nale“. Da, matematicieni în con­strucţii — un fapt din sfera co­tidiană. Curiozitatea îndeamnă, fi­reşte, ceva mai departe, în inti­mitatea detaliilor. Şi iată-ne fa­­ţă-n faţă cu adevărate orizonturi ale noului, ale ştiinţei. Sîntem la un serviciu prin excelenţă al pro­ducţiei, care se ocupă de organiza­rea ei, ca şi a conducerii şi a mun­cii din asamblul Trustului jude­ţean. De ce neapărat aici? Pentru că, dacă vreţi, ne întîlnim aici cu viitorul, cu cerinţele lui tot mai evidente şi impunătoare. O primă cunoştinţă prin care au cu­­vîntul... argumentele: „Mă nu­mesc Árkosi Csaba, inginer con­structor în curs de reprofilare“ (?!) Reprofilare... In ce specialitate? „In cibernetică economică. Am şi participat doi ani consecutiv la un curs de programatori pentru calculatoare universale şi la un curs de analişti de sisteme infor­maţionale.“ Deocamdată atît, pen­tru a mai face o cunoştinţă: „Bă­­dic Vera, ciberneticiană, absolven­tă promoţia 1971 a Facultăţii de calcul şi cibernetică.“ Ocupă func­ţia de analist de sisteme informa­ţionale. „Să ştiţi că avem mult de lucru — precizează tînăra specia­listă — deşi biroul de informatică e înfiinţat recent“. Aşadar, noţiuni inedite în activitatea constructo­rilor mureşeni: birou de informa­tică, cercetare operaţională, pro­gramator pentru calculatoare u­­niversale, analist de sisteme ...­­ Desfăşurăm o activitate foar­te concretă, care prin optimiză­rile realizate duce la însemnate economii în diverse sectoare ale producţiei. Şi pentru a ne convin­ge, inginerul Árkosi înşiră cum îi vin mai repede în minte c­îteva exemple din lucrările efectuate şi preocupările diurne. Stabilirea a­­utomată a necesarului de materia­le cu ajutorul calculatorului elec­tronic, urmărirea prestaţiilor de transport şi utilizarea optimă a capacităţilor de transport cu aju­torul staţiei mecanografice de la I.M.F. Tg.-Mureş, iar la staţia me­­canografică proprie se ţine evi­denţa mişcărilor de materiale şi a stocurilor din depozitele Trustu­lui. Pe un birou fură ochii repor­terului o carte despre modalităţile şi secretele unor bune interviuri, scrisă de ciberneticieni pentru ci­­berneticieni. Specialista Bădic Ve­ra sesizează interesul nostru şi ex­plică: ,,în exercitarea atribuţiilor­ sale, biroul de informatică folo­seşte ca metodă şi interviul pe şantiere, investigînd de la­­­om la om o întreagă filieră privind una din problemele aflate în studiul nostru pentru îmbunătăţirea acti­vităţii. Cum vedeţi, întrucîtva... sîntem colegi cu ziariştii.“ — N-am lămurit pe deplin ne­voia de matematicieni aici la dv. — Am întreprins — şi acţiunea continuă — o serie de studii din domeniul cercetărilor operaţionale bazate pe aplicarea matematicii în problemele economice, prin găsirea unor modele matematice care reflectă esenţa anumitor fe­nomene economice. Ele pregătesc de fapt luarea deciziilor, furni­­zînd soluţiile optime dintr-o ga­mă largă de soluţii posibile. Este vorba de decizii menite să regleze toată activitatea de construcţii. Deci tindem spre realizarea unui sistem cibernetic cu autoreglare. în contextul ideii urmărite de­talii interesante ne-a precizat şi inginerul Radványi Iosif, coordo­natorul controlului tehnic de cali­tate şi al lucrărilor de laborator. Am reţinut cîteva dintre exem­plele date: „N-am renunţat la u­­nele metode clasice bune, dar nu ne mai mulţumim ca încercarea agregatelor şi a materialelor de construcţii s-o facem ca acum 10 ani. De curînd, dispunem