Steaua Roşie, octombrie 1972 (Anul 23, nr. 232-257)
1972-10-07 / nr. 237
wMmmim prilej de afirmare şi consacrare a activităţii cultural-educative de masă Ne aflăm în preajma unui eveniment de seamă din istoria patriei, a partidului şi poporului nostru: un sfert de veac de la proclamarea Republicii. Polarizînd energia şi talentul întregului popor, puse în slujba realizării exemplare a sarcinilor de plan, e şi firesc ca asupra activităţii instituţiilor cultural-artistice şi educative să aibă o îndoită înrîurire, prilejuieşte un bilanţ al activităţii lor de-a lungul anilor în educarea şi informarea maselor şi determină o intensificare a muncii de răspîndire a cunoştinţelor culturale, ştiinţifice, artistice şi profesionale, pentru a contribui din plin la instituirea climatului de entuziasm, hotărîre şi abnegaţie în muncă. Acţionînd pe linia unor comandamente de stringentă actualitate, instituţiile cultural-educative au datoria ca, elabrînd programul de activităţi ce se organizează în cinstea marelui eveniment, să şi-l înscrie firesc şi logic în planul general de activitate, pe linia personalităţii proprii şi potrivit condiţiilor specifice ale localităţii sau comunităţii respective. Cu alte cuvinte, acţiunile organizate în această perioadă să fie o continuare, într-un ritm mai susţinut, a activităţii permanente a căminului cultural, bibliotecii, casei de cultură, clubului sau muzeului respectiv, ele neputînd fi considerate — şi, deci, organizate ca atare — ca o muncă de excepţie, de ,,campanie“. Menite să contribuie efectiv la crearea unei atmosfere de sărbătoare şi angajare a tuturor capacităţilor creatoare ale maselor în realizarea prevederilor de plan, activităţile cultural-educative organizate în această perioadă se cer festive prin conţinutul şi valoarea lor instructiveducativă, prin participarea unui mare număr de cetăţeni, dar nicidecum ,,festiviste", aneste şi fals mobilizatoare. Perioada în care ne aflăm se impune ca o etapă ce continuă mai amplu şi mai profund şirul activităţilor de pină acum şi deschide perspectivele muncii viitoare la dimensiunile impuse de nevoile de cultură mereu crescînde ale maselor. De aceea, frecvenţa, profunzimea şi amplitudinea acţiunilor nu trebuie să constituie o rupere de ritm, ci mai degrabă o intrare în ritmul normal de muncă, la nivelul solicitat de sarcinile actuale ale muncii de formare şi dezvoltare a conştiinţei socialiste a maselor, aşa cum ele sunt clar formulate în documentele Conferinţei Naţionale a partidului şi în cele premergătoare acesteia. , Sfertul de veac parcurs de poporul nostru de la proclamarea deplinei puteri politice a clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea este atît de bogat în realizări, incit sărbătorirea evenimentului nu poate fi concepută ca un eveniment izolat, cu importanţă intrinsecă, ci ca un fenomen politic şi social complex, logic necesar, cu efecte binefăcătoare asupra tuturor domeniilor vieţii noastre politice, economice, sociale şi spirituale. Privită din acest punct de vedere, activitatea cultural-educativă şi artistică a tuturor instituţiilor de profil trebuie să-şi aşeze în con IULIU MOLDOVAN preşedintele Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă — Mareş trul atenţiei explicarea largă, competentă şi pasionată a politicii ştiinţifice a partidului şi statului privind dezvoltarea multilaterală, armonioasă şi dinamică a societăţii socialiste în patria noastră. Simpozioanele, expunerile însoţite de proiecţii, dezbaterile organizate, vizitele la obiective industriale şi locuri istorice, vizionările şi audiţiile colective la televizor şi la radio urmate de discuţii, „serile de întrebări şi răspunsuri“, consultaţiile, întîlnirile cu activişti de partid şi de