Steaua Roşie, decembrie 1978 (Anul 30, nr. 284-310)
1978-12-01 / nr. 284
• STEAUA RDS1F PAGINA L Şase decenii de la făurirea statului naţional unitar român (Urmare din pact) social-democraţiei române, reprezentînd aproape 70.000 de muncitori organizaţi, atît români cit şi maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Adunarea de la 1 decembrie 1918 a adoptat istorica „Declaraţie de la Alba Iulia" prin care Marea Adunare Naţională a proclamat solemn „unirea Transilvaniei şi Banatului cu România pentru toate veacurile“. Formarea statului unitar român a fost opera întregului popor român. Unirea a constituit încununarea victorioasă a luptei seculare duse de cele mai înaintate forţe ale poporului român, de cărturarii şi marii gînditori ai neamului, înfăptuirea unităţii statului român a realizat cadrul naţional social-economic pentru dezvoltarea României moderne in deceniile următoare. Datorită însă faptului că la cîrma statului se aflau burghezia şi moşierimea, care au folosit unirea pentru consolidarea poziţiilor lor de clasă şi intensificarea exploatării celor ce muncesc, marile probleme ale vieţii sociale nu au putut fi rezolvate, idealurile şi aspiraţiile profunde ale maselor nu şi-au găsit împlinirea. S-au menţinut şi s-au accentuat contradicţiile sociale dintre clasele dominante, exploatatoare şi clasa muncitoare, ţărănime, masele largi ale celor ce muncesc de la oraşe şi sate. Clasele exploatatoare au promovat o politică de discriminare şi învrăjbire naţională, menită să perpetueze puterea şi dominaţia lor asupra maselor muncitoare atît din rîndul poporului român, cit şi din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare. Reformele promovate în perioada imediat următoare unirii sub presiunea maselor — îndeosebi reforma agrară şi reforma electorală — au avut un caracter limitat şi ciuntit. între trăsăturile de bază ale guvernării burghezo-moşiereşti s-au situat intensificarea exploatării şi asupririi maselor muncitoare, restrîngerea continuă a drepturilor şi libertăţilor democratice, reprimarea sîngeroasă a luptei clasei muncitoare şi a forţelor democratice — aşa cum s-a întîmplat chiar în zilele imediat următoare unirii, la 13 decembrie 1918 şi de atitea alte ori în perioada interbelică. Oamenii muncii din România, sub conducerea Partidului Comunist Român, au desfăşurat o luptă hotărâtă împotriva exploatării capitaliste, a sistemului de oprimare instituit de clasele dominante, s-au ridicat cu fermitate împotriva pericolului fascist şi a războiului, şi-au mobilizat toate forţele pentru apărarea independenţei şi integrităţii patriei, înfăptuind insurecţia naţională armată, antifascistă şi antiimperialistâ, poporul nostru, avînd în frunte pe comunişti — continuatorii celor mai luminoase tradiţii patriotice ale generaţiilor precedente — a inaugurat o epocă nouă în istoria sa, epoca lichidării exploatării, asupririi sociale şi naţionale, epoca înfloririi multilaterale a ţării. Socialismul a dat un nou şi fără precedent avînt dezvoltării României, descătuşînd forţa creatoare a poporului şi deschizînd în faţa sa largi perspective de progres multilateral. Transformările economice şi social-politice profunde înfăptuite de oamenii muncii, sub conducerea Partidului Comunist Român, au schimbat din temelii întreaga noastră societate. în prezent, România se înfăţişează lumii ca o ţară socialistă cu o economie dinamică, în care tot ce se făureşte este destinat bunăstării şi fericirii omului, cu o cultură înfloritoare pusă în slujba măreţelor idealuri comuniste, cu o viaţă politică efervescentă, caracterizată prin participarea tot mai activă a cetăţenilor la conducerea statului, la rezolvarea tuturor problemelor obşteşti, cu un larg prestigiu internaţional şi o contribuţie de seamă la lupta pentru pace şi progres, pentru democratizarea relaţiilor internaţionale Unitatea indestructibilă a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, a întregului nostru popor în jurul partidului comunist îşi găseşte o expresie grăitoare în eforturile susţinute ale întregului popor pentru aplicarea în viaţă a programului adoptat de Congresul al XI-lea al partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. Poporul nostru a întîmpinat jubileul unirii, jubileul făuririi statului naţional unitar român, obţinînd strălucite succese în dezvoltarea internă şi în politica internaţională, succese ce ilustrează cu mare forţă faptul că Partidul Comunist Român şi-a îndeplinit şi îşi îndeplineşte cu cinste misiunea istorică de stegar al intereselor fundamentale ale poporului, de forţă politică conducătoare a societăţii, de centru vital al naţiunii noastre socialiste. întreaga politică internă şi externă a ţării poartă amprenta clocotitoarei activităţi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — patriot înflăcărat şi internaţionalist consecvent, personalitate marcantă a lumii contemporane — activitate caracterizată prin îmbinarea rigurozităţii ştiinţifice cu