Steaua Roşie, noiembrie 1981 (Anul 33, nr. 259-283)

1981-11-15 / nr. 271

OSGA^A^QMJJEUJUJ^UD^A^MJRE^^C^S^^ONS­UUUJ^OPU^^UDE^ANJ Vizita oficială de prietenie în ţara noastră a tovarăşului ROBERT MUGABE, primul ministru al Republicii Zimbabwe Sîmbătă, 14 noiembrie, au con­tinuat convorbirile oficiale între tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Re­publicii Socialiste România, şi­­Robert Mugabe, preşedintele U­­niunii Naţionale Africane Zim­babwe — Frontul Patriotic, pri­mul ministru al Republicii Zim­babwe. Noua rundă de convorbiri a fost consacrată examinării situa­ţiei internaţionale actuale. In timpul convorbirilor, tova­răşii Nicolae Ceauşescu şi Ro­bert Mugabe au acordat o atenţie deosebită problemelor care pre­ocupă popoarele de pe continen­tele pe care se află situate Ro­mânia şi Zimbabwe. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Robert Mugabe au reafirmat vo­inţa României şi Republicii Zim­babwe de a conlucra tot mai strîns pe arena mondială, de a-şi aduce o contribuţie sporită la crearea unui climat de pace, co­laborare, securitate în Europa, în Africa şi în întreaga lume, la în­făptuirea năzuinţelor de liberta­te, independenţă şi progres a tu­turor naţiunilor. ★ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a înmînat, sîmbătă dimineaţa, in­tr-un cadru festiv, tovarăşului Robert Mugabe, preşedintele Uniunii Naţionale Africane Zim­babwe — Frontul Patriotic, pri­mul ministru al Republicii Zim­babwe, ordinul „Steaua Republi­cii Socialiste România“ clasa I, cu eşarfă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că înalta distincţie româ­nească este conferită tovarăşului Robert Mugabe în semn de a­­p­rec­ie­re a contribuţiei sale la lupta poporului Zimbabwean pen­tru independenţă, la dezvoltarea relaţiilor dintre partidele şi po­poarele noastre. Mulţumind călduros, tovarăşul Robert Mugabe a subliniat că distincţia ce i s-a acordat repre­zintă o mare onoare pentru el, cît şi pentru poporul Zimbab­wean. ★ In cursul dimineţii de sîmbătă, după încheierea celei de-a doua runde de convorbiri, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Robert Mu­gabe au făcut o vizită la Institu­tul de cercetări, proiectări şi in­ginerie tehnologică pentru meca­nizarea agriculturii, din Capitală. Vizita la această importantă u­­nitate de cercetare şi proiectare a constituit pentru primul minis­tru Rol­ert Mugabe prilejul de a cunoaşte realizările ţării noastre în direcţia mecanizării agricultu­rii, activitatea specialiştilor ro­mâni care lucrează în acest do­meniu. Totodată, în cursul ei au fost trecute în revistă posibili­tăţile de colaborare bilaterală in acest sector, în contextul preocu­părilor existente în Republica Zimbabwe pentru utilizarea ra­ţională a pămîntului, pentru va­lorificarea deplină a potenţialu­lui său agricol. Oamenii muncii, cercetătorii şi proiectanţii care lucrează în a­­ceastă modernă unitate au făcut (Continuare în pag. a 4-a) Cocenii de porumb ocupă încă mari suprafeţe. Cind vor fi transportaţi la locurile de depozitare? In oricare parte a judeţului ne-am deplasa, întîlnim mari cantităţi de coceni de porumb ce ocupă şi la această dată supra­feţe apreciabile, suprafeţe care, conform planificării, trebuiau să fie pînă acum eliberate şi arate. Intrucît strîngerea recoltei s-a încheiat, este necesar ca acum toate forţele să fie concentrate la tăierea şi transportul cocenilor rămaşi pe cîmp care reprezintă o sursă valoroasă de completare a furajelor deficitare din multe u­­nităţi. „In situaţia actuală, cînd avem la nivelul consiliului — ne de­clara Bisztrai Alexandru, inginer şef al consiliului agroindustrial Dumbrăvioara — un deficit de 1.200 tone de fîn, fiecare tuleu contează foarte mult în furaja­rea animalelor. Tocmai de aceea am urmărit şi vom acţiona şi în continuare pentru strîngerea, transportul şi depozitarea tuturor cocenilor de porumb. Desigur, mai avem încă mult de lucru in acest sens, mai ales în