stat, expoziţiile, graficele şi panourile ilustrative, „mesele rotunde“, emisiunile staţiilor locale de radioficare, etc., sunt forme care se pretează, prin alternanţă, unui conţinut bogat de idei desprinse din realitatea zilnică a satului, comunei, judeţului sau ţării. Toate acestea este necesar să se constituie într-un dialog viu, permanent cu oamenii, abordînd teme de interes major ale actualităţii, desprinse din documentele de partid, din activitatea şi cuvîntările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cum ar fi: dinamica dezvoltării industriale a patriei — bilanţ şi perspective, ştiinţa şi tehnica în slujba producţiei, agricultura socialistă şi orizonturile ei, nivelul de trai mereu crescînd al oamenilor muncii, structura socială a orînduirii noastre, venitul naţional şi bunăstarea maselor, corelaţia dintre economic şi politic în perspectiva propăşirii socialiste şi comuniste a patriei, dialectica raportului dintre bază şi suprastructură, conştiinţa socialistă şi formele manifestării ei, dezvoltarea spirituală şi formarea personalităţii socialiste, adîncirea frăţiei dintre oamenii muncii de toate naţionalităţile, rod al politicii naţionale marxist-leniniste a partidului şi statului, relaţiile de echitate şi dreptate dintre membrii societăţii noastre, tineretul şi munca, unitatea dialectică dintre politica internă şi cea externă a României şi multe, foarte multe idei care pot constitui tot atîtea probleme de dezbătut. Programate în timp şi organizate cu rigurozitate, astfel de activităţi au menirea să impulsioneze la fapte măreţe, să fortifice cu noi înţelesuri şi convingeri conştiinţa maselor, determinînd o şi mai viguroasă aderenţă în acţiune a oamenilor muncii la înfăptuirea cutezătoarelor previziuni ştiinţifice ale partidului şi statului privind viitorul nostru comunist. La îndemîna bibliotecilor publice stau, de asemenea, variate şi interesante mijloace şi procedee pentru a se înscrie cu mai mult curaj, cu mai multă personalitate în procesul de educare socialistă a maselor. Cartea social-politică, ştiinţifică, beletristică trebuie să pătrundă mai adine în preocupările de fiecare zi ale muncitorului sau ţăranului cooperator. Nu este totdeauna suficient să aşteptăm ca, ea, cartea, „să se prezinte singură“ cititorului, ci trebuie să acţionăm cu răbdare şi inteligenţă pentru atragerea maselor spre lectură. Preponderente în perioada la care ne referim şi în continuare se cer acţiunile 911 cartea social-politică, beletristică, de ştiinţă care tratează, fiecare în manieră specifică, realitatea noastră complexă, plină de eroi şi fapte eroice cu multiple semnificaţii. Şi aici se impune cu necesitate diversificarea registrului de manifestări, înlăturînd monotonia şi suficienţa unor interminabile „recenzii“ sau „prezentări de cărţi“. Trebuie abordată întreaga gamă a manifestărilor cu şi despre carte, cum ar fi: discuţii largi cu cititorii despre cărţile citite, despre problematica ce ar dori-o tratată, dezbateri adinei cu privire la cartea ştiinţifică şi de ştiinţă popularizată, organizarea de cercuri de „prieteni ai bibliotecii“ în rîndurile tinerilor şi virstnicilor, seri de poezie pe anumite teme„ procese literare, concursuri, întîlniri cu autori ai cărţilor de orice natură, seri literare „în lectura autorilor“, idealul de viaţă comunist şi „eroul preferat“, „ştafete ale poeziei“ despre patrie şi partid, întîlniri cu povestitori şi rapsozi populari, recitaluri şi montaje de versuri la monumente ale eroilor patriei, ai clasei muncitoare, la locuri istorice etc. Sărbătorirea marelui eveniment este un deosebit prilej şi pentru celelalte instituţii cultural-artistice sau sectoare de activitate de a-şi reconsidera şi redimensiona rolul şi contribuţia la munca