Steaua Roşie, iulie 1972 (Anul 23, nr. 154-179)

1972-07-01 / nr. 154

■'M­ /V Maestrul emerit al artei, compozitorul HM VAMCEA lin prestigios succes artistic şi de public ni',*- p* r^uu^f jÂ&JLs — Muzicienii şi iubitorii de muzică din Tg.-Mureş, se simt ono­raţi că, în aceste zile în care se desfăşoară cel mai important eve­niment muzical al anului, vă aflaţi din nou în mijlocul nostru. — Pentru a doua oară urmăresc cu deosebit interes desfăşurarea festivalului tîrgumureşean. Cu mare bucurie constat că ediţia din acest an, prin programele concertelor, prin participanţi, a atins e­­xact nota ei particulară, prin care trebuie să se distingă de alte festivaluri. Pretutindeni în lume, în oraşele mai mari sau mici se or­ganizează festivaluri; fiecare din acestea — cu excepţia unora care au în primul rînd un scop turistic — este axat pe o anume specia­litate. Unele urmăresc reeditarea muzicii vechi, vocale şi instrumen­tale, altele exclusiv difuzarea muzicii contemporane, sau cum sunt cele comemorative ca festivalul bienal Enescu, bienal Bartók din Bu­dapesta, sau cel în memoria lui Janăcsek din Brno etc. După părerea mea, şi aşa cum am discutat cu ocazia primei e­­diţii, festivalul tîrgumureşean ar trebui să aibă pe lîngă o notă au­tohtonă, prezentînd creaţiile compozitorilor maghiari care astăzi fac parte integrantă din cultura socialistă a ţării, cît şi creaţiile mai re­cente ale compozitorilor români, care nu au loc în stagiunile filar­monicilor. Festivalul ar mai avea un spor de interes dacă ar pre­zenta în toate ediţiile prime audiţii — cu toate greutăţile pe care acest lucru îl incumbă. Bineînţeles nu exclude repertoriul universal pentru a nu se ajunge la lipsa de varietate, ba mai mult să existe interes pentru lucrări ce nu figurează în repertoriul obişnuit. — Cum vedeţi concertul de muzică de cameră, din creaţia veche tirgumureşeană? — Acest concert reprezintă tocmai ceea ce spuneam la început: nota autohtonă a festivalului, este o realizare lăudabilă care vor­beşte de la sine, plină de generozitate şi respect, prin care gene­raţia tînără cinsteşte memoria şi activitatea antecesorilor săi. Am citit cu deosebit interes caietul program al concertului, care reprezintă o serioasă contribuţie muzicologică, bazată pe cercetarea ştiinţifică meritorie deoarece nu multă lume ştie că generaţia de muzicieni de la 1908 încoace avea şi ea antecesorii săi, pe munca cărora se putea sprijini şi deci că există deja un început de muzică. Felicit din toată inima pe redactorii acestui caiet. — Ce părere aveţi despre ideea de a oferi mai mult spaţiu în festivalul nostru muzicii vocale, în special liedurilor? — Tîrgu-Mureşul a avut o frumoasă tradiţie de lied şi o exce­lentă şcoală canto, care a dat cîntăreţi de o certă valoare. Liedul pe scena acestui festival ar fi întru totul justificat şi primit cu entu­ziasm de iubitorii genului care din păcate se cultivă din ce în ce mai puţin. — Şi acum, cuvintul dv. ca preşedinte de onoare al festivalului „Zilele muzicale tirgumureşene". — Sunt profund impresionat de ataşamentul muzicienilor şi pu­blicului, care nu a uitat activitatea mea de aproape două decenii în acest oraş şi că mi-a făcut cinstea de a fi ales preşedinte de onoare al festivalului tîrgumureşean. Mă aflu într-o situaţie delicată deoa­rece urmăresc desfăşurarea lui, în aceeaşi măsură sentimental şi cri­tic, ţinînd la prestigiul său, pe care-l doresc la înălţimea cuvenită, şi însufleţit de același elan care l-a caracterizat de la început. dtsxfsf'ak jg^ fi~J~ Ov ♦ £4 5^ -2*^ ^2­ ^ i&v /«^'^ ^ ‘ÎT^- M%. . J llltiiiiim.................1..linii #||l||||„|i«i«iii»iiiii»i.. Iliiig.. m ..... Sextetul vocal „The Purcell consort of voices“ din Londra, care va concerta în ziua de 2 iulie. Orchestra de cameră „Soliștii din Sofia“ dirijată de Vasili Kazar­djev, concertează în ziua de 1 iulie. OPINII ■ OPINII ■ OPINII ■ OPINII ■ OPINII Szalman brand, directorul şi dirijorul Filarmonicii din Tîrgu-Mureş — Care sunt părerile dumnea­voastră în legătură cu cea de-a doua ediţie a „Zilelor muzi­cale"? — Festivalul din anul acesta răspunde strădaniilor noastre în direcţia imprimării unui carac­ter, unui profil, care să meargă ca un fir roşu şi în ediţiile vii­toare; consider că am reuşit să legăm mai organic conţinutul festivalului, atît în ceea ce pri­veşte varietatea