unele u­­nităţi în care, din anumite moti­ve, această lucrare a fost întâr­ziată. La tăiatul cocenilor şi la transport lucrează în fiecare co­operativă un număr mare de co­operatori și atelaje, alături de care am concentrat mai multe combine tip C.A.F. și C.S.U., pen­tru însilozarea acestora în ames­tec cu borhot, utilaje care însă nu au o productivitate ridicată. Singura combină tip E-281, de mare productivitate, pe care o a­ V. ORZ­A (Continuare în pag. a 4 a) Bulevardul „1848“ din Tîrgu Mureș Apărăm pacea, bunul cel mai de preţ al omenirii Un impresionant marş al tineretului Sub generoasa deviză „Tinere­tul României doreşte pacea“ s-a desfăşurat sîmbătă, 14 noiembrie, un impresionant marş al tinere­tului la care au participat peste 70.000 de tineri — români, ma­ghiari, germani şi de alte naţio­nalităţi — veniţi la Bucureşti din toate judeţele ţării pentru a răs­punde Apelului pentru dezarma­re şi pace al Frontului Democra­ţiei şi Unităţii Socialiste, chemă­rii vibrante a secretarului gene­ral al partidului, preşedintele Republicii Socialiste România, to­varăşul Nicolae Ceauşescu adre­sate întregului nostru popor, ti­nerei generaţii a patriei de a se pronunţa cu toată energia împo­triva politicii de continuare a înarmărilor, pentru instaurarea, în interesul păcii şi liniştii pe planeta noastră, a unui climat în care toate popoarele să se poată dezvolta liber şi suveran, la adă­post de orice amestec sau agre­siune din afară. Organizat de Uniunea Tinere­tului Comunist, Uniunea Asocia­ţiilor Studenţilor Comunişti din România şi Organizaţia Pionieri­lor, impresionantul marş al zeci­lor de mii de participanţi — muncitori şi ţărani, elevi, stu­denţi şi intelectuali — a consti­tuit un nou prilej de a-şi expri­ma în numele milioanelor de ti­neri şi copii ai patriei noastre u­­nanima adeziune la politica înţe­leaptă şi clarvăzătoare, consacra­tă păcii şi dezarmării, a condu­cătorului partidului şi statului nostru. Imensa coloană a demonstran­ţilor a străbătut traseul B-dul Ana Ipătescu, B-dul Magheru, Piaţa Unirii, B-dul Dimitrie Can­­temir, pînă la Palatul sporturilor şi culturii, fiind însoţită spontan de mii şi mii de locuitori ai Ca­pitalei, aflaţi în acele ore de-a lungul magistralelor bucureştene. Marşul „Tineretul României doreşte pacea“ a culminat cu­ o impresionantă adunare consacra­tă luptei tinerei generaţii pentru dezarmare generală, securitate, colaborare şi pace, desfăşurată la Palatul sporturilor şi culturii. (Continuare in pag­i 4 a) Cu înaltă răspundere muncitorească Adunarea populară care a avut loc la întreprinderea de repara­ţii auto din Tg.-Mureş a dat glas convingerilor, opţiunilor şi gîn­­durilor ce animă colectivul aces­tei unităţi. Pornind de la bogatul conţinut de idei şi propuneri constructive cuprinse în Apelul pentru dezarmare şi pace al Frontului Democraţiei şi Uni­tăţii Socialiste, această impresio­nantă manifestare a oamenilor muncii s-a constituit într-o vi­brantă expresie a responsabilită­ţii muncitoreşti, revoluţionare faţă de cauza păcii, libertăţii şi dreptului inalienabil al popoa­relor şi al umanităţii la o viaţă pe măsura aspiraţiilor şi năzuin­ţelor lor. Au vorbit simplu şi convingător muncitori, tehnicieni, ingineri — între care Vasile Va­­moş, Ioan Vlad, Kocsis Gavril, Fodor Edmund, Ioan Negruţ, Do­rel Frişan, Nicolae Costea, Vasi­le Pascu, Ioan Moldovan — sub­liniind activitatea neobosită des­făşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în slujba păcii, a li­bertăţii, a muncii creatoare a po­porului nostru. „Pentru tot ceea ce am înfăptuit sub conducerea partidului în edificarea societăţii socialiste, pentru strălucitele per­spective de înflorire a patriei şi poporului, avem datoria să nu admitem în nici un caz o lume a armelor şi a războaielor, care să facă viaţa noastră să se afle sub ameninţarea fricii şi morţii. Acum, cînd nu este încă prea tîr­­ziu, să barăm calea războaielor, cerind cu fermitate trecerea la