generală de dezvoltare a conştiinţei maselor. Muzeele îşi vor reactualiza şi îmbogăţi ex eipoziţiile de bază, vor organiza vizite în colectiv şi discuţii în expoziţie cu vizitatorii, se vor organiza multe expoziţii itinerante. Colecţiile muzeale săteşti îşi vor marca prezenţa printr-o mai vie propagandă a valorii educative a obiectelor colectate. , Scriitorii, compozitorii, artiştii plastici, regizorii şi actorii vor fi mai des in mijlocul muncitorilor, ţăranilor, al tineretului, unde sunt de fiecare dată aşteptaţi cu emoţie şi dragoste şi pentru care trudesc cu talent şi dărnicie. Mişcarea artistică de amatori, atît de plină de culoare, patos şi optimism, va îmbrăţişa un repertoriu pe măsura marii sărbători, aşa cum ştiu oamenii muncii să-şi cinstească ţara, în haine de lucru, dar şi in haine de sărbătoare, cu cîntecul şi jocul strămoşesc. Posibilităţi nenumărate de a cinsti un sfert de veac de la proclamarea Republicii ne stau la dispoziţie, tradiţia de a cinsti marile sărbători ale patriei şi partidului ne însufleţeşte şi acuma. Se impune însă să repet ideea de la începutul rîndurilor de faţă, că, prilejul pe care îl avem trebuie să însemne mai presus de orice o îmbunătăţire de durată a întregii activităţi a instituţiilor cultural-educative şi artistice, o mai firească împletire a acesteia cu viaţa fremătîndă a patriei, o contopire a ei cu sarcinile ce ni le încredinţează partidul şi poporul nostru pentru înălţarea omului spre idealul de viaţă comunist. Cu prilejul şezătorii literare organizate de revista „Vatra" pentru comemorarea Centenarului morţii lui Avram Iancu, la care au participat redacţiile a mai multor reviste, cunoscutul dramaturg Dan Tărchilă, redactor-şef la revista „Astra" din Braşov a avut bunăvoinţa să ne răspundă la cîteva întrebări. — Piese ca „Io, Mircea Voievod", „Marele fluviu își adună apele", „Ecto-bar" (publicată în „Astra"), „Alibi pentru eternitate" (scenariu TV), sînt de structuri diferite. Ce le unește totuși? — Intre asemenea piese cu tematică atît de diferită, n-ar putea exista decit o singură legătură, şi anume aceea a unei conştiinţe scriitoriceşti. Mi-aş dori ca această legătură să existe între piesele mele. In orice caz ele reflectă prezenţa unui crez şi a unei convingeri în valabilitatea unui mesaj uman. — V-am ascultat de curînd la radio piesa într-un act „Legenda lui Avram Iancu". Are acest tip de teatru o condiţie specială? In ce constă? — Rostul „teatrului scurt" ţine în societatea modernă de necesitatea de a exprima concentrat un conflict dramatic. Această necesitate izvorăşte din condiţia spectatorului de astăzi, de a recepta un spectacol într-un timp nu prea lung, în conformitate cu ritmul său trepidant de viaţă. In acest sens, aşa-zisului teatru scurt îi putem acorda multe şanse. — S-a afirmat (pare-mi-se criticul N. Carandino) că sunteţi unul din protagoniştii teatrului istoric modern românesc. Consideraţi actual teatrul istoric? — Totdeauna teatrul istoric a fost actual. Fiecare epocă şi-a avut teatrul ei istoric, legat de idealurile social-politice specifice acelei epoci. Condiţia teatrului istoric este aceea de a fi scris în conformitate cu ideile contemporane şi cu limbajul contemporan. — Există vreo deosebire între teatrul istoric şi cel politic? — Niciuna. întotdeauna teatrul istoric a fost un teatru politic, pentru că el a militat pentru anumite idei şi anumite idealuri. O piesă ca „Marele fluviu îşi adună apele" este în aceeaşi măsură o piesă istorică şi o piesă politică. Istoria nu ţine numai de trecut, ea se face în permanenţă sub ochii noştri şi de aceea termenul de istorie trebuie conceput în complexitatea lui. — Cu ce veţi fi prezent pe scene în stagiunea care a început? în ce relaţii sunteţi cu teatrul din Tg.Mureş? — Cu o nouă comedie intitulată „Şareta“ şi cu un scenariu la TV. Lucrez de asemenea la piesa ,,Zidarul“, o interpretare nouă, originală, a mitului Meşterului Manole. In această stagiune mai multe teatre din ţară continuă spectacolele cu comedia „Unchiul nostru din Jamaica“, a cărei premieră a avut loc la sfîrşitul stagiunii trecute. Cu teatrul din Tg.