Steaua Roşie, iunie 1989 (Anul 40, nr. 128-153)

1989-06-01 / nr. 128

Acoperiş Oarba de Mureş, in memoriam Acoperiş de casă, acoperiş de flori, acoperiş de rouă pentru eroi. MARIANA LUDUŞAN clasa a V-a, Ierm­it­ nînd De 1 iunie — o îmbrăţişare frăţească, un zîmbet cu toate ra­zele soarelui tuturor copiilor lu­mii şi dorinţa ca, pe toate me­ridianele globului, să trăiască în pace şi fericire. SEBASTIAN ISPAS clasa a VI-a B, Şcoala generală nr. 15, Tîrgu-Mureş ..OCHII MEI SlNT ALBAŞTRI Şl EU CU OCHII MEI VAD LUCRURILE..." „Copilul încălecat pe băţul său gîndeşte că se află călare p­e un ca* de cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie bună şi-i bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul si răcneşte . * -d',n, toata mima’ de-*' ie auzul: Ș* de cade jos, crede că l-a trimit calul, şi pe băţ îşi descarcă mînia în toată puterea cuvintului. Aşa, f­ am eu la vîrsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi capuii, de cînd lumea asta şi pămîntul, macar să zică, cine ce-a zice“. (ION CREANGA, Amintiri din copilărie) Zbor alb : Copilăria. Un univers de alb, Ca fulgii de nea, Imbracă-n inimi cîmpul Şi liniştea din suflet Şi fiecare stea. IZABELLA HALMI clasa a V-a, Zau de Cîmpie ­ru priviri de izvoare îmi rotesc ochii peste ţară. Vâd urmele străbunilor, care au rămas călduroase stringeri de mini. In fiecare dimineaţa simt cum clocotul prezentului ne-aduna pe toţi laolaltă. In ţara care-şi leagănă visele, dealurile sînt verzi, cîmpiile sim­pute, frumoase, pădurile şi dumbrăvile atirnă de coastele dealurilor nopţile incintă auzul, iar ziua farmecă văzduhul. Patria - primul nostru leagăn şi drumul pune-n prag şi înapoi­­­e aducerea aminte a zilelor copilăriei, dragostea mamei, plăsmuirile inimii noastre, locul unde am iubit şi am fost iubiţi, aerul care nicăieri nu este mai dulce Nu trebuie să ne mulţumim numai că „poporul roman e harnic şi bun“; aceste cuvinte trebuie să le trimitem peste pămînt cu un firicel de vînt... OLGA MUREŞ­AN clasa a vm-a, Zau de Cîmpie f Prietena mea bătrînă . Se-ntîmplase în vara anului 1986. Era cald si eu bp*fmCefiTMada 13 platf cu fructele cumpărate. Mă gră' »„î«ndcâ. urn?a sâ merS la Ştrand Tocmai treceam ? femeie bătrînă. Ii auzeam respiraţia grea, zgomotoasă. îşi mişca anevoie picioarele umflate^ Iii nună ţinea un coş plin cu cartofi noi, salată verde si °,st‘c,ââcu laPte. M-am oprit. Aş fi vrut s-o ajut, dar în Szl­eam­ ,la iarna precedentă am încercat să vin ilra­ ‘fral tunui bătrîn, să treacă strada, insă s-a su­bățSÎ: ,F^ntastfcU! Nu ^f’pflt^^om'STpTîtraăă trAST atinsesem decât braţul. Semăna ... Stăteam, deci, şi mă uitam la bătrînică. Mi-a zîm­­bit. „îmi permiteţi sâ vă ajut?- _ am mtrebat Ttt »mese dragop., zise şi Îmi dădu coşul.' încă emef­­ţionata, i-am făcut semn sa mă ia de braţ «u avem aceeaşi înălţime , o fetiţă, care abia absolvise clasa a IV-a, şi o bătrînică albită de vreme, cu piciorul umflat un firing“3/,' Mergeam încet. îmi vorbea despre fîii..m°rt ,la 47 de ani, despre nora ei, văduvă Lm aninț? itrei schih­buri și despre... singurătate. Așa a,L­.J-n, la casa ei- ° cameră și o bucătărie M-a poftit înăuntru. Mirosea a iâmîie. Mi-a dat flori Ne-am %l»CS ?' vom mai întIlni- Am vizitat-o de6 mai multe ori. Mă aștepta cu ciocolată și compot. Au trecut doi ani. Acum sint în clasa a Vil-a Tocmai discutam despre diferite tipuri de compunere' cind tovarașa profesoară și-a amintit de compunerea SCaKa^-„a^.nd­ m7a Sntrebat: „Ce mai face prietena ta bătrînă? „Nu ştiu... N-am mai...