Steaua Roşie, decembrie 1976 (Anul 28, nr. 284-310)
1976-12-25 / nr. 305
VALORIFICAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE 9 . Participarea cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale la Festivalul naţional „Cîntarea României" se înscrie ca o contribuţie deosebit de valoroasă la îmbogăţirea cu noi date a patrimoniului socialist, la educarea maselor în spiritul adevărului ştiinţific, prin modalităţi specifice. In această arie se înscrie munca cercetătorilor Centrului de ştiinţe sociale din Tg.-Mureş, a cadrelor universitare din cele trei instituţii de învăţămînt superior din municipiul nostru. Pentru o cunoaştere la obiect a direcţiilor cercetării şi ale activităţii de valorificare a rezultatelor acesteia în mase, ne-am adresat tovarăşului dr. Ioan Chiorean, cercetător ştiinţific principal, directorul Centrului de ştiinţe sociale din Tg.-Mureş. — Intrucît prima ediţie a Festivalului naţional „Cîntarea României“ este consacrată sărbătoririi centenarului cuceririi independenţei de stat a României, ca şi împlinirii a 70 de ani de la răscoalele ţărăneşti din 1907, care sunt preocupările cercetătorilor, oamenilor de ştiinţă de aici în acest domeniu? — Tematica este îndreptată spre rezolvarea unor probleme fundamentale privind istoria şi ea este coroborată cu programul prioritar de cercetare al Academiei de ştiinţe sociale şi politice. în cadrul centrului nostru funcţionează trei sectoare de cercetare: sectorul de istorie; sectorul de sociologie politologie; sectorul de filologie şi istoria artelor. In proiectul de cercetare unic pe anul 1977, aplicînd prevederile de integrare a cercetării cu învăţămîntul şi producţia, au fost cuprinse 34 de teme care vor fi elaborate deopotrivă de cei 14 cercetători ai centrului şi de cele 44 cadre didactice universitare — din cele trei institute de învăţămînt superior. Ele privesc domeniul istoriei, sociologiei, filologiei, filozofiei, economiei politice, istoriei artei. Centrul, prin consiliul ştiinţific, este preocupat de sporirea rolului şi eficienţei sociale a cercetării. — Aţi putea să ne prezentaţi cîteva exemple de valorificare a cercetării centrului? — Cercetătorii dr. Ioan Chiorean şi Grigore Ploeşteanu au elaborat o lucrare monografică „Transilvania şi războiul de independenţă 1877—1878“ care va fi valorificată în primul semestru al anului următor. Pe de altă parte, cercetătorii din cadrul sectorului de istorie au scris studii şi articole care au fost publicate în presa locală şi în periodice, oglindind semnificaţia istorică a acestui eveni- ment. O altă latură a activi- tăţii noastre o constituie faptul că în cursul anului viitor cercetătorii îşi vor aduce contribuţia la sesiunea festivă consacrată cuceririi Independenţei de stat a României. La 4 februarie 1977 va avea loc un simpozion ştiinţific închinat aniversării Răscoalei de la 1907, organizat de Centrul de ştiinţe sociale. Laambele manifestări vor participa, între alţii, cercetătorii dr. Maria Turzai, Grigore Ploeşteanu, Szabó Nicolae, Ion Pop, dr. Ioan Chiorean. Tot în preajma sărbătoririi cuceririi Independenţei de stat a României va apărea volumul colectiv de lucrări ştiinţifice intitulat „Studii şi cercetări de ştiinţe sociale", care înmănunchează rodul activităţii tuturor cercetătorilor instituţiei noastre din ultimii doi ani. Menţionăm, de asemenea, că doi cercetători ai centrului, Grigore Ploeşteanu şi subsemnatul, vor participa la sesiunea organizată de Muzeul de istorie a R.S- România cu tema „Lupta poporului român pentru libertate şi independenţă“ care va avea loc în aprilie 1977. Cercetătorii centrului, în calitatea lor de