cutezanţa spiritului revoluţionar, novator, a intransigenţei revoluţionare cu marea dragoste de oameni, cu un profund umanism comunist, întregul nostru popor dă o înaltă apreciere rolului excepţional, determinant ce revine secretarului general al partidului, preşedintele Republicii, în elaborarea şi înfăptuirea obiectivelor dezvoltării economico-sociale a ţării, în perfecţionarea conducerii ştiinţifice a întregii activităţi sociale, în elaborarea şi promovarea politicii internaţionale a partidului şi statului, văzînd în aceasta o chezăşie a realizării cu succes a Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. O ilustrare grăitoare a prestigiului de care se bucură politica externă a partidului şi statului nostru o constituie impresionanta unitate de voinţă a întregului nostru popor care aprobă întru totul şi sprijină ferm activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia. Poziţia delegaţiei noastre, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, constituie un nou şi minunat exemplu de slujire neabătută a intereselor supreme ale poporului nostru, în concordanţă deplină cu voinţa noastră de a merge neabătut înainte spre împlinirea socialistă şi comunistă a patriei. Combinatul de îngrăşăminte chimice din Tîrgu-Mureş Soluţionarea problemelor fundamentale ale societăţii româneşti in anii socialismului Eveniment cu o profundă semnificaţie în Istoria glorioasă a poporului nostru, formarea statului naţional unitar român a reprezentat încununarea firească, logică a luptei maselor populare din toate provinciile ţării animate, în virtutea comunităţii de neam şi de limbă, a strînselor legături politice, economice şi spirituale, de aceleaşi aspiraţii spre unitate, independenţă naţională, progres social şi bunăstare. Actul desăvârşirii unităţii naţionale de la 1 Decembrie 1918 a impulsionat dezvoltarea socialeconomică şi culturală a ţării, însă aşteptările oamenilor muncii nu au fost în întregime realizate, iar marile probleme sociale nu şi-au găsit soluţionarea. De fapt, dezvoltarea lentă a economiei naţionale, menţinerea caracterului preponderent agrar al producţiei materiale, proporţiile şi nivelul tehnic scăzute ale forţelor de producţie, amplasarea neraţională a acestora pe teritoriul ţării, condiţiile de muncă şi de viaţă precare ale imensei majorităţi a poporului, îngrădirea accesului maselor la învăţămînt, cultură, ocrotirea sănătţii întregesc tabloul stărilor de fapt din România anilor interbelici, demonstrînd incapacitatea vechiului regim de a soluţiona, în conformitate cu posibilităţile oferite de unire şi cu cerinţele progresului social, marile probleme care confruntau societatea românească. In aceste condiţii, cînd idealurile de dezrobire — nu numai naţională ci şi socială — nutrite de masele largi populare au rămas neîmplinite, a revenit clasei muncitoare, condusă de Partidul Comunist Român, misiunea istorică de a rezolva, după victoria insurecţiei din august 1944 marile probleme ale societăţii româneşti. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta plenară a Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, „ceea ce n-a realizat şi nu putea realiza regimul burghezomoşieresc s-a realizat odată cu înfăptuirea insurecţiei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste, cu trecerea la revoluţia democrată şi apoi socialistă, cu cucerirea puterii politice de către masele largi populare în momentul în care poporul a devenit cu adevărat stăpîn pe destinele sale, asumîndu-şi rolul de făuritor conştient al propriei sale istorii libere şi independente“. Ca urmare a edificării noii orînduiri a fost lichidată definitiv exploatarea omului de către om, atît la oraşe cit şi la sate, toţi cetăţenii ţării, fără deosebire de naţionalitate, au dobîndit largi drepturi şi libertăţi democratice participînd efectiv la guvernarea statului, la conducerea societăţii. Pe baza politicii principiale a partidului, corespunzătoare concepţiei materialist-dialectice şi istorice a clasei muncitoare, problema naţională şi-a găsit o soluţionare justă, desfiinţîndu-se orice fel de discriminări de ordin naţional, asigurîndu-se deplina egalitate în drepturi şi posibilitatea afirmării plenare în viaţa socială a tuturor cetăţenilor. Dintr-o ţară agrară, slab dezvoltată, România s-a transformat intr-un stat industrial-agrar, cu o economie dinamică, tot mai modernă, capabilă să valorifice mereu mai eficient resursele materiale şi capacitatea creatoare a poporului. Astăzi producţia industrială este de 40 de ori mai mare decit în anul 1938, iar ramurile principale generatoare de progres tehnic — construcţia de maşini şi chimia — deţin peste 41 la sută din producţia industrială a ţării. Pe această bază toate celelalte ramuri ale producţiei materiale (agricultura, construcţiile, transporturile etc.) realizează o dezvoltare şi modernizare continuă, contribuind din ce în ce mai eficient la echilibrul dinamic al întregului proces de creştere şi dezvoltare. O importantă