de o secţie pentru determinări cu ul­trasunete. Pentru determinarea şi îmbunătăţirea calităţii, a intrat în acţiune încă o secţie nouă pentru determinări conductometrice. A­­ceste rezolvări angrenează specia­lişti şi specialităţi cu profil di­vers, aparent din afara domeniu­lui propriu-zis de construcţii. Concluzia este evidentă. Conflu­enţa prezentului cu viitorul se fa­ce şi pe tărîmul de care ne-am ocupat, sub semnul autoritar al ştiinţei şi tehnicii contemporane avansate. ŞTEFAN NEAGU ȘI TEHNICII constructorii «fACERIlE COSMETICI! EA iUlNA ori îngrijirea sistematică a cor­pului este o chestiune nu de timp sau de bani cît mai ales de hotărîre şi perseverenţă. In condiţiile fundamentării din "ce în ce mai mult pe conside­rente ştiinţifice a cosmeticii, afirmaţia că nu există femeie ‘ ui'îtă ci doar neîngrăjită, nu pare de loc hazardată. Astăzi femeia dispune de un „arsenal“ complex pentru a fi frumoasă în măsura în care doreşte şi ştie să fie astfel. Saloanele de cosmetică ale cooperaţiei meşteşugăreşti ofe­ră multiple posibilităţi pentru realizarea acestui deziderat. Că „înfrumuseţarea“ (care nu ara­reori are implicaţii asupra să­nătăţii, echilibrului sufletesc, siguranţei de sine şi bunei dis­poziţii, poate chiar şi a rea­lizării pe un anumit plan) se bucură de consideraţia cuveni­tă o atestă şi interesul acordat înzestrării tehnice a unităţilor şi instruirii personalului în le­gătură cu tot ce apare nou pe plan mondial în acest domeniu. Nu mai departe decât zilele trecute salonul de cosmetică din incinta Casei de modă din Tg.-Mureş (considerat drept u­­nul dintre cele mai moderne din ţară) a găzduit o interesan­tă consfătuire a cosmeticiene­­lor din mai multe judeţe. Cu acest prilej, reputatele maes­tre cosmeticiene Raliţa Nicules­­cu şi Alexandrina Gasparovici de la cooperativa „Igiena“ din Bucureşti, participante la con­gresele internaţionale de spe­cialitate de la Paris, Bruxe­lles, Londra, Viena, unde au făcut şi comunicări privind u­­nele metode originale elabora­te, au împărtăşit din cunoş­tinţele însuşite la un curs ur­mat recent în „capitala“ cos­meticii — la Paris. Ele au dat explicaţii amănunţite — înso­ţite de demonstraţii „pe viu“ privind modul de folosire a noilor utilaje cu care au fost înzestrate unităţile de cosmeti­că din ţară şi cele mai noi pro­cedee de tratament aplicate peste hotare, de care pot be­neficia şi clientele care recurg la serviciile saloanelor de cos­metică din judeţ. Am notat înainte de toate cîteva realizări ale tehnicii pu­se în slujba înfrumuseţării, cu eficacitate incontestabilă. Ne­­mectoderm este denumirea a­­paratului multifuncţional, utili­zat îndeosebi pentru dezincrus­­tări în cazul tenurilor grase ,şi ionizări cu fructe şi sucuri­­de fructe în scop de vitamini­­■zare şi hidratare a tenurilor de orice­­fel. Vacospray-ul serveş­te în tratamentele de atenuare a ridurilor — îndeosebi a aşa­­numitei „labe a gîştii" ce se formează în colţul ochilor şi trădează cel mai curînd vîrsta, precum şi la pulverizări. La tonifierea muşchilor faciali şi „ştergerea“ bărbiei duble (ca şi în alte scopuri) se foloseşte cu bune rezultate ingeniosul apa­rat Impulsodin. Cît priveşte cele mai „proas­pete“ noutăţi în domeniul pro­cedeelor, se află în curs intro­ducerea tratamentelor cu cre­ma Pelobiol (produs elaborat de maestrele cosmeticiene aminti­te în colaborare cu dr. Agîr­­biceanu Tudor şi omologat pe plan internaţional) realizată pe bază de extracte de