lectori ai Comitetului judeţean de partid şi ai Cabinetului judeţean pentru activitatea ideologică şi politicoeducativă, au prezentat şi continuă să prezinte expuneri de popularizare a evenimentelor sărbătorite. Consemnat, OLGA APOSTOL FESTIVALUL N4TION4L ______ _____ • :,CiNT4RE4 RO/H4K1EI” DIALOG CU CORESPONDENŢII Leon Bândilă (Filea). Din scrisoarea dumneavoastră am înţeles, totuşi, că ne cereţi „consimţămîntul“ pentru scrierea unor versuri dedicate centenarului cuceririi Independenţei de stat a României. Mai încape vorbă ... Numai că poezia adevărată nu se scrie cu „consimţămîntul“ cuiva şi nici la comandă! I. Laru. Ne cunoaştem mai de mult (din aceste rubrici poştale), dar nu putem constata nici o schimbare (în bine) în manuscrisele dv. Continuaţi să scrieţi şi acum agramat...: „Mie nu-mi place ochii oamenilor, că Văd rău ...“ sau „Mie îmi plac cuvintele mute ale genezicilor graiuri" etc. Vă intitulaţi poet, dar ceea ce scrieţi nu e poezie. Dacă măcar aţi învăţa să scrieţi corect, tot ar fi un cîştig (de pe urma acestei zadarnice înverşunări asuprahîrtiei ...). Otto W. (elev, Luduş): Ne scrieţi intr-un stil agramat, ca şi cum n-aţi fi elev de liceu. In final ziceţi: „Sper că poezia Steagul tricolor va fi corespunzător pentru a fi publicat..Regretăm, dar nu e ... „corespunzător“. M.I. (zis Satana): De ce nu v-aţi găsit un pseudonim mai „creştin“ şi mai . .. „blind“? E cu totul remarcabilă descoperirea dv. cum că: „viaţa este o grotă verde în care mii de euri vin să-şi pască clopoţeii“ (aţi procedat „excelent“ aducîndune-o şi nouă la cunoştinţă). Din păcate, versurile sunt foarte slabe. A. Subpădureanu: Ne pare rău, dar poezia „Sic Quoque“ e la fel de neinteligibilă ca şi titlul. Scrieţi mai pe-nţelesul nostru, al... muritorilor de rînd! V. Nervosu (temut). Ne scrieţi: „Vreau neapărat să vă văd şi să stăm de vorbă ...“ Nu e nevoie de întrevederi şi discuţii. Singurul dv. argument sînt „poeziile“ trimise: mai mult decît ne spun ele, nu aveţi să ne spuneţi dv. Fiţi mai ... „calm“. E. Mircea (Sighişoara). Poezia dv. „Contrast“ începe cam aşa: „Mi-e sufletul plin de gindul mirific / Al morţii / Şi gindul mi-e negru dar sufletul alb... / Contrast / ...Nu există simţiri în întunericul orb / întuneric ..." Nu credeţi, cumva că aceste accente „voit“ monahale şi biblice contrastează şi ele cu vîrsta tînără pe care bănuim c-o aveţi?! GHEORGHE GIURGIU Dragă mincinosule de jerome Kilty Lohinszky Loránd şi Tanai Bella, recital de măiestrie actoricească prilejuit de evoluţia lor în „comedia epistolară“ Dragă mincinosule, a lui Jerome Kilty, scrisă pe baza corespondenţei dintre George Bernard Shaw şi fosta mare celebritate a teatrului englez Stella Patrick Campbell. Spectacolul, realizat de regizorul Mihai Raicu, în imaginea scenografică a lui Szakács György, capătă prin virtuţile conţinute atributele adevăratei arte — fapt ilustrat prin căldura şi sinceritatea cu care spectatorii îşi manifestă mulţumirea pentru satisfacţia estetică obţinută. Reconstituind fizionomia spirituală a celor două personalităţi marcante din lumea creaţiei literare şi a artei scenice, regizorul Mihai Raicu creează un spectacol complex. Exploatînd esenţa textelor epistolare, regizorul îşi conduce cu tact şi pricepere interpreţii spre dezvăluirea bogatei şi vibrantei vieţi interioare a personajelor. De aici, acea undă de poezie reţinută ce răzbate în sală, acel fior bun şi cald de emoţie pe care îl resimte spectatorul. De subliniat felul în care e dirijată şi supravegheată evoluţia scenică a interpreţilor — totul pentru explorarea profundă a universului de gîndire şi simţire a eroilor. In acest