Steaua Roşie, iulie 1973 (Anul 24, nr. 154-179)
1973-07-01 / nr. 154
A înalta valoare artistică a festivalului a fost asigurată şi in acest an de formaţii şi artişti de prestigiu Cu SZALMAN LORANT, directorul Filarmonicii de stat din Tîrgu-Mureş . Fiecare nouă ediţie a Festivalului „Zilele muzicale tîrgumureşene“ este un prilej de comparaţie şi analiză. Cum vedeţi, sub acest aspect, actuala ediţie? — Desigur, în orice domeniu de activitate, şi cu deosebire în cel artistic, se cade să avem o privire analitică, fără de care nu am putea aprecia la justa valoare realizările. Comparînd ediţia a IlI-a a Festivalului cu premergătoarele două, consider pozitiv faptul că a reuşit să mobilizeze toate forţele interpretative ale oraşului nostru (pe lîngă formaţiile Filarmonicii, aici mă refer şi la actorii Teatrului de stat care au participat la Seara de balade), dar nu prilejuieşte o primă audiţie absolută, prin care a fost mai preţioasă ediţia precedentă. Compozitorii aparţinînd Filialei Uniunii din Tg.Mureş, ar putea profita mai mult de scena Festivalului, ca o „rampă de lansare“ sigură a creaţiei noi, realizîndu-se astfel dublul avantaj din care mişcarea artistică nu ar avea decit de cîştigat: creaţia nouă ridică nivelul artistic al festivalului, iar acesta la rindul său stimulează creaţia. — Credeţi că ediţia actuală cristalizează şi mai mult specificul şi tradiţia festivalului? — Fără îndoială, cînd unele lucruri se întîmplă în mod repetat aidoma, aceasta nu este altceva decît tradiţie sau specific. Şi în acest sens aş enumera: promovarea tinerilor interpreţi din ţara noastră (în acest an Cornelia Vasile şi Botar Lucia); un recital de orgă, ca ceva specific oraşului nostru; o orchestră simfonică invitată; un concert vocal-simfonic pentru închiderea festivalului, avînd în vedere că există condiţii pentru realizarea lui; prezenţa genului coral şi cameral care îmbogăţeşte şi colorează conţinutul programului. Tot pe linia tradiţiei aş vorbi şi de ţinuta sau valoarea artistică a festivalului, care, ca Şi în alţi ani, este asigurată de formaţii prestigioase din ţară şi străinătate: Corul Madrigal şi Artistul emerit Marin Constantin. Filarmonica clujeană, cvartetul Kodály, duoul englez Evans Shavitz sau interpreţi ca dirijorul iugoslav Angel Surev, organistul ceh Jiri Ropek, violonistul Ştefan Ruha, artist emerit şi alţii, şi nu în ultimul rînd formaţiile artistice locale, pe care se bazează în primul rînd desfăşurarea festivalului, dintre care se remarcă tot mai pregnant orchestra de cameră a Filarmonicii. — Ce perspective întrevedeţi şi care sunt propunerile dv. pentru viitor? Organizatorii festivalului privesc cu multă răspundere perspectivele viitoarelor ediţii, vor găsi pentru fiecare din acestea ceva nou şi original, schimbul de opinii cu un larg cerc de muzicieni din localitate va da, desigur, şi pe mai departe rezultatele scontate. Consider că un concert coral a cappella trebuie să devină tradiţional pentru corul Filarmonicii (el ocupă un loc important în viaţa muzicală a oraşului) prilej care ar stimula activitatea formaţiei. Consider de asemenea că în viitor va fi hotărîtor pentru prestigiul festivalului lărgirea razei de cuprindere a creaţiei originale autohtone, scena Festivalului puţind deveni o tribună a compozitorilor generaţiei contemporane, mai cu seamă a celei transilvănene. Am da dovadă de un exagerat patriotism local dacă, supraapreciind forţele noastre, am păstra festivalului, în domeniul creaţiei noi, un caracter pur local. Asigurarea noilor ediţii cu creaţii în primă audiţie este o problemă, în şirul celorlalte, care cade şi în sarcina conducerii Filarmonicii. In încheiere doresc să accentuez că existenţa unui asemenea festival nu se poate justifica decît prin valorificarea şi stimularea creaţiei autohtone; altminteri ar deveni un şir de manifestări muzicale fără conţinut. VALERIA COVATARU DE DE CE Nil U ORGANIZaI EXPOZIŢIA ARTĂ PLASTICA IN TIMPUL FESTIVALULUI? — Cu ocazia ediţiei trecute a festivalului „Zilele muzicale tirgumureşene", v-aţi alăturat şi dumneavoastră propunerii ca la următoarea ediţie — respectiv în acest an — să se organizeze o expoziţie de artă Plastică. Festivalul se află de-acum în plină desfăşurare, dar expoziţia nu s-a deschis. Care este cauza? — îmi menţin şi azi propunerea. Din motive obiective însă, Filiala din Tg.