-Mureş nu am avut pină acum prilejul să colaborez. Cunoscînd însă valoroasele spectacole ale teatrului la ambele secţii, socotesc că ar fi o cinste pentru mine dacă o piesă scrisă de mine s-ar juca pe scena aceasta. — Revistele „Tribuna", „Vatra", „Transilvania“, „Familia“, „Astra , preiau vechi tradiţii publicistice transilvane. Există în contextul actual al presei româneşti o legătură mai aparte între aceste reviste? — Există şi va trebui să existe o legătură din ce în ce mai profundă şi mai strînsă. Revistele transilvane din trecut ne-au lăsat o tradiţie foarte frumoasă în legătură cu unitatea lor de vederi, cu idealurile progresiste exprimate in paginile lor. Astăzi, cînd cultura românească a atins un nivel superior, cu atît mai multe de datoria lor să conlucreze, să ridice spiritualitatea transilvană, să se unească în contextul general’ al efortului tuturor oamenilor de cultură din ţară pentru făurirea şi consolidarea culturii româneşti socialiste. în orice caz „Astra“ militează pentru aceste deziderate. ION MAȘCA Actualitatea teatrului istoric De vorbă cu dramaturgul Dan Tărchilă TINERII DE LA „AZOMUREŞ ŞI ORELE LIBERE — Care este compozitorul dv. preferat? — Ce aţi dori să transmitem în cadrul emisiunii noastre? La aceste întrebări cuprinse în chestionarul emisiunii „Clubul tineretului“ din cadrul programului Staţiei de radioficare a Combinatului de îngrăşăminte azotoase din Tg.-Mureş, utecista Abonyi Maria, de la secţia electroenergetică a răspuns: Beethoven, Verdi. Simfoniile a V-a şi a IX-a ale lui Ludwig van Beethoven. Desigur, în aceste răspunsuri nu e nimic surprinzător, ca de altfel nici în răspunsurile date de Delia Creţu, de la A.T.M. care s-a pronunţat pentru muzica uşoară şi pentru ... programe de valsuri şi mai multe momente vesele. Am reprodus totuşi exemplele de mai sus spre a evidenţia această metodă practicată de comitetul U.T.C. din combinat, care înainte de a-şi întocmi planurile de muncă, de acţiune, obişnuieşte să difuzeze formulare pe diferite teme (nu numai culturale, ci şi altele privind activitatea politico-ideologică, profesională, pregătirea pentru apărarea patriei, munci voluntar-patriotice, turism, cit şi viaţa internă de organizaţie). Asistăm, aşadar, la o largă consultare a tineretului din combinat (aici efectivul uteciştilor e în jur de 1.200) — consultare în legătură cu care Dorin Pop, secretarul comitetului U.T.C. din combinat ne dă următoarele lămuriri: preocupări am avut multe şi în direcţia folosirii în mod util şi plăcut a timpului liber de către tinerii de la „Azomureş“. Mai grea a fost însă cuprinderea şi lămurirea tineretului, mobilizarea lui la unele acţiuni şi aceasta, şi datorită faptului că nu dispunem de un local necesar desfăşurării ac■ţiunilor. De aici ne-a venit ideea să lansăm formulare, să-l consultăm pe fiecare tînăr, să-i cunoaştem părerea. In aceste formulare, tinerii şi-au exprimat sincer şi deschis părerile, au făcut propuneri. A urmat centralizarea acestor formulare, la nivel de secţii , organizaţii, fiind în curs şi la nivel de combinat Şi astfel ne-am putut contura planul de activitate. Clubul muncitoresc din zona Mureşeni, care înainte vreme aparţinea unei singure întreprinderi („Prodcomplex“), ne deserveşte din luna septembrie şi pe noi. Aici au loc numeroase manifestări interesante, utile, ca de pildă, întîlniri cu oameni de