fel, regizorul, prin evoluţia excepţională a interpreţilor, pune în lumină trăsăturile de caracter ale personajelor, concepţia lor despre viaţă, atitudinea lor faţă de problemele fundamentale ale lui CRONICĂ TEATRALĂ mii înconjurătoare. De aici, posibilitatea oferită spectatorilor de a cunoaşte înfăţişarea şi tensiunea istoriei zbuciumate a Europei alcerate de inechitate socială şi politică, la fel ca şi aspectele lumii de vis şi de durere din mişcarea teatrală a timpului. Gîndirea regizorală a lui Mihai Raicu, discretă şi echilibrată, se realizează într-un spectacol de reală ţinută artistică. Reuşita regiei e asigurată din plin prin evoluţia scenică a artistului emerit Lohinszky Loránd (George Bernard Shaw) şi a actriţei Tanai Bella (Mrs. Patrick Campbell) care, prin completa şi rafinata lor ştiinţă despre arta interpretativă, prin devotamentul lor faţă de actul artistic, dovedesc sinceritate în însuşirea complexului datelor psihice ale personajelor. In interpretarea lui Lohinszky Loránd aplaudăm migala compoziţiei unui rol dificil, complex, de un conţinut viguros, cu aspecte contradictorii; un personaj atins de aripa geniului, care ascunde sub masca multiformă a cotidianului trăsăturile de esenţă ale adevărului, dreptăţii şi afecţiunii sincere. O compoziţie savantă, nuanţată cu fineţe, de adevărată prestanţă scenică. In rolul Stellei Patrick, Tanai Bella realizează o compoziţie scenică excepţională, conturînd inteligent şi dezinvolt imaginea unei actriţe pline de farmec şi temperament. O interpretare cuceritoare prin sinceritatea, frumuseţea şi varietatea bogatei game de mijloace artistice. Prin conţinutul său, prin poezia sa, prin demonstraţia de mare virtuozitate artistică a interpreţilor, spectacolul cu piesa lui Kitty devine un real succes al stagiunii actuale a Teatrului de stat din Tg.-Mureş. ION CHEREJI Pe frunţi de marmură Pe frunţi de marmură-şi susţine Pămîntul meu de veacuri veşnicia Sărută bolta fără de suspine Şoptindu-i cutezanţa ce-o musteşte glia. Pe frunţi de marmură-şi susţine Pămîntul meu trecutul greu de glorii Temeinicind credinţa-n mine Că din înfrîngeri am durat victorii. Pe frunţi de marmură-şi aşează Pămîntul meu destinul său de azi, Ne dăruieşte darnic din dragostea sa trează Spre veşnicirea calmă a verdelui din brazi. Pe frunţi de marmură-şi durează Pămîntul meu destinul viitor Şi-nfiptă-n glie cutezanţa trează irumpe-n doruri sacre ce nu dor. Pe frunţi de marmură-şi susţine Pămîntul meu de veacuri veşnicia. Sărută bolta fără de suspine Şoptindu-i cutezanţa ce-o musteşte glia. IULIUS MOLDOVAN Concertul săptămînii Maniera în care dirijorul turc Hikmet Şimşek a condus orchestra filarmonicii a fost o adevărată revelaţie. Am ascultat o versiune de referinţă a Simfoniei a treia în Fa major de Brahms, în care toate disponibilităţile orchestrei au fost descătuşate de către dirijor. Corzile au obţinut generozitatea şi poezia atît de specifice pentru muzica lui Brahms, iar suflătorii au strălucit şi ei în momentele în care dramatismul se cerea subliniat. Oaspetele turc, adept al tradiţiilor marcate de sobrietate ale şcolii de dirijat germane, este unul dintre cei mai avizaţi interpreţi brahmsieni din cîţi au trecut prin Tg.