-Mureş a Uniunii Artiştilor Plastici nu a reuşit să organizeze Răspunde BALAZS IMRE, artist plastic expoziţia. Principala cauză: lipsa unui local corespunzător. Sala mică a Fondului plastic sau cea de la Studio nu sunt destul de încăpătoare pentru a găzdui o astfel de manifestare reprezentativă, care să întrunească — potrivit prilejului sărbătoresc — o prezenţă reală şi valoroasă a artiştilor plastici tîrgumureşeni. — La concertul susţinut în sala Studio de corul filarmonicii noastre au participat sute de melomani. Nu s-ar fi putut oare organiza pentru acest eveniment şi o expoziţie? — Nu am avut cunoştinţă, din păcate, că şi în această sală va fi spectacol. Altfel, fără discuţie, am fi putut să ne prezentăm cu expoziţia, mai ales că aceasta nu ne-ar fi pus piedici sau greutăţi de ordin material. Vă asigur însă că, imediat cum se va ivi o nouă ocazie, filiala Uniunii Artiştilor Plastici va lua toate măsurile în acest sens. — Care este viziunea, concepţia dumneavoastră în legătură cu organizarea unei expoziţii legate de „Zilele muzicale tîrgumureşene“? — Mă gîndesc la lucrări care, prin specificul lor artistic exprimat în limbajul penelului, ar sublinia caracterul festivalului: în primul rînd, cele inspirate din domeniul muzicii, apoi peisaje, naturi statice care ar asigura o atmosferă adecvată, sărbătorească „Zilelor muzicale“. — In holul teatrului din Palatul culturii nu ar fi fost posibilă expunerea acestor lucrări de artă plastică? — Nu avem postamente suficiente. Apoi, nici iluminatul nu este corespunzător. într-un cuvînt, acest hol nu se adaptează unei astfel de manifestări. — In concluzie, cum apreciaţi acest gol în şirul evenimentelor artistice, care a cauzat nedeschiderea expoziţiei? — Am vorbit mai înainte despre lipsa sălilor care nu sunt potrivite unei expoziţii menite să sublinieze, în acelaşi timp, caracterul festiv al evenimentului muzical. Fac remarca, totuşi, că măcar posibilităţile existente le-am fi putut exploata. Am fi putut astfel oferi publicului o bună parte din lucrările artiştilor plastici tîrgumureşeni, făcînd primul pas spre organizarea unei expoziţii demne de şirul evenimentelor „Zilelor muzicale“. DEZSI ÖDON Concertul de închidere a festivalului va fi susţinut de orchestra simfonică a Filarmonicii de stat din Tg.-Mureş. Protagoniştii concertului sunt (în fotografii, de sus în jos): Szalman Lóránt, dirijor, basul Gheorghe Crăsnaru, soprana Emilia Petrescu, artistă emerită și tenorul Florin Diaconescu. Va fi interpretat oratoriul pentru soliști, cor şi orchestră Das Alexanderfest de G. Fr. Händel. ^ 1- : : :' m Ne reîntilnim cor „MADRIGAL“ „Madrigalul" este pentru a doua oară pe scena festivalului. Un nou prilej de bucurie pentru iubitorii muzicii corale, un prilej unic de a ne împărtăşi din divina muzică pe care o cultivă Marin Constantin şi colaboratorii săi, miniaturi ale polifoniei de aur a Renaşterii — dar adevărate capodopere, şi lucrări de compozitori români contemporani, ancorate în cele mai profunde straturi ale comorii muzicii populare româneşti — valorificate la un nivel componistic superior, într-o organică contopire a mijloacelor moderne şi a celor sugerate de esenţializata şi ancestrala artă populară. Gestul Madrigalului, de a accepta invitaţia făcută de organizatori de a concerta la Tg.