concertelor, cît şi a echilibrului între tradiţiile şi realitatea contemporană a vieţii muzicale din oraşul nos­tru. Apreciez astăzi şi mai mult ideea colegului meu Csiky Bol­dizsár, de a fi realizat concertul de muzică de cameră din creaţia veche tirgumureşeană, care stă mărturie trecutului, alături de noua creaţie muzicală, realităţi de netăgăduit, care justifică pe deplin existenţa festivalului. A­­preciez, de asemenea, realizarea „Caietului program“, veritabil şi­­preţios document care atestă tradiţia noastră muzicală. Mă gindesc apoi la răspunde­rea ce ne revine pe viitor in ceea ce priveşte păstrarea, sau şi mai bine, ridicarea nivelului valorii artistice a festivalului. In acest an am beneficiat de prezenţa unor personalităţi şi formaţii de elită cum sunt corul „Madrigal", filarmonica clu­jeană, Cvartetul „Philarmonia" din Bucureşti şi două formaţii străine, de renume cel pu­ţin european: Orchestra de cameră „Soliştii din Sofia“ şi sextetul vocal londonez „Pur­cell". în mod deosebit trebuie să remarc valoroasa prezenţă a di­rijorului iugoslav Djura Iaksici, atît de elocventă prin seriozita­tea cu care a privit şi a pregătit, renunţînd la spectaculozitate, acea grea primă audiţie, Simfo­nia a II-a de Zoltán Aladár, conferind concertului de deschi­dere şi întregului festival aureo­la marilor evenimente muzicale. .Pentru aceasta îi sîntem adînc recunoscători. — Vă rog să împărtăşiţi cîte­­va puncte de vedere care rămîn definitiv în atenţia organizatori­lor festivalului. — Echilibrarea repertoriului în ce priveşte creaţia muzicală românească (şi în cadrul aces­teia în proporţie corespunzătoa­re, creaţia locală), cea clasică, romantică şi modernă. Continua­rea colaborării cu solişti şi for­maţii de prestigiu, între care Filarmonica din Cluj o dorim ca oaspete întotdeauna. Continua­rea seriei concertelor de orgă, ca un specific pentru oraşul nostru, îmbogăţirea festivalului cu muzică vocală, aspect bine realizat în actuala ediţie, şi păs­trarea, ca o notă specifică, a caracterului vocal-simfonic al închiderii. — Cîteva cuvinte despre con­certul dirijat de dv. — Este chiar concertul de în­chidere a festivalului, aşa cum de altfel a fost şi în ediţia ante­rioară; mă bucur pentru acest rol pe care îl deţin şi pe care doresc să-l menţin şi în viitor deoarece preţuiesc în mod deo­sebit muzica vocal-simfonică. In încheiere vreau să remarc o realitate îmbucurătoare, aceea că deşi ne aflăm la sfîrşit de stagiune, colectivul nostru lu­crează cu forţe proaspete, cu simţul marii răspunderi şi cu multă dăruire. Folosesc prilejul acesta pentru a exprima calde mulţumiri con­ducerii judeţene de partid care ne-a acordat un sprijin real in toate ocaziile şi mai cu seamă în realizarea festivalului „Zilele muzicale tirgumureşene“. sala plina fina la refuz Fejér Elemér, dirijor al corului — Este ştiut faptul că dirijo­rul e cel mai in măsură să apre­cieze formaţia cu care lucrează; vă rog să o faceţi, prin prisma realizărilor obţinute intr-un timp relativ scurt. — In răstimpul la care vă re­feriţi, corul a trecut prin unele transformări sau, mai bine-zis, s-a adaptat noilor cerinţe speci­fice. Mai bine de un deceniu, repertoriul corului, după cum se ştie, a fost axat în primul rînd pe prelucrări folclorice; într-o considerabilă proporţie însă, a­­cesta a cuprins lucrări şi din literatura preclasică şi modernă, românească şi universală. Noile cerinţe specifice, cum spuneam, determinau abordarea unui gen nou de repertoriu şi acesta a fost cel vocal-simfonic, repre­zentat prin lucrări de proporţii mai mici sau mai mari. De a­­tunci, una din problemele esen­ţiale în viaţa corului a fost şi cea a publicului, a succesului, deoarece scena, sala de concert au rămas aceleaşi, nu însă şi publicul. Astăzi pot afirma că el există, poate că e şi cel vechi, dar cu siguranţă unul nou, gene­ros dintotdeauna, capabil să preţuiască şi să răsplătească trăirile estetice Pînă în prezent am realizat trei lucrări vocal-simfonice de mari proporţii: cantata scenică Carmina burana de Carl Orff, oratoriul Messias de Händel şi oratoriul Anotimpurile de Haydn — pentru această ediţie a festi­valului, şi încă alte opt lucrări vocal-simfonice de proporţii mai mici, din literatura românească sau universală (Beethoven, Schönberg, Debussy, S. Sarchi­­zov etc.). Aici trebuie să remarc inspira­ţia şi priceperea