seamă, conducători de organizaţii, întreprinderi, instituţii, cu jurişti şi oameni de specialitate din alte domenii, care ne dau ample explicaţii privind documentele Conferinţei Naţionale a partidului legile statului, etc. Aici există şi alte posibilităţi de a petrece în comun timpul liber, ca recenzii de cărţi (de pildă ,,Maidanul cu dragoste“ — de G. M. Zamfirescu), audiţii muzicale, demonstraţii privind dansul pe scene, conferinţe; funcţionează cercuri de diferite instrumente muzicale, jocuri distractive (tenis de masă, remi, şubac şi altele). De asemenea există aici o bibliotecă bine înzestrată. „Duminicile sportive“ prilejuiesc, larîndul lor, atractive concursuri de tenis de masă, volei handbal şi altele. Lăcătuşul Ioan Micloş, responsabil cu munca culturală în comitetul U.T.C. ne vorbeşte cu mîndrie îndreptăţită despre performanţele echipei culturale a combinatului — una din cele mai bune formaţii de acest gen din municipiu — care are la activul său numeroase deplasări injudeţ, în componenţa ei fiind pe lingă cîntăreţi şi dansatori mai în etate, peste 30 de tineri. -„ Stînd de vorbă cu mai mulţi tineri şi tinere din combinat, a reieşit că pe lingă preocupările lor din orele libere, ca lectura, vizionarea de filme, a emisiunilor de televiziune şi altele mare parte din ei petrecîndu-şi o bună parte din timp cu învăţătura, întrucît vor să-şi completeze studiile (la cursuri, şcoli şi licee serale), ar mai fi loc pentru organizarea unor acţiuni specifice, atractive, acţiuni intr-adevăr tinereşti. In ce priveşte activitatea clubului muncitoresc, şi în această privinţă s-ar putea face încă multe. Iată că, de pildă, tinerii vor, în mod firesc, să se distreze, să danseze. — Dar serile de dans de la club nu satisfac exigenţele tinerilor de la „Azomureş“, întrucît ele sînt conturbate de cîţiva derbedei din cartier. Ar fi cazul să se pună capăt cu hotărîre acestei situaţii — opinează Eugen Taşcă, sculer-matriţer din atelierul mecanic. — Să se acorde o atenţie mai mare distracţiei tineretului — este de părere şi operatoarea chimista Maria Văcar — în sensul ca să se organizeze reuniuni mai restrînse, eventual chiar pe secţii, eliminîndu-se astfel comportarea vulgară a unor tineri certaţi cu bunăcuviinţa. De ce să nu înveţe tinerii cum trebuie să facă o invitaţie la dans, să nu danseze cu basca pe cap, să se poarte respectuos. Intr-adevăr, s-ar putea organiza mai des seri distractive, pe teme interesante, care să atragă cit mai mulţi tineri — spune Ioan Micloş. Evident, toţi aceşti tineri au dreptate; important este însă ca părerile lor să fie luate în seamă şi transpuse numaidecît în fapte. — Avem o echipă artistică bună ,,remarcă Eugen Taşcă, dar echipa e mai mult în deplasare; arareori avem posibilitatea să o vedem şi noi. — Clubul muncitoresc ne stă intr-adevăr la dispoziţie — ne declară lăcătuşul mecanic Vaier Duşa, el însuşi solist de muzică populară — unde avem posibilitatea de a juca şah, tenis de masă şi de a viziona filme. — Da, dar de trei ori pe săptămînă, cînd rulează filme, aceste jocuri nu se pot practica, deoarece sala de jocuri distractive a fost amenajată tocmai în holul sălii de cinematograf — remarcă Eugen Taşcă. Clubul muncitoresc e adăpostit într-o clădire modernă, spaţioasă. Credem că problema ridicată de tînărul Eugen Taşcă şi de mulţi alţii, ar putea fi soluţionată intr-un fel sau altul. Tinerilor din combinat — ca de altfel tuturor tinerilor — le place şi sportul. Ei vor să practice şi alte sporturi în afară de tenis de masă, şah etc. Un grup de tineri se deplasează din cînd în cînd, tocmai în celălalt capăt al oraşului, la hipodrom, pentru a juca fotbal iar iarna obişnuiesc să-şi petreacă o parte din timp în sala de sporturi de la I.M.F. — De ce nu