-Mureş, la foarte scurt timp după un turneu în străinătate, este nu numai generos, dar şi grăitor pentru modul în care înţelege acest cor şi dirijorul său să facă operă şi act de cultură din fiecare apariţie a sa. Nu s-a mai văzut o formaţie de valoarea şi celebritatea Madrigalului care să răspundă cu atîta dragoste chemărilor pe care i le-au făcut instituţiile culturale din ţară sau corurile de amatori. Artiştii bucureşteni au fost oaspeţii corului din Ardusat- Maramureş, ai celui din Ceuaş, judeţul nostru. Recent, corul a întreprins un turneu prin Banat, acolo unde a înflorit arta noastră corală în urmă cu un secol şi mai bine. Festivalul timişorean i-a avut ca oaspeţi, apoi sătenii din Chizătău, unde a luat fiinţă primul cor ţărănesc din Banat. Corul din Lugoj, care poartă numele lui Ion Vidu, apoi corul „Emil Monţia“ din Arad şi corul ţărănesc din Buteni-Arad au avut apoi onoarea de a găzdui Madrigalul. Acest turneu a permis manifestările ce au avut loc în Bucureşti, cu prilejul împlinirii a zece ani de activitate a corului. Este o perioadă uimitor de scurtă, cu atît cu cît este impresionant de bogată în realizări. Realizări nu numai ale corului ci şi ale componisticii româneşti. Chiar şi o fugară retrospectivă asupra creaţiei corale din ultimii ani este edificatoare pentru impulsul pe care l-a primit aceasta datorită includerii multor lucrări în repertoriul corului Madrigal. Sînt lucrări complexe, care reclamă maniere diferite de cîntare, vorbit, uneori însoţite de partide instrumentale. Compozitori reprezentativi pentru noua noastră creaţie corală, ca Anatol Vieru, Liviu Glodeanu, Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu, Mihai Moldovan, Myriam Marké, Alexandru Paşcanu, Dan Buciu şi alţii au scris unele dintre cele mai valoroase pagini ale lor pentru acest cor. In cei zece ani de intensă asimilare a unui vast repertoriu universal şi românesc, corul Madrigal a fost mesagerul artei româneşti în zeci de ţări ale lumii, unde s-a acoperit de glorie, cucerind cele mai elogioase aprecieri pe care le poate primi un colectiv artistic. Dar, asemenea lui Anteu, care îşi reîmprospăta forţele atingînd pămîntul, corul Madrigal găseşte timpul şi energia de a împărtăşi din experienţa şi arta sa publicului românesc de pretutindeni, din Capitală şi pînă în satele bihorene, moldovene, dobrogene, maramureşene sau bănăţene. Este un admirabil exemplu de dragoste faţă de poporul nostru, din sînul căruia s-au ridicat şi componenţii corului. Să-i felicităm şi să le urăm noi succese! BUJOR DANŞORBAN ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Orchestra simfonică a Filarmonicii de stat din Cluj, dirijată de Emil Simon. Despre o mişcare şi cultură corală în Transilvania în accepţiunea modernă a noţiunii, anume în sensul existenţei unui număr mai mare de formaţii corale de amatori cu o activitate susţinută şi cu un repertoriu alcătuit în bună parte din lucrări ale unor compozitori autohtoni, români, maghiari sau germani, nu poate fi vorba decît în secolul al XIX-lea. Se pare că un cor de profesionişti, asemenea celor apărute în Italia în timpul Renaşterii, a funcţionat un timp şi la curtea principilor transilvăneni. Este adevărat că în şcoli cîntarea corală a fost cultivată şi în secolele anterioare. Pe la mijlocul secolului XVI, sub influenţa culturii muzicale din Germania, a apăru, la Braşov, o culegere de coruri a unui autor anonim, urmată de o altă culegere, publicată prin grija lui Honterus, cu titlul Odae cum harmoniis. După cum afirmă compozitorul Andreas Porfetge, un bun cunoscător al culturii germane din ţara noastră..........muzicienii germani din ţara noastră s-au ocupat, ca organişti, mai ales de interpretare şi de educaţia muzicală, şi mai puţin de creaţie. Aceasta a dus desigur la un anume nivel al culturii muzicale, dar apariţia unor compozitori a întîrziat să se arate pînă în secolul XIX“. Conform unei vechi tradiţii a bisericii ortodoxe, moştenită de la Bizanţ, cîntarea în grup pe o singură voce trebuie să fi fost introdusă în serviciul liturgic încă cu multe secole în urmă, în ceea ce priveşte însă melodiile populare, cu excepţia colindelor, care pînă astăzise cîntă de un grup de bărbaţi sau de copii la unison, nu este în obiceiul poporului nostru de a cînta în grup melodii populare, decît într-o formă armonizată, de către corurile ţărăneşti care au început să apară în cea de-a douajumătate a veacului trecut, înclinaţi din fire spre cîntare, dotaţi de la natură şi cu deosebite calităţi vocale, simţul muzical al românilor s-a manifestat înainte de toate în melodie, într-o mare varietate de cîntece de cele mai diverse