dezarmare, mai ales la dezarma­re nucleară“ , au spus vorbi­torii. Exprimîndu-şi totala adeziune la această nouă iniţiativă de pa­ce a conducătorului partidului şi statului nostru, în telegrama a­­dresată Comitetului Central al partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se dă glas voinţei u­­nanime de a fiu precupeţi nici un efort pentru înfăptuirea mă­reţului program al partidului, a politicii externe, principiale şi constructive a României socialis­te, care dă expresie elocventă hotărîrii întregii noastre naţiuni de a lupta, cu toate forţele şi prin toate mijloacele, alături de celelalte popoare, pentru apăra­rea dreptului fundamental al oa­menilor de pretutindeni — drep­tul la viaţă, la pace, la o exis­tenţă liberă şi demnă.­ ­ M. BARDAŞANU ANUL XXXIII Nr. 271 (7.342) » Duminică, I 15 noiembrie 1981 I 4 pagini, Jj 30 de bani Ii Stilul si metodele ) de lucru ale consiliilor oamenilor muncii, mereu perfectibile Abordînd aspecte ale conduce­rii întreprinderii, nu mai avem de mult în vedere singularul „el“, adică directorul, ci un număr de oameni pricepuţi şi inimoşi, acest organism colectiv, evident social, consiliul oamenilor muncii, C.O.M. cum ne-am obişnuit să-i spunem. C.O.M. este cel mai reuşit director, un director care nu poate fi întruchipat nici­decum într-o singură persoană. Puterea şi capacitatea lui de a­­naliză, sinteză şi decizie, ampli­ficate substanţial izvorăsc din numărul mare al minţilor solici­tate să judece fiecare aspect al activităţii întreprinderii într-o manieră dialectică, în care de­cizia, hotărîrea nu sînt o simplă însumare algebrică a gîndirii lor, ci un produs nou, superior, rezultat al unor prelucrări care au loc la masa de lucru, în „creuzetul“ dezbaterilor. „Ei“ sînt superiori lui „el“, oricît de dotat ar fi acesta din urmă şi pentru faptul că primul, în forma sa plurală, dispune de mult mai multe rădăcini înfipte adine în cele mai diverse straturi ale co­lectivului, prin reprezentanţii căruia îşi trage neîncetat seva vigorii sale. Cuvintele acestea în favoarea C.O.M. nu au ca scop argu­mentarea unui lucru suficient de verificat de practica conducerii activităţii economice. Ele încear­că însă o pledoarie pentru auto­­perfecţionarea activităţii lui, pentru asigurarea tuturor condi­ţiilor în vederea bunei funcţio­nări a acestuia, astfel încît fie­care component al său să-şi a­­ducă contribuţia nemijlocită la formularea deciziilor şi aplicarea lor, singura cale prin care se poate înfăptui cu adevărat o competentă autoconducere mun­citorească. Promovarea democratismului, a respectului faţă de priceperea, ideile, sugestiile şi propunerile fiecăruia, aplecarea atentă a u­­rechii spre doleanţele, iniţiative­le colectivului de oameni ai muncii constituie sursa perma­nentei tinereţi a C.O.M., a eficienţei sale. Deşi a trecut aproape un dece­niu şi jumătate de la constitui­rea în fiecare întreprindere a u­­nei conduceri colective, unii di­rectori, cîţiva, bineînţeles, n-au reuşit să se debaraseze de o se­rie de practici învechite ale con­ducerii unipersonale, comportin­­du-se în cadrul C.O.M. apro­ximativ în aceeaşi manieră. A­­ceastă poziţie neounipersonală împiedică fără îndoială buna funcţionare a organului colectiv de conducere, diminuîndu-i sim­ţitor eficienţa. Vina pentru a­­ceastă stare de lucruri o poartă atît directorul, dar mai ales co­mitetul de partid din unitatea respectivă, membrii C.O.M. înşişi. Se ştie bine, există o legătură directă între nivelul calitativ al activităţii consiliului oamenilor muncii şi rezultatele colectivului pe care-l conduce. Acolo unde se realizează o conducere în con­sens, cu adevărat democratică și competentă, capacitatea de mo­bilizare a întregului colectiv este mult mai mare. In aceste cazuri autoconducerea muncitorească es­te un fapt, o realitate vie. Celor care mai cred încă In puterea magică a unui singur om le aducem următorul argument. I. CISMAS (Continuare în pag. a 4 a)

Next