Steaua Roşie, noiembrie 1981 (Anul 33, nr. 259-283)
1981-11-15 / nr. 271
OSGA^A^QMJJEUJUJ^UD^A^MJRE^^C^S^^ONSUUUJ^OPU^^UDE^ANJ Vizita oficială de prietenie în ţara noastră a tovarăşului ROBERT MUGABE, primul ministru al Republicii Zimbabwe Sîmbătă, 14 noiembrie, au continuat convorbirile oficiale între tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, şiRobert Mugabe, preşedintele Uniunii Naţionale Africane Zimbabwe — Frontul Patriotic, primul ministru al Republicii Zimbabwe. Noua rundă de convorbiri a fost consacrată examinării situaţiei internaţionale actuale. In timpul convorbirilor, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Robert Mugabe au acordat o atenţie deosebită problemelor care preocupă popoarele de pe continentele pe care se află situate România şi Zimbabwe. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Robert Mugabe au reafirmat voinţa României şi Republicii Zimbabwe de a conlucra tot mai strîns pe arena mondială, de a-şi aduce o contribuţie sporită la crearea unui climat de pace, colaborare, securitate în Europa, în Africa şi în întreaga lume, la înfăptuirea năzuinţelor de libertate, independenţă şi progres a tuturor naţiunilor. ★ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a înmînat, sîmbătă dimineaţa, intr-un cadru festiv, tovarăşului Robert Mugabe, preşedintele Uniunii Naţionale Africane Zimbabwe — Frontul Patriotic, primul ministru al Republicii Zimbabwe, ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I, cu eşarfă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că înalta distincţie românească este conferită tovarăşului Robert Mugabe în semn de apreciere a contribuţiei sale la lupta poporului Zimbabwean pentru independenţă, la dezvoltarea relaţiilor dintre partidele şi popoarele noastre. Mulţumind călduros, tovarăşul Robert Mugabe a subliniat că distincţia ce i s-a acordat reprezintă o mare onoare pentru el, cît şi pentru poporul Zimbabwean. ★ In cursul dimineţii de sîmbătă, după încheierea celei de-a doua runde de convorbiri, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Robert Mugabe au făcut o vizită la Institutul de cercetări, proiectări şi inginerie tehnologică pentru mecanizarea agriculturii, din Capitală. Vizita la această importantă unitate de cercetare şi proiectare a constituit pentru primul ministru Rolert Mugabe prilejul de a cunoaşte realizările ţării noastre în direcţia mecanizării agriculturii, activitatea specialiştilor români care lucrează în acest domeniu. Totodată, în cursul ei au fost trecute în revistă posibilităţile de colaborare bilaterală in acest sector, în contextul preocupărilor existente în Republica Zimbabwe pentru utilizarea raţională a pămîntului, pentru valorificarea deplină a potenţialului său agricol. Oamenii muncii, cercetătorii şi proiectanţii care lucrează în această modernă unitate au făcut (Continuare în pag. a 4-a) Cocenii de porumb ocupă încă mari suprafeţe. Cind vor fi transportaţi la locurile de depozitare? In oricare parte a judeţului ne-am deplasa, întîlnim mari cantităţi de coceni de porumb ce ocupă şi la această dată suprafeţe apreciabile, suprafeţe care, conform planificării, trebuiau să fie pînă acum eliberate şi arate. Intrucît strîngerea recoltei s-a încheiat, este necesar ca acum toate forţele să fie concentrate la tăierea şi transportul cocenilor rămaşi pe cîmp care reprezintă o sursă valoroasă de completare a furajelor deficitare din multe unităţi. „In situaţia actuală, cînd avem la nivelul consiliului — ne declara Bisztrai Alexandru, inginer şef al consiliului agroindustrial Dumbrăvioara — un deficit de 1.200 tone de fîn, fiecare tuleu contează foarte mult în furajarea animalelor. Tocmai de aceea am urmărit şi vom acţiona şi în continuare pentru strîngerea, transportul şi depozitarea tuturor cocenilor de porumb. Desigur, mai avem încă mult de lucru in acest sens, mai