nămol şi avînd efecte multiple. Merită amintită şi aplicarea măştii de­­colorante pentru diminuarea pe­telor de pe faţă, a pistruilor etc. ca şi epulările cu aneste­zic. Se tinde în acelaşi timp spre extinderea în viitorul apropiat a tratamentelor de îngrijire corporală generală în sensul tonifierii musculaturii şi men­ţinerii sau „corijării" siluetei cu ajutorul unor aparate mo­derne şi al masajului manual. Iată doar cîteva din binefa­cerile cosmeticii, aflate la în­­demîna oricui. Dacă mai adău­găm că, de pildă, salonul de cosmetică de la Casa de modă din Tg.-Mureş oferă toate a­­ceste mijloace într-o ambianţă deosebit de propice relaxării şi la preţuri convenabile, se în­ţelege că reţinerile faţă de ser­viciile asigurate de cosmetici­ene nu-şi au motivarea. Dacă dorim şi ştim cum, putem fi frumoase, şi nu numai spre mulţumirea noastră dar şi a celor din jur. I. SIGHIŞOREANU _ Tovarășe director! Contabilul nostru, Popescu... era... „invadator" a luat toți banii întreprinderii și s-a ... topit!... tm, i I II I I I 1 I I­I (Urmare din pag 1) FEST mi LI PORTELE DE FIER peste 23 km calea ferată și noul drum rutier ce avea să fie dat în exploatare un an mai tîrziu. De-a lungul celor două căi te­restre au fost create 56 de poduri și viaducte lungi de 6.000 m, 9 tunele însumînd 1.400 m, 10 km ziduri de sprijin. 3 august 1969. Se încheie un nou capitol din istoria Sistemu­lui: s-a dat cale liberă primelor nave fluviale prin ecluza de pe malul românesc. Imensul culoar din oţel şi beton se întinde pe 700 metri şi are o lăţime de 34 metri. Ea este echipată cu cea mai mare poartă plană, cunoscu­tă în construcţiile hidrotehnice din lume, în greutate de 1.050 to­ne, puternice servomotoare, vane, segment ce lucrează la presiuni foarte ridicate şi cu alte utilaje concepute şi realizate în cea mai mare parte de către întreprinderi ale industriei noastre construc­toare de maşini. Şase zile mai tîrziu, construc­torii români preiau de la con­­structorii iugoslavi ştafeta lucră­rilor de închidere a Dunării în zo­na barajului deversor. In aceeași zi începe inundarea incintei­­ „A“ din amonte de centrala hidro­electrică, la adăpostul căreia se execută o parte dintre lucrări. După 56 de ore, această opera­ţie de o mare măiestrie tehnică ia sfîrşit, fiind realizată într-un timp cu 232 ore mai scurt decît cel preconizat de proiectanţi, începe bătălia finală cu fluviul. De pe un pod fix, special con­struit, se basculează pe ultima breşă a Dunării, lată de 100 m, blocuri din beton, din piatră şi stabilopozi uriaşi în greutate de 25 tone fiecare. Minuţioasa pre­gătire făcută din vreme, perfec­ta organizare şi disciplină do­vedite de executanţi, sprijinul a­­cordat în cadrul înţelegerilor bilaterale de către constructorii iugoslavi şi alegerea perioadei optime de începere a lucrării, stabilită matematic în urma in­vestigării cifrelor statistice din ultimii 120 de ani, explică fap­tul că zăgăzuirea fluviului, una dintre cele mai spectaculoase iz­­bînzi din istoria şantierului, a fost efectuată în numai patru zile şi jumătate, faţă de peste 30 de zile cît prevedeau proiec­tele. 7 septembrie 1969. Construc­torii români şi cei iugoslavi pre­zenţi la Gura Văii pentru a săr­bători 5 ani de la deschiderea lucrărilor, iau parte la festivi­tatea inaugurării noului traseu al drumului naţional Gura Văii — Orşova — Coramnic, a cărui panglică asfaltică este situata la 40—60 m înălţime faţă de vechile căi de circulaţie. 