cucerire a regimului nostru socialist o constituie adîncirea democraţiei, asigurarea posibilităţii participării tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, la organizarea şi conducerea întregii vieţi sociale. Invăţămintul, ştiinţa şi cultura asigură cadrele necesare economiei, vieţii politice şi culturale, oferind posibilităţi nelimitate de valorificare a talentului şi puterii de creaţie a poporului. Astfel, în anul de învăţămînt 1977—1978 au frecventat şcolile de toate gradele circa 5,4 milioane de elevi şi studenţi, adică în medie din 4 cetăţeni. Bibliotecile, instituţiile de cultură şi artă, tot mai numeroase din întreaga ţară contribuie, de asemenea, la lărgirea orizontului spiritual al poporului, la cultivarea conştiinţei socialiste, a trăsăturilor omului nou, constructor al celei mai înaintate orînduiri din istoria umanităţii. In acest cadru se disting condiţiile deosebite create pentru instruirea în limba maternă a naţionalităţilor conlocuitoare. In anul trecut, de pildă, au funcţionat 2.028 unităţi de învăţămînt, 14 teatre şi instituţii muzicale, numeroase case de cultură, edituri şi redacţii, formaţii artistice de amatori ş.a. pentru naţionalităţile conlocuitoare. Veniturile oamenilor muncii, ale întregii populaţii cresc sistematic şi continuu. Astfel, în actualul cincinal retribuţia reală creşte în medie cu 32 la sută. Sporesc simţitor veniturile ţărănimii, pensiile, alocaţiile pentru copii, bursele, alte ajutoare financiare de la bugetul de stat. O realizare însemnată obţinută de poporul nostru în anii revoluţiei socialiste o constituie asigurarea unei reale independenţe naţionale, atît pe plan economic cit şi politic, situarea României la un loc de frunte în ansamblul relaţiilor internaţionale, aducînd o preţioasă contribuţie la instaurarea unei noi ordini economice şi politice în lume, la crearea unui climat de încredere, de natură să asigure cooperarea şi pacea între popoare. Munca exemplară, în strînsă unitate, pentru înflorirea patriei comune, pentru realizarea măreţelor perspective deschise de Programul partidului, de hotărîrile Congresului al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale, constituie cea mai înaltă cinstire pe care o aduce întreaga noastră naţiune socialistă, cu ocazia jubileului făuririi statului naţional unitar român, celor care prin lupta şi jertfa lor au pus temelii de nezdruncinat edificiului statal al României contemporane. conf. univ. dr. GHEORGHE CRĂCIUN * • Organic încadrat în ritmul nou al dezvoltării societăţii româneşti contemporane, judeţul Mureş, asemenea întregii ţări, işi înscrie astăzi prezenţa activă, dispunînd de o puternică bază tehnico-materială, o industrie de înalt nivel tehnic, o agricultură in dub proces de dezvoltare, precum şi o bogată viaţă culturală şi spirituală. Cele citeva cifre sintetice de mai jos reflectă pregnant ampla dezvoltare economică şi social-culturală a judeţului nostru în anii construcţiei socialiste. Ritmul mediu anual de creştere a producţiei industriale pe ansamblul judeţului în întreaga perioadă 1951—1977 a fost de 14 la sută — faţă de circa 13 la sută, media pe ţară. Volumul producţiei în expresie naturală în ramura energeticii, de exemplu, a crescut în perioada 1950— 1977 de 65 de ori. • In numai zece zile, judeţul Mureş realizează azi producţia industrială a anului 1948. • S-a dublat producţia de cereale boabe si s-a triplat cea de sfeclă de zahăr în perioada 1970— 1976. • Judeţul Mureş a beneficiat in anii socialismului de un amplu program de investiţii : 6.230 miliarde lei — în perioada 1961— 1965: 11.330 miliarde lei — în perioada 1971—1975, iar în acest cincinal — 15,690 miliarde lei. « Aproape 160.000 de tineri învaţă, în şcolile judeţului în limba română şi în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Din cele 944 unităţi de invăţămînt, în 488 de unitati si secţii se predă în limba maghiară, iar în 60 de unităţi şi secţii în limba germană. • Numărul studenţilor din centrul universitar Tg.-Mureş a crescut de la 839 în perioada 1948—1949 la aproape 2.500 în anul universitar 1977—1978. Din numărul total al studenţilor din cele trei institute de învăţămînt superior, peste 50 la sută sînt maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. a în judeţul Mureş funcţionează Teatrul Naţional cu secţii în limbile română şi maghiară, o filarmonică, un ansamblu de stat de cîntece şi dansuri un teatru de păpuşi cu secţii în limbile română şi maghiară, a în impresionantul festival al muncii şi creaţiei ..Cîntarea României“, judeţul Mureş a fost reprezentat de 2.400 formaţii artistice, totalizând peste 40.000 de artişti amatori — români, maghiari, germani — şi peste 5.200 spectacole. Au fost construite noi unităţi spitaliceşti, numărat de paturi crescind de la 1.503 în 1938 la 5.416 in 1977. Se construieşte, în prezent, la Tg -Mureş, un spital cinic cu 1.200 locuri si policlinică.n cincinalul actual vor fi date în folosinţă 21.900 apartamente.