Steaua Roşie, decembrie 1978 (Anul 30, nr. 284-310)

1978-12-01 / nr. 284

• STEAUA RDS1F PAGINA L Şase decenii de la făurirea statului naţional unitar român (Urmare din pac­t) social-democraţiei române, re­­prezentînd aproape 70.000 de muncitori organizaţi, atît ro­mâni cit şi maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Adunarea de la 1 decembrie 1918 a adoptat istorica „Decla­raţie de la Alba Iulia" prin ca­re Marea Adunare Naţională a proclamat solemn „unirea Tran­silvaniei şi Banatului cu Româ­nia pentru toate veacurile“. Formarea statului unitar ro­mân a fost opera întregului po­por român. Unirea a constituit încununarea victorioasă a luptei seculare duse de cele mai îna­intate forţe ale poporului ro­mân, de cărturarii şi marii gîn­­ditori ai neamului, înfăptuirea unităţii statului român a reali­zat cadrul naţional social-econo­mic pentru dezvoltarea Româ­niei moderne in deceniile urmă­toare. Datorită însă faptului că la cîrma statului se aflau bur­ghezia şi moşierimea, care au folosit unirea pentru consolida­rea poziţiilor lor de clasă şi intensificarea exploatării celor ce muncesc, marile probleme a­­le vieţii sociale nu au putut fi rezolvate, idealurile şi aspiraţii­le profunde ale maselor nu şi-au găsit împlinirea. S-au menţinut şi s-au accentuat con­tradicţiile sociale dintre clasele dominante, exploatatoare şi clasa muncitoare, ţărănime, ma­sele largi ale celor ce muncesc de la oraşe şi sate. Clasele ex­ploatatoare au promovat o poli­tică de discriminare şi învrăj­bire naţională, menită să per­petueze puterea şi dominaţia lor asupra maselor muncitoare atît din rîndul poporului ro­mân, cit şi din rîndul naţiona­lităţilor­ conlocuitoare. Reformele promovate în pe­rioada imediat următoare unirii sub presiunea maselor — în­deosebi reforma agrară şi refor­ma electorală — au avut un ca­racter limitat şi ciuntit. între trăsăturile de bază ale guvernă­rii burghezo-moşiereşti s-au si­tuat intensificarea exploatării şi asupririi maselor muncitoare, restrîngerea continuă a dreptu­rilor şi libertăţilor democratice, reprimarea sîngeroasă a luptei clasei muncitoare şi a forţelor democratice — aşa cum s-a în­­tîmplat chiar în zilele imediat următoare unirii, la 13 decem­brie 1918 şi de atitea alte ori în perioada interbelică. Oamenii muncii din România, sub conducerea Partidului Co­munist Român, au desfăşurat o luptă hotărâtă împotriva exploa­tării capitaliste, a sistemului de oprimare instituit de clasele do­minante, s-au ridicat cu fermi­tate împotriva pericolului fascist şi a războiului, şi-au mobilizat toate forţele pentru apărarea in­dependenţei şi integrităţii pa­triei, înfăptuind insurecţia na­ţională armată, antifascistă şi antiimperialistâ, poporul nos­tru, avînd în frunte pe comu­nişti — continuatorii celor mai luminoase tradiţii patriotice ale generaţiilor precedente — a inaugurat o epocă nouă în is­toria sa, epoca lichidării exploa­tării, asupririi sociale şi naţio­nale, epoca înfloririi multilatera­le a ţării. Socialismul a dat un nou şi fără precedent avînt dezvoltă­rii României, descătuşînd forţa creatoare a poporului şi deschi­­zînd în faţa sa largi perspecti­ve de progres multilateral. Transformările economice şi so­­cial-politice profunde înfăptuite de oamenii muncii, sub condu­cerea Partidului Comunist Ro­mân, au schimbat din temelii întreaga noastră societate. în prezent, România se înfăţişează lumii ca o ţară socialistă cu o economie dinamică, în care tot ce se făureşte este destinat bu­năstării şi fericirii omului, cu o cultură înfloritoare pusă în slujba măreţelor idealuri comu­niste, cu o viaţă politică efer­vescentă, caracterizată prin par­ticiparea tot mai activă a cetă­ţenilor la conducerea statului, la rezolvarea tuturor probleme­lor obşteşti, cu un larg presti­giu internaţional şi o contribu­ţie de