20 septembrie 1969. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, se întîlneşte, la Por­ţile de Fier cu tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iu­goslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Sunt vizitate obiective ale sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de pe ambele maluri ale Dunării, înalţii oaspeţi îi felicită pe con­structorii români şi iugoslavi pentru rezultatele deosebite pe care le-au înscris în cartea de aur a şantierului. 14 august 1970. La ora 8 şi 7 minute, după mai bine de 24 de ore de eforturi neîntrerupte, se înfăptuieşte, cu 45 de zile îna-­ inte de termen, cel dintîi para­lel la sistemul naţional al pri­mului agregat din centrala ro­­ mânească. Tensiunea de 15.000 volţi, pe care o furnizează ge­neratorul, este ridicată, prin in­termediul transformatorului de forţă, la 220.000 volţi, şi, cu aju­torul ei, curentul electric por­neşte spre consumatori. Eveni­mente asemănătoare se succed la 21 octombrie şi la 21 decem­brie, cînd hidrogeneratoarele nr. 2 şi nr. 3 sunt puse în funcţiune, cu 5 şi respectiv 3 luni în a­­vans. La începutul ultimului pătrat al anului, circulaţia na­vală se strămută în ecluza iu­goslavă, în timp ce pe culoarul similar de pe malul românesc al fluviului se reiau lucrările de amenajare pentru exploatarea sa în două trepte. Sfîrşitul a­­nului 1970 coincide astfel cu în­cheierea unei importante etape din construcţia sistemului. 1971 — ANUL NUMĂRĂTORII INVERSE Primul an al cincinalului este pentru colectivul marelui şan­tier al energiei şi luminii, al prieteniei şi colaborării, anul unor eforturi sporite. La sfîrşitul lui martie, constructorii ridică barajul la cotele finale —■ 72,3 m faţă de Marea Adriatică — şi pun sub sarcină barajul de­versor — uriaşă stavilă de pro­fil triunghiular, cu o lungime totală de 441 metri, în care au fost încorporaţi aproape 350.000 mc de betoane şi 4.000.000 kg armături metalice. O lună mai tîrziu se produc cele dintîi can­tităţi de electricitate în primul agregat de construcţie româneas­că — cel de-al patrulea grup al centralei. Curînd, se încheie con­strucţia căii rutiere transdanu­­biene ce uneşte malurile flu­viului între Gura Văii şi Sip, străbătînd ecluzele, centralele e­­lectrice şi barajul deversor. Pe­nultimul hidroagregat este conec­tat, iar ecluza intră în exploa­tare definitivă. In sfîrşit, se în­făptuieşte, cu 62 de zile mai de­vreme, primul paralel al celui de-al şaselea şi ultimul hidroa­gregat al centralei. Constructorii şi montorii cîştigă astfel în to­tal, de-a lungul celor 7 ani de muncă, peste 400 de zile. PEISAJUL CITADIN — PEISAJ AL UNOR PROFUNDE PREFACERI Mai mult de 10.000 de con­structori şi montori din toate judeţele ţării au înscrise în carnetele de muncă însemnele Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier“. Prin eforturi demne de apre­ciat ei au finalizat, mai devre­me faţă de termene, toate o­­biectivele, mutînd din loc un adevărat munte cu un volum total de pămînt şi piatră egal cu cel necesar pentru constru­irea a patru baraje de mări­mea colosului de la Vidra; au pus în operă o cantitate de be­toane aproape egală cu întreaga producţie de ciment a Româ­niei anului 1960 şi au montat 50.000 tone diferite agregate şi utilaje. Ei au schimbat vechea configuraţie a locurilor, creînd un peisaj deosebit de atrăgă­tor. Centrala dispune în pre­zent de 6 hidrogeneratoare ca­re însumează o putere totală de 1.050 MW — trei dintre ele purtînd