s-ar putea să ne organizăm şi pentru sporturile de iarnă? Să putem împrumuta o pereche de schiuri, să practicăm în grup acest sport frumos — spune Vaier Duşa. Gabriela Vodă, în schimb, şi-a exprimat dorinţa de a se organiza mai multe excursii, cu itinerarii de mare atractivitate. Sunt toate probleme pe care o organizaţie de tineret aşa de puternică cum e a combinatului ar putea şi ar trebui să le rezolve rapid, tinereşte, fără ezitări. (Cine altul să le rezolve?).Multe alte idei valoroase au fost exprimate în cursul realizării anchetei noastre. Terezia Fülöp, ingineră-chimistă de la secţia de acid azotic şi-a exprimat, de pildă, părerea ca filmele programate să fie mai aproape de viaţă, întrucît la ora actuală filmele poliţiste mai au o pondere prea mare în repertoriile cinematografelor. In legătură cu spectacolele, laboranta Gabriela Vodă a criticat lipsa de preocupare care există în combinat pentru organizarea de vizionări colective, ceea ce ar fi cu atît mai importantă cu cit, după terminarea schimbului, cu, greu se mai pot procura bilete, mai ales la filmele bune, la reprezentaţii de teatru, programe de muzică uşoară etc. — Ar fi de dorit, de asemenea, — a adăugat ea — să se organizeze anchete interesante pentru tineret, pe probleme de viaţă. — Intr-adevăr — a completat Maria Văcar — să spunem deschis: s-ar simţi nevoia ca organizaţia noastră de tineret să se ocupe mai îndeaproape chiar cu asemenea probleme ca educaţia sexuală, să se deschidă ochii“ tinerelor fete de 17, 18 ani, care adesea se lasă antrenate în mirajul unor aventuri, în loc să se pregătească pentru viaţă, pentru căsătorie. Şi de ce nu s-ar putea organiza cercuri ale tinerelor mame, în care ele să primească sprijin în probleme cu creşterea şi educarea copiilor? La fel, cred că nu s-ar opune nimeni dacă s-ar discuta, în cadru organizat, cu competenţă, şi despre asemenea probleme ca moda, gospodăria, cum ne îmbrăcăm, cum gătim? ... Iată, aşadar, cîteva idei valoroase exprimate spontan în cadrul anchetei noastre de tinerii de la „Azomureş“, idei care alături de cele cuprinse în chestionarele pe care le-am amintit în introducere, ar putea constitui obiectul unui vast program de acţiune, înfăptuit de comitetul U.T.C., bineînţeles cu sprijinul comitetului de partid din combinat, al comitetului de direcţie, al sindicatului. In încheiere, nu putem trece cu vederea o altă problemă ridicată de Eugen Taşcă şi subliniată de mulţi alţi interlocutori. In tot cartierul, difuzarea presei prezintă mari lacune. In zona combinatului nu există un chioşc de ziare. După terminarea schimbului, tinerii de la „Azomureş“ nu pot face rost de un cotidian central sau local, de „Sportul" sau de vreo revistă. Cei care sunt abonaţi, îşi primesc (dacă îşi primesc) ziarele printr-o filieră greoaie (prin registratură, prin intermediul femeilor de serviciu) şi cu mari întîrzieri. Evident, şi această problemă s-ar putea rezolva cu uşurinţă, de pildă, în modul cum s-a soluţionat de mult la Combinatul chimic din Tîrnăveni. Aşteptăm din partea factorilor responsabili de la combinat mai mult interes iar din partea serviciului de difuzare a presei din P.T.T.R. mai multă iniţiativă şi dinamism, ca să se pună capăt într-un termen scurt situaţiei absurde de a lipsi o zonă industrială atît de importantă şi de mare de publicaţiile atît de căutate şi pentru editarea cărora se depun atîtea eforturii ŞTEFAN IZSÁK i FALL SÁNDOR: „Meşterul Manole" STEAUA ROȘIE PAGINA 3 ARIA NAIVĂ PEI Arta naivă pare să cîştige tot mai mult teren în judeţul nostru şi în municipiul Tîrgu-Mureş. De cităva vreme pe lingă Casa de cultură a sindicatelor s-a înfiinţat un club de artă naivă ale cărui roade au putut fi văzute de curînd la prima sa expoziţie organizată în