ales în unele unităţi în care, din anumite motive, această lucrare a fost întârziată. La tăiatul cocenilor şi la transport lucrează în fiecare cooperativă un număr mare de cooperatori și atelaje, alături de care am concentrat mai multe combine tip C.A.F. și C.S.U., pentru însilozarea acestora în amestec cu borhot, utilaje care însă nu au o productivitate ridicată. Singura combină tip E-281, de mare productivitate, pe care o a V. ORZA (Continuare în pag. a 4 a) Bulevardul „1848“ din Tîrgu Mureș Apărăm pacea, bunul cel mai de preţ al omenirii Un impresionant marş al tineretului Sub generoasa deviză „Tineretul României doreşte pacea“ s-a desfăşurat sîmbătă, 14 noiembrie, un impresionant marş al tineretului la care au participat peste 70.000 de tineri — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — veniţi la Bucureşti din toate judeţele ţării pentru a răspunde Apelului pentru dezarmare şi pace al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, chemării vibrante a secretarului general al partidului, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu adresate întregului nostru popor, tinerei generaţii a patriei de a se pronunţa cu toată energia împotriva politicii de continuare a înarmărilor, pentru instaurarea, în interesul păcii şi liniştii pe planeta noastră, a unui climat în care toate popoarele să se poată dezvolta liber şi suveran, la adăpost de orice amestec sau agresiune din afară. Organizat de Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România şi Organizaţia Pionierilor, impresionantul marş al zecilor de mii de participanţi — muncitori şi ţărani, elevi, studenţi şi intelectuali — a constituit un nou prilej de a-şi exprima în numele milioanelor de tineri şi copii ai patriei noastre unanima adeziune la politica înţeleaptă şi clarvăzătoare, consacrată păcii şi dezarmării, a conducătorului partidului şi statului nostru. Imensa coloană a demonstranţilor a străbătut traseul B-dul Ana Ipătescu, B-dul Magheru, Piaţa Unirii, B-dul Dimitrie Cantemir, pînă la Palatul sporturilor şi culturii, fiind însoţită spontan de mii şi mii de locuitori ai Capitalei, aflaţi în acele ore de-a lungul magistralelor bucureştene. Marşul „Tineretul României doreşte pacea“ a culminat cu o impresionantă adunare consacrată luptei tinerei generaţii pentru dezarmare generală, securitate, colaborare şi pace, desfăşurată la Palatul sporturilor şi culturii. (Continuare in pagi 4 a) Cu înaltă răspundere muncitorească Adunarea populară care a avut loc la întreprinderea de reparaţii auto din Tg.-Mureş a dat glas convingerilor, opţiunilor şi gîndurilor ce animă colectivul acestei unităţi. Pornind de la bogatul conţinut de idei şi propuneri constructive cuprinse în Apelul pentru dezarmare şi pace al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, această impresionantă manifestare a oamenilor muncii s-a constituit într-o vibrantă expresie a responsabilităţii muncitoreşti, revoluţionare faţă de cauza păcii, libertăţii şi dreptului inalienabil al popoarelor şi al umanităţii la o viaţă pe măsura aspiraţiilor şi năzuinţelor lor. Au vorbit simplu şi convingător muncitori, tehnicieni, ingineri — între care Vasile Vamoş, Ioan Vlad, Kocsis Gavril, Fodor Edmund, Ioan Negruţ, Dorel Frişan, Nicolae Costea, Vasile Pascu, Ioan Moldovan — subliniind activitatea neobosită desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în slujba păcii, a libertăţii, a muncii creatoare a poporului nostru. „Pentru tot ceea ce am înfăptuit sub conducerea partidului în edificarea societăţii socialiste, pentru strălucitele perspective de înflorire a patriei şi poporului, avem datoria să nu admitem în nici un caz o lume a armelor şi a războaielor, care să facă viaţa noastră să se afle sub ameninţarea fricii şi morţii. Acum, cînd nu este încă prea tîrziu, să barăm calea războaielor, cerind cu fermitate trecerea la dezarmare, mai