-Mureş. Dar, spre plăcuta surpriză a tuturor, Hikmet Şimşek s-a dovedit la fel de abil şi competent şi în alte stiluri. A fost deosebit de interesant primul contact al publicului tîrgumureşean cu muzica turcă, în suita din baletul „Dans cu luminări“ de Ferit Tüzün, compozitor contemporan din generaţia medie, autor a numeroase lucrări în genul simfoniei şi al baletului. Prea puţin cunoscută încă pe plan european, muzica turcă se dovedeşte a fi extrem de interesantă şi originală, datorită inspiraţiei folclorice. O mare varietate ritmică şi timbrală — iată cele două principale coordonate ale lucrării prezentate. Orchestra s-a simţit în largul său, cu toată complexitatea ritmică, cu atît mai mult cu cît există certe apropieri între ritmica românească şi cea turcă, precum şi cu cea bulgară, ori a altor popoare balcanice. Deosebit de amabil, dirijorul turc a oferit în supliment Dans ţărănesc de Constantin Dimitrescu. Momentul solistic al concertului nu s-a ridicat la nivelul general al serii, întrucît violonista Heidrun Ganz din Berlinul Occidental pare depăşită de lucrarea abordată, deşi Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră K.V. 211 de Mozart nu pune prea multe probleme, în comparaţie cu celelalte lucrări mozartiene similare. Insă, în ciuda acestei scăderi, nota generală a concertului a fost aproape de excepţional, graţie dirijorului, dar şi orchestrei. BUJOR DANŞOREAN AMINTIRI DIN 1877 Memorialistica independenței oferă pagini remarcabile în care dramatismul, culoarea, descrierile, siluetele camarazilor fixează romanul marelui eveniment istoric. Ne vom opri, în rîndurile pe care le scriem, la amintirile generalului Constantin Z. Boerescu, publicate în Almanahul Tribuna ’76 de fiul său, colonelul Pîrvu Boerescu. Publicarea in volum a acestor amintiri, ce devin literatură de război, o dorim şi o aşteptăm. Jurnalul de campanie pe care Constantin Z. Boerescu îl scrie e interesant sub aspectul tensiunii la care este trăit eroicul moment 1877, prin ineditul şi sensibilitatea relatării. Amănuntul primeşte valori surprinzătoare, naraţiunea curge limpede, e trăită şi nu făcută. Stilul metaforic, prelucrat, e înlocuit cu cuvîntul direct, spontan, dar cu efecte artistice demne de semnalat: „Pe seară, trenul de vreo 100 de vagoane ne transporta pe noi şi un regiment de călăraşi la Bucureşti. Pe drum, la toate gările, afluenţă mare de militari, regimente întregi aşteptau îmbarcarea în trenuri. Timpul era ploios, dar trenurile plecau“. Rîndurile citate mărturisesc modul în care autorul paginilor memorialistice ştie să creeze atmosfera faptului descris. în însemnările lui C.Z. Boerescu momentul Plevnei pare a fi axa centrală. Descrierea amănunţită creează impresia de fotografie exactă ce primeşte mişcarea unei imagini cinematografice. „Era un zgomot infernal, vîjîitul obuzelor, ţipetele eclaturilor care îmi zburau multe deasupra capului umpleau aerul de zgomot care îţi mişca şi cutremura toată fiinţa. Eram cuprins de o bucurie nervoasă şi priveam zîmbind acest spectacol în toată grandoarea şi urgia lui; trupele îşi săpaseră şanţuri în care se adăposteau ... Soldaţii tunari asemenea, erau de un calm revoltător; un obuz venea să cadă chiar înaintea a doi servanţi care aduceau la rotiţe o cutie cu obuze. Ii trînti la pămînt şi din norul de pulbere ce se ridica din căderea lui, eu nu mai văzui nimic“. Momentele dramatice, cele ale focului, alternează în amintirile lui C.Z. Boerescu cu momente de acalmie sau cu cele ale aclamării victoriei: „Ştirea căderii Plevnei se răspîndi cu iuţeala electricităţii ... Se organiză seara, cu tot frigul, o excursie cu torţe“, însemnările generalului Constantin Boerescu au valoarea documentului veridic. Sunt cuvintele soldatului din luptă şi ale omului părtaş la destinul istoriei. Citite, ele emoţionează şi oferă tablouri de mişcare, încordare, de luptă şi moarte, oferă cu alte cuvinte o definiţie ilustrată a ceea ce a însemnat în esenţa lui anul 1877. Amintiri care se înscriu ca important capitol în cronica anului independenţei. VALENTIN MARICA