seamă la lupta pentru pace şi progres, pentru demo­cratizarea relaţiilor internaţio­nale Unitatea indestructibilă a tu­turor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, a în­tregului nostru popor în jurul partidului comunist îşi găseşte o expresie grăitoare în efortu­rile susţinute ale întregului po­por pentru aplicarea în viaţă a programului adoptat de Congre­sul al XI-lea al partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înain­tare a României spre comunism. Poporul nostru a întîmpinat jubileul unirii, jubileul făuririi statului naţional unitar român, obţinînd strălucite succese în dezvoltarea internă şi în politi­ca internaţională, succese ce ilustrează cu mare forţă faptul că Partidul Comunist Român şi-a îndeplinit şi îşi îndeplineşte cu cinste misiunea istorică de stegar al intereselor fundamen­tale ale poporului, de forţă po­litică conducătoare a societăţii, de centru vital al naţiunii noas­tre socialiste. întreaga politică internă şi externă a ţării poartă amprenta clocotitoarei activităţi a tovară­şului Nicolae Ceauşescu — pa­triot înflăcărat şi internaţiona­list consecvent, personalitate marcantă a lumii contemporane — activitate caracterizată prin îmbinarea rigurozităţii ştiinţifice cu cutezanţa spiritului revoluţio­nar, novator, a intransigenţei revoluţionare cu marea dragos­te de oameni, cu un profund u­­manism comunist, întregul nos­tru popor dă o înaltă apreciere rolului excepţional, determinant ce revine secretarului general al partidului, preşedintele Repu­blicii, în elaborarea şi înfăptui­rea obiectivelor dezvoltării eco­­nomico-sociale a ţării, în per­fecţionarea conducerii ştiinţifi­ce a întregii activităţi sociale, în elaborarea şi promovarea po­liticii internaţionale a partidu­lui şi statului, văzînd în aceas­ta o chezăşie a realizării cu suc­ces a Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a Ro­mâniei spre comunism. O ilustrare grăitoare a presti­giului de care se bucură politi­ca externă a partidului şi sta­tului nostru o constituie impre­sionanta unitate de voinţă a în­tregului nostru popor care apro­bă întru totul şi sprijină ferm activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, la Consfătuirea Co­mitetului Politic Consultativ al ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia. Poziţia delegaţiei noastre, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, constituie un nou şi minunat e­­xemplu de slujire neabătută a intereselor supreme ale poporu­lui nostru, în concordanţă depli­nă cu voinţa noastră de a mer­ge neabătut înainte spre împli­nirea socialistă şi comunistă a patriei. Combinatul de îngrăşăminte chimice din Tîrgu-Mureş Soluţionarea problemelor fundamentale ale societăţii româneşti in anii socialismului Eveniment cu o profundă semnificaţie în Istoria glorioasă a poporului nostru, formarea statului naţional unitar român a reprezentat încununarea fi­rească, logică a luptei maselor populare din toate provinciile ţării animate, în virtutea comu­nităţii de neam şi de limbă, a strînselor legături politice, eco­nomice şi spirituale, de aceleaşi aspiraţii spre unitate, indepen­denţă naţională, progres social şi bunăstare. Actul desăvârşirii unităţii na­ţionale de la 1 Decembrie 1918 a impulsionat dezvoltarea social­­economică şi culturală a ţării, însă aşteptările oamenilor muncii nu au fost în întregime realizate, iar marile probleme sociale nu şi-au găsit soluţiona­rea. De fapt, dezvoltarea lentă a economiei naţionale, menţinerea caracterului preponderent agrar al producţiei materiale, propor­ţiile şi nivelul tehnic scăzute ale forţelor de producţie, amplasa­rea neraţională a acestora pe teritoriul ţării, condiţiile de muncă şi de viaţă precare ale imensei majorităţi a poporului, îngrădirea accesului maselor la învăţămînt, cultură, ocrotirea sănătţii întregesc