ales la dezarmare nucleară“ , au spus vorbitorii. Exprimîndu-şi totala adeziune la această nouă iniţiativă de pace a conducătorului partidului şi statului nostru, în telegrama adresată Comitetului Central al partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se dă glas voinţei unanime de a fiu precupeţi nici un efort pentru înfăptuirea măreţului program al partidului, a politicii externe, principiale şi constructive a României socialiste, care dă expresie elocventă hotărîrii întregii noastre naţiuni de a lupta, cu toate forţele şi prin toate mijloacele, alături de celelalte popoare, pentru apărarea dreptului fundamental al oamenilor de pretutindeni — dreptul la viaţă, la pace, la o existenţă liberă şi demnă. M. BARDAŞANU ANUL XXXIII Nr. 271 (7.342) » Duminică, I 15 noiembrie 1981 I 4 pagini, Jj 30 de bani Ii Stilul si metodele ) de lucru ale consiliilor oamenilor muncii, mereu perfectibile Abordînd aspecte ale conducerii întreprinderii, nu mai avem de mult în vedere singularul „el“, adică directorul, ci un număr de oameni pricepuţi şi inimoşi, acest organism colectiv, evident social, consiliul oamenilor muncii, C.O.M. cum ne-am obişnuit să-i spunem. C.O.M. este cel mai reuşit director, un director care nu poate fi întruchipat nicidecum într-o singură persoană. Puterea şi capacitatea lui de analiză, sinteză şi decizie, amplificate substanţial izvorăsc din numărul mare al minţilor solicitate să judece fiecare aspect al activităţii întreprinderii într-o manieră dialectică, în care decizia, hotărîrea nu sînt o simplă însumare algebrică a gîndirii lor, ci un produs nou, superior, rezultat al unor prelucrări care au loc la masa de lucru, în „creuzetul“ dezbaterilor. „Ei“ sînt superiori lui „el“, oricît de dotat ar fi acesta din urmă şi pentru faptul că primul, în forma sa plurală, dispune de mult mai multe rădăcini înfipte adine în cele mai diverse straturi ale colectivului, prin reprezentanţii căruia îşi trage neîncetat seva vigorii sale. Cuvintele acestea în favoarea C.O.M. nu au ca scop argumentarea unui lucru suficient de verificat de practica conducerii activităţii economice. Ele încearcă însă o pledoarie pentru autoperfecţionarea activităţii lui, pentru asigurarea tuturor condiţiilor în vederea bunei funcţionări a acestuia, astfel încît fiecare component al său să-şi aducă contribuţia nemijlocită la formularea deciziilor şi aplicarea lor, singura cale prin care se poate înfăptui cu adevărat o competentă autoconducere muncitorească. Promovarea democratismului, a respectului faţă de priceperea, ideile, sugestiile şi propunerile fiecăruia, aplecarea atentă a urechii spre doleanţele, iniţiativele colectivului de oameni ai muncii constituie sursa permanentei tinereţi a C.O.M., a eficienţei sale. Deşi a trecut aproape un deceniu şi jumătate de la constituirea în fiecare întreprindere a unei conduceri colective, unii directori, cîţiva, bineînţeles, n-au reuşit să se debaraseze de o serie de practici învechite ale conducerii unipersonale, comportindu-se în cadrul C.O.M. aproximativ în aceeaşi manieră. Această poziţie neounipersonală împiedică fără îndoială buna funcţionare a organului colectiv de conducere, diminuîndu-i simţitor eficienţa. Vina pentru această stare de lucruri o poartă atît directorul, dar mai ales comitetul de partid din unitatea respectivă, membrii C.O.M. înşişi. Se ştie bine, există o legătură directă între nivelul calitativ al activităţii consiliului oamenilor muncii şi rezultatele colectivului pe care-l conduce. Acolo unde se realizează o conducere în consens, cu adevărat democratică și competentă, capacitatea de mobilizare a întregului colectiv este mult mai mare. In aceste cazuri autoconducerea muncitorească este un fapt, o realitate vie. Celor care mai cred încă In puterea magică a unui singur om le aducem următorul argument. I. CISMAS (Continuare în pag. a 4 a)