tipuri şi genuri: doine, cîntece de joc, cîntece de nuntă, bocete, colinde, balade. Acest tezaur va constitui, pentru compozitorii români din secolul XIX, punctul de plecare al unei înfloritoare creaţii corale. Primul cor românesc din Transilvania a fost cel de la Lugoj, înfiinţat în 1842, în acelaşi an în care şi în Bucureşti se înfiinţează primul cor permanent. La început, corul din Lugoj era un cor bisericesc, dar după cîţiva ani de activitate a trecut la cultivarea şi a unui repertoriu laic compus din piesele corale ale unor compozitori din Moldova şi Muntenia. Corul lugojean mai avea în repertoriul său și cîntece populare armonizate de dirijorul său, Iosif Czeka, originar din Boemia, care, pentru prima dată în Transilvania, a transcris pentru cor melodii de origine folclorică. Corului lugojean i-au urmat, în deceniile următoare, alte coruri româneşti din Sibiu, Braşov, Blaj şi Beiuş şi poate şi în alte localităţi, chiar şi în sate, fapt care a stimulat apariţia unei bogate literaturi corale. In fruntea pleiadei de compozitori care au scris pentru cor se aflau George Dima, Iacob Mureşianu şi Ion Vidu, cărora li se alătură, ceva mai tîrziu, Timotei Popovici şi Francisc Hubic. Dima şi Mureşianu şi-au făcut studiile la Leipzig, unde şi-au însuşit o măiestre contrapunctată, ei fiind printre primii compozitori care au introdus polifonia în muzica românească de cor. Vidu, inspirîndu-se din bogatul folclor bănăţean, a cuprins lucrările sale într-o formă mai omofonă şi cu o savuroasă notă populară locală. Cultura corală maghiară din Transilvania cunoaşte şi ea o dezvoltare mai intensă tot în secolul XIX, în urma procesului de mai intensă urbanizare, cînd au apărut muzicienii de profesie care au instituit coruri. Dintre compozitorii maghiari proeminenţi din secolul XIX amintim pe Ruziczka József şi Ruziczka György, care au scris corurile lor în stilul verbunkului maghiar, şi pe Farkas Ödön, care a compus, printre altele, şi piese corale într-un stil oriental, după marele curent romantic german. La Tîrgu-Mureş, primul cor, format din meseriaşi, şi-a început activitatea în 1867. După această dată au apărut şi alte coruri. Contemporani cu compozitorii români şi maghiari menţionaţi, au fost şi cei doi compozitori germani Rudolf Lassel şi Paul Richter, care, pe lîngă cantate cu acompaniament de orchestră, au compus şi coruri a capella. în prima jumătate a veacului nostru apar alţi compozitori, ca Augustin Bena, Guilelm Şorban şi Tiberiu Brediceanu sau Brody Miklós, Metz Albert, László Árpád, Delly-Szabó Géza Şi alţii. Spre sfîrşitul celui de-al doilea deceniu îşi începe activitatea în domeniul creaţiei corale româneşti Sabin Drăgoi, figură proeminentă a acestui gen. Muzica de cor a ajuns în zilele noastre un factor deosebit de important atît în procesul de formare a gustului muzical al maselor, cît şi un mijloc de educare cetăţenească şi patriotică. Ea este cultivată de marea majoritate a compozitorilor din ţara noastră, care aduc o preţioasă contribuţie la îmbogăţirea continuă a repertoriului coral. Conştienţi de misiunea lor, toţi aceşti oameni ai artei muzicale, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, servesc cu devotament şi însufleţire marea cauză a înfloririi artei socialiste din patria noastră. prof. ZENO VANCEA maestru emerit al artei membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor din R.S. România TRADIŢIA CORALĂ ÎN TRANSILVANIA \ | Zilele muzicale TIRGUMURESENE _______________________________EDITIA ________________ STEAUA ROȘIE PAGINĂ 3 Duoul englez Evans-tenor — Shavitz-laută a fost înfiinţat în anul 1968. După o serie de succese repurtate la BBC şi Televiziunea engleză, au fost scrise lucrări special destinate acestui cuplu. Szabó Tamás, vioara II, Fias Gábor, violă şi Devich János, violoncel au făcut parte din cvartetul Sebestyén pînă în 1970. Această foriaţie a obţinut premii internaţionale la Geneva (1966), la Budapesta (1968) In 1970 a fost decorată cu premiul Liszt. Din 1970 vioara I a fost preluată de Duska Károly, şi formaţia şi-a luat denumirea de „Cvartetul Kodály“.