holul acestei instituţii. O primă constatare ce se impune vizitînd expoziţia este bogăţia şi diversitatea exponatelor ceea ce ne face să privim cu optimism evoluţia ulterioară a acestei arte, cu certe perspective de a-şi lărgi aria, de a atrage în sinul ei noi creatori. Cziriak Luiza, de profesie casnică din Sîngeorgiu de Mureş, ne cucereşte prin cîteva tablouri pictate pe sticlă — reînviind o veche tradiţie în ţara noastră — în care impresionează prin bogăţia şi armonia culorilor, prin atmosfera pe care ştie s-o creeze în fiecare din tablourile sale, prin ştiinţa şi îndemînarea în crearea şi individualizarea personajelor. Domeniile sale de inspiraţie sînt dintre cele mai diferite după cum o dovedesc cîteva lucrări: „Zad“ este inspirat după o legendă populară maghiară, „văduva lui Nimar Iosif" i-a fost inspirată de o nuvelă a lui Mikszáth Kálmán, „Cuhuna de grîu“ şi ,.Chemătorii“ sínt o transpunere plastică a unor obiceiuri populare, în timp ce ,.Baia“, „întoarcerea din şezătoare“ sínt inspirate din realitatea noastră înconjurătoare. Ceea ce le reuneşte însă este realismul care le domină, căci, indiferent de motivul care le-a generat, personajele ce le populează par desprinse din lumea noastră, sunt contemporane cu noi, ele sunt creaţii ale artistei, nu transpuneri livreşti, mai mult sau mai puţin fidele, pe sticlă. Tamas Pal, de profesie instalator de apă la C.I.A., ne propune cîteva lucrări de metaloplastie, ce se disting prin urmărirea detaliului, prin cutezanţa de a investiga zone care se pretează mai puţin acestui gen de artă — „Jocul cu ţurca“, „Nuntaşi“ — dar pe care le realizează prin acea precizie a liniilor şi formelor, făcînd din metal un material cald, care sub dalta şi ciocanul lui pare să respire viaţă. Deosebit de valoroase sînt sculpturile în lemn atît prin tematică cit şi prin valoare artistică — evidenţiind modalităţi diferite de a ciopli şi modela această materie, de a-i da forme in care subiectul ţi se dezvăluie la prima vedere, după cum, în alte cazuri, se lasă căutat, tinzînd spre unele forme ale artei abstracte. De aceea multe din aceste lucrări nici nu pot fi încadrate în arta naivă, ele se constituie în forme ce ţin de sculptura modernă, realistă, ce se practică la noi. Astfel Kiss Martin — tîmplar pensionar ne oferă două interesante basoreliefuri — unul evocînd un moment din răscoala ţăranilor din 1907 şi altul, drumul nou al ţărănimii de la reforma agrară pină în prezent — ce trădează meşteşugul sculptorului de a nara şi de a portretiza cu o foarte precisă îndemînare şi o bună stăpînire a meşteşugului. Calităţile sale de portretist devin evidente mai ales în ansamblul sculptural intitulat „Peştele uriaş“, unde mulţimea de personaje în luptă cu peştele este surprinsă într-o atitudine ce conturează indivizi distincţi, în care fiecare personaj se subordonează prin psihologia sa într-o perfectă armonie ansamblului sculptural. Petru Moga, economist şi Jakabfi Iozsef, tehnician chimist, ambii la C.I.A, sunt preocupaţi să dea contururi sculpturale unor crengi şi rădăcini de copac asupra cărora fantezia lor artistică, cu cea a naturii, se conjugă în opere de cea mai elevată valoare artistică. Păsările făurite de Petru Moga au trupul alungit şi plin de graţie tinzînd parcă spre cucerirea infinitului, în timp ce dansatorii lui Jakabfi Iozsef sînt adevărate ţîşniri în spaţiu, o expansiune a materiei în necontenită mişcare, o ameţitoare dar graţioasă deplasare spre umplerea volumelor, a spaţiului şi a timpului în acelaşi timp.Varietatea exponatelor dar mai ales valoarea artistică a multora dintre ele ne fac să privim cu încredere viitoarea confruntare a membrilor clubului cu publicul. ION CIURDARU 'ro^rpWy''V * M? - PETRU MOGA: „Pasăre în spaţiu"