emblemele de fabrica­ţie ale Uzinei constructoare de maşini din Reşiţa, Uzinei de maşini grele Bucureşti, Uzinei „Electroputere“ — Craiova şi ale altor întreprinderi. Acum însă „Porţile de Fier“ îşi arată recunoştinţa. Din vecinătatea centralei se îndreaptă spre Re­şiţa, spre Tr. Severin, Rovinari, Craiova, Slatina şi Bucureşti, precum şi peste Dunăre — în localitatea Sip — un adevărat păienjeniş de conductori ar­gintii prin care porneşte, am­plificată la 110, 220 şi 400 k­W, o cantitate de energie de peste 5 miliarde K­Wh, egală cu cea pe care hidrocentrala de pe ce­lălalt mal o furnizează econo­miei iugoslave. Partea de ener­gie ce ne revine de la „Porţile de Fier“ este de 3 ori mai mare decît cea furnizată cu 5 ani în urmă de toate hidrocentralele ţării. Prin ecluză, circulaţia se des­făşoară nestingherit, Porţile de Fier nemaiconstituind, ca îna­inte, un zăvor în calea trecerii libere a apelor şi a vaselor. Timpul de parcurgere de că­tre nave a sectorului Porţile de Fier, ce se întinde pe 117 km între Tr. Severin şi Moldo­va Veche, a fost redus de pa­tru ori. S-au creat, totodată, condiţii pentru sporirea de pes­te trei ori a capacităţii de transport şi pentru moderniza­rea flotei companiilor dunăre­ne. Un imens turn de coman­dă a navigaţiei a luat locul balonului de altădată care servea la buna desfăşurare a circulaţiei vaselor pe Dunăre. Transporturile feroviar şi cel rutier s-au îmbunătăţit. Apele lacului de acumulare care a­­junge pînă la Belgrad au aco­perit complet fosta insulă Ada- Kaleh, Vîrciorova şi Orşova, precum şi alte aşezări de pe clisura fluviului. In locul ve­chilor aşezări au apărut tînă­­rul oraş Orşova, cartiere noi în Tr. Severin, şi-au schimbat vetrele localităţile Ipalnic, Tu­­fări şi Coramnic, Ogradena, Tisoviţa, Sviniţa şi Plavişeviţa. Pe fosta insulă Simian se află în curs de amenajare un mu­zeu. Este un decor splendid, decor ce se întîlneşte şi pe ma­lul iugoslav al fluviului, unde lucrările se află, de asemenea, în stadiu final. Deţinători cinci ani consecu­tiv ai Steagului roşu şi Diplo­mei de unitate fruntaşă pe ţa­ră în întrecerea socialistă, con­structorii gigantului de pe Du­năre se pregătesc acum pentru alte obiective. Toţi cei ce­ au înfăptuit gran­dioasa epopee de la Porţile de Fier-Sip aşteaptă acum, mîn­­dri, ora festivă, ora cînd vor raporta conducătorilor de par­tid şi de stat ai României şi Iugoslaviei împlinirea înaltelor lor misiuni. i I s E 1 I I i I I Ii I i 1 I I 1 S STEAUA ROSIE PAGINA 3 însemnări din „Cartea de aur“ a viotecii Teleki-Sólymi „Cu deosebit interes am vizitat Biblioteca Teleki, vechi lăcaş de cultură care adăposteşte un adevă­rat tezaur al ştiinţei acumulate în decursul veacurilor, opere de ines­timabilă valoare, mărturii ale dez­voltării culturii pe aceste melea­guri ale patriei noastre şi universa­le. Apreciem grija deosebită cu care sunt păstrate aceste comori ale culturii noastre şi felicitări co­lectivului care lucrează aici, pentru strădaniile meritorii". Aceste rînduri au fost inserate în primele file ale „cărţii de aur" a Bibliotecii Teleki-Bolyai, la data de 12 august 1966, de secretarul ge­neral al Partidului Comunist Ro­mân, preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care la data menţionată mai sus ne-a onorat cu prezenţa sa, în ca­drul obişnuitelor vizite de lucru în toate regiunile ţării. Cuvinte alese, elogioase, au fost înscrise în acea carte, de persona­lităţi macante ale vieţii noastre politice şi culturale, ca Miron Con­­stantinescu (18 decembrie 1966), Nicolae Herlea (30 aprilie 1968) etc. etc. După cum se ştie, Biblioteca Te­leki din Tg.