tabloul stări­lor de fapt din România anilor interbelici, demonstrînd incapa­citatea vechiului regim de a so­luţiona, în conformitate cu po­sibilităţile oferite de unire şi cu cerinţele progresului social, ma­rile probleme care confruntau societatea românească. In aceste condiţii, cînd idea­lurile de dezrobire — nu numai naţională ci şi socială — nutri­te de masele largi populare au rămas neîmplinite, a revenit clasei muncitoare, condusă de Partidul Comunist Român, mi­siunea istorică de a rezolva, du­pă victoria insurecţiei din au­gust 1944 marile probleme ale societăţii româneşti. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta plenară a Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, „ceea ce n-a realizat şi nu pu­tea realiza regimul burghezo­­moşieresc s-a realizat odată cu înfăptuirea insurecţiei naţiona­le armate antifasciste şi antiim­­perialiste, cu trecerea la revo­luţia democrată şi apoi socialis­tă, cu cucerirea puterii politice de către masele largi populare în momentul în care poporul a devenit cu adevărat stăpîn pe destinele sale, asumîndu-şi ro­lul de făuritor conştient al pro­priei sale istorii libere şi inde­pendente“. Ca urmare a edificării noii o­­rînduiri a fost lichidată defini­tiv exploatarea omului de către om, atît la oraşe cit şi la sate, toţi cetăţenii ţării, fără deosebi­re de naţionalitate, au dobîndit largi drepturi şi libertăţi demo­cratice participînd efectiv la guvernarea statului, la conduce­rea societăţii. Pe baza politicii principiale a partidului, cores­punzătoare concepţiei materia­­list-dialectice şi istorice a clasei muncitoare, problema naţională şi-a găsit o soluţionare justă, desfiinţîndu-se orice fel de dis­criminări de ordin naţional, asi­­gurîndu-se deplina egalitate în drepturi şi posibilitatea afirmă­rii plenare în viaţa socială a tu­turor cetăţenilor. Dintr-o ţară agrară, slab dez­voltată, România s-a transfor­mat intr-un stat industrial-a­­­grar, cu o economie dinamică, tot mai modernă, capabilă să valorifice mereu mai eficient re­sursele materiale şi capacitatea creatoare a poporului. Astăzi producţia industrială este de 40 de ori mai mare decit în anul 1938, iar ramurile principale ge­neratoare de progres tehnic — construcţia de maşini­ şi chimia — deţin peste 41 la sută din producţia industrială a ţării. Pe această bază toate celelalte ra­muri ale producţiei materiale (agricultura, construcţiile, trans­porturile etc.) realizează o dez­voltare şi modernizare continuă, contribuind din ce în ce mai e­­ficient la echilibrul dinamic al întregului proces de creştere şi dezvoltare. O importantă cucerire a regi­mului nostru socialist o­ consti­tuie adîncirea democraţiei, asi­gurarea posibilităţii participării tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, la organizarea şi conducerea între­gii vieţi sociale. Invăţămintul, ştiinţa şi cultura asigură cadre­le necesare economiei, vieţii po­litice şi culturale, oferind posi­bilităţi nelimitate de valorifica­re a talentului şi puterii de creaţie a poporului. Astfel, în anul de învăţămînt 1977—1978 au frecventat şcolile de toate gradele circa 5,4 milioane de e­­levi şi studenţi, adică în medie­­ din 4 cetăţeni. Bibliotecile, in­stituţiile de cultură şi artă, tot mai numeroase din întreaga ţa­ră contribuie, de asemenea, la lărgirea orizontului spiritual al poporului, la cultivarea conştiin­ţei socialiste, a trăsăturilor o­­mului nou, constructor al celei mai înaintate orînduiri din is­toria umanităţii. In acest cadru se disting condiţiile deosebite create pentru instruirea în lim­ba maternă a naţionalităţilor conlocuitoare. In­ anul trecut, de pildă, au funcţionat 2.028 unităţi de învăţămînt, 14 teatre şi in­stituţii muzicale, numeroase ca­se de cultură, edituri şi redacţii, formaţii artistice de amatori ş.a. pentru naţionalităţile