“ _ am răspuns, in dupa-amiaza aceea m-am dus. Deasupra porţii am văzut o tăbliţă: ,,Casă de vînzare“. OLASZ ERIKA clasa a Vil-a c, Şcoala generală nr. 12 STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Pagină realizată de: MIHAI SUC­IU şi LAZAR LADARIU; foto: MARIUS BILESCU; vignete: SIL­ILA OLTEAN şi IOANA CONŢ, CPSP Tîrgu-Mureş PASARE albastră MSCS SPECTATORI LA MASA ROTUNDA Ne-am adunat cu totii: .Cum masa era, de fapt, drep­tunghiulară, Diana a început să deseneze, Ionuţ să bată toba, Cris­tina să cînte, George să opereze un iepuraş de catifea ce-şi pier­duse un ochi (negru) şi trebuia să i se transplanteze un altul (verde). Maria-Mirabela şi-a le­gat fundiţa din păr la gît. Aşa că se putea începe „dezbaterea“... Şi pentru că oamenii mari nu se pricep decit la întrebări ba­­lale, prima a fost: „Ce v-a plă­cut mai mult şi mai mult la teatrul de păpuşi?" DIANA — Mie mi-a plăcut de edul cel mic. Pentru că a fost ascultător de mama. CRISTINA — Capra şi iezii e- 3 îu cele mai frumoase personaje. ■Undcă aveau costum naţional. MARIA-MIRABELA — Mi-am pus o fundiţă la gît că-s o pisi­­cuţă... La sfîrşitul vacanţei îmi iau jos lacul de pe unghii. Am făzut-o pe mămica ... La şcoală nu e voie! Hai, că tovarăşele mai tu voie, dar noi... DIANA — Da’ era şi-o barză MARIA-MIRABELA — Cu nişte picioare lungi!... Haideţi să dan­săm! CRISTINA — Şi un iepuraş pe care l-a mîncat lupul. Şi barza i l-a scos din gît. Că nu putea să-l înghită. Da- barza: „No! Cu ce îmi mulţumeşti?“ Da’ lupul: „Nu-i destul că nu te-am înghi­ţit?!“ Şi ce fum a ieşit cînd a căzut lupul în foc! Iooooooi! Par­că era chiar foc! IONUŢ — Poate da ... Nu-s sigur. Tot filmul mi-a plăcut mie. Tot. DIANA — Toată povestea, mă! REP. — Și ... cum ești tu, așa de mititel, ai văzut bine din sală? ... IONUȚ — Nu! Nu vedeam pe întuneric- Da’ după pauză am văzut. . CRISTINA — Eu am mîncat în pauză că-mi era foame... IONUȚ — Mie nu! Aş fi vrut să mănînc sarmale de la lup, dar n-am putut. REP. — Dacă nu v-ați fi mîn­cat mîncarea în pauză ... oare nu ar fi venit la voi lupul, la­com, să v-o mănînce? DIANA — I-ar fi făcut poftă ,și la lup ... CRISTINA — Dar nu putea să vină că era păpușă ...­­REP. — Și păpușa ... era vie sau nu? ... MARIA-MIRABELA — O pă­pușă e vie! GEORGE — Precis! Cine se joacă de-a negustorul de mere? TONUȚ — Hai să ne jucăm de-a războiul! Ziceam că s-a ter­minat şi eu veneam acasă de la armată! MARIA-MIRABELA — Oooo! Să nu mai aducem aici băieţi că ăştia tot război faci REP. — Să ... revenim la ... caprele noastre... CRISTINA — Lupul nu poate vorbi! Eu am văzut la Zoo şi la televizor! REP- — Şi cel de la televizor era lup adevărat? Sau... ani­mat ... GEORGE — Da’ dumneavoastră chiar nu ştiţi?! Nimic ce-i la te­levizor nu-i adevărat! E numai din puncte... DIANA — Ba vorbeşte! Da-n limba lupului: „hau-hau“. Iedul cel mic citea­ în prima fază. Dup-aia a venit acasă cel mare. Care a fost la furat. CRISTINA — „Iar ai fost la „furat?!“ întreba capra. DIANA — Da’ el, dă-i cu min­ciuna, că nu ... TÎRGU-MUREŞ, al doilea şantier: „Pereţii albi şi austeri ai Clinicii de neuropsihiatrie infantilă aveau să îmbrace hai­na de poveste, de gînd bun pentru copiii suferinzi care vin să-şi afle sănătatea, privind cu ochii miraţi şi sufletul des­chis saturaţia culorii care a căpătat conturul chipurilor de eroi şi care pot fi priviţi ae­­vea mişeîndu-se într-o lume de vis şi poezie“ (Elena Sfîrîiac). „Atunci cînd pasiunea înso­ţeşte efortul, noţiunea de obo­seală nu există.’în 12 zile de muncă, 45 de copii au aco­perit 200 mp din pereţii cli­nicii cu pictură murală. Este doar unul dintre exemplele care dau consistenţă palmare­sului cercului de pictură al CPSP Tîrgu-Mureş, consecin­ţă a dăruirii şi pasiunii trans­formate în dragoste de mun­că“. (profesoara Rodica Pop). (Din masa­ rotundă realizată de Subredacţia „CUTEZĂ­TORII” a CPSP Tîrgu-Mureş) CRISTINA — Ce lungă a fost povestea... Asta, pe care o scriem noi cu tanti. . DIANA — Mie mi-ar fi plăcut să se termine altfel. Că de cînd o ştiu ... M-am cam plictisit! IONUŢ — Mie mi-ar fi plăcut să am coleg de bancă pe iedul mic. Sau să merg la şcoală la Teatrul de păpuşi! Să mai facem o precizare: rolul REP. („tanti aia care ne tot pu­ne întrebări“) a fost jucat la a­­ceastă „Masă rotundă“ de ANA-MARTA CRIȘAN c 0 p 1 L V A R I E. Iul „Capra cu trei iezi“ și... 1KL1 DE PAI Li­ 1- Copm, tocmai au văzut spectaco­

Next