-Mureş, înfiinţată de cancelarul Transilvaniei, Samuel Te­leki, şi-a deschis porţile în anul 1802. Prima listă a cititorilor datează din 7 iulie 1803, cînd în analele bi­bliotecii şi-a înscris numele pentru prima dată, cetăţeanul Ferentz Deáki, care consultase — conform scriptelor — una din operele celui mai mare poet latin, Virgiliu (Pu­blius Vergilius Maro). La data de 20 ianuarie 1922, în analele bibliotecii apare pentru prima dată şi o semnătură din Ex­tremul Orient, aparţinînd cercetă­torului Chikai Fujisana, din Japo­nia. In acelaşi an, la 12 iulie, o dedi­caţie în limba latină este semnată de ilustrul istoric român, publicist, orator şi scriitor, Nicolae Iorga. Ne-ar fi practic imposibil să e­­numerăm măcar totalitatea celor ce şi-au pus semnătura pe filele aces­tor valoroase documente, ca o ex­presie a deosebitului lor interes faţă de inestimabilele lucrări afla­te în colecţiile acestui important for de cultură. In consecinţă, vom spicui doar cîteva din ele. In luna august a anului 1928, semnează J. W. Humble, de la uni­versitatea Oxford, Anglia. La 7 iulie 1932, întîlnim cu plă­cere, semnătura poetului de la Ră­şinari, Octavian Goga. In anii de după eliberare, frec­venţa vizitatorilor este din ce în ce mai mare. Printre vizitatori se înscriu şi numeroşi oameni ai mun­cii din fabrici şi uzine, cooperative agricole de producţie, elevi şi stu­denţi. Făcînd un salt în timp, no­tăm doar la întîmplare, rîndurile: „In această străveche şi renumită bibliotecă se află adunate cărţi de mare valoare, din întraga lume", (semnează delegaţia de ziarişti chi­nezi, de la „Jemin-jibao“ «3 sep­tembrie 1965»). La 3 iulie 1971, cu ocazia expoziţiei speciale dedicate semicentenarului P.C.R., biblioteca este vizitată, printre mulţi alţii, de o delegaţie de 38 de turişti din Re­publica Democrată Germană. La 12 iulie din acelaşi an, sem­nează profesorul dr. L. Kato, de la Universitatea din Montreal — Ca­nada, inserînd şi rîndurile: „Cu ma­re admiraţie am vizitat Biblioteca Teleki" Revenind la actualitate, notăm doar cîţiva din vizitatorii recenţi ai bibliotecii. „Cu multe mulţumiri şi cele mai bune urări" — semnează la 17 aprilie 1972, Barbara Barnard, soţia celebrului chirurg din Cape­town. La 9 mai 1972, biblioteca este vi­zitată de un grup de „20 de persoa­ne, care se află la odihnă în staţiu­nea Sovata". Chiar în ziua cînd ne-am întregit documentarea pentru prezentul re­portaj (11 mai 1972), în cartea de onoare a bibliotecii şi-a semnat nu­mele Nádasdy Kálmán, director principal al Institutului de artă tea­trală şi cinematografică din Buda­pesta, aflat în ţara noastră în ca­drul acordurilor culturale, la invi­taţia Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti. Copleşit de comorile bibliotecii, oaspetele a notat în car­tea de impresii doar atît: „Cu re­cunoştinţă pentru măreţia lor" . .. la care, talentatul comentator spor­tiv a! Radioteleviziunii ungare, Sze­pesi György, sosit la bibliotecă cu cîtva timp după plecarea lui Ná­dasdy, cu spontaneitatea ce-l ca­racterizează, a adăugat doar atît! „Mă asociez la cele de mai sus". Iată, aşadar, cîteva secvenţe din complexul tablou al interesului pe care-1 reprezintă această instituţie culturală tîrgumureşeană de renu­me, atît in ţară, cît şi peste hotare. ŞTEFAN IZSÁK I I I I I I I I

Next