conlo­cuitoare. Veniturile oamenilor muncii, ale întregii populaţii cresc siste­matic şi continuu. Astfel, în ac­tualul cincinal retribuţia reală creşte în medie cu 32 la sută. Sporesc simţitor veniturile ţără­nimii, pensiile, alocaţiile pentru copii, bursele, alte ajutoare fi­nanciare de la bugetul de stat. O realizare însemnată obţinu­tă de poporul nostru în anii re­voluţiei socialiste o constituie asigurarea unei reale indepen­denţe naţionale, atît pe plan e­­conomic cit şi politic, situarea României la un loc de frunte în ansamblul relaţiilor interna­ţionale, aducînd o preţioasă contribuţie la instaurarea unei noi ordini economice şi politice în lume, la crearea unui climat de încredere, de natură să asi­gure cooperarea şi pacea între popoare. Munca exemplară, în strînsă unitate, pentru înflorirea pa­triei comune, pentru realizarea măreţelor perspective deschise de Programul partidului, de ho­­tărîrile Congresului al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale, con­stituie cea mai înaltă cinstire pe care o aduce întreaga noastră naţiune socialistă, cu ocazia ju­bileului făuririi statului naţional unitar român, celor care prin lupta şi jertfa lor au pus teme­lii de nezdruncinat edificiului statal al României contempo­rane. conf. univ. dr. GHEORGHE CRĂCIUN * • Organic încadrat în ritmul nou al dezvoltării societăţii româneşti contemporane, judeţul Mureş, a­­semenea întregii ţări, işi înscrie astăzi prezenţa activă, dispunînd de o puternică bază tehnico-ma­­terială, o industrie de înalt ni­vel tehnic, o agricultură in dub proces de dezvoltare, precum şi o bogată viaţă culturală şi spi­rituală. Cele citeva cifre sinteti­ce de mai jos reflectă pregnant ampla dezvoltare economică şi social-culturală a judeţului nos­tru în anii construcţiei socia­liste.­­ Ritmul mediu anual de creştere a producţiei industriale pe ansamblul judeţului în întrea­ga perioadă 1951—1977 a fost de 14 la sută — faţă de circa 13 la sută, media pe ţară. Volumul producţiei în expresie naturală în ramura energeticii,­ de exem­plu, a crescut în perioada 1950— 1977 de 65 de ori. • In numai zece zile, judeţul Mureş realizează azi producţia industrială­ a anului 1948. • S-a dublat producţia de ce­reale boabe si s-a triplat cea de sfeclă de zahăr în perioada 1970— 1976. • Judeţul Mureş a beneficiat in anii socialismului de un am­plu program de investiţii : 6.230 miliarde lei — în perioada 1961— 1965: 11.330 miliarde lei — în pe­rioada 1971—1975, iar în acest cincinal — 15,690 miliarde lei. « Aproape 160.000 de tineri în­vaţă, în şcolile judeţului în lim­ba română şi în limbile naţio­nalităţilor conlocuitoare. Din cele 944 unită­ţi de invăţămînt, în 488 de unitati si secţii se predă în limba maghiară, iar în 60 de u­­nităţi şi secţii în limba germa­nă. • Numărul studenţilor din centrul universitar Tg.-Mureş a crescut de la 839 în perioada 1948—1949 la aproape 2.500 în a­­nul universitar 1977—1978. Din numărul total al studenţilor din cele trei institute de învăţămînt superior, peste 50 la sută sînt maghiari, germani şi de alte na­ţionalităţi. a în judeţul Mureş funcţio­nează Teatrul Naţional cu secţii în limbile română şi maghiară, o filarmonică, un ansamblu de stat de cîntece şi dansuri un teatru de păpuşi cu secţii în limbile română şi maghiară, a în impresionantul festival al muncii şi creaţiei ..Cîntarea României“, judeţul Mureş a fost reprezentat de 2.400 formaţii ar­tistice, totalizând peste 40.000 de artişti amatori — români, ma­ghiari, germani — şi peste 5.200 spectacole.­­ Au fost construite noi uni­tăţi spitaliceşti, numărat de pa­turi crescind de la 1.503 în 1938 la 5.416 in 1977. Se construieşte, în prezent, la Tg­ -Mureş, un spi­tal cinic cu 1.200 locuri si poli­clinică.­­­­n cincinalul actual vor fi date în folosinţă 21.900 aparta­mente.

Next