cu care a fost ales repertoriul (lucrări din ce­le mai reprezentative ale unor compozitori însemnaţi, reprezen­tanţi de epoci şi stiluri), pentru că în bună parte acest lucru a asigurat continuarea succesului de care s-au bucurat toate apa­riţiile corului în public, deşi nu pot să nu recunosc o oarecare greutate întîmpinată în adapta­rea formaţiei la noul gen, care a ridicat mai cu seamă proble­me de stil decît de partitură. — Ce părere aveţi despre lo­cul pe care-l ocupă corul în fes­tivalul mureşean? __ Cunosc ecourile presei de anul trecut care remarcau o sin­gură apariţie în festival. Sunt în măsură să afirm că deocamdată acest cor nu poate face mai mult; el se află în faza îmbogă­ţirii repertoriului genului. Dar cu siguranţă, în concertul de în­chidere a viitoarei ediţii îşi va păstra rolul tradiţional, ca şi la actuala ediţie. Interviuri luate de Hamza Iuliu, concertmaestru — Existenţa unei orchestre de cameră în viaţa muzicală a unui oraş ii conferă acesteia un spor de valoare. Cum vedeţi dv. rolul orchestrei al cărui concertmaes­tru sînteţi? Ce concerte mai în­semnate aţi avut în ultimii ani? — Orchestra de cameră a fi­larmonicii s-a înfiinţat în urmă cu cinci ani, faptul că iubitorii de muzică au dorit existenţa ei, o dovedeşte participarea publicului, care în scurt timp a făcut ca sala mică de oglinzi să devină neincă­­pătoare pentru desfăşurarea con­certelor, care în ultimul timp au avut loc in sala mare a Palatului culturii sau în Biserica din ceta­te. Acest interes constituie încă o dovadă a tradiţiei muzicale a o­­raşului nostru, a formaţiilor co­rale existente dintotdeauna, a u­­nui public iubitor de muzică. In alcătuirea repertoriului am avut în vedere misiunea noastră de a atrage şi educa ascultătorii care astăzi ne urmăresc concerte­le în număr din ce in ce mai mare In cei cinci ani de existenţă, orchestra noastră a susţinut un număr însemnat de concerte din care remarc cele trei, care au a­­vut loc la Bucureşti şi cel cu care am participat la Festivalul muzicii de cameră de la Braşov, unde ne-am bucurat de cinstea de a susţine concertul de închi­dere a festivalului, în compania corului „Madrigal“. Acest lucru demonstrează cred, preţuirea care se acordă orchestrei de cameră şi filarmonicii târgumureşene, ca­re pe plan naţional este ştiut, o­­cupă un loc binemeritat. Aduc pe această cale mulţumiri mem­brilor orchestrei de cameră, a­­celora care formează şi nucleul de bază al orchestrei simfonice, pentru activitatea preţioasă pe care o depun în mod voluntar, pentru crezul în succesul şi vii­torul orchestrei. —Care este părerea dv. despre actuala ediţie a festivalului şi despre locul muzicii de cameră în cadrul lui? — Actuala ediţie a festivalului se desfăşoară la un nivel artistic superior celei anterioare, un pro­gram complex, un public din ce în ce mai receptiv, profilul, con­turat şi, cum e firesc, viitorul asigurat. Muzica de cameră îşi are festi­valul la Braşov, în cel tîrgumu­reşean ea trebuie să ocupe locul cuvenit pentru a-i da mai multă varietate, mai multă culoare. In încheiere vreau să mai a­­daug că modificările survenite în program, din anumite cauze obiective, determină pe de o par­­te, fără îndoială, greutăţi în pre­gătire, cît şi de ordin publicitar, iar pe de altă parte sunt, ca în acest an, de bun augur pentru participarea unor tineri solişti, cum au fost anul acesta Gabrie­la Ijac şi Andrei Ágoston, care ne-au oferit adevărate revelații. VALERIA COVATARU JA 5 STEAUA ROȘIE PAGINA . Soliştii concertului de încheiere Artistul emerit VALENTIN TEODORIAN tenor­atului GHEORGHE CRASNARU Gru- RiwiMima Mărturii tat- t­ale ! ■ interesului ! Publicul tîrgumureşean. c**- -**5. ocazia festivalului „ZILEI MUZICALE TÎRGUMUREŞ NE", a cucerit literalmen pină la refuz sălile de cance in fiecare seară. De la tova răşul CONSTANTIN POD.­­DARU, director adjunct al fi­larmonicii tirgumureşene a­flăm că numai in primele şa­se zile au fost vîndute pest­e.500 bilete, în valoare d 27.000 lei. La această a doua ediţie a festivalului publicul a venit după preferinţe. Aşa incit sub­liniem încă o dată trăsăturile publicului nostru meloman:­­ exigent, entuziast, cult, ier. De-a lungul întregii edi'67, 4( actuale a festivalului *­ ieşenii au subscris 541.650 lei, cativul de­ eveni ✓ tic elevat, superid­­cepţie, program,­­ organizare şi des’

Next